Prima zi de școală pe vremea cealaltă

Gradinita si clasa intai le-am facut la tara, in satul bunicilor, ca ai mei lucrau la scoala din sat. Pentru mine emotiile au fost in clasa a doua, m-a dus tata la scoala sa-mi arate drumul, si eu am zis ca l-am invatat, dar de fapt nu retinusem. Noroc ca era aproape si m-am descurcat pana la urma.
Flori duceam de fiecare data, si ai mei primeau, tin minte crizantemele toamna si gladiolele vara, dar duceam regulat flori la scoala, ca-mi placea si nu erau chiar asa de scumpe.
In schimb la sfarsit de an nu puteau veni parintii, si-atunci venea mamaia, mama tatalui, era traditia noastra sa mergem sa facem o poza, cu coronita, si la cofetarie. Asta pana in clasa a sasea, cand n-am mai luat coronita, asa de tare s-a suparat mamaia ca n-a mai venit.

🤣🤣🤣
M-a dus mama în prima zi.
A stat ce a stat pînă s-au adunat toți plozii pe clase după care a plecat la serviciu (se învoise).
Nu știu cum am reușit să fac dar la un moment dat m-am trezit singură în curtea școlii.
Reținusem doar că toate clasele de-a 1-a erau la parterul școlii dar în care clasă eram repartizată ioc.
Și acum îmi aduc aminte cum arăta tanti de serviciu care m-a luat de mână după ce s-a dumirit de ce bântuiam holul și a început să meargă cu capra după ea din clasă-n clasă (pînă în clasa a 12-a am fost cea mai înaltă din toate școlile pe unde am fost 😁)
Bineînțeles că eram în ultima ..1E.

M-a dus tata aproape in fiecare dimineata…4 ani, cu Trabantul. Pur si simplu nu ma puteam trezi la timp. Cu toate ca rasuna in toata camera radioul, cu o reclama care chiar zicea „Suna clopotelul…”. Dintr-a 5-a, incepuse sa-mi fie rusine de masina, pentru cā faceau colegii glume. Acum as da orice sa mai avem Trabantelul 😃

In prima zi de scoala am mers cu mama care mi-a zis (si nu mai auzisem asta niciodata) sa fiu numai ochi si urechi. Ne-a tinut cam o ora in prima zi si eu nu m-am gandit decat la ce inseamna sa fiu numai ochi si urechi. Mi-am pipait urechile si pleoapele intr-una si ma intrebam oare ce a vrut mama sa zica? M-a pus rau in incurcatura. Aceasta amintire mi-a ramas toata viata + imaginea cu colegul de banca care si-a golit stiloul pe maini si pe uniforma, stilou pe care atunci pusese mana pentru prima data.
Dar… Mergeam cu autobuzul 30min, pe jos 15min pana la autobuz, 10min apoi de la statie pana la scoala. Ca sa nu pierdem autobuzul plecam mai devreme de acasa si deci mai stateam si in statie 5-10min = cam o ora pana la scoala. In prima zi cu mama, apoi cu fratii mai mari si vecinii iar la intoarcere aproape mereu ne intalneam mai multi in statie si eram gasca. Cu acest drum am amintiri placute dar cele mai multe sunt mai putin placute. La vremea respectiva nu ne plangeam si le luam pe toate ca atare. Doar ca adult am realizat ca era un efort destul de mare de facut zilnic. Era de 100 de ori mai greu cand erau zapezi si nu circulau autobuzele o zi-doua de trebuia sa mergem prin nameti 2 ore jumate pentru ca nu trebuia sa lipsim niciodata; cand erau ploi torentiale de ajungeam flescaiti la scoala; cand era viscol de trebuia sa mergem cu spatele ca sa putem respira.

Prima zi de scoala, clasa I, 1987 🫣
Mama, fiind singurul copil, nu avea tangente cu sistemul asa ca era cam habarnista si deoarece a decretat ca arată ca pixu’ uniforma cu nasturii in față, ca un “halat”, a decis ca e mai elegant cu nasturii la spate, evident si gulerul invers…am fost foarte haute couture in prima zi de scoala, am si poze 😁 + evident nelipsita tufa de gladiole.
De mers cred ca mergeam singura ca doar traversam strada si intram in curta școlii.

Eu mergeam cu tot grupul de copii de pe stradă noastră, eram cam mulțișori mergeam împreună că ne era frică de câinii dezlegați de prin curțile oamenilor. În prima zi venea tovarășul de la partid, ne spunea despre cel mai iubit fiu al țării, adică ceașcă, apoi venea la microfon tovarășul de la CAP, cooperativa agricolă de producție eram la țară, ne spunea acolo ce important e să mergem la munca câmpului . Apoi directorul școlii pe atunci un ditamai omul . Apoi zilnic fiecare când ajungeam pe la porțile colegilor strigam pe nume din ””DRUM”” ața i se spunea străzii la țară. strigam pe nume să iasă în DRUM că mergem la școală.
0

Mama a venit cu mine in prima zi sa duca flori învățătoarei, ca drumul la școală îl știam deja, era lângă piata, iar la piata mergeam deja singur la vremea aia. Și mergeam 10-15 minute… cel mai rau era iarna când erau minus 10 grade afara, ningea și bătea vântul de nu putem time ochii deschisi, era gheata pe jos și ne sufla vântul înapoi 🙂

Pe vremea maritului „careu”, asteptam numele si doamna care avea sa-mi fie invatatoare. Tunsa scurt, roscata si rea. Mi-a
inspirat primele poezii cu vulpi – care au fost si ultimele -. Nu m-a avut la suflet niciun moment, pentru ca ai mei erau profesori si aveau grade. Pentru ca nu aratam ca „iesita din cutie”, ca alte colege ale caror rude de gradul 1 foloseau apret la uniforme si le fixau bentita cu agrafe. Mama facea naveta zilnic la 30 km de Bucuresti, pe asta o rata.
Partea aproape buna era ca veneam singura spre casa, drum lung si printre blocuri cu alei victorioase din gard viu si castani inalti dar care la un moment dat te faceau sa te simti ca in Twin Peaks – film vazut ani mai tarziu printre perne si palme puse peste ochi, ca ne era frica -.
In prima zi de scoala parul imi mirosea a sampon de urzica, verde, de la mercerie si poate a ceva urme de spray Farmec din dulapul mamei, ca sa o simt aproape.