Citeam zilele trecute o postare a unei prietene, postare care m-a lovit fix între ceakre. Pentru că și eu gândesc exact la fel cu ce scrie femeia acolo. Nu știu dacă și la nivel de sume, dar la nivel de principiu, sunt sută la sută de acord cu ea.
De foarte mulți ani îmi pun întrebarea asta: de ce oamenii care au deja extrem de mulți bani mai continuă să muncească și să se agite?
Știți bancul cu pescarul mexican și omul de afaceri american, da? O fi el banc, dar exact la asta mă refer.
Cunosc oameni care au în conturi banii necesari să nu mai muncească niciodată în viață (probabil cunoașteți și voi). Oameni care, dacă și-ar vinde tot ce dețin, ar putea să se retragă într-un colț de lume, cu suficienți bani în cont încât să-și permită să trăiască relaxați toată viața. Și ei și copiii lor.
Este întrebarea pe care mi-am pus-o de nenumărate ori în viața asta, mai ales când văd oameni cu bani foarte mulți îmbătrâniți înainte de vreme din cauza stresului de a-i produce pe banii ăia mulți. De ce n-au spus „stop” la un moment dat?
Prieteni, cu mâna pe inimă vă spun: dacă de mâine aș avea o rentă lunară de 3500 de euro, eu n-aș mai munci niciun minut în această viață. Aș da pe semnătură că, dacă mă prinde cineva măcar trecând pe lângă muncă, trebuie să returnez tot ce-am primit plus dobândă de 100%.
Consider că asta e suma lunară de la care aș putea să-mi petrec viața făcând tot ce-mi trece mie prin cap, adică, în traducere liberă, făcând orice mă face pe mine fericit.
Asta mă roade pe mine. Ai produs niște bani mulți, bani care ți-ar permite să-ți cumperi o casă într-un colț liniștit de lume și să-ți vezi de viața ta, făcând lucruri din alea mici care aduc fericirea, fără să-ți mai bați o zi capul cu P&L-uri, business planuri, tăieri de costuri, bugete și alte delicii de genul. De ce nu faci asta?
Să mai vorbim și despre faptul că unii dintre ei nu-și iau concedii cu anii sau își iau câteva zile la repezeală? Dar stau tot cu ochii în laptopuri și telefoane, nu se bucură deloc de cele câteva zile.
Nu zic că e greșit cum procedează, dar efectiv nu înțeleg la ce le mai folosesc munții ăia de bani. Nu mă prind când vor mai avea timp să se bucure de ei. La pensie? Hai să fim serioși.
Da, evident, te poți bucura de bani și după 70 de ani încolo, dar de ce să n-o faci cu măcar 20 de ani mai devreme. Că una e să te bucuri de bani în timp ce-ți târâi bășinile și alta când încă mai ai niște ani în care ești în putere.
De ce?
sursa foto: freepik.com
Nici eu n-am să înțeleg asta vreodată! Jur că dacă aș avea nu 3500, dar chiar și 2000 de euro rentă, m-aș feri de muncă ca dracu’ de tămâie!😀 Oare asta o fi lenea patologică?😀😀😀
Comentariu beton!89
Ahahahahaaa. Băi, da, sună a lene patologică. :))))))))))
Păcat că e doar la stadiul de vis. Nu o să am probabil niciodată așa o rentă, drept pentru care muncesc cu aprindere într-o intreprindere! 🤣🤣🤣
Comentariu beton!52
Doamne ce mă puteți enerva! Nu de alta, dar când eram întrebat ce vreau să mă fac când sunt mare răspundeam că vreau sa fiu rentier. Bineințeles că aveam parte de niște priviri confuze, se uitau toti boii si vacile comunei la mine ca la naveta spațială.
N-am ajuns să fiu rentier, fir-ar a naibii de treabă…
Comentariu beton!25
Pentru ca poti. Pentru ca esti bun la asta si ai mandrie profesionala si profesionala. Pentru ca nu stii face altceva. Cuvantul relaxare nuexista pentru tine. Dar niciodata pentru bani in sine.
Comentariu beton!60
Am râs, de ce să mint.
te cred. nu neg ca exista un element de lacomie, mai ales la milionarii balcanici, din tari fara traditie si fara o cultura a banului.
Comentariu beton!16
Băăăh, și io am râs. Și știind că citește și nevasta lui Razvan, după așa răspuns mă gândesc că ori doarme pe preș azi, ori îl așteaptă o bere rece diseară târziu când ajunge el acasă 😂
Ravan, vezi ca s-a terminat sedinta. Poti sa vorbesti ca de obicei 😉
Comentariu beton!16
@kilroy, ma, Răzvan are afacerea lui, nu cred că îl interesează ședințele. Dar tot a fost amuzant să-l aud cum muncește pentru mândria profesională.
Ete penis. Mândria și prostia merg mână-n mână. Ăia-s dobitoci, că proști nu-i pot numi. Sunt ca hamsterii ce aleargă disperați în roata penisului.
Comentariu beton!19
@Razvan, cred că răspunsul tău e valabil pt oamenii care sunt doar ceea ce fac. oamenii care se identifică strict cu munca lor și-ar pierde identitatea, dacă n-ar mai face acea muncă. 😁
de ce continuă să muncească oamenii cu foarte mulți bani? simplu, cultura muncii s-a schimbat 🤷♀️ cu cât un om este mai ocupat, cu atât mai valoros este în ochii societății.
obiectele de lux, care odată făceau diferența au devenit accesibile pt un public tot mai mare. azi, acumularea de bunuri materiale și banii în sine sunt la îndemâna mult prea multora.
lipsa timpului a devenit obiectul de lux cel mai valoros, care semnalează statutul mult mai vocal față de obiectele materiale.
azi, „elita” nu se mai laudă cu hainele de lux, cu mașinile, vacanțele sau casele. azi se laudă cu cât de ocupați sunt. e o semnalare de statut și arată cât de „special” ești.
au apus vremurile în care, cei care-și permiteau să aibă timp liber erau percepuți ca făcând parte dintr-o „clasă superioară”. azi, dacă muncești mult și nu ai timp liber, înseamnă că ai ajuns în vârful societății.
programul super-încărcat e semnul de mândrie acum, asta arată că aparții unei clase nișate de indivizi. lipsa timpului a devenit „insigna de onoare” 🙂
Comentariu beton!81
Poate intrebarea e alta: ce-i mână in luptă pe oameni? neapărat banii? sunt idealuri pentru care merita să te zbați fără vreo recompensă în bani. Și pentru care ai munci fara oprire.
Doar zic, eu nu sunt așa, dar cunosc oameni.
Comentariu beton!19
Ne dai și un exemplu? Chiar sunt curios.
Am vazut aseara la chefi la cutite un cuplu, din Brasov, care cam aveau de toate si care erau pe modelul descris de tine. La un moment dat, unul dintre chefi ii intreaba daca au avut bani de la familie sau au facut totul de la 0. Si tipul zice ca a fost sarac si ce l-a facut sa devina bogat a fost „foamea”. Dar nu aia din stomac, neaparat, ci foamea aia de succes, de bani, de putere, de pozitie sociala. Si asta nu dispare doar pentru ca ai cateva milioane in cont. In rest, de acord cu tine, si eu as lenevi toata viata daca ar veni niste bani fara sa fac nimic. In schimb, sotia e pe modelul munca, munca si iar munca si nu intelege de ce sa lenevesti, cand poti sa investesti si sa muncesti si mai mult, ca sa faci si mai mult.
Comentariu beton!63
Sigur: un medic pe gineco, are o micuta clinica privata (a lui, pe persoana, la care activeaza si alti medici, in domeniu) care merge grupa mare, dar, ce sa vezi? face si program normal cu garzi la Giulesti si, ce sa mai vezi? ia si spaga grupa mare pentru fiecare nastere sau cezariana, cu aerul ca salveaza o lume 🙂.
Comentariu beton!17
Cum zice Răzvan. Cred că oamenii ăștia nu o fac pentru bani în sine cât pentru statutul și puterea care vin la pachet cu munca, implicit cu banii ăia. E un stil de viață. N-aș face ca ei și stilul meu de viață o confirmă. Aș călători lumea, începând de mâine dacă aș avea resursele și nu aș mai pune mâna pe un computer decât ca să îmi fac rezervările de cazare 😅. Însă cred că pot înțelege că unii au nevoia aia de mărire, statut, putere.
Comentariu beton!46
Pentru ca unii sunt workaholici si nu stiu ce sa faca cu timpul lor in afara lucratului. Cred ca la unii mascheaza probleme mai grave, gen depresie.
Comentariu beton!38
Au responsabilități. Pun pe masă o pâine la săraki. Cred că dacă se lasă ei se duce pulii de suflet firma. Povestea aia cu oameni de neînlocuit.
Am zis și eu o ipoteză. Căci o explicație logică pentru ce nu se lasă n-am.
Comentariu beton!24
Știi vorba aia că cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit?
Comentariu beton!44
La un moment dat nu mai e vorba de bani. E vorba de „jocul” in care intri. Orgoliu, putere, validare prin ochii altora,…De la un punct nu mai e vorba de bani.
Unii poate nu mai pot sa iasa de acolo. De exemplu Jack Ma. A ajuns acolo pentru ca partidul. Sa nu crezi ca se retrage cand si cum vrea el. Insa ramane cu banii.
Si legat de suma mentionata de tine…I doubt it. Si aici nu ma gandesc la inflatie. In momentul in care-ti vei face poftele cu cei 3500 euro lunari, vei descoperi ca exista alte lucruri muuult mai faine dincolo de ce iti ofera cei 3500 de euro lunari.
Comentariu beton!54
Există lucruri mișto dincolo de orice sumă ai câștiga. Eu am zis-o pe cea pentru care n-aș mai munci un minut.
si mai ii o chestie. Eu prin natura meseriei am calatorit destul de mult, deci delegatii + calatorii private. Si acum daca am oportunitatea calatoresc cu placere. Imi place sa vad lucruri noi. Oameni diferiti. Sa vad altii cum rezolva anumite probleme. Si de fiecare data cand ma intorc acasa ma intreb de ce in tara asta nu se poate „ca afara”?
asa ca daca as avea acei 300K euro, cel mai probabil o mare parte din ei i-as investi ca sa fac ceva care sa aduca o diferenta pozitiva in aceasta tara.
iar dorinta de a avea suficienti bani ca sa fac doar ce-mi place mi se pare supraevaluata in cel mai bun caz. De fapt cred ca merge spre egoism de genul: fuck the others, it’s all about me!
Comentariu beton!18
Poate faptul că nu mai muncesc este cel mai mare aport pe care îl pot aduce societății? De ce să nu vedem lucrurile și așa?
ai fi exponentul perfect al consumerismului. clientul perfect al capitalismului.
ai fi ca si cei cu pensii speciale :)))
asta daca nu cumva se schimba intre timp paradigma intregii societatii si munca, banii…vor deveni niste chestii irelevante. lucruri ce te vor transforma intr-un paria al societatii.
@berica Un om linistit si impacat, care nu „munceste” in sensul capitalist al cuvantului poate aduce un aport mai mare societatii prin implicare in tot felul de proiecte misto, promovare, sau pur si simplu cu idei care ii vin cand nu mai e stresat de grija zilei de maine.
Comentariu beton!11
Cred că e și o pasiune, sau hobby. La fel cum sunt ceilalți (mulți) care nu fac nimic. Tot dintr-o pasiune. Mulți oameni pasionali are Pământul!
Comentariu beton!20
In general, oamenii care fac afaceri oneste sunt oameni iscoditori, destepti si tin sa fie ancorati in momentul economic pe care il trăiesc. Chiar stiu pe cineva f. destept, cu f multi bani. Cand eu ii spuneam ca visez la pensie, anticipata chiar, el imi spunea plin de incantare ca lucrând la firma lui poate lucra pana la 80 si ceva de ani. Deci reiau: oamenii bogati care nu renunta la munca o fac din mai multe motive: primul ar fi sa poate sa sustina nivelul de trai actual – avion la clasa business-,pleaca oriunde cand vor si unde vor, prioritar. Apoi este provocarea pe care o ridica lumea in care traiesc, lumea in care se invart, faptul ca mintea lor are parte de tot felul de provocari. Nenea asta de care vorbesc isi ia si in avion de studiat. A primit o suma colosala sa isi vanda firma, si tot nu a vrut. Dar viseaza unde dupa 80 de ani sa se retraga si sa scrie ceva romane.
Comentariu beton!24
N-am bani multi, însă nu cred ca as reuși sa stau fără sa muncesc. As munci însă altceva: as planta copaci, as merge profesor voluntar in centre, as merge sa fac sport cu copii din centre si in azile de batrani, as face o mulțime de chestii din astea. Asa sunt eu. Daca as sti sa fac multi bani, i-as folosi sa fac un spital, un teatru social, o firma sociala de avocatură si as vrea sa fac alți bani ca sa mențin si sa cresc ce-am făcut. Asa sunt construiți unii oameni
Comentariu beton!41
Și eu aș ieși la alergat, de exemplu. Dar prin muncă definim activitatea aia care-ți aduce cele necesare traiului, nu ce ne place nouă sa facem DUPĂ muncă. 😉
Maestre, dar am totusi niste intrebari: daca dvs spuneti ca va doriti sa nu munciti deloc, deloc, nimica, nimicuta… banuiesc ca totusi aveti niste nevoie – o casa, niste haine, mancare (banuiesc ca nu mergeti la pescuit si preparati totul singur), telefon, internet, electricitate etc ca altfel la ce v-ar trebui cei 3.5k euro pe luna 😀 ca doar nu pe Luna 😀 Asa si intrebarea – astea cine le produce? Doar intreb 😉
P-astea le produc fix ăia 3.500 de euro. Nu de-aia îmi trebuie?
Pai de acord. Insa daca toata lumea ar avea acelasi principii si am avea cu totii 3.500 euro, cine produce ce avem noi nevoie? Nu sunt comunista, insa zau ca unii trebuie sa munceasca 😀
Comentariu beton!18
@Oana S – roboții și ChatGPT.
@Oana S , primul comentariu de nota 10 . Aia care au bani multi , au in subordine zeci de mii de angajati . Daca eu am milioane de euro i am facut cumva , de mine depind toti muncitorii , etc …..
Ca să ajungi să ai munții ăia de bani, trebuie să fii într-un fel. În afară de oamenii care fac bani din afaceri ilicite, restul sunt oameni care au muncit intens și care continuă să o facă fie pentru că nu se pot opri, fie pentru că au avut un vis la care adaugă treptat noi obiective. Și ar fi mai nefericiți dacă s-ar opri decât dacă ar merge mai departe.
Știu cazuri de oameni care erau în putere și, imediat după pensionare, au intrat într-o etapă de degradare accelerată și s-au dus după un interval destul de scurt:( Poate nici nu avem educația de a avea grijă de noi după pensie.
Comentariu beton!35
Faza e că nici măcar ăia care fac bani din afaceri ilicite nu se opresc. Deși la ei, pe lângă muncă, mai există și riscul pușcăriei.
Cred ca e vorba mai mult despre drum decat despre destinatie. Inveti sa ii faci si iti place procesul mai mult decat rezultatul.
Altii spun ca e ca facutul de sport: poate nu-ti place in mod explicit, dar e o senzatie acolo pe care o vrei repetata.
Si daca banii chiar sunt facuti prin munca, nu doar picati din cer, tot procesul implica si o transformare: se schimba oamenii, hainele, uneori cercul de cunoscuti si chiar prietenii. Se transforma omul. De aceea majoritatea castigatorilor la loto raman fara bani in cativa ani, pe cand unul care i-a produs el poate lasa si mosteniri. Ca banii trebuie pusi la produs alti bani si sa munca le da unora o directie in viata.
Asa am vazut 🙂
In plus, e dovedit statistic ca odata cu veniturile cresc si cheltuielile.
Comentariu beton!24
Daca te imbogatesti cinstit in halul asta nu poti renunta la tot ce te-a adus pana acolo (planuri, decizii, relatii) ca sa stai pe plaja sau sa joci golf toata ziua.
Ti se intampla sa pleci foarte grabit si agitat de acasa pentru ca ai un deadline si, desi ai ajuns la timp, sa nu te poti opri din graba si agitatie?
Asa cred ca e la oamenii astia, au un ritm din care nu se pot opri si cred ca nici nu-si doresc sa se opreasca pentru ca li se potriveste si ii defineste.
Comentariu beton!30
Întrebarea asta se aplică direct politicienilor de la noi, să nu le zic altfel, duamne iartă-mă…
Fix pentru acelaşi motiv pentru care unii nu pot sta liniştiţi după pensionare şi e musai să mai muncească: au impresia că sunt lipsiţi de valoare, că nu mai sunt necesari. Eu, una, n-aş mai mişca un pai dacă aş avea bani să mă retrag. Adică n-aş mai mişca un pai că trebuie să-l mişc, normal că n-aş lâncezi non stop ca păianjenul.
Salut. Vad ca ai pus suma cu inflația actualalizata 😂. Acum ceva vreme spuneai ca 2500 ar fi suma ideală 😉. Oricum la cei cu mulți bani nu cred ca banii, fizic sau ca valoare intrinseca ii mâna neîncetat în luptă ci cred ca pur și simplu pt ei a devenit un stil de viață, un sens al vieții și ar întra în sevraj fără adrenalina produsă de fuga după obținerea lor.
Comentariu beton!12
N-am actualizat cu inflația, am actalizat cu numărul de membri al familiei. Pe vremea aia eram singur, acum suntem patru. Ba chiar șase, dacă e să număr și membrii felini.
adică doamna Mara și fetele să subziste cu decît 1000€/lună?
de era zăpada de juma’ de metru, ca la Iași, nu mai scriai tu așa…
Comentariu beton!19
@costicăm, păi doamna Mara își aducea și ea contribuția financiară în această familie, nu? Ăia 3500 ar fi partea mea. 😉
Băi, jur, nici nu vreau să mă gândesc la ce e la voi acum. Creierul meu refuză să accepte că trebuie să stai să faci potecă prin zăpadă în luna aprilie.
da’ nici că te oprești!? adică doamna să lucre șî matale…?
PS un prun decorativ de 10 ani e aproape scos din rădăcină;
Nu e chiar juma de metru zapada in Iasi, dar un 30 de cm cinstiti tot sunt. Oricum, suficient de mare zapada incat sa nu o pot lua dintr-o singura lopata fara sa ma ia de sale, asa ca dadeam in fiecare loc de doua ori.
Am facut doar o carare pina la padocul cainilor, sa le dau de mancare si apoi le-am dat drumul prin curte.
Acum am carari prin toata curtea 🙂
De iesit din curte nici nu se pune problema, ca a lasat plugul un mal de zapada inghetata de toata frumusetea
Comentariu beton!15
Eu mai am fix 10 ani pana la momentul când voi spune stop. Lucrez la asta am un plan și peste 10 ani nu vreau sa m-a sting de laptop decât sa fac rezervări la bilete de avion sau cazări și sa îți citesc blogul. Copilul cel mai mic fin casa va fi major iar cel mare pe drumul lui. Pana atunci tot ce fac este sa acopăr ratele la bănci in avans, ceva economii ce vin din Stocks date de corporațiile unde am lucrat și contribuția la pensie. Asta mi-ar asigura un 3400 de euro pe luna . Peste zece ani o sa scriu tot aici de undeva din Spania sau Grecia unde este cald tot anul și unde nu dau zăpada deloc. Acum dacă as putea nu as face-o dar la 55 da cu siguranta.
Comentariu beton!27
Asa gandesc si eu, problema mea e ca la 55 de ani nu-mi iese (cred) si mai am nevoie de cativa ani in plus. Desi, daca reusesc sa mai fac ceva investitii pana atunci, poate-poate. Altfel, exact ca tine cu ratele la casa si pus ceva bani deoparte pt facultate… si visat la calatorii peste tot.
Am colegi care au iesit la pensie la 58 de ani si dupa 10 ani arata mai bine decat atunci cand lucrau (din pacate, s-au schimbat regulile si varsta de pensionare oficiala pentru mine e 63 de ani).
Ca sa revenim la subiectul initial, sunt de acord cu Mihai. 🙂
Păi asta nu se numește lene, dacă nu muncești ca să ai?:))))
Amin/partikip!
Nici eu nu pot înțelege de ce aș sta închisă într-un birou, plină de griji și responsabilitate când aș putea sta pe orice plajă din lumea asta.
Cred însă ca nici nu este un lucru pe care îl putem înțelege din exterior, oricât ar incerca cineva să îmi explice de ce nu as pricepe.
Mie îmi place Gianluca Vacchi, a lăsat oamenii isteți să îi producă bani iar el danseaza pe iahturi :).
@Tia eu nu înțeleg de ce ai sta pe plajă, serios. Întotdeauna crăp de plictiseală după 5 min. Poate încă 10 min de fiecare bere rece. Nici după soare nu mă omor. În momentul de față fac un concediu de o săptămână în Aschau am Chiemsee, la 300 m de telecabina la pârtia Kampenwand. Doar că nu schiez.
Fix ca Vacchi făceam și eu de aveam bani. Puneam la treabă oamenii isteți (și fără bani), dar mă feream de media, sunt convins că așa erau mai harnici și motivați 😇. Nici Ferrari și Lambo nu mi-aș lua, mă apucă lumbago doar când mă uit la ele.
Eu cred că se întrec între ei care o are mai mare.
E vorba despre conectare cu mediile in care au facut bani, demonstratii de forta, vanitate.
Pe acesti oameni ii stapanesc banii si nu au nici puterea si nici vointa sa se opreasca.
Posibil sa isi doreasca sa fie in cartile de istorie forever.
Au psihicul format altfel.
Dacă as avea câteva sute de mii de euro, mi-as plati împrumutul pentru apartament și as călători prin lume. Acum, neavând oricum bani cu nemiluita, mi-as deschide și o afacere care să îmi placă
Dar întâi aș plăti casa și călători prin lume.
am vrut să scriu o replică deșteaptă la @Răzvan, da’ mi-am adus aminte că azi-noapte, pe la 22 lopătam la zăpadă; dimineață la 6 făceam același lucru; aș mai scrie, da’ tre să ies iar la ezerciț…
PS #NUMAININGEȚ!!!!
Comentariu beton!46
hai spor la lopată
@costică, munca te eliberează (de zăpadă), spunea…un german.
@costicamusulmanu, eu mă uit cu mirare la ce scrii tu și la zapada de ka mine dun bătătură.
Păi juma de metru e pe-o măsea. E decor. 😂😂😂
La mine ninge de pe la sfârșitul lui noiembrie. Norocul meu e xa3 am o vale unde pot depozita cantități industriale de zapadă 😜
io recunosc: lumea merge înainte datorită ăstora care muncesc în continuare, chiar și când au tot ce vor (și fac asta dintr-o infinitate de motive împletite în fiecare caz în parte), și nu datorită leprelor leneșe ca mine. așa că eu le spun în continuare: „bravo, fete și băieți! munciți în continuare! doar așa eu NU trebuie să muncesc atât de mult!”
Comentariu beton!24
Multe motive. Chiar daca sunt multi, banii se termina, curg printre degete, ca apa. Ca sa nu se intample, trebuie sa muncesti continuu. Odata cu banii vine un stil de viata la care nu vrei sa renunti. Alt motiv ar fi ca din multi bani, vrei si mai multi. Banii aia multi nu sunt doar pentru cei care ii fac, sunt pentru generatiile tinere. Multimilionarii si miliardarii trebuie sa puna si ei umarul la munca ca sa ajunga la sumele alea fabuloase.
Pe urma, majoritatea celor cu bani nu depun munci fizice, doar administrative ca daca ar trebui sa dea cu tarnacopul sigur ar sta si ei pe acasa.
Odata cu banii devii curajos, indraznesti sa faci lucruri la care altii doar viseaza, adica construiesti Versailles-ul.🙂
Comentariu beton!14
Eu mă gândesc ce să fac să nu mai muncesc . În primul rând ce muncesc nu mai e ce era odată, nu prea mai am împlinirea aia, în al 2 lea rând nici nu mă văd făcând altceva. Deci m-aș lăsa de muncă acum, dar nu-mi prea permit. Pe cei cu bani mulți care tot strâng, nu o sa îi ințeleg niciodată.
100% daca as avea pe luna un venit de 3000 euro, fara sa fac nimic pentru el sau extrem de putin, mi as da demisia maine. Presupunand ca si venitu asta creste cumva cu inflatia pe parcursul anilor, nu mi mai trebuie nimic.
As face doar excursii, voluntariat, lucruri care ma bucura.
Vorba lui Artanu “urca firma pan’ la cer” 😁.
Inteleg oameni care cercetează, care fac lucruri, merg pe luna, fac roboti, diseca creiere, restul…. Niste tristi care au pierdut scopul initial, acum ii mai intereseaza doar numarul
Cred ca nu se lasă de muncă pentru că se gândesc că nimeni nu poate avea grijă de afacerea care generează banii respectivi mai bine ca ei. Intra într-un cerc vicios: din ce au vor mai mult. În societatea asta a noastră, de rahat, banul e la putere. Ai bani, ai putere. Poți influența decizii. Ști bine, nu trebuie sa mai exemplific.
De frică! Frică de ziua în care vor pierde mult. Probabil e o senzaţie viscerală care nu îi lasă să doarmă. Să ai bani mulţi este o corvoadă, dacă nu ştii să fii altruist. Puţini sunt cei care înţeleg că banul trebuie să circule şi pe la ăla sărac. Cine îi ştie pe ei?
Pentru ca nu banii le lipsesc. Le lipseste admiratia/atentia/senzatia ca fac parte dintr-un grup.
Cand muncesti de parca fugi de leoparzi nu mai te gandesti la ce e rau in viata ta, plus ca pari (in mintea ta obosita) mai bun decat restul.
https://hbr.org/2018/02/if-youre-so-successful-why-are-you-still-working-70-hours-a-week
Visul meu e un an sabatic petrecut in 12 tari: as inchiria o garsoniera in capitala si as explora timp de o luna o tara, apoi as pleca catre o alta destinatie.
Nu cunosc situația ta familială, dar ce visezi tu chiar se poate face, cu un pic de organizare.
Acești oameni sunt fericiți făcând bani. Suntem diferiți. Și e foarte bine așa. Tot 3500 € am estimat și eu că aș avea nevoie( la articolul cu tema respectivă).
Putere, nu bani. Banii sunt ceva secundar.
PS. Parca acum un an si ceva spuneai de 2500 euro pe luna renta, vad ça au crescut standardele. 😁
Oare ce fac cu atâția bani? Că de cheltuit nu se pune problema. 😁
Cunosc astfel de oameni, imi sunt prieteni apropiați; unii care au trecut de 70 ani, care și-au asigurat si strănepoții, dar nu se pot opri. Majoritatea susține că trebuie să investească, că nu renunță, asta ar însemna să distrugă tot ce au construit, că ar lăsa oamenii fără muncă și copiii (cine are, că mulți nu au) fără moștenire – aici avem viziuni total diferite. E nevoia de adrenalină, nevoia de a se simti cineva, de a fi puternici cumva, de a-și infrunta anumite temeri sau lipsuri din trecut, de a se simți utili… exemple pot fi multe.
Am întrebat, pe cei mai în vârsta (care-mi sunt tare dragi și n-au nici angajați), care e motivul pentru care nu se “pensionează”, iar ei (că sunt soț si soție), fără ezitare, au răspuns că, “nu putem, asta ne ține in viată, ne antrenează oasele și ne ține mintea zdravănă.” In cazul lor, mie personal, mi se pare trist, pentru că nu au fost intr-o vacanță de când au terminat facultatea (iar ea lăcrimează când povestește despre plecările cu trenul la mare, din vremea studenției) sau de când au început să lucreze (nu își mai amintesc exact), nu au mai ieșit în oraș decât pentru a face cumpărături sau pentru a vedea cum decurg lucrările la fiecare dintre casele pe care și le-au construit (ca să ramâna ceva unicului copil)… dar în ceea ce îi privește, nu se plâng, lor le place așa, zâmbesc si li se luminează fața cand îi intrebi despre munca lor, povestesc cu nostalgie despre fiecare realizare a lor și nu pare că obosesc vreodată. Să nu mai spun cât de implicați sunt în creșterea nepoților, doamna face lecțiile cu ei și tot ea îi indrumă pentru viitor, e clar că ei așa infruntă vârsta.
Comentariu beton!13
Sunt oameni pentru care munca in sine este un hobby. Asta ii face fericiti si asa se tin ei in putere. Exemplu: seful meu are 73 de ani si desi iesit la pensie, lucreaza in continuare. Nimeni din firma asta nu stie sa isi fi luat concediu mai mult de 3 zile consecutive. Bine, asta cu exceptia vacantelor de sarbatori, care na, sunt acolo desi am inteles ca s-a lucrat uneori si intre Craciun si Revelion daca era nevoie. Omul asta s-a operat de hernie si a plecat in aceeasi zi pe picioarele lui acasa iar peste 2 zile era la birou. A zis ca daca nu munceste o sa se rablageasca. Creierul lui trebuie sa lucreze incontinuu. Ce e drept, toata viata a calatorit cu serviciul prin tot felul de tari, mai ales in Orient. Si are o groaza de bani, adica ar putea sa traiasca linistit doar cu pensia, dar nu. Eu am zis ca nu o sa moara acasa.
Eu cu o renta lunara de 2000 de euro as fi multumita :))) bine, nu as zice „nu” la una mai mare dar suma asta este perfecta :)))
Comentariu beton!11
Cred că mulți amână la infinit momentul când se vor retrage, și alții s-au retras discret, fără să dea sfoara in țară. Și cred că multora dintre ei munca le înlocuiește alte pasiuni. Poate nu au mai avut timp și energiesa dezvolte alte pasiuni. Și de asta nu se lasă. Asta nu înseamnă că nu îi erodează fizic și mai ales psihic. Omul este crescut de mic să muncească și să își facă un rost. E greu să iasă din acest mindset, mai ales daca a pornit de jos și nu avea nimic.
La suma asta, travelling all the way… and other good things for me…
Intotdeauna am spus ca daca as avea bani pentru o viata normala ,papa ,haine concedii nu as munci o ora in viata ,eu consider viata prea scurta
Acum, depinde ce înțelegi prin muncă. Pentru unii este stres, alții se hrănesc cu stresul și îl și generează. Pe urmă, dacă îți descoperi pasiunea, faci „munca” asa, cu plăcere, deci nu muncești.
Early retirement este un vis frumos, să am deja suficienti bani ca să nu mai am griji vitale și să fac lucrurile în ritmul meu, mi-ar plăcea și mie.
Spunea cineva mai devreme de retras în țările mai calde. Să încerce vreun an, să vadă mai de aproape ce și cum. În general, over-rated. Cei puțin pe unde sunt eu, nu a mai plouat suficient de doi ani jumate și sunt probleme.
Da, excelentă postarea, și eu gândesc la fel. Ah, dacă aș avea destui să mă retrag într-un colț liniștit de Grecie (sau Tahiti 😀), să călătoresc, să văd cum e să locuiești (nu doar să vizitezi) măcar un pic în diverse locuri din lume, fără să mai muncesc (după ce rezolv copilul să-i fie bine toată viața). Unii din ăia cum zici tu nici nu se pensionează măcar, lucrează că „le place” să fie folositori și apoi mor și tot o singură viață au și ei. Te înțeleg perfect, e de neînțeles cum nu se bucură de bani și de viață. Știu că ar trebui să facem lucruri folositoare care să ajute și pe alții, că dacă ne îmbolnăvim, așa bogați cum am vrea să fim, tot o să avem nevoie de un doctor din ăla care nu-și ia concediu, știu, dar tot e greu de înțeles. Cum să pleci din lumea asta și să vezi așa de puțin din ea, trist rău.
E o vorba care imi place mie mult: munca nu e pentru oameni, e pentru tractoare.
Si eu la fel ca tine, daca as avea o renta lunara, chiar si mai mica de 3500 eur, as renunta la munca de ieri :))) Am o ruda in strainatate care si-a cladit un mic imperiu. Munceste ca apucatul, nu are sambete si duminici, desi si-ar fi permis inca de acum 15 ani sa-si bage plua si sa faca orice altceva. Motivatia lui este ca nu poate sa stea degeaba. Pai boss, daca plec in fiecare luna sa vizitez alta tara, sa tropai 15 km pe zi prin vreo Barcelona, se pune ca stau degeaba? :)))
Pe de alta parte, o am pe stimata mea mama, care cand a iesit la pensie a intrat in depresie. La ea motivul depresiei a fost ca si-a pierdut statutul de inginer respectat si oricat am incercat sa ii explic ca iesitul la pensie nu ii diminueaza meritele, n-ai cu cine.
Some people are build different. Eu sunt facuta sa am meseria de turist :)))
La €10k/lunar n-aș mai munci deloc. Da’ deloc.
Ăștia gen Bezos, Musk și Buffett sunt duși cu tărtăcuța.
Bine, Buffett fuge la birou ca să se ascundă de moarte.
Bill Gates are mania controlului, cu alte cuvinte-i bolnav psihic.
Per total, muncesc de imbecili ce sunt.
Pentru ca oamenii au nevoie de bani sa supravietuiasca, este adevarat, dar odata ce au suficient ca sa traiasca, asta trece pe planul secundar si descopera ca ei isi doresc de fapt sa fie importanti si sa aiba putere, sa fie influenti.
Se bucură odraslele, testând substanțe cu mașinii prin pomi. Probabil devine ca un „microb” la un moment dat, un stil de viață sau ceva. Trag până nu mai pot pentru că le-a intrat în sânge asta.
Salutare! Doar întreb: €3.500/familia matale? Sau €3.500 tu și €3.500 doamna? Că dacă e așa (~€7.000), se cam schimbă treaba! 😂
Multe raspunsuri plauzibile/pertinente prin comentarii, dar nu am vazut raspunsul cinic:
Cei care spun ca le-ar ajunge suma x si nu ar mai munci niciodata sunt tocmai cei care nu vor avea suma x ca sa nu mai munceasca niciodata.
Pentru ca nu au mentalitatea, tipologia, constitutia mentala, energia etc., necesare. De mai multe feluri.
Pot fi exceptii, care nu se pun. Mostenire norocoasa, sau alt tip de noroc chior (castig la loto etc.).
Ma includ si pe mine mai sus. Si eu visez sa am suma x sau y si sa fac nimic, sau numai ce imi place cand imi place si unde imi place. Vise taica. 😛
Suntem animale ciudate noi oamenii. Eu de exemplu castig peste media nationala, dar firar sa fie daca imi ajung banii. Nu imi ajung nici pentru 10% din ceea ce mi-as dori. Si am senzatia ca traiesc cu venitul minim pe economie. Si nu imi pot imagina cum se descurca cei care traiesc cu salarii minime sau pensii minime. 🙁 De fapt pot. Pentru ca stiu cum era(m) in tinerete cand nu aveam bani de o pereche de pantofi la 3 ani sau de o masa ok.
Si privesc cu invidie la unii (ca Mihai) care fac 2-3-5 concedii/vacante/calatorii pe an. Eu nu as face concedii, as face altceva, dar intelegeti ideea.
Ne obisnuim cu confortul, cu un anumit nivel de trai si ii vedem pe altii ca au/pot mai mult. Ne-am dori si noi o Tesla, sau o masina mai puternica/confortabila/sigura. Ne-am dori si noi o casa, sau daca o avem, o curte mai mare, un garaj mai mare, o camera birou, o menajera, apoi un chef care sa ne gateasca. Am vrea sa nu mai stam la cozi, mai intai la chestii simple apoi la aeroport, asa ca ar fi bun si un avion personal. Si un elicopter pentru distante scurte sa nu mai stam ca fraierii in trafic. Poate si un yaht sa ne facem vacantele feriti de multimea de idioti de la allinclusive de 7 stele. Vrem sa fim bine imbracati iar binele acesta e relativ, dorindu-ne tzoale tot mai de calitate, pana cand calitatea devine sinonima cu ce au mai scump casele de moda de renume. Apoi avem nevoie si de protectie, sa ne apere de alti idioti. Si aceea costa. Daca vrem sa muncim mai putin trebuie sa platim pe altii sa ne administreze afacerile iar oamenii buni sunt scumpi a naibii. Samd. Asa ca tot trebuie sa continuam sa facem bani. Multi. Din ce in ce mai multi. 🙂
Sau, ramane cum am stabilit in prima parte. 😛
Comentariu beton!28
Citind comentariile, că la articol n-am nici un răspuns, mă gândesc la cel mai recent articol al Iuliei, cel despre hobby-uri și relații și mă gândesc că poate acolo e „problema”: genul ăsta de oameni și-au făcut hobby din muncă și nu concep să nu îl/o mai desfășoare.
Că mie dacă mi-ar intra 4-5000 € lunar în cont, aș mai pune mâna pe cheie și pe șurubelniță doar cât să-i repar bicicleta puștanului din vecini. Sau aș face un business social (tot din șurubărit biciclete) cu program dependent de turele mele cu bicla pe șosele din Alpi sau din Scoția, ori pe cărările din Carpații noștri.
Eu m-am maritat , inspre 40, cu barbata-miu – roman “realizat” in USA. Pentru ca ne-am cunoscut tarziu, am facut un copil repede, si pentru ca chiar nu aveam nevoie si de venitul meu, am hotarat sa stau acasa sa ma ocup de copil. Si pana a intrat copilul la scoala am fost ok, ca m-a tinut ocupata (n-am avut bona, l-am crescut noi doi).
Acum piticul e in clasa intai. Il las la 8 la scoala, si-l culeg la 3.30 sau la 4.30, functie de orar. Si am inceput sa ma dilesc la creierii capului de plictiseala. Am invatat sa cant la pian, mai pictez, invat o limba straina, mai fac voluntariat la scoala si pentru niste organizatii, dar in esenta ma simt singura si inutila societatii – pana la punctul la care am facut depresie clinica. Am depasit momentul cu terapie si acum coacem o solutie. Problema cu opritul din munca e ca ar fi fain, daca si lumea din jurul tau ar face acelasi lucru. Dar eu n-am norocul asta, toti prietenii mei muncesc si au nevoie sa mai munceasca niste ani buni. Am contemplat ideea sa se retraga din activitate si barbata-miu , dar probabil ne-am dili impreuna – ca de plecat aiurea prin lume n-am putea decat tot in vacantele copilului (ceea ce facem oricum). All in all, la ora asta avem pe masa doua solutii – ori sa ne mutam undeva unde e multa lume ca noi, early retired, dar sa avem si scoala buna pentru copil acolo, ori ma inscriu sa fac un master si ma apuc de un job part time remote….
Cam asta fiind povestea mea… e mai complicat decat pare, sa te retragi din activitate mult mai devreme decat restul lumii. Poate depinde de persoana, si/or fi unii fericiti sa se uite la netflix si sa citeasca toata ziua. Mie nu imi ajunge – si-ntr-un fel dubios citesc acum mai putin decat cand aveam un job supra-solicitant.
So, pe baza experientei mele personale, nu e asa simplu precum pare. Ziua tot 24h are si e greu de umplut. Cum oamenii care-si permit sa se opreasca din munca mai devreme probabil au fost foarte activi, e foarte greu sa “stai degeaba”. Eu pe la 10 termin pianul, gymul, gatitul si cafeaua . Si dup-aia imi umplu timpul cu te miri ce , si am senzatia aia ca trece viata pe langa mine aiurea. Nu ca m-as intoarce la un job 9-5, dar imi lipseste acut satisfactia muncii , unui proiect bine executat… (si poate sunt eu defecta, dar nici cheltuitul banilor pe care nu-i muncesti tu nu e la fel de satisfacator ca atunci cand faci tu personal banii aia).
Eu as sugera oricui contempleaza early retirement sa se uite bine la piramida aia a lui Maslow, si inainte sa puna piciorul pe frana sa mediteze cum isi asigura nevoile din nivelurile superioare.
Comentariu beton!51
Cel mai bun comentariu.
Printr-un concurs de imprejurari unice, am avut o perioada de vreo 6 luni in care am fost chair in situatia asta. Primeam o suma lunar cat sa imi ajunga de cheltuielile obisnuite si nu trebuia sa muncesc. Primele 2 luni a fost extaz, am lenevit ca Sid din Ice Age in toate pozitiile, a 3 luna parca ma apucase mancariciul si nu mai aveam stare, deja pe la a 4-a ma suiam pe pereti. Ma plictisisem de tot, inclusiv ocupatii care imi faceau super mare placere, nu mai aveam nici o motivatie de nimic, nici sa ma misc din pat, pentru ca, la ce bun.
Nu m-as lasa nici eu de munca, dar cred ca as munci mai putin, part-time sau sa lucrez o luna doua, apoi sa pot pleca pe undeva in vacanta, iar o perioada de birou. Altfel cred ca as ajunge rapid sa ma simt inutila. Mi-e cam frica de pensie din motivul asta.
Comentariu beton!12
Stii ceva, Mihai Vasilescu, mă gândeam ca mi-ar plăcea sa citesc care e părerea ta și a comentatorilor de pe margine, referitor la distribuirea banilor în cuplu. Chiar sunt curioasa, ca mie îmi da cu virgula la multe din comentariile de mai sus, gen „3500 partea ta”, „2500 partea ta și doamna se descurca cu 1000″…. care e treaba?
M-a uns la inimă articolul ăsta, chiar e adevărat ce mama dreaq faci cu atâtea zeci de milioane când tu nu știi dacă te vei mai trezi mâine, spre deosebire de tine eu cu 5000 de euro între mine și soața mea nu am nevoie de nimic, nici proprietăți, nici pământuri, nici mașini scumpe, doar trăind liniștit, închiriat o caravană o data pe an pentru a face un tur al Europei iar în rest trăind liniștit alături de cei dragi, la fel voi muri cu zeci de milioane sau cu 1000 de euro în cont!!!!
Eu am ingropat duminică un prieten care muncea din pasiunea de a face ceva mai bine, de a schimba încă puțin lucrurile, deși ar fi putut să stea.
Un om extraordinar, pe care l-am admirat mult.
A făcut infarct, la gym.
Damn… 😞
@MV,
Articolul de ieri a venit greu fratilimeu. Nu ai avertizat că loviturile sub centură sunt permise. M-am trezit plângând ăstă noapte.
Am citit toate comentariil ca să văd unde mă incadrez. Cred că mă bantuie bun PTSD de vreo zece ani.
Îmi pare rău. 😞
@la spune-mi ca ești bătrân ț-as fi răspuns, iarăși, cu dovezi recente, „se duc ai mei colegi!”, țdaisama!
Cred ca dintr-un anumit punct nu se mai muceste pentru bani ci pentru satisfactia lucrului facut prin fortele proprii, sa ai un scop in viata, sa creezi, sa construiesti, sa lasi in urma ta mai mult decat conturi pline ci: locuri de munca, inovatie, produse calitative.
Eu ma numar printre oamenii care se trezesc fericiti dimineata ca trebuie sa mearga la munca (ma trezesc fericita si in concedii, dar asta e alta discutie :))) ), super entuziasmata si nerabdatoare sa fac ce mi-am propus in acea zi pe plan profesional.
Obosesc uneori? Evident. Dar nu m-as vedea absolut niciodata retrasa pe o insula pustie, chiar daca ar fi a mea :))) Imi provoaca mult prea multa bucurie sa spun: proiectul ala l-am gandit si l-am dus eu la bun sfarsit.
@carmen,ai dreptate, dar trebuie să știi cand să te oprești. Rezultatele muncii mele de la începutul carierei se pot măsura cu metru, apoi am considerat că pot împărtăși altora de prin experiențele mele. Acum muncesc de plăcere, pă pefeaul meu.
Dacă nu realizezi că trebuie să te oprești, ajungi precum prietenul meu, amintit in comentariul anterior, sit tibi terra levis!
am prieteni care trag la sapa 10-12 ore pe zi/ 6 zile pe saptamana. diferente? Ei se duc in Tailanda in concediu, eu Bulgaria/grecia. Ei vila, eu aparatament. Ei 1 ora pana la munca, eu 20m. Ei copii la after school pana seara, eu cu fi-miu in parc cand iese de la gradinita.
poate sunt subiectiv, dar ma simt mai castigat.
Conteaza cum te simti tu.
Hai ca am terminat cu treaba prin casa – azi sunt libera asa ca am spalat geamurile si draperiile. 🙂
Citind inca o data articolul si comentariile, cred ca momentan m-as multumi cu vreo doua luni de „lenevit”. Dar sunt convinsa ca peste vreo 10 ani o sa-mi ajunga munca si de aceea fac si eu planuri de „early retirement”.
Momentan ar trebui sa ma pensionez pe la 63,5 ani dar sigur mai creste. Obiectivul meu e sa ma opresc cel tarziu la 60 de ani, posibil chiar un pic mai repede. Si da, la momentul respectiv voi avea un venit lunar care sa-mi permita sa calatoresc, sa fac cursuri sau ce-oi mai avea chef.
Auzita acum 30 de ani de la un prieten care tocmai se mutase in America:
„E adevarat ca munca l-a creat pe om dar nici lenea nu a omorat vreodata pe cineva!”
Sunt doua feluri de oameni cu adevarat bogati. Adica plini de bani.
Unii ai caror bani au venit ‘firesc’. Adica au facut ceva cu adevarat folositor pentru ceilalti. Oameni care au muncit din pasiune, avand in acelasi timp un suficient de ascutit simt al afacerilor.
Altii care s-au imbogatit pentru ca asta au urmarit. Dorinta lor cea mare si eforturile lor ‘netarmurite’ au fost indreptate, toate, in aceasta directie.
Daca primii se mai opresc cate odata – si pasiunile se ofilesc, nu-i asa?, cei din a doua categorie… Bine, cei din a doua categorie nici nu se bucura vreodata de banii lor. Pentru ca, in general, nu sunt in stare sa bucure. De nimic…
Șeful meu, neamț get-beget,are 57 de ani și tot anul muncește ca robul și el și nevasta-sa de dimineață până noaptea tarziu..n-au paște,n-au Crăciun ci doar câteva zile de concediu in august…își fac acum alta casa de peste 2 milioane de coco,au 4 Porsche pe care le țin în garaj tot anul,iar ei se plimba zilnic cu mașinile firmei (Caddy sau Sprinter)…dacă-i suni noaptea la 12,ei sunt in firma…când i-am întrebat de ce muncesc atât și nu se mai și relaxează,mi-au spus că ei nu pot trăi așa fără să facă nimic .Așa au fost învățați de mici,iar fetele lor(2) lucrează cot la cot cu noi pe șantiere( Electrice)…când eu,un simplu angajat am fost in noiembrie în Maldive,au rămas șocați de cat am putut sa plătesc ptr o excursie, zicându-mi că ei nu au plătit în viața lor atât ptr o excursie…și sunt multimilionari…
Aia deja intră la categoria „scârțari”! Adică să ai atâția bani și să te bucuri doar că-i ai, fără să te și distrezi cu ei?!
Sunt unii care isi merită soarta.
Una e să vrei să faci „mai bine” și altceva să vrei „mai mult”
”Prieteni, cu mâna pe inimă vă spun: dacă de mâine aș avea o rentă lunară de 3500 de euro, eu n-aș mai munci niciun minut în această viață. Aș da pe semnătură că, dacă mă prinde cineva măcar trecând pe lângă muncă, trebuie să returnez tot ce-am primit plus dobândă de 100%.”
Nu te cred, și tot cu mâna pe inimă îți spun că te-ai plictisi în maxim doi ani, și o să dai toți banii ăia înapoi cu tot cu dobândă.
Am trecut prin asta și știu cum este.
Ăăă, am trecut prin plictiseală, nu că am avut banii ăia, m-am plictisit și a trebuit să returnez banii 🙂
Aș paria totuși pe mine. 💪
@MV, dacă tot ești voinic. Să presupunem că pentru renta aia de 3500 de euro pe viață trebuie să renunți la blog, adică să cedezi toate drepturile cumpărătorului. Ai accepta?
Comentariu beton!11
Niciodată.
Foarte tare provocarea, foarte frumos răspunsul!
Bravo, Shoric ! Frumos de tot. 👏👏👏 QED.
Bravo, Shoric, se pare că boss a găsit răspunsul. „Niciodata”. Așa și cu ceilalți, afacerea lor este „blogul” lor, nu este neapărat despre bani oprirea, sunt multe-multe altele acolo
@Ioana, dar tu poți să înțelegi că poți să scrii pe blog și fără să câștigi niciun ban, da? Doar de plăcerea de a scrie. Well, arată-mi-l tu pe ăla care muncește fără să câștige bani. La blog n-aș renunța, dar aș renunța la muncă.
Bine boss, înțelegem, am înțeles din prima toți. Am și scris, de altfel, că nu este neapărat despre bani „oprirea”. Deci tu iți câștigi traiul acum din blog, dar, dacă nu ar trebui să mai muncești, tot blog ai face. La fel și pentru ceilalți, în afacerile lor au investit exact ce ai investit și tu în blog și tot de plăcere continuă
Dar și-ar mai continua afacerile dacă nu le-ar aduce niciun ban? Că asta era ideea. Ar mai munci vreunul dintre pasionatii ăștia de munca lor, dacă ar trebui să vină cu bani de acasă în fiecare lună?
Eu nu inteleg asta cu plictiseala. Cum adica te plictisești? Da’ nu poti sa joci tenis, sa escaladezi munți, sa faci scuba, vorba cuiva de mai sus- sa repari bicicletele copiilor, sa te faci critic de film…. Whatever ce ii place fiecăruia?
Mihai,eu cunosc personal pe cineva care munceste doar pentru ca ii place afacerea.Si e multimilionar,low profile si super modest.
Adica ,ca si tine cu blogul,ar face afacerea si daca nu ar lua bani.
Eu cred ca “a avea bani” este subiectiv si cu cat o persoana castiga mai mult cu atat va cheltui mai mult.
Multi oameni se concentreaza pe ce pot obtine in viitor si nu neaparat pe ce au in prezent.
Viata simpla nu mai e demult atat de ieftina pe cat si-o inchipuie oamenii.
Referindu-ma strict la articolul de pe fb, numai „cea mai mica si mai veche casa de pe malul marii in Grecia” ar fi 350.000 de euro. Plus 100.000 euro pe cazarile in Paris, Venetia, Nisa, Kyoto, ferma din Toscana, plimbarile cu Orient Express si Trans Siberian.
Restul de 300.000 euro ti-ar ajunge sa traiesti maxim 20 de ani, in austeritate. Chiar mai putin daca luam in considerare inflatia.
Ai putea sa ii investesti, dar ca sa ai un randament care sa depaseasca rata inflatiei e o munca in sine.
Da, cam așa mi-a dat și mie
Depinde ce înțelegi prin „muncă”. Blogul ăsta se pune? Dacă da, atunci te-ai contrazis singur! Dacă nu, atunci de ce n-am putea admite că și pentru alții există activități care le fac plăcere și pe care ei nu le-ar numi muncă, deși alții le-ar putea considera chiar o corvoadă?
Aș putea să fiu răutăcios și să spun că de-aia nici nu o să ai vreodată o rentă lunară, pentru că, dacă tu consideri munca o povară, nu vei ajunge niciodată să faci banii ăia! Poate numai dacă i-ai moșteni sau i-ai câștiga la Loto. Doar că, ce să vezi, ușor vin, ușor se duc! Nu am auzit de vreun mare câștigător la Loto care să fi rezistat tentației de a „sparge” banii rapid, în loc să-i pună la treabă ca să-și asigure acea rentă lunară.
Dă’mi voie să’ți reproduc un citat celebru: „Amice, ești idiot!”
.
Mey, dom’@Vasile, eu am avut un șef, foarte cumpătat e felul lui, care nu a spart banii, dar a castigat o samă de dușmani, câștigul atrăgând o grămadă de falși prieteni care au fost ușuiți.
„dacă tu consideri munca o povară, nu vei ajunge niciodată să faci banii ăia! ”
Să completăm adecvat audienței căreia i se adresează asemenea concepte: „… și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” .
Sunt perfect de acord cu tine, Mihai, și cred că ăia care nu se mai satură de bani (și de muncă) sunt duși cu capul.
Mi’aș dori tare mult ca în această viață să reușesc și eu să fiu „rentier”… nu m’ar interesa nici notorietatea, nici puterea, nici faima, ci doar să traiesc liniștit lângă ai mei și să fac ce’mi place până la sfârșitul vieții.
Unii nu vor pentru ei ci pentru: scoala privata a copiilor, macar pentru a nu urla profii la ei, asigurare/rezerva pe eventuale probleme medicale, aproape inevitabile pentru parintii ce inainteaza in varsta, pentru vacante relaxate cu cei mici, in care sa nu gateasca nevasta la vila inchiriata cu alte 5 familii, ca sa nu strici echipa aia misto care te ajuta sa faci banii, ca sa ai 2 masini in familie in care sa nu te temi ca mori daca vireaza unul aiurea langa tine, ca sa nu te inghesui in wizzair sau sa fii nevoit sa iei bilet cu un an inainte, ca sa le dai celor mici pe cat posibil mancare bio si jucarii care nu se sparg daca scapa din mana, sa aiba fiecare copil camera lui, preferabil fara rate pe 30 de ani.
Toate astea – atentie ca nu am pus exagerari prea multe – gen haine de lux (2-3 pantofi care sa nu rupa calcaiul ar fi si ei ceva) te trec usor de jumate de milion. Si unele cheltuieli sunt recurente.
Uite, imi amintesc patania cu autobuzul din Sardinia, daca aveai buget de masina buna inchiriata, nu se mai intampla. Putea sa nu iasa neaparat fain, daca nu gaseati cazare sau avionul era a doua zi.
Mihai, îți înțeleg dilema.
Eu am un venit mult mai mare de 3500€ lunar. Recurent. Îl pot transforma oricând în venit pasiv. Absolut.
O fac? Nu. Și nu neapărat pentru mai mulți bani, conștient fiind că ce am acumulat mi-ar ajunge cel puțin pentru vreo câteva generații de consum rațional.
Și totuși de ce continui?
Pentru adrenalina și dopamina pe care mi-o generează un proiect nou, pentru satisfacția de a fi reușit să duc la capăt sarcini complexe, pentru mulțumirea sufletească a ideilor mele care asigură bunăstarea familiilor angajaților mei. Unii își generează emoțiile făcând alpinism, alții construind.
Și ar mai fi un motiv: este greu să ai garanția plății pe viață a rentei la care visezi tu, într-o societate în schimbare, care îți poate închide robinetul dacă stai prea mult cu burta și mai ales cu ochii-n soare. Aiazic.
P.S. Să nu mă compătimești că aloc suficient timp și pentru alte plăceri ale vieții, de familie de exemplu.
@Tiberiu, chiar așteptam un comentariu ca al tău, care să-i demonstreze @boss-ului ceea ce el însuși recunoaște: că e un leneș patologic, care, în afară de blogul ăsta, nu găsește nicio satisfacție într-o activitate constructivă, ci doar în distracții precum călătoriile, filmele și altele asemenea.
@MV, cu riscul că ai să mă blochezi, tot nu m-am putut abține!
@Vasile, pentru mine nu e o surpriză că ești imbecil. Dar vreau să vadă și restul de pe aici.
Pentru ca de fapt ei nu mai muncesc pentru bani ( munca le aduce alte satisfactii decat banii , cel mai bun din.. , progresul realizat samd ) Pentru ca desi la nivel teoretic pare distractiv, dupa o luna de la juramantul ala o sa-ti vina sa te urci pe pereti..ca ce sa faci…ziua poate fi a dracu de lunga .
Si apoi..ma uit de multe ori la batrani 80+ 90+, cum ii ingrijeste de multe ori familia (de altfel foarte bine intentionata ): „Stai nu fa nimic „.. probabil e printre cele mai grele lucruri din lume.
Au fost perioade, acum vreo zece ani în care aș fi putut sta fără să lucrez, măcar o vreme. N-am stat. Am făcut mai departe ce făceam, am investit banii ăia în afacere… și s-au dus. Dacă îi puneam deoparte-n bancă probabil aș fi stat mai bine acum. Am încercat apoi vreme de aproape 5 ani s-o las mai moale, să produc doar cît mi-era strictul necesar și să lucrez tot atîta. Puteam s-o țin așa pînă la pensie, da’ n-a mers. Mi s-a făcut dor și m-am apucat iar de lucru. Ideea fiind că-mi place chiar mult ce fac. Cred că asta ar putea fi o motivație.