Nu mai țin minte unde am citit zilele trecute o chestie care mi-a plăcut mult mult mult de tot. Era ceva de genul: „avem nevoie de oameni care mută melcii înapoi în iarbă”.
Ei, mai devreme, când aduceam fetele de la școală, le-am văzut pe amândouă aplecându-se să ia ceva de pe jos. N-am dat importanță, că fac asta tot timpul, mereu mă trezesc că aduc în casă tot felul de chestii, găsite pe jos, care li se par lor interesante.
Doar că de data asta nu găsiseră nimic de genul, când s-au ridicat, erau fiecare cu câte un melc în mână. Jur că nu le-am spus absolut nimic, de altfel nici n-aș fi avut când, că n-am avut timp să reacționez în niciun fel. Doar am asistat uimit cum gâzele mele culeg melcii din mijlocul trotuarului și-i duc în iarba de pe margine. Nu le-am zis nimic, doar am zâmbit, dar n-aveți idee cât de mândru am putut să fiu.
Da, prieteni, așa este, avem nevoie de oameni care mută melcii înapoi în iarbă.
sursa foto: pixabay.com
De cand era la gradi facea asta (nepoata-mea). Acum nu pot sa omor nici macar o musca . TREBUIE sa iasa afara,sa zboare la CASA EI !
Comentariu beton!55
Miseparecorect.
PS : azi i-au mai cazut doi dintisori ! Vin doua zane ,sau una pentru amandoi dintii ? Dilema maaare !
Comentariu beton!26
nici un comentariu, fiecare dinte cu zâna lui, și gata.
Și io-s unul care mută melcii-n iarbă, dar iau în considerare fleșcăiala lăsată-n urmă ca să-l teleportez la „sosiri”, nu la „plecări”, că nu mi-ar place să mă blesteme, dup-aia.
„Așa, mai am jumate de trotuar nenorocit și….yupeee…băga-mi-aș tentaculele mici în ochii prostului care m-o adus acas’, când io exact de asta vroiam să scap. No, ciuciu băută cu băieții azi. No, pornesc din nou deseară când nu mai circulă teleportatoarele defecte. Plm…adică, slaimu’ meu.” 🤪
Comentariu beton!105
Părerea mea complet sinceră este că între „ups, ce-a pocnit așa? Cred c-am călcat pe un melc” și să se trezească melcul că trebuie să ia drumul de la început, orice melc sănătos la cap, fără porniri suicidale, preferă prima variantă. 🤭
Cred și io că preferă „poc!” în locul „în paștele mă-sii, am plecat d-acasă de 3 luni și tot acasă am ajuns. Twilight zone, să moară mama”. „Mărieeeee, adă berea aia, că mai mere dracu’ nicăieri.” 🤪
Comentariu beton!27
Si eu incerc sa-mi dau seama unde vor sa ajunga, sa nu-i pun de unde au plecat :))
Normal ca nu-i intorc din drum, n-as vrea sa le mearga rau toata ziua.
Comentariu beton!23
Cică un fermier olandez aduna periodic toți melcii din grădina lui de varză si îi ducea într-o pădure la vreo 10 km. O dată s-a gândit să-i marcheze cu un punct de vopsea înainte de a-i deversa in pădure. După 2 luni erau toți melcii ăia vopsiți înapoi.
Comentariu beton!30
Așa fac și eu, și s baba in toată regula, 32 de ani :))
Doar că nu știu de unde am deprins obiceiul asta și de ce ii pun in iarba.
Comentariu beton!17
Ce te mai alinți cu băbenia la 32 de ani. 🤭
Pai daca nu mi zice și mie nima că s tânără , pescuiesc și Io 🙃
Copii au instincte bune. Adulții caută să îi educe și uita că, uneori, rolurile sunt invers.
Comentariu beton!17
Cel mic era gardianul melcilor. Am curățat alei de parc de melci,după ploaie, că trebuiau puși în siguranță, delicat. Mă duceam la plimbare și eram vânat la față de la atâtea aplecări. Am numărat o dată vreo 150.De aplecări. După aia m-am resemnat, era prea mult sânge în cap și prea multe cifre. Acum îi ia singur.
Comentariu beton!34
Poate că țara asta chiar mai are o șansă.
Melcii înapoi în iarbă și – vorba lui Celentano – peștii în apă.
De cate ori mut un melc din mijlocul drumului ma gandesc : si daca l-am nenorocit, cate ore i-or fi luat sa ajunga acolo si eu il duc inapoi la start? Si apropo, si nevasta-mea, si fiu-meu de sase ani fac fix acelasi lucru (adica ii muta in iarba, de partea cu regretele nu am discutat).
Comentariu beton!15
La asta ma gandeac si eu 99% din timp!
Daca mut melcul si el se gandeste “braaaavo ma… de o saptamana ma chinui sa plec de acolo!!!” 🙊🙈
Comentariu beton!18
Daaaa si kinderul din dotare face asta… nici nu stiu cum a ajuns sa fie ceva recurent. 🐌Acum ridicam in verva melcii de unde ii gasim.
Acum cateva saptamani in Sibiu intr-o dimineata racoroasa am fost extrem de ocupata cu mutatul melcilor (doar eu) am intarziat la o sedinta pentru asta 🤫
Da, urăsc cand ploua si tre sa culeg o gramada de melci din fata blocului sa ii asez pe toti pe pamant. Mi-e foarte mila de ei de cand,din greseala, am calcat pe unii cand eram mica. Si acum ma simt prost
Si ma simt si vinovata ca nu sunt vegetariana
Ba trebuie sa te simți bine ca nu ești vegetariană. Nu mănânci mâncarea melcilor😁
Voi nu mutați melcii in tigaie?
Nici io.
Mamaie făcea asta. Ii muta într-o pungă, din pungă în oala cu apă, apoi în tigaie. O dată a uitat punga deschisă și țuști! melcii prin toată bucătăria.
Credeam că nu mai sunt oameni cu lămpi arse, care mută melcii. Nu mai sunt singur
Comentariu beton!16
Se pare că sunt extrem de mulți.
Le-am dat la reglat și lustruit acum 30 ani. O zis lampagiu’ șef că-s pe lista de așteptare. 🤣🤣🤣🤣🤣
Sunt dintre cei care muta melcii înapoi în iarbă; sâmbăta trecută, in București, după ploaie, am făcut treaba asta de vreo opt ori 🙂
Si eu mut melcii. De ani de zile
Doar n o sa I las acolo pe asfalt sa I calce cine stie cine.
Daca le convine bine, daca nu, nu. Macar is nervosi pe mine, dar nu s morti storcoşiți.
Comentariu beton!20
Asta am făcut și eu toată viata.
Da , de oameni de-astia avem nevoie, da mare nevoie.
Postarea e faina iar comentariile sunt de coma, am ras cu muci … am pus o multime de melci in iarba dar niciodata nu m-am gandit ca ala fugise de nevasta-sa 🙂 . Numai nebuni frumosi ai strans pe-aici, Vasilescule!
Comentariu beton!36
– De ce merg melcii asa incet?
– Ca sa nu le fluture ochii!!
Eu nu sunt mutator, sunt ocolitor. Daca a parasit melcul iarba si se zoreste pe asfalt, apai sigur are el o treaba, nu ma bag.
Intotdeauna pun melcii inapoi in iarba, fac asta de cand eram mica. Acum sunt semi mare si tot am ramas cu obiceiul asta. Tare dragi imi sunt!
Dacă vreți să vă distrați, vă recomand povestea melcului din „Ești un animal, Viskovitz” de Alessandro Boffa.
Pentru toate vârstele…
Procedez absolut la fel și nu doar cu melcii !
Jajajaja fimea día luat vara trecută animal de companie UN 🐌 de la țară. Baiu e că y sa făcut milă de el și la lăsat liber. Doar că la 60 km de unde la luat🤭🤭🤭
Eu ajut bătrâne sa traverseze strada in fiecare zi.
Mai mereu se lasă cu ceartă sau mai rău cu poliție că bătrânele cică nu voiau de fapt sa traverseze.
sunt blocat a nu știu câta oară pe fb în urma următorului context: pe un grup oarecare cineva întreabă ce poate face ca un dihor să nu-i mai mănânce găinile. toate răspunsurile spun același refren: prins, otrăvit, omorât, dat la câini, jupuit de blană etc. eu nu mă abțin și spun două lucruri: omul să-și facă un coteț închis cum trebuie, că dihorul nu se poate teleporta și că, prin răspunsurile lor, românii dovedesc, încă odată, că e greu de găsit popor mai crud și mai rău. eu iau suspendare pentru „ură”, nimeni nu ia suspendare pentru „violență contra animalelor”!
Încearcă să scrii pe Facebook „O să omor toate ciorile care mi-au distrus acoperisul casei de la țară”. După suspendare, desigur.
Șerif, am ajuns să stau în cumpănă dacă pot folosi pe Facebook ‘nație de triști:, titlul articolului de ieri. Am ezitat foarte mult până să dau publish.
s-ar putea să iasă nasol și dacă scriu „ciorile sunt printre cele mai inteligente făpturi de pe planetă!”
Cu siguranță.
Melcii de oraș au o viață tumultoasă.
Ăia de țară, o au scurtă. Îi mut în ograda găinilor.
Dintordeauna, in drumul meu spre serviciu a existat o zona cu iarba și copăcei, de unde, după ploaie, ies o mulțime de melci la plimbare pe trotuar. Desi sunt o grămadă călcați, au început să apară din ce in ce mai multe persoane care îi ocolesc sau ii arunca înapoi în iarbă. Da, incepem sa ne schimbam 🐌
Eu fac doar slalom printre ei, sunt foarte mulți până ajung la birou! Dar pe cei din fața blocului, fetele mele îi mută în iarbă.
Un gest salvator din partea unui om, o șansă în plus pentru un melc să prindă bătrânețile. Eu nu mut melcii în iarbă, însă mă cam iau nervii la gesturile de cruzime gratuită la adresa vietăților. La fel cum m-au luat și pe vremuri, când ni s-a cerut să facem insectar, la școală. Niște chestii pentru care trebuia să fixezi niște insecte cu ace în polistiren, de vii, ca să ceva. Cu cât era insectarul mai bogat, cu atât era nota mai mare. Brrr. Am refuzat să-l fac, am luat o notă proastă, cred c-am fost și certată, da’ măcar un fluture, o rădașcă, o albină etc au mai viețuit oleacă în plus.
Ce fain, fetele știu! Asta am făcut săptămâna trecută la țară. Așa știu că învățasem în copilărie, să-i duc în iarbă, la locul lor.😊
Daca la magazinul nostru dân sat d-aicisha, in loc de mancare pt gaini acum avem pentru caini, pisici si papagali, oare se cheama ca am evoluat?
Eu locuiesc la curte, după ploaie e jale, plimbări pe trotuar, ascensiuni pe casă și pe tulpinile pomilor adică își fac de cap și eu încep ” adunarea” punându-i în iarbă, gimnastică garantată!
Juniorul ii muta frecvent de pe trotuare, ba uneori ii aduce si acasa. A adus intr-o zi o galetusa de melci mici-mici, culesi de pe un gard. I-am gasit pe toti urcati pe peretii casei. Cel mai mult l-a plimbat pe Alex, melcul gasit in Cipru. A stat cu noi in masina, a primit frunze de mancare, dimineata il cautam prin masina inainte sa plecam iar la drum. Cu greu l-am convins sa il lase la aeroport, cand am predat masina, si sa nu il aduca in tara.
Asta am făcut mai toată viața. Dacă vedeți un melc pe stradă, lăsați-l să treacă – melcul ăla e cu mine :))
Eu ocolesc melcii, deși limacșii parcă nu i-aș pune în aceeași categorie.
Eu alerg uneori, nu de plăcere, și fără un orar anume. Pe un traseu am bunghit un semn de ăla de triunghi alb cu margine roșie. În loc de un animal ceva, era o broască. Ies odată mai tărzior la bătut câmpii și mă ‘spariu’ că mai mai să dau peste o femeie pe trotuar care se tot apleca să ia de pe jos, la fel ca alta pe stradă. Abia alergând mai departe (deci alergatul oxigenează creierul, va să zică) fac legătura între semn și femei și canal. Alergam pe o stradă între o pădure și canalul Main-Dunăre, iar din pădure încerca să evadeze o specie de broscuțe, era o barieră de folie de plastic înaltă de 20 cm pe care cumva o dovedeau câteva exemplare. Femeile ălea în ercau să salveze broscuțele de picioarele căpiaților ca mine de roțile mașinilor. Până la anal mai era o pahiște necoaită de 100 m, în canal pești babani și pe apă patrule de rațe.
De la Vasile nu ți-am mai iubit atât de mult o postare.
Categoric, avem mare nevoie de oamenii care muta melcii de pe asfalt in iarbă. Că răspuns la dilema unora le zic că ar trebui să-i ducă în direcția spre care se îndreptau ei, nu în cea dinspre care veneau.