Într-o seară mohorâtă de 15 noiembrie, în anul de grație 1989, România învingea Danemarca la București și se califica după 20 de ani la un Campionat Mondial.
În altă seară mohorâtă, pe 17 noiembrie 1993, la Cardiff, România învingea Țara Galilor și astfel se năștea generația de aur a fotbalului românesc. La scorul de 1-1 Țara Galilor a avut penalty. Cred că și-n ziua de azi se mai zguduie bara lovită de Bodin din penalty-ul ăla. Pentru că nimic nu se poate fără un dram de noroc.
În această seară mohorâtă de noiembrie, la București, s-a născut echipa cu care românii vor începe din nou, încet-încet, să se bucure de fotbal.
Mark my words! 
Măi Mihai, dacă până și eu m-am uitat, și m-am bucurat iar!
Dar parcă îmi este teamă să sper. Și totuși…
Comentariu beton!12
Da, aia zic.
Mă bucur pentru bucuria celor care speră!
Dum spiro, spero… cum ar veni
Felicitari lu’ băjeții!
Frumos scris, da’ eu țin pariul că sunt speranțe deșarte. Sau, mai bine zis, speranțe ale unei generații care a prins și alt fotbal.
Și ca să fiu cârcotaș până la capăt, poate în alt univers se putea juca fotbal în nocturnă în România lu’ 89, că la ce economie se făcea în acele vremuri!
Având și eu o anumită vârstă, îmi aduc aminte că era după o după amiază cu soare (cu dinți ce-i drept), dar speranța că va fi mai bine rămâne.
Frumos ai scris.
Să ai gura aurită, MV😁!
Vasilescule, să dea Bărbosul Suprem. Cu atâtea echipe europene care-s mai ocupate de pusul în genunchi decât pentru ce sunt plătiți, cine știe 😀
În seara asta, în jur de 19:55, pe Barbu Văcărescu, am făcut loc la semafor dubei de jandarmerie care escorta autocarul echipei naționale de fotbal. Se grăbeau spre victorie.
Comentariu beton!35
Totuși poate nu e totul pierdut pentru fotbalul românesc.
Uite că se poate și fără să ne zică Pițurcă ”Je m’appelle calificare”.
„În această seară mohorâtă de noiembrie, la București, s-a născut echipa cu care românii vor începe din nou, încet-încet, să se bucure de fotbal.”
Un optimism de apreciat, dar de neîmpărtășit ;). Sau, hai să vorbesc doar în nume personal, prea puțin , prea târziu pentru a mai conta :). Am decis cu ani buni în urmă că viața e prea scurtă pentru emoții legate de fotbal, în special de cel autohton. Probabil nu-s singurul, amintindu-mi cum erau primite calificările unei alte generații. Distracție plăcută celor mai puțin blazați pe subiect.
Comentariu beton!18
Ma uut acum la reluare…ma bucur si eu, nu, viata nu e prea scurta pentru emotii frumoase, ca cele sportive! Facem economie la batai de inima??
Comentariu beton!11
Acum multi ani traiam de zor orice meci, alaturi de bunicul meu. Injuram cot la cot, nu pierdeam niciun meci. Tata Gheorghe e demult mort, eu am dublul varstei aproape, sunt departe de tara. Dar ma bucur, desi nu mai urmaresc fotbalul de ceva vreme.
Bravo Romania, hai sa vedem Europenele! Poate reusim sa ne revenim, poate reusim sa crestem o generatie noua de talente. Intr-o tara in care performanta sportiva se face in ciuda statului, fara sprijin si cu multe eforturi din partea parintilor. O tara care nu are suficiente bazine de inot, terenuri de tenis sau de fotbal. Te uiti pe la altii, orice satuc amarat are zone de facut sport, la noi se inchid cu lacat curtile scolile si se transforma orice teren viran in parcare. Dar asteptam performanta.
Bravo Romania!
Comentariu beton!34
După meciul cu Israelul, mi-am amintit că în urmă cu câțiva ani (prin 2019), echipa de juniori făcea minuni la un campionat european de fotbal. Am gugălit, de curiozitate, și am văzut că o parte dintre juniorii de atunci sunt azi în echipa mare (ok, nu toți). Deci n-au apărut din neant, cu o calificare obținută „fiindcă au avut noroc în grupă”. Norocul ăla e, de fapt, multă muncă, antrenamente la 7 dimineața, cantonamente lungi și alte treburi d-astea neplăcute, pe care se construiește succesul. Mă bucur mult pentru ei, dar și pentru noi 😀
Comentariu beton!21
Eu sunt paralela cu fotbalul, dar aseară m-am uitat. Și m-am bucurat ca am câștigat. Ce-o fi, om vedea, dar acum e bine. Hai sa ne bucuram de victoria asta și sa n-o otravim cu de-alde: da, dar O SĂ…nușce😑
Întru totul de acord, mai puțin cu formularea „un dram de noroc”. Nu vreau să minimizez factorul merit, dar dacă se întâmplă să câștigi un meci în care ai avut posesia balonului doar 36% din timp, este clar că n-a fost doar „un dram”!
Eu unul, cel mai mult mă bucur pentru suporteri. Să umbli niște (zeci de) ani pe la stadioane și să fii mwit de niște panarame aflate pe teren sau la cârma echipei și totuși să rămâi cu sufletul alături de echipă, asta inseamnă să fii patriot!
dar dacă se întâmplă să câștigi un meci în care ai avut posesia balonului doar 36% din timp, este clar că n-a fost doar „un dram”
stii ca sportul asta nu se joaca pe „posesie” nu? Eventual ziceai si tu de cele vreo 2-3 ocazii mari la care Romania a trisat si a jucat cu portar
S-a vazut diferenta de calitate intre elvetieni si ai nostri. Atat ca, de data asta, atitudinea a fost diferit
Posesia nu mai înseamnă automat dominare. Și tiki Kaka innultima vreme, când încă mai era Messi acolo, aveau posesia aproape întotdeauna și au ieșit din sferturi de UCL ani la rând.
Trebuie sa știi ce sa faci când ai mingea, să știi să absorbi presiunea și apoi, când vine rândul tău sa lovești. Asa a spus marele maestru al fotbalului Luka Modric și asta a făcut Real Madrid în 2022. Bine, mai sunt imbecili sau frustrați, care spun ca Real a avut noroc. Ca cu noroc, doar asa dai 5 goluri cu Chelsea și 6 cu Shitty.
Iar despre portar, marele José Mourinho spunea ca o echipa se construiește de la portar. A scos Courtois 7 mingi în finala? A scos. E portarul Realului? E. End of story.
Asa și cu naționala, au câștigat având 36% posesie, foarte bine, inseamna ca au fost scule în meci. Și Moldovan e roman, portar, are voie sa apere. Sa fi aparat și elvețianul.
Felicitări băieților!
Bravos la baieti! Dar o corectie: meciul din 1989 s-a jucat in jurul pranzului, tin minte ca l-am vazut la televizor.
Citisem asta pe 17:
https://www.theguardian.com/football/blog/2012/feb/15/forgotten-story-17-november-1993
„17 November 1993, Cardiff Arms Park
Wales needed to beat Romania at home to reach their first World Cup finals since 1958. It was 1-1 when they were awarded a penalty after 63 minutes. But Paul Bodin smashed the spot-kick against the crossbar and was substituted six minutes later. Romania went on to win 2-1.
Paul Bodin: When the penalty was awarded, their goalkeeper, Florin Prunea, grabbed the ball and gave it a good-luck kiss. I wiped it away, put the ball on the spot, and decided to put it in the top left-hand corner as powerfully as I could. I ran up and struck it cleanly. I watched it all the way and it looked good until it seemed to change trajectory at the last second. It crashed against the bar. Just two inches lower and we would have been winning.
As it was, there were still 30 minutes to find a winner but it never happened. Romania had class players like Gheorghe Hagi and Ilie Dumitrescu and once they scored a second it was all over. I was devastated. The whole team were. All of the boys told me it wasn’t my fault. Our keeper Neville Southall, normally so reliable, was at fault for both goals, but people were obviously going to blame me because of the miss. I got some stick for it, but things were put into perspective when we found out a fan had been killed by a flare. He came to watch a football match and never went home.
I probably won’t be allowed to forget my miss until Wales qualify for a major tournament.”
Orice este posibil. Sa nu uitam ca Grecia a fost chemata din vacanta sa participe la europeanul din 2004 si a castigat campionatul. Asa ca….
am tot vazut chestii despre AI zilele astea si una dintre probleme e ca in lipsa datelor, in loc sa zica „nush io boss d-astea” baga niste text acolo, care i se pare lui/ei ca ar avea sens in discutie. Ii zice „halucinare”.
Astia care vorbesc de AI o tot baga pe aia ca „oamenii nu fac asta”
Dupa care citesti „Sa nu uitam ca Grecia a fost chemata din vacanta sa participe la europeanul din 2004 si a castigat campionatul”
Vrei sa spui Danemarca 1992?
Danemarca a castigat campionatul european in 1992 venind de pe plaja literalmente (in locul Yugoslaviei, calificata, dar unde incepuse razboiul dintre sarbi si croati).
Nu imi amintesc ca Grecia sa fi fost chemata din vacanta in 2004, stiu ca s-a calificat in mod normal.
Ma bucur ca s-a calificat Romania la acest turneu final. Nu avem jucatori foarte valorosi, dar a contat atitudinea. Anul viitor poate fi un moment foarte important pentru cariera unor jucatori romani care pana acum nu au confirmat asteptarile din diverse motive: Puscas si Ianis Hagi din cauza unor accidentari, Razvan Marin sau Ionut Radu din cauza unor ghinioane. Plus „cantecul de lebada” al unor „dinozauri” precum Nicusor Stanciu sau Alibec.
Repet, nu avem mari valori, dar daca baietii vor face un turneu final bun, reusind apoi unii dintre ei sa se transfere la niste cluburi mai de Doamne ajuta, poate fi un restart al fotbalului romanesc.
Să fie acesta momentul în care fotbalul românesc beneficiază de acel atât de necesar restart.
Da, cand am luat biletele la RO-SWI pentru mine si copilul meu de opt ani, exista riscul ca lucrurile sa o ia razna si sa mergem pe stadion fie ca sa vedem un joc prost, inca o NE-calificare sau sa vedem o calificare luand bataie de la Elvetia la modul umilitor. Dar mi-am asumat-o si ma bucur enorm ca s-a terminat bine.
Asa ca aseara am marcat cateva „premiere” impreuna cu fiul meu: Primul meci la care am mers impreauna pe cel mai important stadion din Romania, Primul meci al Nationalei vazut pe stadion, Prima CALIFICARE la un turneul final (ma rog, asta era decisa de sambata) DE PE LOCUL INTAI in grupa de calificare, Primul meci cu o audienta monumentala (>50k spectatori pe stadion) … cu alte cuvinte „Kodak moments”.
Cand am ajuns acasa, dupa ora 01:00, copilul efectiv nu putea sa adoarma de fericire. Adica la fel cum eram si eu – bine, putin mai marisor de varsta – prin anii ’90.
Fie si doar pentru simplul fapt ca Nationala mi-a dat ocazia sa imi duc copilul la un astfel de spectacol si sa-l vad cum canta imnul si, la final, sa vad cum ii luceau ochii de incantare si tot nu as putea sa comentez altceva decat: CHAPEAU BAS!
Si mai e o chestie pe care o voi scrie cu orice risc – nu-s „nostalgic” sau ceva de genul doar ca o mare diferenta (si unul dintre putinele lucruri bune care se intamplau inainte de ’90, intre atatea lucruri rele) era ca prin scoli, pe la cluburi de sport sau aiurea parintii/profesorii inca „predau” copiilor lectia numita PATRIOTISM, nu ala de tip aurist ci ala in care oricine ai fi si orice probleme ai avea, cand auzi imnul se misca ceva in tine. Chestia asta cu patriotismul fiind valabila atat pentru sportivi dar mai ales pentru noi, chibitii, ca nu poti avea o echipa blana cu suporteri carora „le pute” si nici invers.
Si tot in legatura cu articolul ala cu oamenii carora le pute – sa va zic o scena de noaptea mintii la un meci tot de fotbal, tot la nivel de nationala dar la varste mai mici, in care un copil roman zicea ca el tine cu adversarii Romaniei si spera sa ne bata aia rau de tot, pentru ca Romania e o tara de kkt; personal eu l-as fi aruncat de la tribuna si pe copilul ala dar MAI ALES pe parintii lui pentru mizeria asta – achiesez 100% si genului asta de indivizi le urez sa suga o ceapa.
Never ever. Pt asta ai nevoie de academii de fotbal pt tineri la majoritatea cluburilor. Nu avem așa ceva.
Restartul necesar despre care tu vorbesti nu se va intampla. Adica se poate intampla doar daca eliminam conceptul de preliminarii si toata lumea se califica, iar acolo vedem ce facem.
Motivele pentru care am ajuns aici sunt multe, dar cum spunea si marele Mitica Dragomir fotbalul este oarecum oglinda societatii. Si performantele noastre la nivel fotbalistic incepand de la momentul 94 sunt asa:
1. Nici o calificare la o Cupa Mondiala dupa Franta 98;
2. Sferturi de finala Euro 2000 pe un bulan si concurs de imprejurari fabuloase. Acolo ne-a batut Italia fara prea mari batai, iar Gicanu a luat rosu;
3. Calificare la Euro 2008, unde am facut figuratie, Olanda invitandu-ne sa atacam, un stadion intreg canta imnu si am stat cu fundu-n poarta. De ratarea penaltyului cu Italia nu mai are rost.
4. Calificare la Euro 2016 unde in premiera au fost 24 de echipe. Figuratie si umilinta cu Albania.
Acum ne-am calificat la Euro dintr-o grupa cu: Elvetia, Belarus, Kosovo, Andorra, Israel. Iar meciul cu Israelul s-a intamplat in momentul in care razboiul incepuse, respectiv echipa nu era cea mai stelara.
Pur si simplu o calificare o obtinem numai daca jucam cu echipe slab cotate sau care sunt in razboi dublat de un bulan senzational. Sigur daca nu ai fi vazut performantele din anii 90 ale echipei nationale asta ti s-ar parea ceva wow, dar eu le-am vazut am trait emotia, iar tot ceea ce vad azi este un borhot pentru care nici nu ma mai obosesc sa deschid televizorul.
Sa compari actuala generatie cu ceea ce au reusit alde Hagi si Popescu prin 90 este o jignire pentru oricine s-a uitat la fotbal in anii aceea si nu numai. Vorbesc asta strict de nivelul fotbalistic al acelor jucatori raportat la acele timpuri.
Sigur mingea e rotunda si putem face figura frumoasa la europene ca sa ma exprim in vocabularul fotbal minut cu minut. Insa realitatea este ca m-as bucura sa nu patim la Euro ceea ce am patit la Cupa Mondiala de Rugby.
Ma bucur pentru ei, dar mai ales pentru noi !
De acord, am avut posesia 36%, dar decat sa fi avut posesia 64% si sa pierdem, prefer 34% doar si sa ne calificam.
Hai Romania !!!
Yuhuuuuuu!!!!!! Hai Româniaaaa!!!!!!!
sa fie oare asta calea ? sa fie oare asta formatia aia blana ? sa speram. era nevoie de o calificare
https://www.youtube.com/watch?v=qLN8uRH7rOE
Nimeni nu a făcut click pe link-ul ăsta…
Hai să facem un experiment:
Dacă eu promit că merită vizionat clip-ul (toate golurile care ne-au adus calificarea la EURO 2024) îmi iau mai multe „Thumb up” decât acum (care este „0”) ?
Că nimeni nu face click !
Dacă primesc mai mult de 10 „degete sus”, dau eu o bere / un ceai / o pizza când ajungi aproape de Herning, în nord-vest-ul statului Danez !
@Potasiu, e foarte greu să-ți mai vadă cineva comentariul, la două zile după ce am postat articolul. În plus, de unde știi că nu dă nimeni click pe lunk-ul ăla? Uite, eu am dat.
Sper sa apucam cu aceasta echipa sa batem tot 💪