Am mai scris de vreo câteva ori pe subiect, dar m-am reactivat de la articolul lui Cismaru și de la un comentariu stupid lăsat la mine pe blog.

Da, adevărul este că văd din ce în ce mai mulți oameni care scriu din ce în ce mai prost și cu din ce în ce mai multe greșeli care țin de noțiunile de bază ale gramaticii limbii române. Sunt atât de mulți încât orice demers de a face educație cu ei este sortit eșecului. Eu am cam renunțat de multă vreme, mai fac educație strict în comentariile de la articolele mele, în sensul că le spun că sunt agramați, după care-i blochez.

Apropo, fac o paranteză aici. Oamenii nu apreciază deloc să le corectezi greșelile, chiar dacă și le recunosc. Mi-am mai călcat pe suflet și le-am scris în privat unor oameni pe care-i credeam mai apropiați, semnalându-le greșeli din texte publicate pe Facebook.

Știind că nu e un sentiment prea plăcut să-ți atragă cineva atenția c-ai greșit, le spun de fiecare dată că n-are rost sa se supere, că dacă am văzut eu, precis au văzut și alții, că să corecteze și să-și vadă de viață. Repet, exclusiv în privat, pe mesagerie.

Evident, îmi răspund toți ceva de genul: „Doamne ferește, cum să mă supăr? Păi mie îmi place să fiu corectat atunci când greșesc. Mulțumesc mult că mi-ai atras atenția”. După care, aproape toți, excepțiile sunt foarte rare, efectiv dispar din viața mea online. Dispar ei, fără să le fac eu nimic.

De ce? Pentru că orgoliul de a le fi corectată o greșeală, chiar dacă în privat, fără martori, este atât de mare încât nu mai vor să aibă de-a face cu ăla care le-a spus unde au greșit. N-aveți idee de câte ori mi s-a întâmplat asta. Prin urmare, am renunțat să mai semnalez cuiva, ceva. Am terminat cu paranteza.

Revenind. Oamenii, în general, scriu cu greșeli din ce în ce mai multe, iar dacă faci imprudența să le semnalezi asta, vei primi unul dintre aceste răspunsuri:

👉 Nu contează greșelile, contează doar ideea din spate, contează ce-a vrut să spună.

Da, așa o fi, dar cine plm se mai uită la ideea din spate când tu ai scris „copi” și „miau” ca pisica? Eu, unul, în niciun caz.

Dar, mă rog, ăștia care scriu atât de infect sunt la baza piramidei celor care scriu greșit, sunt cei mai mulți și cei mai proști, nu ai de ce idee din spate să ții cont, pentru că orice idee ar formula e la nivel de băgat degetul în nas și făcut biluțe de muci.

👉 Degeaba te dai cu curul de pământ, din ce în ce mai mulți oameni nu mai țin cont de regulile de scriere și vorbire corectă, iar când vor deveni majoritari, regulile se vor schimba după ei.

Corect, și e foarte posibil să fie deja majoritari. Doar că, vedeți voi, faptul că se schimbă regulile limbii române după proști, pentru că ei sunt majoritari, nu-i face mai deștepți pe proști. Atât.

👉 Dar eu am plecat de mult timp din România și nu mai știu regulile.

Cea mai amuzantă scuză posibilă. Am o veste pentru toți ăștia care ați plecat de multă vreme din țară și de-aia nu mai scrieți corect: nu scriați corect nici înainte să plecați, dar acum măcar aveți o scuză.

De unde știu că nu scriau corect nici înainte? Păi pentru că sunt în contact cu foarte mulți oameni plecați de mulți ani din țară. Toți scriu aproape perfect gramatical. Toți știu când se scrie „copii” și când „copiii” sau cum se lasă spațiile dintre cuvinte și semnele de punctuație. E drept că unii mai uită anumite cuvinte sau expresii din română, dar asta n-are nicio legătură cu cratimele puse la întâmplare sau nepuse deloc. Așa că, puteți să luați frumușel scuza asta cu „plecatul” și să v-o vârâți adânc în locul ăla nu unde nu vă bate soarele.

👉 De ce să scrie corect în română un specialist în tehnica laserului? Puteți înlocui „tehnica laserului” cu ce vreți voi, motivația rămâne aceeași: ce relevanță are că nu scrie corect în română un specialist în ceva, orice ar fi ceva-ul ăla?

Well, păi pentru mine cam are relevanță. N-are nimeni pretenții la analize sintactico-morfologice, la eseuri și comentarii literare sau la alegații și diatribe. Dar să nu fii în stare pui un nenorocit de articol hotărât la cuvintele cu terminație în „i”, să nu știi unde se lasă spațiu, și unde nu, între cuvinte și semnele de punctuație, de tot ce scrii arată ca un câmp de cartofi, ei bine, toate astea sunt în primul rând lipsă de respect.

Iar dacă tu n-ai capacitatea intelectuală să-ți respecți limba, de ce ai avea pretenția să te respect eu sau să dau doi bani pe ce slobozești pe interneți?

Nu, dragul meu agramat și draga mea agramată, dacă n-ai avut bunul simț sa deprinzi măcar regulile de bază ale limbii țării tale, nu prea ai cum să dai sfaturi în niciun domeniu și mă lasă complet rece că te consideri un specialist. O să iau sfaturi de la specialiștii care au avut bunul simț să-și învețe limba.

Concluzia cred că se impune de la sine, nu mai e nevoie s-o formulez.

Ah, să nu uit, am o recomandare și pentru publisherii care scriu fără diacritice: să știți că faceți un mare deserviciu limbii române. Și mă refer la cei mari care au de la zeci de mii de urmăritori în sus.

Că vreți voi să acceptați sau nu, diacriticele fac parte din limba română. Mi-e foarte greu să citesc „am plecat cu gasca la mare”, fără să mă întreb de ce naiba te-ai duce cu o gâscă la mare? Da, asta e la nivel de glumă, dar dezamăgirea mea, când vă văd textele scrise fără diacritice, nu mai e la nivel de glumă.

Pentru mine, faptul că nu le utilizați ține doar de lene și de desconsiderarea publicului. Vă urmărește atâta lume, iar exemplul pe care-l dați voi este la nivel de „mi se fâlfâie, nu contează”. Ba contează!

Nici eu nu scriam cu diacritice la începuturile mele pe internet. Dar în momentul în care mi-am dat seama că asta este ceea ce vreau să fac, m-am apucat să scriu cu. Da, n-a fost ușor, dar până la urmă totul ține de exercițiu și de voința de a nu-ți desconsidera publicul. Adică exact ceea ce faceți voi, în continuare, prin lipsa diacriticelor.

Să vii din presă, să ai ditamai background-ul de jurnalist, dar să văd la tine în postări cuvinte al căror înțeles trebuie să-l deduc din context, mi se pare de mega-porc. Și toate astea în condițiile în care tu ar trebui să fii primul care scrie în limba română după toate regulile ei.

Gata. Hai că m-am răcorit un pic.