Salutare tuturor și un metalic bine ați venit, vă urez.
În cazul în care mă retrag în pustii, în post și rugăciune, într-o chilie dotată corespunzător cu un sistem decent, care să țină diavolul sau coioții, departe, asta aș avea în heavy rotation.
- Motorhead – Ace of Spades
- Slayer – Reign in Blood
- Death – Human
- Death – Symbolic
- Metallica – Master of Puppets
- Judas Priest – Painkiller
- Messugah – Nothing
- Korn – Follow The Leader
- Morbid Angel- Altars of Madness
- Carcass – Surgical Steel
Să-i dăm drumul la news, la muncă.
NEWS
🔵 Red Rot, sound greu;
🔵 David Lee Roth si John 5’S, se joacă puțin cu portativul;
🔵 Lamb of God fac, ca de obicei, treabă bună;
🔵 Brutus nu sunt strachina mea cu ciorbă, însă sună bine;
🔵 Will Ramos, întotdeauna m-am întrebat cum este posibil să scoată vocile alea din el;
🔵 Behemoth sunt la fel de optimiști ca apocalipsa;
🔵 Eleine, cu o varianta acustică, parte a albumului Accustic in Hell;
🔵 O doză bună de distracție nu face rău nimănui;
🔵 Tipele astea chiar par puse pe distracție. Or avea vergeturi?
🔵 Cred că o să văd ce au mai scos oamenii ăștia;
🔵 Pentru cei cu AOR-ul în suflet;
🔵 Ceva exotic;
🔵 Îmi plaaaaceee. Taaaree;
🔵 Neapărat dau cu urechea în album;
🔵 Gagica asta chiar nu trebuie supărată;
🔵 Cred că ăștia merg la RockFm, nu?
Și acum la și mai multă muncă.
➡️ Panzerfaust – The Suns Of Perdition – Chapter III – The Astral Drain (2022) – 8 din 10
Recomandat pentru blackerii cu tradiție dar și pentru cei care fac pași timizi pe drumul metalului.
Înainte de a începe să comentăm despre album, analizăm mișcarea de marketing surprinzătoare a formației, constând în urinarea în grup și probabil cu boltă, în fața bisericii baptiste din Westboro. Nu numai că au atras atenția, însă după publicarea pe internet a fotografiei urinare, au iscat un val de indignare din partea enoriașilor. Actul a precedat lansarea EP-ului, The Lucifer Principle și după asaltul pișăcios, a beneficiat de atenția sporită a publicului.
Canadienii au lansat apoi prima parte din tetralogia lor, The Suns of Perdotions I: War, Horrid War, un mix excelent de black metal și industrial întins pe durata a cinci piese. Singura mea nemulțumire ține de un bas împins puțin cam prea în față.
În 2020 a apărut a doua parte a operei, The Suns of Perdition – Chapter II: Render Unto Eden, și din punctul meu de vedere cea mai bune scrisă și produsă de către canadieni. 44 de minute de melancolie, ruptă de în fâșii de părțile dure, domolite cumva de un bas care înclină spre progresiv simplu, dar de efect.
A venit și anul 2022 cu încă o parte a tetralogiei canadienilor, una foarte bună, cu un mic amendament, o mică, mică, nemulțumire. Interludiile de pe album, cronometrate de mine, știu, sunt foarte dement, care însumează nu mai puțin de aproape de zece minute. Ce îmi place, în afara calității compoziției, senzația de continuitate, de bloc muzical unitar. Puțin sub a doua parte a tetralogiei, fără să își piardă din farmec și savoare, The Astral Drain este o continuare demnă și solidă neapărat de ascultat.
Dă-i play AICI
➡️ Grima – Frosbitten (2022) – 9 din 10, bijuteria listei de azi
Valsez cu rușii de la Grima de prin 2016, cu toate că atmosfericul nu este cana mea cu ceai, oamenii nu au căzut niciodată în capcana creării atmosferei cu orice preț, atmosfera care nu mai lasă loc și muzicii. Toate albumele lor merită o ascultare, însă cu Frosbitten rușii au reușit să depășească orice așteptări.
Atmosferic black metal îi cataloghează revistele de specialitate, black metal cu ceva atmosferic, zic eu, încadrarea este însă cea mai puțin importantă din toată ecuația, contează doar muzica oamenilor.
Rar mi-a fost dat să ascult ceva atât de bine balansat, cu treceri naturale de la melancolie la explozii aproape solare de energie dezlănțuită.
Dacă Winter Morning Tower mi-a adus un mare zâmbet pe față, Gloomy Heart of The Coldest Land, piesa de deschidere, m-a teleportat în mijlocul tundrei înghețate și nemiloase. Simți tăișul frigului extrem, pașii sunt din ce în mai grei, ești aruncat de colo, colo de către rafalele inumane ale unui viscol etern. Eu cu piesele astea aș începe albumul. Fantastic album.
Dă-i play AICI
➡️ Sergeant Thunderhoof – This Sceptred Veil (2022) – 8,5 din 10
- albume de Anduțe voioase și Containerus Baeghere
Trebuie să mărturisesc ceva, atunci când îmi ajung pe masă albumele unor formații de care nu am auzit, înainte să dau un play, citesc ceva recenzii ale unor relevanți de pe net. Ca să fiu mai exact, caut coperta albumului, să văd dacă îmi place, și apoi sap după păreri de specialiști, să văd dacă vreunul a fost dat cu cracii în sus de materialul muzical. Dacă citesc mai mult una, adică două, am pus-o bine de tot, în sensul că ăia doi sau mai mulți nu par să fi ascultat același album. Adică am plecat la drum bou și m-am întors vacă.
Înghit în sec, înjur sănătos, nu neapărat în ordinea asta și dau play și sper să am starea necesară să apreciez cât mai obiectiv munca oamenilor ălora.
Britanicii au reușit să îmi atragă rapid atenția prin mix-ul de psihedelic cu stoner, prin solourile adânci care taie profund în carne, prin basul grav și prin vocea excelentă. Foarte bun album, foarte bun.
Dă-i play AICI
➡️ Defiatory – Apokalyps (2022) – 8,5 din 10
Dacă death metalul este regele metalului extrem, blackul este copilul răsfățat care a trecut prin Conservator, thrash metalul este regina metalului făcut cu coi.
Spre rușinea mea, nu am auzit până acum de oamenii ăștia, chestie normală pentru un cetățean normal ca mine, nefiind un Iorga al metalului, să le știu pe toate.
Am fost lovit în plex de la prima melodie, ritm fenomenal, melodicitate cât cuprinde, solouri care îl împing oarecum spre un heavy pe steroizi.
Întreg albumul este de la un capăt la celălalt fără pauze de aer, de pauză de apă ce să mai vorbim.
Un album care poate fi ascultat la drum lung, la bătut covoare, bătut vecini care v-au ocupat locul pe bătător. Scârbele.
Dă-i play AICI
➡️ Battlegrave – Cavernous Depths (2022) – 8,6 din 10
Iarăși unii de care nu am auzit neam. Primesc pe mail destule recomandări de la case de discuri, la recomandări trimise de voi, așa că îmi este destul de greu să aleg.
Ăștia au venit cumva de două ori pe mail și așa mi-au atras atenția.
Boon, am ascultat albumul și i-am dat link-ul lui Krossfire și lui Bogdan. Dacă ultimul mi-a trimis un senchiu, la Krossfire a fost ceva de genu, sună bine dar numele, numele nu este ce trebuie. Nu îl vreți pe Kross de socru. Va fi unul rău, un fel de Funes lvl 99.
Pe album este o explozie de energie care ar încălzi lejer apa pentru jumătate de București. Avem ceva mai mult groove comparativ cu Defiatory, ritmul este mai susținut, solourile duc spre perioada clasică a thrashului, vocea este mai rea și tăioasă. Un album puțin mai sus ca precedentul, australienii și-au făcut puțin mai bine temele.
Dă-i play AICI
➡️ Graveshadow – The Uncertain Hour (2022) – 8,5 din 10
- recomandat minorelor în ale rock-ului, obligatoriu fără vergeturi, mămicilor care luptă aprig împotriva luării în spațiu a altor mămici venetice, petroliștilor care visează cu ochi mari și umezi la UCL.
Vă era dor de un simfonic metal făcut de americani? Vă era sau nu, eu oricum o să vi-l bag nonșalant pe gât. Însă, chiar nu are de să vă pară rău deloc, dimpotrivă vă pot da adresa ca să îmi trimiteți dulceață de nuci verzi, singura dulceață care poate surclasa ambrozia olimpiană, neapărat făcută în casă, așa, ca un modest gest de mulțumire, pentru deosebita recomandare. La borcan de 800 de grame, vă rog.
Cu o Rachl Quinn, într-o formă de zile mari, Graveshadow ridică nivelul unui gen care este sufocat de multe trupe care ar putea face cu totul altceva, să dreseze râme, să participe la concursuri feroce de croșetat, de fapt orice altceva în afară de muzică ar fi ideal.
Rachl, reușește cumva, fenomenal talent, să polarizeze în jurul ei, întreg albumul, chiar și în pasajele instrumentale, îi simți cumva prezența și îi aștepți nerăbdător intrarea. Fenomenală tipa.
Dă-i play AICI
➡️ Alan Parsons – From The New World (2022)
Ciordit cu tupeu de la Bogdan.
Nu am ce să comentez pe marginea materialului ăsta , de obicei la albume de progresiv, AOR, hard rock, heavy metal, nu mă pot contrazice cu Bogdan sau cu Krossfire. Bine, o pot face, ba pe a mă-tii style, ceva fără argumente solide din partea mea, doar așa ca să fiu eu boul căpățânos din încăpere. Eu am trecut prin el fără să transpir, sughiț sau să am crize atroce de cârcei. Consumați cu încredere, în porții mari.
Dă-i play AICI
Atât pentru astăzi, al vostru Edel se înclină grațios, și vă urează, doamnelor, piele fără vergeturi, sâni de alabastru și glutei mai fini ca marmura de Carrara și domnilor, vedeți pe ce plajă vă duceți femeile să nu dezamăgiți vreun #fătfrumosupretențiosu din ăsta.
P.S. La borcan de 800 de grame, vă rog.
Bine ați venit! Â-mi cer scuz la doamne și domni că nu avem poveste, nici vreo introducere. Bucurați-vă de muzică, zic.
Sunte-ți scuzat
😂Tre să terminăm că intră Vasilescu și corectează.
Servus.
Am reușit să-mi adun gândurile, într-un târziu… vezi mai jos.
Toate bune.
Grima chiar sunt faini si cred ca tot de la tine i-am luat (sau de la Bogdan) 🙂
La el a fost, parcă, Rotten Garden, albumul precedent. Bun și ăla. Ăsta îmi pare puțin mai bun.
Sa fiu a naibii, tre sa ma apuc sa invat sa fac dulceata de nuci acum 🙂. Presimt ca o sa dureze, asa ca sper sa ajunga un simplu „multumesc!” pana atunci 😅
Poți jefui o rudă,un vecin, nu am o problemă morală dacă nu este manufacturată de tine, să fie, asta contează.
Mulțam fain pentru recomandări! 🍻
Da’ treaba cu petroliștii nu am prins-o. Adicătelea dacă era vorba de dinamoviști….
Baghera este petrolist din ăla pă veață. Bine, sunt un fel de Gloria Buzău, dintr-un oraș mai mare.
Aha, ne faci și moldoveni 🤔
În cazul în care nu știi, Petrolul are niște rezultate în palmares, pe bune, nu că alte „echipe” de strânsură 🤟
Trebuie să munciți să ajungeți moldoveni. Știu, că are tradiție Petrolul. Singurele echipe pe care nu le înghit sunt Dinamo și CFR Cluj. Aaa, și ăia sponsorizata de Orban.
Mulțam de muzici. Unele efectiv îmi rup timpanele, dar altele-s numa’ bune de sală.
O duminică faină tuturor.
Bro, pentru data viitoare am și ceva pentru iubitori de asistente medicale.
Tocmai am realizat că habar n-am ce muzică-i pe gustu’ asistentei. I-a s-o-ntreb.
Numa’ să nu-mi zică Sepultura & co. 😀 😀 😀
Probabil că ti’ar fi zis, termină cu colindele alea, urlă ca un taur înjunghiat, leapădă-te de Dumnezeu și sări pe mine și hai să facem păcate inimaginabile.
Ceva de genu’. >:-D
Se pare că io și asistenta suntem p-aceeași linie melodică: fără manele, fără rock d-ăla de ne zgârie timpanele, fără muzică populară. 😀
Dacă ajung cumva pe la chilia ta umilă promiți că o să-mi pui pe sistemul decent doar:
Motorhead – Ace of Spades
Metallica – Master of Puppets
Judas Priest – Painkiller
?!?
Mbine, pe lângă ar merge și o slăninuță friptă la foc cu un vin de ăla bun făcut din struguri zdrobiți cu picioarele de măicuțe feciorelnice. Un berbecuț la proțap cu tot felu de mirodenii nu ar suna rău dar m-aș mulțumi și cu un ceaun de gulaș cu mămăligă. După, poți băga pe sistem ce muzică vrea mușchiu tău 🙂
Graveshadow să știi că nu încrețeste shoricul ca restul. Painkiller este mai dur ca el. Iar Sergeant Thunderhoof chiar este chill bine.
Băi, ca să înțelegi ce-mi place mie sau nu-mi place la muzică idiferent de gen. Nu-mi plac sârbele alea care se cântă pe la nunți care au același ritm. Nu-mi plac piesele rock care o lălăie fix ca sărbele de la nunți. Nu mă pasionează versurile. Mie îmi place muzica care îmi face un picior fericit indiferent că e manea, pop sau rock.
Mai pe scurt, sunt fan oricărei piese care are pe parcursul ei niște ruperi de ritm melodioși.
Nu degeaba ți-am dat ca exemplu cele trei piese.
Graveshadow sau Sergeant Thunderhoof au pentru mine aceiași linie melodică ca o sârbă.
Să nu crezi că este un reproș. Îți admir pasiunea și munca.
Cum să mă supăr, man, este muzică pe planetă pentru tot poporul.
Mă gândeam acum că nici mie nu-mi place în mod special linia melodică a sârbelor. Și totuși, picioarele-mi nu stau deoparte când e vorba de sârbă, la vreo nuntă. Paralela dintre liniile melodice ale sârbelor și Graveshadow sau Sergeant Thunderhoof este una care mă și amuză, mă și pune în dificultate. Pe ultimele nu mi le imaginez neam dansate sârb…ește. Poate pinguinește sau elmeneitic o să am mai mult succes. 🤭
Aș vrea să le văd pe astea puse la o nuntă tradițională. Cred că nu o să poți să te ferești la nesfârșit de toate alea care o să le tot arunce nuntașii spre tine.
Muzica e artă. Arta cere sacrificii. Saaau: coif (un coc strong, cu fixativ din abundență, face praf instantaneu sarmaua zvârlită), armură (paiete din oțel colorat, de camuflaj) și, cu voie bună înainte, haidam la nunta tradiționalistă! La o adică, face tata o țuică…nuntași bine abțiguiți –> risc semnificativ diminuat de a ochi la țintă. 😀
„mămicilor care luptă aprig împotriva luării în spațiu a altor mămici venetice”. Buey, „lupta” nu e împotriva luării în spațiu, ci împotriva luării FICTIVE în spațiu, da? Fie, hai să zicem că mă simt și, decât să mârâi precum coiotul la leu, mai bine văd ce-i cu Rachl aia. Cu mulțumiri anticipat pentru reco, no dulceață de nuci verzi for you, mister! Și face mama o dulceață…😁
Să’ru mâna, doamnă. Dau cu pic din ăla pe ce am spus. Rup foaia de web.
Servus, dragilor. 😉
Din motive obiective, participația mea la ediția de astăzi, se va decala pentru câteva zile, dacă mi se va permite. Până atunci, să aveți boxe puternice și muzică bună. Duminică faină.
Chapeau, Edel!
Chapeau, bro. Take care.
Revii oricând ai timp.
Grima sună bine. Trebuie să-i ascult mai mult (chiar dacă-s ruși 🙂 ).
Mulțam fain!
Da, Grima sunt la un alt nivel.
Salve Edel and the rock gang!
Mulțumiri adânci pentru noua listă, am apreciat în mod deosebit Sargeant Tunderhoof şi Graveshadow. 👏👏👏
Am identificat mămica revoltată şi petrolistul plin de speranță, mai rămâne rockerița inocentă 😀 care ar putea fi (sau nu) comentatoarea aici de față..dar care nu se încadrează la punctul secund 😛
Anyway, dacă nu am borcan de 800 g, merg 2 de 400?
Cu mare plăcere. Dacă merg? Dacă merg? Poate fi și la lighean, la pungă de 1 leu.
Înainte să dau play pe piesele de la news, întâi arunc fugitiv un ochi pe scurtele prezentări. Ghici pe care dintre ele am rămas fixată şi am ales să o ascult prima?
BlackRain mi-a mai plăcut.
Ai schimbat lăţimea de bandă a notelor la 1-10. E mai potrivită şi mai cuprinzătoare, evident. Graveshadow m-a atins. De Alan Parsons nu știu ce să spun, momentan mă adoarme, dar o fi de la ploaie; nu pot să spun nici că îmi place, nici că nu-mi place.
Din Grima – doar partea de atmospheric.
Apropo de ruşi, la un moment dat mi-a plăcut Akrona. Cred că au fost şi pe la noi prin turneu, dacă reţin bine.
ARKONA – Goi, Rode, Goi! (Official) (de pe albumul cu același nume)
https://youtu.be/A7fuuDc2hH0?t=18
Arkona Yav 2014 (Full Album) https://youtu.be/NKb2xG5vF-M (de aici preferata era Gorod Snov -City of Dream)
Arkona, era un folk metal și unul destul de bun, dacă treceai peste pan-slavismul de care musteau piesele.
Black Rain, chiar sunt curios de album.
Salutare!
Săptămâna asta au mers ca unse Defiatory și Battlegrave, cu un plus pentru Defiatory care e o idee mai soft. M-a atras soundul care este plin de influențe din metalul ala bun din tinerețe, cu solo-uri de calitate, riff-uri explozive și o agresivitate bine dozată.
Cred că piesa asta https://www.youtube.com/watch?v=brQCjJkpqLI este masterpiece, un mix reușit de groove și trash ce aduce aminte de Sepultura( btw vezi că au scos și KRISUM album nou). Graveshadow nu sună rău, îmi aduc aminte de Unleash The Archers.
Salut. Sunt și brazilienii pe listă. Uite, de piesa asta a lor nu știam. Cum sună, bro. Mersi mult.
Graveshadow sună chiar bine.
Hai că în sfârșit am găsit timp să parcurg și lista… Tare aia cu petroliștii 💪💪💪💪. Atât melodia cât și analogia 😁.
Hai bafta și un început de săptămână ușoară… Eu mai am 3 zile fără asta din săptămână… și pe urmă weekend!
Baeghera Containerus, boss. O nouă specie de petrolist.
Servus, dragilor.
Chiar dacă cu întarziere, am reuşit să mă strâng de pe drumuri şi să spun câte ceva despre muzica adunată pentru noi, de Edel.
* Red Rot – Near Disaster – 3/5 – cântec preluat de pe albumul de debut Red Rot, Mal De Vivre, programat să fie lansat în august anul acesta, e un amestec greu de „ceva sulfuric, malign în esență, combinat cu ideea de putrezire” ca să-l cităm pe Davide Tiso, care crede că daunele provocate de muzică sa, pot fi ireversibile. Așa o fi, eu nu mă omor după ei…
* David Lee Roth şi John 5’S – Nothing Could Have Stopped Us Back Then Anyway – Van Halen tribute song – 3,5/5 – este acea piesa despre care în 2021, John 5 a dezvăluit pentru prima dată că ei doi (David Lee Roth şi John 5’S), au scris și înregistrat o piesă despre Van Halen în 2016, care nu a fost lansată niciodată. Este piesa în care Dave doar spune despre vremurile bune, în care nimic nu l-ar fi putut opri pe Van Halen. Trezește nostalgii și senzații de deja-vu…
* Lamb of God – Omens – 3/5 – o altă piesă plină de profunzime, având combinații de chitară metal, în timp ce Mark Morton și Willie Adler fac să curgă riff-urile, iar peste toate acestea Metal God Blyth oferă o parte vocală la fel de perfectă ca întotdeauna.
* Brutus – „Liar” – 3/5 – este în esență Brutus, începând cu un riff de chitară șerpuitor, ce se ridică într-un refren post-rock. Din punct de vedere sonor, se simte ca o punte între albumul lor anterior „Nest” și viitorul „Unison Life”, combinând schimbările de direcție pentru care sunt cunoscuți, cu forța concentrată a noului album. Completate de chitaristul Stijn Vanhoegaerden și basistul Peter Mulders, influențele disparate ale trupei – post-metal, electronică, punk, country și rock melodic – s-au combinat pentru a crea un sunet pe cât de greu, pe atât de neașteptat, plin de surprize.
* LORNA SHORE – Cursed To Die – 3,5/5 – vocalistul Will Ramos unul din titanii deathcore new age, care a incendiat lumea metalului anul trecut cu interpretarea sa pe piesa virală „To the Hellfire” şi Lorna Shore, acum au lansat „Cursed to Die”, al treilea single din următorul album și este pe cât de brutal, pe atât de epic. În calitate de lider de scenă, Lorna Shore ajută la remodelarea traiectoriei stilistice a deathcore-ului, eliberată de capcanele nesfârșite, în timp ce injectează pasaje de sintetizatoare extrem de melodice care, uneori, au o putere maiestuoasă asemănătoare cu metalul pentru a contracara brutalitatea totală.
* Behemoth – The Deathless Sun – 3,5/5 – piesa, însoțită de video consolidează reputația celor de la Behemoth ca fiind una dintre cele mai inovatoare și revoluționare trupe extreme de pe planetă, ajungând să devină nimic mai puțin decât personificarea rebeliunii, a individualității și a auto-exprimării neclintite… reușesc cumva să scoată din nebunia asta, o combinație de hate/love extrem de bulversantă. Pe de o parte îți este drag de ei ca de o casă’n flăcări, dar nici nu poți trece peste ce cantă… da, sindromul Stockholm!
* ELEINE – All Shall Burn – 3/5 – piesa e și bună și rea, exact în aceiași măsură: intro-urile sunt puternice, riff-urile și solo-urile sunt grozave, iar ritmurile grele, dar își pierd toată energia în refren din cauza melodiei vocale. Vocea foarte inconsecventă trece de la expresivă la foarte blândă, combinată cu pasaje de refren care plutesc fără sens și se obține un rezultat dezamăgitor pentru o melodie altfel bine construită. Orchestrația este atât de bună încât piesa din versiunea simfonică sună foarte bogat, dar, din nou, vocea se îndepărtează de asteptări în cea mai mare parte a timpului. Păcat, orchestraţia e de zile mari.
* Belushi Speed Ball -Magic Conch – huh?! veseli, ca un cui în cap!
* Thundermother – Black And Gold – acest cântec este saturat de exuberanță energetică ridicată, iar ceea ce îl face atât de special este senzația live care este surprinsă de trupă. Sporadic de-a lungul melodiei, auzi diverși membri ai trupei care intră și ies din voci de fundal. Această abordare scattershot poate suna aiurea, dar se controlează haosul suficient pentru a face să se simtă că trupa știe ce face. Una dintre cele mai unice abordări de producție pe care le-am auzit vreodată.
* Thotcrime – Rejection Sensitivity Dysphoria – 3/5 – Malady Jane (chitară): „Rejection Sensitivity Dysphoria arată genul de abordare pe care am adoptat-o cu noul nostru album, trăgând din dragostea noastră atât pentru muzica grea orientată spre chitară, cât și pentru mai multe stiluri electronice pop și dance. Din punct de vedere liric, cântecul tratează modul în care neurodivergența și bolile mintale te pot face să simți că lumea este gata să te prindă.”
* House Of Lords – „House Of The Lord” – 3/5 – riff-uri monumentale și cu o producție de sunet maiestuoasă, atmosferică… sunt un adevărat element de bază al scenei hard rock de pe ambele continente.
* Nini Music – LongMa – 3/5 – iniţial am crezut că’s tot mongolii, dar uite că şi în Taiwan se face rock, cu accente mai etnice, dar executat impecabil… nu-i rău, chiar deloc.
* BLIND GUARDIAN – Violent Shadows – 3,5/5 – o avalanșă de riff-uri thrashy și tobe necruțătoare, care creează o atmosferă incendiară. Nu mai e un secret pentru nimeni, că eu nu’s deloc cu nemţii, dar de data asta, chiar nu pot strâmba din nas, execuţia e explozivă.
* BlackRain – Untamed – 3/5 – sunet puternic, tobele care zboară, un amestec grozav de linii melodice captivante și agresivitate, mă fac să trec peste prejudecăţi şi să apreciez măcar partea instrumentală care e executată foarte bine.
* Delilah Bon – Dead Men Don’t Rape – 3/5 – o îmbinare de hip-hop, punk și nu-metal cu un rap feroce și strigat peste riff-uri de chitară. Mesajul este extrem de dur şi scoate în faţă o mulţime de probleme cu care se confruntă societatea şi în special femeile. Acum, o rugăm să ne scuze, noi doar treceam pe aici, nu vrem să supărăm pe nimeni, mai ales pe solistă.
* EDENBRIDGE – The Call Of Eden – 3/5 – ok, metal simfonic, ce dezlănțuie o gamă sofisticată de compoziții, împreună cu o atmosferă sonoră îmbătătoare și bombastică. Trupa a creat un echilibru fin între momente magice din punct de vedere emoțional, o atmosferă mistică mereu prezentă și riff-uri grele și rapide. Sună bine, bine de tot.
După toate acestea, să trecem la forjat metalele mai grele.
* Panzerfaust – The Suns Of Perdition – Chapter III – The Astral Drain (2022) – 4/5 – În The Astral Drain, predomină pasajele progresive, downtempo, rezultând un tip de material foarte texturat și atmosferic destul de rar. Un metal negru, ce permite trupei să creeze peisaje sonore răuvoitoare de întuneric chinuit și umbre creative. Straturile consitente ale muzicii sunt complet captivante, construind o atmosferă tulburătoare și un sentiment sumbru și tulburător. Poate că nu se ridică la nivelul primelor două părţi, dar este o continuare destul de interesantă… e de pus la colecţie, ca şi celelalte.
Acum sa vorbim putin despre interludii… sunt patru, separând fiecare dintre cele cinci piese propriu-zise. Cu toate acestea, doar trei dintre acestea sunt cu adevărat interludii și deși niciunul dintre aceste trei nu este cu adevărat esențial, nu sunt o risipă completă de spațiu, așa cum sunt majoritatea interludiilor. Cel final bazat pe percuție, „Enantiodromia (Interlude)” oferă cel mai mult dintre cele patru, chiar dacă, cu o durată de peste cinci minute, pare puţin cam exagerat.
* Grima – Frosbitten (2022) – 4,5/5 – Grima ne întâmpină cu piesa senzațională Gloomy Heart of the Coldest Land, care are un sunet destul de atmosferic cu părți acustice delicate, inclusiv voce. Pe tot parcursul albumului, simți mușcătura rece în gât și simți sentimentul albumului în toate venele cu riff-urile sale, vocea profundă, cu o tobă minunată de black metal. Cântecul Moonspell and Grief începe cu briza vântului de zăpadă, cu chitara sa acustică solo și te face să te simți în cele mai reci momente ale iernii. În cele din urmă, odată cu Mana, pandemoniul iernii se încheie într-un mod profund, naiv. Impresionantă execuţie… clar, e de păstrat.
* Sergeant Thunderhoof – This Sceptred Veil (2022) – 4/5 – Combinând elemente de doom, stoner, progresiv și rock psihedelic, într-o colecție plină de recompense, Sergeant Thunderhoof a produs un album excelent. Piesele sunt lucrări bine construite, colorate și texturate, fiecare melodie avand ceva propriu care contribuie la întreg. Groove-urile întunecate și riff-urile grele, uriașe, te propulsează o dată cu muzica înainte, in timp ce nuanțele melancolice nu sunt niciodată prea departe. Încă un album de ascultat, atunci când am de lucru. Bun, bun.
* Defiatory – Apokalyps (2022) – 4/5 – Defiatory nu dezamăgește, nici măcar o dată. Aceasta este o explozie de înaltă calitate de thrash agresiv, ritmul este incredibil, cu un riff-uri puternice. Nivelul de intensitate este absolut dement, trupa mergând înainte cu sunetul lor distinctiv – un amestec de putere brută și thrash plin de agresivitate sălbatică. E perfect pentru drumurile nesfârşite cu maşina, când pare că totul durează prea mult şi destinaţia nu se mai întrevede… vă asigur că o să vă ţină în priză.
* Battlegrave – Cavernous Depths (2022) – 4.5/5 – Aici ei îmbrățișează un sunet mai greu decât în compoziţiile anterioare, adâncindu-se mai departe în extreme metal, cu energia, viteza sau groove-ul lor în crestere continuă, iar rezultatul este o plimbare emoționantă, plină de adrenalină pură, de la început până la sfârșit. Ridică ștacheta cu tonuri mai groase de chitară, producție mai grea și atmosferă care creează momentele de sintetizare de o calitate sinistră. Viteza spectacolelor instrumentale nu este uimitoare, este infernală… ce Duracell, par legaţi direct la Cernavodă.
* Graveshadow – The Uncertain Hour (2022) – 4/5 – Cvintetul din Sacramento amestecă cu îndemânare metal simfonic/gotic, cu elemente și influențe dintr-o varietate de stiluri pentru a crea ceva epic, progresiv, melodic și puternic. Se observă noua energie adusă în trupă de interpretarea melodică vertiginoasă a noii vocaliste Rachl „Raxx” Quinn, a secțiunii ritmice a noului basist Luci Rae și a noului toboşar, Bones Padilla. Graveshadow revine pe scenă cu o poveste de spus, unde întrepatrunderea înaltelor melodice și a joaselor zdrobitoare, ii duce pe ascultători într-o călătorie de auto-descoperire. Excelent!
* Alan Parsons – From The New World (2022) – În ansamblu, am găsit în From The New Word, partea mai ușoară a rock-ului melodic AOR. Cel mai recent proiect al lui Alan Parsons, From The New World, este mai sublim și mai blând, format din armonii vocale și un amestec blând de chitară acustică și pian, dar condimentat cu o chitară fină. Este cu siguranță diferit de munca sa timpurie, dar își arată totuși talentul imens ca, compozitor și producător. Recomand tuturor, e de neratat. Mulţumirile merg către Bogdan.
Atât pentru astăzi… ca de obicei, mulţumesc pentru conţinutul acestei ediţii, lui Edel, iar celorlalţi, vă urez zile liniştite şi muzică pe placul vostru.
Chapeau!