Am crezut că e o știre preluată din Times New Roman, după care am dat click pe articol și m-am lămurit că nu era. E pe bune, mai pe bune de atât nu se poate, la Sibiu chiar se organizează un flashmob contra mașinilor de lux expuse în Piața Mare. Ia fiți atenți aici care e motivul:

„Acest stil de viață care se expune sibienilor astăzi este absolut nejustificabil și, de asemenea, nu este de dorit pentru majoritatea oamenilor din Sibiu, deoarece trăim într-un oraș în care salariul mediu este în jur de 1000€. Se creează false speranțe care nu pot fi atinse, oamenii care nu-și pot plăti factura la gaz sunt jigniți la vederea unor mașini de lux…”

Rar mi-a fost dat să citesc ceva mai penibil. Dar pe oamenii din Sibiu i-o fi întrebat cineva dacă se simt jigniți? Sau cum stau cu falsele speranțe?

Nu știu voi, dar eu nu m-am simțit niciodată jignit și nici nu mi-am creat false speranțe când am văzut mașini sau case scumpe, nu mă afectează în niciun fel când văd oameni care au cu totul alt nivel de trai decât al meu. Nu mă consum, nu mă roade invidia, nu m-am întrebat în viața mea „de unde are ăla bani?”. Mă rog, m-am întrebat în cazul politicienilor și al bugetarilor, dar nu despre asta este vorba în articolul de față și nici în cel de la care m-am activat să scriu.

Pe scurt, principiul care stă la baza protestului mi se pare unul total eronat și cu proveniență dintr-o epocă pe care mi-o doresc uitată: comunismul. Hai să protestăm că de ce au alții, în loc să protestăm că de ce n-avem noi? Să fim toți egali, pentru că s-au simțit niște cetățeni lezați când au văzut Ferrari-ul trecând pe lângă ei.

De fapt, dacă e să mă gândesc mai bine, protestul ăsta este extrem de românesc, merge direct la fibra noastră națională, noi fiind singurul popor de pe planetă care ne dorim să moară capra vecinului.

Bănene, jur, omenirea a luat-o razna.