Salutare tuturor și bine ați venit! Nu intru în detalii, însă perioada ce a trecut a fost una incompatibilă cu scrisul. A trecut? Nu. Însă consider că în momentul de față nu merită să lipsesc de aici. Pentru că aici am un motiv în plus să fiu fericit. Mulțumesc tuturor care mi-ați scris, pentru grijă voastră. Toate gândurile voastre bune le înmulțesc cu doi și le trimit înapoi.
NEWS
🔵 Sunt fucking îndrăgostit de femeia asta. Am avut ocazia să îi văd live, este bombă nucleară, iar Arch au urcat multe trepte cu ea ca vocal. A fost delir când la Wacken 2022, Alissa a anunțat că la The Watcher vor fi folosite doar imagini de la concert. Femeia asta nu are nimic studiat pe scenă, ar trebui să o vedeți live ca să vedeți cât de multă putere și naturalețe emană. Long live Wacken.
🔵 Noiembrie 18 este data la care o să fie lansat noul album Candlemass și aș minți dacă aș spune că nu îl aștept. Până atunci…
🔵 Cancer Bats cu o piesă excelentă, spun eu.
🔵 Faetooth, niște tipe care par foarte mișto.
🔵 Fostul baterist al celor de Five Fingers Death Punch, Jeremy Spencer, în cârdășie cu Ramos de la Lorna Shore au pus-o de un proiect death metal.
🔵 Habar nu am cine sunt dar sună bine.
🔵 Vaidicapumeu cum sună ăștia.
🔵 Avem veterani și se vede.
🔵 Polyphia, cu o variantă acustică.
🔵 Dovada clară că nu trebuie să bei când ai prea mult curent la prize.
🔵 După 13 ani nu par că ar fi mai veseli.
🔵 7 ani are, 7 ani.
🔵 Răi, da’ buni.
🔵 Dansez pe tine.
🔵 Dacă Romeo îi cânta această canțonetă Julietei, probabil toată drama s-ar fi petrecut mai rapid,
🔵 Sigur nu ar fi cei mai prietenoși vecini.
🔵 Avatarium a fost una dintre primele trupe prezentate aici, îi pierdusem de pe radar.
Acum să și muncim un pic.
➡️ Hot Milk – The King and Queen of Gasoline (2022) – 7,5 din 10, EP recomandat pentru Anduțe și Baghere
Ați itit bine, ca să nu avem niciun fel de discuții, EP RE-CO-MAN-DAT. Boon, de obicei, la recomandări date de persoane binevoitoare și iubitoare de muzici, îmi schițez, în timp ce audiez ca un profesionist desăvârșit, câteva idei sau frânturi de idei despre ce se întâmplă în urechile mele.
Ei bine, după prima melodie, care este The King and Queen of Gasoline, primul meu gând a fost ceva de genul, Britney pe steroizi sau Dua Lipa mai supărată pe viață.
Tocmai vroiam să scriu că este o lălăială sinistră, pe care nu i-ai pune-o la înmormântare nici celui mai rău dușman. Deoarece era totuși o recomandare, gentilețea mea nativă m-a împiedicat să nu dau stop și exit, totul condimentat cu cele mai înfiorătoare înjurături. Și am tras de mine să duc totul până la capăt.
Și, surpriză, cumva m-a prins, poate și datorită faptului că eram secătuit iar orice urmă de rezistență, zburase către alte zări, și eram resemnat ca un martir înainte de supliciu.
Acum să nu credeți că EP-ul ăsta o să aterizeze pe vreun un playlist de al meu și să fie în heavy rotation. Este ceva ce aș mai asculta? Sincer, da, la vreo activitate mai ușururică, la ceva care trebuie să ai un acompaniament.
Dă-i play AICI
➡️ OU – One (2022) – 8 din 10
Vă spun de la început că albumul este unul de 9, lejer. Atunci de ce nota asta mai mică, Edelweiss, nemernicule? Deoarece, my little savages, albumul mi-a scos peri albi, mi-a dat palpitații și era să mă bage într-o apnee eternă. I-am scăzut nota, în mod arbitrar, de nervi și pentru că sunt un suflet mic și negru.
Acesta a fost 1st contact cu trupa din Beijing, unul care m-a băgat într-un nor de smog și m-a abandonat acolo nedumerit. Când a venit rândul albumului, vă spun cu mâna pe inimă, că este singurul pe care am reușit să îl duc la capăt după două zile. Înainte să dau play, era cu pregătire nene, apa lângă mine, geamuri deschise, telefonul cât mai departe să nu aibă vreo întâlnire cu podeaua, vreun perete, o sesiune prelungită de squats, lingura de lemn de la mamaia, dacă o fi nevoie să mușc ceva.
După fiecare sesiune, eram mai stors ca după atacul unui trib de nimfomane asupra singurului bărbat rămas pe planetă. Am citit reviewuri, toate excelente, orgasmice aș putea spune, bine, toți cred că fac parte din frăția dubioasă din care face parte și Bogdan, aia a templierilor progresivului care poate fi ascultat, preferabil, departe de orice fel de lamă.
I-am dat albumul lui Bogdan, cu mențiunea, pentru oameni defecți ca tine, și ce credeți, nu că ar fi vreo surpriză pentru mine, l-a găsit genial, extrem de greu de trecut prin el, dar genial.
Este genial, așa susțin ăia care chiar se pricep la felia asta, și chiar nu simt nevoia să îi contrazic. După participarea la concursul făcut de Vasilescu, o grămadă de cititori sunt fierți pe blues, jazz, jazz experimental, progresivu din ăla bunu, pentru eliți, așa că puteți pune o ureche pe el.
Dă-i play AICI
➡️ Splintered Throne- The Greater Good of Man (2022) – 8,5 din 10
Din Portland, Oregon, vin peste noi Splintered Throne cu un hard’n’ heavy, asezonat ușor cu un praf de power. După plecarea unuia dintre membrii fondatori, Brian Garrison, care dădea și cu vocea în band, oamenii au cooptat-o pe Lisa Mann, o cântăreață de blues.
Cum se spune pe la noi, dacă nu ai o femeie deșteaptă, frumoasă și talentată, trebuie să o cumperi, parcă era vorba de la beduini sau era ceva cu bătrâni, nu contează prea mult. Contează că fața formației s-a schimbat nu în bine, ci în foarte bine, vocea Lisei fiind ce le lipsea ca să treacă la un alt nivel.
Începeți cu Time Stand Still, piesa este un killer absolut, apoi puteți lăsa albumul să curgă în ce ordine vreți voi. Este un balsam pentru suflet, este ce mi-a trebuit mie.
Dă-i play AICI
➡️ Aniimalia – Pressure Points (2022) – 8 din 10
EP recomandat.
Nu știu ce să spun despre ce am ascultat aici. Este cred un pop-rock, alternativ – indie sau mai bine puteți pune și voi combinațiile care vă plac.
Este ceva nou pentru mine să ascult așa ceva, aș putea, bineînțeles, să fac ceva research pe net și să vin aici și să vomit enciclopedic, informații de tot felul.
Prefer să nu fac asta și să merg prin întuneric ca și voi. Nu este zona noastră obișnuită, fuck it, trebuie să punem întreaga noastră viață pași dincolo de frontiere.
Mi-a plăcut mult Alien și False Enemy, de fapt nu aș spune nu unei noi audiții. Este bine.
Dă-i play AICI
➡️ Feeder – Torpedo (2022) – 8 din 10
Feeder sunt exemplul elocvent a ce înseamnă bula. Oamenii sunt pe piață din 1997, au nenumărate poziții în charturi, au fani, au longevitate, au tot ce le trebuie să fi auzit eu de ei. Numai că, nu, nu am auzit absolut deloc.
În bulă fiecăruia dintre noi, există mereu pericolul autosuficienței, crescută sub umbrela dulce a confortului, și sincer, eu nu vreau asta pentru mine.
Mi-a plăcut Feeder, chiar mi-a plăcut. Contează că sunt alternativ/indie? Pentru mine chiar nu, primează doar muzica, și ea este.
Dă-i play AICI
➡️ Carrion Vael – Abhorrent Obsessions (2022) – 8,5 din 10
Pe modelul, nici o masă fără pește, nici o listă fără death metal, îi avem pe niște cetățeni, americani, de felul lor, care dintre toate stilurile de metal extrem l-au ales pe cel mai greu de abordat dintre ele, death metalul tehnic.
Repetăm, pentru un tehnical death metal de calitate, trebuie să ai viteză, precizie, cursivitate, inventivitate. Mulți au pornit pe drumul ăsta, fiind muzicieni excelenți, luați, așa, fiecare în parte, și la fel de mulți au eșuat lamentabil.
Nu este cazul celor de la Carrion, ei reușind un album absolut încântător.
Dă-i play AICI
➡️ Dawnwalker – House of Sand (2022) – 8,5 din 10
Experimental rock, post rock și progresiv. Când enumeră astea, unul ca mine, are o criză biliară, una de sughiț și 1000 de cârcei pe minut. Plus multă panică.
Ei bine, nu a fost cazul. Englezii au mers ca unși, i-am ascultat chiar de două ori. Ori sunt ce trebuie, ori au fost ce trebuie, atunci, înclin să cred că este doar meritul muzicii lor. Frumos album, ușor depresiv, poate îți dă brânciul ăla spre introspecție, însă nu te lasă acolo, jos. Nu ai doar mirosul reavăn, de pământ, ai și miros de iasomie, ai și trepte de urcat și picaje de coborât.
Dă-i play AICI
Atât pentru astăzi, mă înclin, vă urez să aveți inimi lângă care să bateți și vise cu zile senine.
P.S. Am început deja să scriu la următoarea listă, îmi doresc ca următoarea să fie cea mai bună de până acum.
Bine v-am găsit!, Enjoy the muzaka, enjoy the viață.
Comentariu beton!20
Servus, Edel! și nu numai!
Am reușit să mă reasamblez!
Comentariu beton!12
Nevasta știe că tu ești „fucking îndrăgostit de femeia asta”? 😬
CANDLEMASS – Scandinavian Gods = sună bine.
Am văzut-o la Wacken, a rupt. Dap, știe.
TLDR, n-am priceput nimic, da’ am aplaudat aterizarea lu’ herr domnu’ mistăr Edel 🤪
Sincer, nici eu. Până se răspândește ceața, mă bucur de aterizare.
Alissa White Gluz, n-am auzit în viata mea asa voce! mi s-a făcut pielea găina!
A fost un boom de energie pe scenă . Și ce m-a șocat, cât de naturală a fost cu fanii,după. Semnături, fotografii, depășit oricum cu mult timpul oferit de organizatori pentru fani.
Încearcă aceeași trupă cu Angela Gossow, vocalista originală și parcă actualul lor manager. Eu o consider și mai dură ca Alissa 🙂
Misto Arch Enemy. Ii stiam de pe net si i-am ascultat la Romexpo acum cativa ani in deschidere la Nightwish. Demential! Mai ales ca fusesera in acea seara si Amorphis. Pacat ca nu am reusit sa ajung mai in fata la AE. 🙂
La Romexpo i’am văzut și eu. Însă la Wacken este altceva. Sper la anul să văd Hellfestul. Că la ăla nu am fost.
Welcome back! Bai, nenea ala, ex-Five Finger Death Punch, are ceva acolo, in ciuda numelui idiot de trupa. Chiar imi place directia 😀
P.S: Altfel, Alissa for the win 🙂
Tks. Au nume de formație de liceeni.
Alissa always win.
Tind sa cred ca partile cu Will Ramos (nu apare in videoclip) ti-au placut. Dar poate gresesc.
Oricum, Will Ramos mi se pare ca are printre cele mai bune voci growl din metal in momentul de fata.
De ascultat ultimul EP Lorna Shore.
Demonstratie: https://www.youtube.com/watch?v=VO3NSHk3wl0
Mie Hot Milk îmi par că au ceva din Roxette, nicidecum din Britney sau Dua Lipa. Nu că ar fi ceva rău dacă ar avea, numa’ zic.
Comentariu beton!15
Se ascultă lejer când faci o ciulama, ceva. Deci, da.
Comentariu beton!14
Fie-mea ascultă multă muzică. Mai multe genuri, inclusiv rock. În mod frecvent, când suntem doar noi două în mașină, îmi pune una după alta melodii, noi descoperiri, melodiile ei preferate sau melodii care crede că mi-ar plăcea și mie. Unele îmi plac sau cel puțin nu am absolut nimic de obiectat, la altele devin curioasă și o întreb cum i se par versurile. Dacă mi-ar fi pus melodii din acest album la categoria „cred că ți-ar plăcea și tie, eventual când faci o ciulama”, i-aș fi spus că da, ritmul sprințar și lejer îmi place. Însă versurile au un potențial ridicat de inducere de tristețe, dar și de enervare, simultan. Iar eu niciodată nu risc să mă enervez când gătesc. :))
Comentariu beton!15
Nu-i echipă ca Rapidu’
Nici metal ca progresivu’.
N-am găsit altă rimă :))
Să dea zeii rock-ului să fii legat de calorifer și să asculți juma de lună numai interviuri și podcasturi cu Malmsteen, da’, Malmsteen ăsta de acum, fermecătoru’.
Asta e deja lovitură la ficat, mi-ai dat perversa dă pă Târgocna’ :))
Nu știu, bro, parcă arai netu după pijamale imprimate cu el.
Salutare!
De la noutăți cel mai mult mi-a plăcut Cancer Bats, Words Fail sună bine, are ceva din Beastie Boys. Deși nu o prea ard pe doom am trecut și prin Faetooth, The Otolith și Black Math Horseman, Avatarium, sunt ascultabile.
Splintered Throne un album bun cu o prestație vocală de excepție, cu toate că unele pasaje îmi sună familiar.
Aniimalia o lansare catchy, cu de toate, de la rock ‘n’ roll la metalcore,. Albumul atrage prin partea vocală cu refrenuri explozive împrumutate din pop. Este cam greu să te menții în zona asta, sunt multe trupe bune. Vedem, potențial există.
Feeder un album pe care experiența își spune cuvântul. O trupă în vogă în anii 2000, care știe să-și actualizeze sound-ul la fiecare lansare fără să renunțe la elementele care i-au făcut celebrii. Uitasem de ei, merci! Dacă ți-au plăcut aruncă un ochi și aici https://www.youtube.com/watch?v=vzdXpjYEpPw, o trupă noua, cu un album de debut care rupe!
Ou și Dawnwalker, e cu prog și asta trebuie ascultat, vedem ce iese!
În încheiere, ceva ce mi-a venit pe feed, cu un mesaj de promovare proletar “Unite against the right, with pitchforks high and voices to the sky!”. Un album solid, o combinație inedită de genuri, distractiv de ascultat indiferent de gusturile muzicale https://www.youtube.com/watch?v=yy1UHrirXx4
O săptămână excelentă!
Mulțumesc, bro. Acum că șefu ti’a adus comentariul înapoi, vroiam sa îți spun că americanii nu’s răi deloc. Îi mai ascult încă o dată, să mă lămuresc.
Probabil a intrat in moderare de la mesajul de promovare! Cu siguranță are un dinte împotriva proletarilor! 🙂
Este „peasant metal”. Tot din underground, ceva din 2021, promovat ca “death western” https://www.youtube.com/playlist?list=OLAK5uy_ksrZ2rcgPoudncBxg22KRC6h2XPxd8lLk.
Welcome back!
Mulțumesc pentru noua listă, sunt multe chestii interesante. Voi avea ce asculta săptămâna asta.
Muzica este un protector emoțional şi mereu m-a ajutat să ajung la liman. Sper că şi la tine va fi la fel. Hang on!
Mulțumesc, mult. Sper să găsești ceva ce să îți placă.
Comentariul lui MiticăS s-a după Mihai în concediu. Ar fi frumos dacă ne-ar înapoia jucăriile și să își ia el altele.
Am intrat doar să salut pentru moment, voi citi între timp și voi asculta mai pe seară.
Vă salut pe toți!
Ai ce asculta, să știi.
Mulțam de recomandări! Sper să treacă “perioada incompatibilă cu scrisul” cât mai repede!
Știi cum este, ai de ales, între lamentare și strâns din dinți și mers înainte.Aleg a doua.
Salve tuturor,
Trebuia sa comentez ca sa laud niste formatii recomandate pe-aici, cum ar fi GAEREA, CARRION VAEL (chiar nu ii stiam pe baietii astia – nestemate, nu alta), Tribal Gaze, Mindforce, Splintered Throne, Aniimalia si chiar Polyphia si Dawnwalker. Multumim pentru iluminare! 😉
Cat despre aia mai consacrati, gen Arch Enemy, da, Alissa are prezenta scenica, e o femeie foarte frumoasa, trupa suna bine, eu sunt fana Jeff Loomis asa ca…tot subiectiva, tot subiectiva. 😉
Cat despre Candlemass, jos palaria, video-ul e cu desenele lui Costin Chioreanu, i-am recunoscut stilul instant, bravo lor ca l-au cooptat. Astept si albumul.
Mulțumesc mult, Valia. Nu știam de Candlemass. Să’ru mâna.
Servus, dragilor!
Ştiu că am lipsit în ultima vreme… motivat, cumva. A trebuit să fac o pauză forţată, în care nu am putut folosi tocmai acele “instrumente” cu, care percepem muzica, această parte minunată a vieţii noastre. E incredibil cât de mult poate lipsi asta… sper că a fost doar un episod unic şi că voi ajunge la capacitatea iniţială. Mno, atât cu lamentările…
Arch Enemy – The Watcher (Deceivers) – dincolo de partea instrumentală care este impecabilă, vocea solistei Alissa White-Gluz, continuă să mă surprindă, indiferent de piesă… pare că s-a născut pentru scenă, e în elementul ei natural.
Candlemass – Scandinavian Gods (Sweet Evil Sun) – printre creatorii efectivi ai genului doom metal, vin după mult timp cu un album ce reunește influențe Slayer, Queen și Judas Priest și ne asigură că nu vom găsi nici o piesă slabă pe acest disc, o esență Candlemass pusă într-un singur album. Așteptăm…
Cancer Bats – Friday Night. feat. Amy Walpole (Psychic Jailbreak) – refrenuri vocale atrăgătoare, melodice, care contrastează bine cu riff-uri zgomotoase și puternice, piesa reînregistrată o prezintă pe Amy Walpole din Witch Fever. Nu m-au convins în varianta asta, dar sunt subiectiv.
Faetooth – Echolalia (Remnants of the Vessel) – Faetooth se autoclasifică drept „fairy doom” iar trupa doom steel îmbină riff-uri profunde de doom cu voci oarecum neclare, eterice… să fie primit.
Semi-Rotted – Torture Congregation ft. Will Ramos (Deader Than Dead) – mulțumesc, dar nu… și așa sunt puțin demolat pe partea audio. Instrumental, sună într-un mare fel, dar atât.
The Otolith – Sing No Coda (Folium Limina) – patru foști membri Subrosa se reunesc în The Otolith, doom metal band. Sună bine, știu ce fac, dar mă apucă depresia ascultându-i… poate nu am eu dispoziția necesară.
Gaerea – Mirage (Mirage) – uriasii catartici de black metal, bărbații din Gaerea aduc o cascadă de agresivitate și frumusețe cu, Mirage. Hoarda portugheză rămâne în prima linie a următoarei generații de metal extrem si conduce către partea întunecată a existenței. „vaidicapumeu”!
Autopsy – Skin by Skin (Morbidity Triumphant) – pionierii americani ai death metalului, trupa a dezvăluit „Skin By Skin”, înfiorător de amenințător, trecând de la nebunia death metal completă la un dezastru greu plin de groove. Brrrr.
Polyphia – Playing God (Euthanasia Pack) – piesă instrumentală prezintă un aranjament complex de chitare nuevo flamenco, fler bossa nova și ritmuri capcană… sună diferit.
OFF! – F (Free LSD) – nici nu pot să spun ceva… prea mult din orice. Să fie la ei acasă!
Black Math Horseman – The Bough (The Bough) – Aham, veseli băieții, ca o trupă de orci la înmormântare.
7 yr old Krushes/O’Keefe Music Foundation – Korn – Falling Away From Me – la 7 ani, mulți încă se încălță cu fesul și au nevoie de bona să-i șteargă de muci. Jos pălăria!
Mindforce – Words Fail (New Lords) – are o construcție lentă, de rău augur, care prezintă momente de riff-uri amețitoare și un tip mai ciudat de intensitate. Sună periculos…
Ripped to Shreds – Reek of Burning Freedom (Jubian) – vedete în lumea metalului datorită interpretării lor feroce și electrice asupra death metalului, fac o treabă nebună. Ok… cum spuneți dumneavoastră…
Spite – Proper One (Dedication To Flesh) – deathcore care iese în evidență este greu de găsit în zilele noastre, creșterea masivă a popularității genului ducând la o suprasaturare de trupe care încearcă să reproducă sunetul greilor genului. Un amestec de Deathcore, Hardcore și Neo-Nu-Metal, utilizarea incredibilă a genurilor, muzica fantastică și performanțe vocale remarcabile de-a lungul întregii versiuni, Spite reușeste să creeze o versiune care sună complet proaspăt, cu un deja-vu care surprinde prin familiaritate.
Holy Fawn – Void of Light (Dimensional Bleed) – avem aici încorporate mai multe elemente electronice și de bandă, împreună cu mult mai multe sintetizatoare/clape. Stereogum a spus: „Holy Fawn construiește valuri uriașe de brutalitate înălțătoare și o fac fără să sune cu adevărat ca oricine altcineva”. Sună potrivit stării mele…
Tribal Gaze – And How They Wept For Eternity (The Nine Choirs) – corect, nu’s cei mai prietenoși vecini, dar pot fi perfecți pentru educarea vecinilor. Cu forța… sic!
Avatarium – Death, Where Is Your Sting (Death, Where Is Your Sting) – un doomster clasic Avatarium… pus la colecție.
Acum să trecem la partea notabilă, în care dăm note şi ascultăm din perspectiva unui mare juriu, cu nume grele… relax, nu suntem şi noi printre ăia.
Hot Milk – The King and Queen of Gasoline (2022) – 3/5 – dragilor, asta nu. Nota e doar pentru execuția instrumentală… vocal și liric, e o lălăială amețită, cu note de teenagers emo, neînțeleși și supărați că le-a curs rimelul.
OU – One (2022) – 4/5 – trupa nu are nevoie să fie prezentată ca ceva exotic, deoarece emană multă personalitate muzicală, fler și stil. Pe lângă șablonul obișnuit de metal progresiv, ei au adăugat din când în când un strat de jazz, poate și un pic de electronică, permițând vocii să domine… avem o interpretare destul de vocală a lui Lynn Wu, care trece de la note primordiale, la ceva complet opus, cu înalte eterice. La modul general, piesele au multe fațete, grupul fiind dornic să sublinieze dinamismul melodiilor, uneori fiind dificil să discernem ce se cântă, în parte din cauza limbajului și de asemenea, din cauza numărului de efecte aplicate vocii. Per total, un album bun, complicat spre extrem și dedicat celor din branșă.
Splintered Throne – The Greater Good of Man (2022) – 4/5 – heavy metal tradițional, care se sprijină pe influențele unor trupe atât de diverse precum Metal Church, Iron Maiden și Diamond Head. Lisa Mann aduce o performanță vocală plină de suflet și puternică pe cele nouă piese, care variază de la metalul pur și simplu din deschiderea „The Reaper Is Calling”, până la „Underdogs” în stil Maiden. Există multă diversitate în cadrul discului, Mann fiind capabilă să scoată imnuri puternice sau să schimbe tempo-ul într-o abordare mai lentă, mai calmă și melancolică. Alături de ea, munca la chitară duală este excelentă pe tot parcursul, cu solo-uri complicate, alegeri blânde și riff-uri de heavy metal care explodează din difuzoare. Trupa este strânsă, melodiile înălțătoare și cu siguranță vor funcționa în arena live… la bază totul este o zdrobitoare bucată de heavy metal care se suprapune cu genurile progressive și power metal pentru a induce o stare bună, pentru suflet.
Aniimalia – Pressure Points (2022) – 3,5/5 – trupă de rock alternativ, ce prezintă riff-uri vag haotice și performanțe animate, acordând prioritate unei atmosfere energice, toate în același timp oferind conținut liric ce se vrea provocator. Ritmurile sunt puternice, cu schimbări de tempo frumos nuanțate, iar vocea este bogată și caldă. Elementele de bază sunt indie, rock și metal, cu ceva nuanțe de pop punk. Ca și Edel, aș pune accent pe Alien și False Enemy.
Feeder – Torpedo (2022) – 4,5/5 – o trupă reimaginată, redescoperită, pasională și cu multe riff-uri, Feeder s-au întors cu o colecție de melodii care sunt atât experimentale, pe cât de familiare, în egală măsură, arătând dragostea pentru a scrie muzică… o poveste cu multe contraste – lumină și întuneric, distorsiuni puternice cuplate cu versuri care oferă o juxtapunere completă. Din punct de vedere sonor, „Torpedo” duce cumva trupa înapoi la rădăcinile lor formative… în timp ce execuția albumului este elegantă și pasională, marca lor de rock alternativ grunge alimentat oferă exact ce se aștepta de la ei. Două dintre melodiile remarcabile sunt „Submission” și „Desperate Hour”, care reflectă compoziția sublimă, împreună cu muzicalitatea excepțională ce iese din tipare. De pus la colecție…
Carrion Vael – Abhorrent Obsessions (2022) – 4/5 – o formă modernă de death metal, cu elemente de thrash metal tradițional, în compoziția lui Carrion Vael… îmi place în special impactul acestora în multe dintre riff-urile trupei. Există și o influență morbidă aici, dar nu este dominatoare. În plus, utilizarea bună a sintetizatoarelor oferă evidențieri întunecate epice care conferă muzicii o nuanță sumbră. Piesele sunt brutale și intense și există mult mai multe riff-uri reale aici decât de obicei. De fapt, întregul album este surprinzător de texturat… cu siguranță îmi place ce aduce trupa la death metalul modern. Rapid și pasionat, există o tehnică melodică în aceste melodii care este atrăgătoare, dar este susținută de mușchii death metal și de o compoziție dinamică. Partidele melodice sunt ascuțite și energice, iar solo-urile care apar sunt emotive și curg ca metalul topit. Să-ți fie de bine, Edel!
Dawnwalker – House of Sand (2022) – 4/5 – un album ciudat și foarte personal din multe puncte de vedere. Nu încercați să-l clasificați pe gen… puteți sta acolo toată ziua și totuși să nu găsiți ceva relevant. Celălalt aspect al albumului este că îi lipsește cumva dinamismul… există unele părți în mișcare, dar nu sunt suficient de accentuate pentru a face cu adevărat diferența. Vorbesc despre cântecele care nu ajung niciodată la o destinație finală, care fac experiența de ascultare, un pic dezarticulată. De fiecare dată când melodiile se construiesc și încep să devină întunecate, se trag înapoi și nu ating acel obiectiv. Ca atare, experiența se află în călătorie, și nu în destinație. Totuși, îmi este greu să nu revin la unele piese… un amestec de hate/love aiuritor. E de aprofundat.
Atât pentru această ediţie… sper să fie pe placul vostru, pentru că pentru mine a fost absolut interesant, mai ales după experienţa anterioară. Zile minunate să aveti!
Chapeau, Edel!
Comentariu beton!13
Ohoo, să știi că este o plăcere să îți citesc comentariile.
Întotdeauna o mare plăcere şi pentru mine. Bravo şi mulțumiri! ❤
Salutare tuturor! Azi am primit și eu anunțul (cam târziu 🙁 ), dar poate totuși …
https://www.iabilet.ro/bilete-apocalyptica-si-solstafir-arenele-romane-61457/?utm_source=iabilet_newsletter&utm_medium=mail&utm_campaign=newsletter
P.S.: Duminică vin cu mai multe ”oferte”! 😉
Vin și moldovenii de la Infected Rain. Cred că mă duc pentru Lena.
Tks, Victor.