Articol scris de Iulia.

L-am auzit ieri dimineață pe distinsul consort mergând spre baie, însoțit de niște salve neîntrerupte de strănuturi. Știți voi, genul ăla de strănuturi de te apucă și nu te mai lasă decât după un sfert de ceas, timp în care n-apuci să legi nici 2 vorbe articulate consecutive, că iar te ia câte un hapciu!

Și mi-am dat seama că ăsta trebuie să fie unul dintre cele mai enervante lucruri din univers – strănutul ăla care nu se mai oprește. Și apoi mi-am dat seama că mai sunt și alte chestii, cel puțin la fel de enervante. Cum ar fi sughițul. Bănene, să mor io dacă poate exista ceva mai agasant decât sughițul. Și cel mai „fain” mi se pare să te apuce înainte să te pui la culcare – am pățit-o io, nu mai departe de ieri.

Ședeam io frumușel pe canapea, îmi terminam liniștită berea și mă pregăteam să mă duc la un mare nani cu băluțe. Băi, și n-apuc să pun gândul ăsta în practică, adică tocmai eram în procesul de a-mi sălta dosul de pe canapea, când mă pocnește: hâc! Zic în sinea mea – e, lasă, e doar o coincidență, am luat prea rapid ultimul gât de bere, a fost cu acid mult, sigur nu m-apucă ac.. hâc! Aoleu! Serios? Ce mama naibii, chiar acu, înainte de culca… hâc! Grrr, $%#@*(*^$#!!!

Nu-i nimic, încă sunt optimistă. La mine funcționează de obicei ca „remediu” pentru sughiț să țin aer în piept și să înghit „în sec”. Habar nu am dacă e placebo sau dacă o fi având vreo ancoră în realitate (știu că avem ceva medici pe aici, poate ne explică ei), dar nici nu m-am obosit vreodată să mă documentez în acest sens, pentru că, în 99% din cazuri funcționează, așa că toate bune, să ne vedem de viață. Dacă sunteți familiarizați cu „procedura”, știți despre ce vorbesc. Dacă nu, pe scurt și complet neprofesionist, tragi aer în piept, ții acolo și în timpul ăla încerci să înghiți de câteva ori „în sec”, adică fără salivă adăugată. Mna, nush cât se-nțelege, dacă nu v-am lămurit, căutați și voi pe gugle sau mai întrebați pe cineva mai cu cuvintele la el.

Buuun, decid că trebuie să aplic din nou meto… hâc! …da testată până acum, mă apuc să strâng un pic prin jur, ca să nu las casa vraiște până dimi… hâc! … neață, trag adânc aer în piept în timp ce spăl paharul de be… hâc! .. re. Mna, f*tu-i, că nu merge. Sigur am făcut ceva greșit, poate n-am tras aer sufici… hâc! …ent în piept sau poate trebuia să stau locului în timpul procedu… hâc! …rii, nu să mă foiesc de colo-acolo. Hâc! Mă duc înapoi pe cana… hâc! …pea, mă așez, trag aer în piept, țin foalele umflate cât pot și dau să încep cu înghiți… hâc! …tul. Eșuez lamentabil la prima încercare, dar nu mă descurajez, dau să mai încerc o dată înainte să ex.. hâc! …pir. Fritz se uita lung la mine și la un moment dat zice: Auzi, tu așa albastră ai vrut să te faci intenționat? Evident că în momentul ăla s-a dus dracului tot aerul meu ținut cu forța.

Îl bom… hâc! …băn un pic, că din cauza lui nu mă pot vindeca de sughiț și plec la baie să fac ultimele pregă… hâc! … tiri înainte de culcare, cu gândul că măcar acolo e liniște și o să pot să îmi execut procedura salva… hâc! …toare în pace și fără să guițe nimeni pe lângă mine. Sufletu’! Ți-ai găsit! Oricât m-am umflat io ca un cimpoi, oricât am tras de mine să înghit ca o canalizare înfundată, nu mergea și pace! Nu treceau nici cinci secunde de strofocare că… hâc! $%#@*(*^$#!!!

Până la urmă, verde-albăstruie la față și ostenită de ziceai că am dat la rame două ceasuri, am renun… hâc! …țat și am decis să mă duc în pat. De somn nu prea putea fi vorba, vă dați seama, dar am zis că aia e, măcar mă pun în pat, poate mai citesc un pic și reușesc să adorm printre pică… hâc! …turi. Adică pardon, printre sughițuri. Chestia cea mai mișto știți care a fost? Că de data, asta, cu toate strofocările mele, care s-au dovedit mai inutile decât o frecție cu Diclofenac la un picior din lemn de fag, sughițul mi-a trecut la fel de brusc cum m-a apucat. Pur și simplu, la vreo 10 minute după ce mă dusesem în pat, a dispărut. Magie, nene!

Ei, și după episodul de strănuturi al lui Fritz de azi dimineață* și nervii pe care mi i-a făcut mie sughițul, m-am gândit să fac o listă cu cele mai enervante chestii din categoria asta. Lista nu e în vreo ordine anume, ci pur și simplu lucrurile sunt enumerate așa cum mi-au trecut mie prin tărtăcuță în dimineața asta. Însă pentru mine, categoric și indubitabil, sughițul e pe locul 1 la categoria „chestii enervante pe care nu le pot controla”.

Târziu mi-a dat prin cap că ar fi trebuit să-l filmez, am râs cu clăbuci uitându-mă la el cum se spăla pe dinți printre strănuturi. Bine, mi-a cam pierit râsul când am văzut ce fain se împrăștiase pasta de dinți pe oglindă, dar mna. Măcar am râs cinci minute așa, dis de dimineață…

Așadar, pe lângă sughiț și strănut incontrolabil în serie, pe mine mă mai scot din minți următoarele:

👉 Căscatul incontrolabil, fix când ți-e lumea mai dragă și, culmea, când nici nu ți-e somn. Știu că teoretic există, parcă, o explicație legată de asta, ceva cu oxigenarea sau așa, iertată fie-mi ignoranța, dar pe mine mă scoate din pepeni. Stau ca omu la calculator și lucrez sau sunt în bucătărie și spăl vase sau, și mai rău, mă uit seara la un film și mă pocnește, nene, o serie d-aia de căscături cu trosnit de fălci și curs de lacrimi pe obraz. Groaznic, vă spun!

👉 Trântitul unei uși sau portiere peste degete. Și mai precis, peste vreo unghie. Bănene, simt că mor în momentul ăla. Pe de o parte, de durere, pe de alta, de nervi pe propria mea persoană, că sunt o vacă bălțată și nu-s în stare să fiu atentă ce mama lu proces verbal fac și pe unde-mi pun copitele. Vă zic, rar mă înjur singură așa cu poftă ca în situația asta.

Ba nu, mint, mă mai înjur și atunci când vreun deget de la picior (de obicei, ăla micu, că mna, soarta…) intră în contact cu vreun colț sau picior de mobilier. Numa în pielea mea să nu fii, că mă înjur de toți sfinții și toate neamurile, cunoscute și necunoscute, până la a cincea spiță.

👉 Următorul tip de eveniment cel puțin la fel de dureros și enervant: mușcatul limbii sau al obrazului în timp ce mănânci. Ucigător, nu alta!

👉 Apoi, tot legat de mâncare și mestecat, dar cu mai puțină durere – boabele de fistic necrăpate. Alea la care coaja nu e spartă nici măcar un sfert de sfert de milimetru, ca să poți mânca și tu, ca omul, miezul ăla bun. Și, bineînțeles, ca un vajnic urmaș al dacilor liberi, te apuci să arunci fisticu-ntre dinți, că nu se pune o coajă de fistic cu voința ta! Și strângi ca apucatu, mai să îți crăpi măselele și să-ți zboare plombele și nenorocirea de fistic nu și nu. Păi să nu te ia toți nervii capului?

👉 Și-ncă una, tot cu dinți – cojile de la floricele, care ți se înfig bine bine de tot între dinți și de care uneori pare că n-ai să mai scapi veci pururi, cu toate scobitorile, ațele dentare, gumele de mestecat și periuțele de dinți din lume. Și bonus – apogeul groazei – cojile de floricele care ți se înfig sub gingie. Brrr, mă ia cu frisoane numai când scriu.

👉 Trecem acu de la capitolul aglutinat, la alte chestii menite să ne scurtcircuiteze neuronii. Și prima care îmi vine în minte: cetățenii care stau proptiți pe bordură, la trecerea de pietoni (sau ăia care trec la nivelul următor și stau PE trecerea de pietoni) și îți fac vajnic semne să treci, dând din mâini mai ceva ca niște mori cu tulburări de comportament, atunci când tu, șofer cu bun simț, te oprești să îi lași să treacă. Și ei nimic, nene. Stau proțăpiți acolo și își agită crengile de nebuni.

👉 Fisa aia de 50 de bani care îți trebuie pentru căruciorul de cumpărături și pe care știai sigur sigur sigur că o ai în buzunar sau în portofel și pe care, evident, când ajungi la cumpărături, nu o mai găsești nici să dai cu tunul. O să ziceți că nu-i așa enervant, că se poate rezolva ușor, la majoritatea magazinelor mari poți schimba hârtii pe fise la biroul de informații, care e, de obicei, la intrare. Acu, nush despre voi, dar mie, inevitabil mi se întâmplă așa: caut fisa, nu o găsesc, bombăn și dondăn și apoi mă îndrept spre biroul mai sus menționat – sau ridic plină de speranță privirea într-acolo, dacă mă aflu deja în apropierea lui – numai ca să constat că acolo e o coadă mai ceva ca pe vremea lu răposatu când se anunța că au băgat portocale. $%#@*(*^$#!!! de treabă!

👉 Și ultima pe ziua de azi: pipiul ăla care începe să te scape în cea mai nefericită situație posibilă. Ori când ești în mașină, în mijlocul pustiului și următoarele facilități sanitare sunt la miliarde de kilometri distanță (și, bineînțeles, peisajul e ca-n palmă de-a stânga și de-a dreapta carosabilului, nu tu un boschete, un copac, ceva, acolo…), ori când taman te-ai pus la casă la magazin și ăia din fața ta au 2 banane necântărite sau un burete de vase fără cod de bare sau se ceartă cu casiera că punguța de dropsuri era 2 lei și cinșpe bani la raft și pe bon de ce apare cu doileipatrușcinci… Nfine, ați prins ideea.

Acu ia să vă aud pe voi. Empatizați cu mine și suferințele mele nețărmurite? :)))) Ce alte tâmpenii vă scot pe voi din pepeni, deși, în esență, fix asta sunt – niște tâmpenii?