Mă gândeam la o chestie legată de noi ăștia care avem superstiții. Ce, să nu-mi spuneți că voi n-aveți.
Eu am avut o tonă, o listă întreagă, dar am reușit, după multă luptă, să mai elimin dintre ele. Au rămas doar cele două care s-au dovedit mai puternice decât mine.
- Fac 10 pași înapoi când văd pisică neagră, indiferent unde m-aș afla;
- Nu plec niciodată cu mașina direct în marșarier. Merg măcar un centimetru cu fața, înainte să dau cu spatele;
Ei, dacă mai sunt printre voi oameni superstițioși, aș cam avea o nelămurire. Noi facem toate astea pentru că undeva acolo în interior credem cu tărie că dacă NU le facem ceva nasol se va întâmpla. Ori nouă, orice celor din jur.
Faza e că eu nu-mi amintesc să mi se fi întâmplat vreodată ceva rău atunci când, dintr-un motiv sau altul, nu mi-am respectat vreo superstiție. De exemplu, dacă am fost nevoit să mă întorc din drum, pe motiv c-am uitat în casă ceva ce îmi trebuia pentru job. Deși în mod normal nu m-aș fi întors nici mort, trebuia s-o fac. Or la job nu poți să le explici ălora c-ai uitat dosarul pe masă, dar, știți, nu m-am mai întors după el ca să nu murim toți sau ceva. Well, nu-mi amintesc să mi se fi întâmplat ceva nasol după.
Și mai am exemple din astea cu duiumul, ăsta fiind de altfel și modul în care am reușit să scap de cele multe dintre superstiții: încercam marea cu degetul, să văd dacă chiar se întâmplă ceva.
Voi, și acum vorbesc doar cu superstițioșii, vă amintiți să fi pățit vreodată ceva nasol într-un moment când, dintr-un motiv sau altul, n-ați putut să vă respectați o superstiție?
Vorbesc, desigur, despre superstițiile pe care ni le creăm noi, că în alea care nu depind de mine, n-am crezut niciodată. Mi s-a fâlfâit că mi se bate nu știu care ochi, că mă mănâncă în vreo palmă sau că s-a spart oglinda din dormitor.
Ca să înțelegeți și mai clar ce vă întreb, uite, eu, de exemplu, m-am șters ani de zile cu același prosop, când ieșeam de la duș. Nu, nu cu același în sensul că aveam unul singur și cu ăla mă ștergeam. 😊 Aveam trei prosoape la fel, unele bleu, și măcar unul dintre ele trebuia să fie curat atunci când făceam duș.
Până într-o zi când am ieșit din duș și în baie era pus alt prosop, unul maro. Blestemând încetișor printre dinți, așa ud, cu apa șiroind pe mine, m-am dus la dulapul unde țineam prosoapele. Acolo, șoc și groază, am descoperit cu stupoare că nu era curat niciunul dintre prosoapele mele bleu. Evident, a trebuit să mă șterg cu ăla maro, ăla care mai mult ca sigur urma să aducă numai nenorociri în viitorul extrem de apropiat. După cum probabil intuiți, n-a adus nicio nenorocire. Și uite așa, am scăpat de superstiția cu prosoapele. Cam pe același tipar s-au dus și celelalte.
De-asta vă întrebam mai sus dacă la voi s-a întâmplat ceva nasol când n-ați ieșit din casă cu piciorul drept în față? N-o luați mot a mot, e un exemplu, că n-am eu de unde să știu ce credeți voi că vă aduce noroc.
Sau, invers, vi s-a întâmplat vreodată ceva care sa vă determine să deveniți superstițioși? Nu știu, plecați de acasă, v-a tăiat o mâță neagră calea și, când ați ajuns la mașină, era pe sticle de lapte în loc de cauciucuri? Sau v-ați întors din drum că vă uitaserăți portofelul pe noptieră, după care ați ajuns la muncă și v-a dat șeful afară? Ați văzut o mireasă și nici n-a apucat bine să vă dispară de pe retină, că v-a sunat telefonul. Era contabila care vă anunța că sunteți în faliment. Mă rog, între noi fie vorba, nu mireasa aia era de vină, dar înțelegeți voi unde bat: vi s-a întâmplat ceva care să ducă la formarea unei superstiții?
sursa foto: freepik.com
eu am una singura , nu ciocnesc cu oameni care au in pahar bauturi fara alcool. mai mult e o chestie de principiu decat superstitie.
Comentariu beton!24
Deci să nu ne întâlnim pe la petreceri. 😀
Practic, tu dai noroc cu bautura nu cu omi
Io știam că pisica neagră aduce noroc dacă îți trece calea, dacă este de altă culoare aduce ghinion. În fine, eu n-am ținut cont.
La chestia cu prosopul, cred că Marica a schimbat culoarea, de-aia l-au prins:))))
Comentariu beton!43
Nu-mi aminti, și acum mă zgârie pe retină imaginea aia.
Nu am. Aveam pe vremuri o rochie preferată cu care mergeam la examene, dar a fost acum ceva timp.
n-am crezut că mai este vreun dement care face chestia aia cu mașina!
superstiții n-am, am însă o credință nestrămutată că am un înger păzitor responsabil cu deplasările mele (aidicapului, sireacu’!) pentru că de multe ori nu m-am trezit cînd mi-am pus alarma iar cînd am ajuns pe traseu, cu 1-2 ore mai tîrziu, am găsit accidente nasoale, produse cam la orele cînd ar fi trebuit să fiu prin zonă…
Comentariu beton!59
Nu am si cred ca am avut f putine la viata mea ! Anii din spate mi-au dovedit ca …daca este sa se intample,apai …se intampla ! Asa ca ,de ce as mai avea si superstitii ? Daca iti gandesti (cat de cat!) actiunile ai sanse mai mici de evenimente neplacute. Eu zic,sa fim rationali .
Nu mă cert cu femeile că aduce ghinion! În rest, nu mai am superstiții…
Comentariu beton!57
Bine că nu am la pisici negre, am una în casă și ar fi cam dificil cu pașii ăia înapoi… Obișnuiam să citesc horoscopul și să-mi dau în cărți, mă învățase o mătușă… evident că uneori se mai potriveau chestiile, dar am reușit să mă vindec acum mulți ani. Acum nici la meteo nu mă mai uit, mi se pare tot un fel de horoscop :)) Nu mai am superstiții, dar acum are copilul, legate de școală/teste (șosete norocoase și alte de genul).
Comentariu beton!14
Nu duc gunoiul lunea… și încerc pe cât posibil să nu las geantă / rucsac pe jos. Cea de-a II-a nu e chiar o superstiție, pentru că mai mult încerc să îl protejez de praf. Probabil că mai am dar nu îmi mai aduc acum aminte de ele.
Când jucam fotbal mereu intram pe teren cu piciorul drept, tricoul mereu în pantaloni… iar când dădeam gol mereu mă bucuram în afara terenului niciodată pe teritoriu ”advers”. Asta ultima era ceva de genul ca să nu mă bucur pentru ei … ci doar pentru mine și echipa mea.
Trebuie să mi-o explici p-aia cu gunoiul lunea.
@Mișu, duce sporul casei o dată cu gunoiul.
@Lucian, care casă? Că Baghera e plecat câte unșpe luni pe an. 😀
Atunci mă înscriu și eu pe lista de așteptare a explicației.
@Mișule, nu e nici chiar așa…
Și pe afară se face gunoi
@Lucian M, asta este motivul, cu sporul, dar nu neaparat al casei ci așa în general.
Am ras una buna la faza cu masina! Mai baieti, voi vorbiti serios? 😮😂😂😂
@MV, am si eu o intrebare: Daca in timp ce treci strada, pe trotuarul din fata ta trece o pisica neagra, ce faci? 🙄
N-am frate nici o superstitie, si mi se par niste stupizenii.
Comentariu beton!18
Apropo de asta cu traversarea, chiar zilele trecute am avut o dispută cu nevastă-mea, eu fiind la volan, și, după ce am dat prioritate pietonilor la o zebră, am demarat în timp ce pietonii încă erau pe zebră, dar trecuseră de mine. Nevastă-mea zicea că ar fi trebuit să-i aștept să ajungă pe trotuar, iar eu am replicat că nu se întoarce nimeni pe trecerea de pietoni, iar eu le acordasem deja prioritatea cuvenită. Acum, citind asta cu pisica neagră, încep să-mi reconsider poziția, că nu știi peste ce superstițios poți să dai!
Comentariu beton!36
@Vasile 😂😂😂
Ai grija, vrei sa ii lasi pe Suzana si Vasile orfani?
@vasile
Nu e superstitie, se chema Codul Rutier. Stai acolo pana au plecat pietonii de pe sensul tau , indiferent cate benzi are strada.
@chris06: Dă-mi voie să te contrazic! Definiția din Codul Rutier este așa:
„Art. 6. În sensul prezentei ordonanțe de urgență, expresiile și termenii de mai jos au următorul înțeles:
1.acordare a priorității – obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească;…”
Nu scrie nicăieri că, după ce i-ai dat prioritate, acel participant la trafic ar trebui să fie la o anumită distanță de tine pentru ca tu să-ți poți continua deplasarea.
@vasile
Art. 135, litera H
Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere şi în următoarele situaţii:
h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
@chris06: Păi, eu deja îi acordasem prioritatea! Pe de altă parte, tot Codul Rutier spune:
„Art. 167. (1) Se interzice pietonilor și persoanelor asimilate acestora:
…
c) să prelungească timpul de traversare a drumului public, să se oprească ori să se întoarcă pe trecerile pentru pietoni care nu sunt prevăzute cu semafoare”.
Deci, pietonii nu au voie să se întoarcă pe trecere! Așa că eu nu am de ce să mă aștept ca ei să facă asta.
Am destule superstii, fac chestii ciudate, spre deosebire de majoritatea romanilor. Sau mai bine zis, nu fac.
Nu votez PSD, nu arunc gunoi pe jos, nu schimb telefonul in loc sa fac analizele de sanatate anuale. Si- atentie, ca asta e ciudata rau: caut oricat e nevoie un loc de parcare care nu deranjeaza accesul pietonilor/altor masini, d-astea.
Comentariu beton!66
Aia cu analizele de sanatate e buna, tre sa o imprumut, eu fiind un tip din ala care merge la medic doar cand e musai :))
Pe cea cu analizele ar trebui sa o iau si eu,dar ma tem ca nu o voi face prea curand !
N-am nici măcar o superstiție bazată pe rațiune. Toate sunt pe fond de tradiție, moștenire „culturală” din moși strămoși. :-)) Aia cu pisica neagră e deja regulă. O vezi, scuipi de trei ori, faci trei pași înapoi (e suficient, zic bătrânii înțelepți, nu trebe 10), o piruetă și un plie (astea ultimele mai ales dacă-ți taie calea) și-ți vezi de drum.
Se dezbate încă. Ce zici?19
Superstiții? Nu. Nici măcar una.
Eu am doua. Dacă ma mănâncă palma stanga, iau bani. Și dacă atunci cand vad luna nouă am bani în buzunar, am noroc la bani toată luna
@Alina I Nu prea înteleg asta cu luna nouă „New Moons generally can’t be seen with the naked eye.” zice Google. Adica de aia e lună nouă. Doar când începe să crească începe să se vadă, din nou.
Ei, n-am studiat astronomia dar când vad luna aia subțire în forma de secera cică e luna noua. Asa mi-a zis bunica-mea, și eu am luat-o de bună.
Eu am pisica neagra in casa, mi-e draga si am sentimentul ca mi-a adus noroc. Am mai avut una, la fel. In rest, in studentie am tot avut superstitii, pe parcurs s-au mai cernut. Au mai ramas cateva, gen vinerea cand s-au intamplat nasoale. Chestia e ca si cele mai bune tot atunci s-au intamplat.
Am una care a ramas the same forever: nu imi spun sau scriu planurile si le tin cat pot de secrete -asta e exprimare ambigua, dar am un sot foarte guraliv cu care tre sa ma sfadesc mereu pe chestia ca n-ar trebui sa aiba nimeni treaba cu treburile noastre. Nu stiu sa explic concret, dar am senzatia ca energia tuturor se rasfrange asupra noastra si nu se intampla nimic din ce ne-am (mi-am) propus. Deviza mea e: cu cat stiu mai multi oaneni, cu atat mai greu de realizat.
Comentariu beton!25
Aceeași superstiție (sa i spunem) o am și eu … Îmi păstrez pentru mine planurile pentru viitor, daca le spun altcuiva, se strica planurile, mă pot lauda cu ele abia când le am împlinit, poate nici atunci… Mai am una: sa nu lauzi mașina de fata cu ea însăși că imediat apare un beculet in bord sau se întâmplă ceva care te face să scoți bani din portofel 😁. Am și superstiția cu pisica neagra in sensul că atunci când îmi taie calea mă opresc sa o mângâi și să vorbesc un pic cu ea. Caut in sacoșă o bucățică de ceva bun, poate un pliculeț daca am cumpărat atunci pentru a mea de acasa 😻. Știu, sunt viitoarea nebuna cu pisicile de la bloc (sper că nu 😂). La facultate mă îmbracam la examene doar in fusta…m am căsătorit în 2013, sper că e cu noroc 😁
Am avut o vreme când eram mai copil, că erau transmise. Da’ m-am făcut eu mare și am scăpat de ele.
Sunt mai liniștită.
Ultima rămasă era să nu trec prin fata mașinii când tre’ să ajung pe partea cealaltă, doar prin spatele mașinii.
Capu’ nu era bun, vă spui. Da’ funcționează mai bine amu’.
Aveam in tinerete cateva insa s-au pierdut in timp.
Am avut ,dar le-am pierdut în timp,nu mai citesc horoscopul nimănui, deși Urania le zice bine,ce a fost să fie rău în viața asta mi s-a întâmplat și fără să mă gândesc la superstiții. Aveam ,în vremea primei căsnicii, o carte cu semnificația viselor,acum nici nu știu dacă mi le amintesc mereu. Cred la un moment dat că dacă ai mai multe pe cap, nu îți mai arde de mici amănunte, de pisică neagră sau ziua de 13.Daca vrei totuși una,în general evit să mă întorc din drum,dar dacă e necesar ,aia e.
În facultate – mileniul trecut (și un an din cel prezent, mă rog), mergeam numai cu ceva alb de îmbrăcat la examene, ce-i drept, la examenele practice, fiind student la Medicină, nu era greu 😀. Până într-o zi când nu am găsit ceva alb prin dulapul din cămin, așa că s-a rezolvat și cu pseudosuperstiţia asta.
Când eram mic și mergeam la coadă la pâine, lapte, etc., nu călcam pe marginile dalelor de beton.
Apropo de superstiții, am aflat recent că aduce mare ghinion să postezi articole care ţi-au plăcut duminica. E la fel de grav ca spălatul sau călcatul în zi de sărbătoare.
Și apropo de asta, un banc de al nostru : chirurgul către pacientul preot care nu mai termina cu vorbăria: „Părinte, am înţeles că te rogi pentru sănătatea noastră, am înţeles că azi e zi sfântă, așa că îți propun să tăiem azi ce e de tăiat și coasem mâine, dacă tot e sărbătoare azi! „
Comentariu beton!28
Da’ ce părere aveți că eu m-am căsătorit într-o zi de 13? Și acu’ se împlinesc 37 de ani de-atunci.
Comentariu beton!20
@Vasile, multi inainte! Aveti cu vreo 3 mai multi ca noi.
Mulțumim!
Io is nascut vineri 13…
Mihai, cum nu vrei să vorbeşti cu mine, îţi doresc să nu mai vezi nicio pisică neagră şi să ai mereu mai mult de 1 cm liber în faţa maşinii. 🙂
Azi nu merg cu mașina. Sper. 😀
@Mihai: Mereu include, într-adevăr, şi astăzi. 🙂
Eram adolescenta cand a apărut cântecul ala al lui Eminem cu Dido, Stan. Imi dădea o stare aiurea, nu știu de ce, insa il ascultam când era difuzat la radio. La ceva timp a avut loc un eveniment tragic în viata mea, și a început sa îmi fie frica de cântecul asta, probabil a trebuit sa dau vina pe ceva pentru ce s-a întâmplat. Când îl auzeam schimbam repede ca sa nu îl ascult, convinsa fiind ca urmează ceva rău. Si urma, sau la fel, vedeam eu ceva rău după ce îl auzeam.
Si da, de acolo începând am dezvoltat multe superstiții, pe care de-a lungul timpului am încercat sa le controlez. Pentru ca sentimentul este foarte nasol, sa fii agățat de chestiile astea.
S-au dus multe din ele, și când am tendinta sa creez o superstiție pun frână si nu ma mai gândesc.
Insa nu cred ca voi putea renunța vreodată la pisica neagra. 10 pași înapoi obligatoriu, iar dacă sunt la volan și îmi taie calea dau în marșarier si număr pana la 10. Când nu sunt mașini în spatele meu, desigur 😁
Am avut exact aceeași superstiți cu Gimme Hope Jo’anna a lui Eddie Grant. O ascultam tare în mașină când am depășit un tractor pe linie continuă. Asta se întâmpla la Vâlcea, noaptea, în anii 90. Și ce să vezi, era mașina polițiti mai în față. M-au oprit și mi-au luat permisul, iar eu am dat vina pe Gimme Hope Jo’anna, evident. Doar n-o fi fost vina depășirii pe linie continuă. 😛
@MV: Nu ai identificat corect cauzalitățile! Melodia aia a fost de vină că erau polițiștii pe-acolo și că nu i-ai văzut. Pentru suspendarea permisului a fost de vină depășirea, bineînțeles!
Iată. 😁
@MV: Dar dacă nu depășeai, nici nu făceai legătura între melodie și prezența poliției. Concluzia: unele chestii se întâmplă oricum, dar e nevoie și de contribuția ta ca să se transforme în ghinion!
Ah da, și eu cu Bad moon rising, de la CCR. Same shit.
Nu dau foarfeca din mana cuiva ca „tăiem prietenia”. Nu ma întorc din drum. Nu plătesc chestii lunea. Beau întotdeauna din pahar după ce dau noroc. Iau bani de pe jos, dacă ii găsesc, daaar dacă sunt monezi ii iau doar dacă partea cu cifra e în sus. Dacă ma îmbrac cu tricoul pe dos din greșeală, il scot și iau altul, nu îl întorc pe față și îl pun iar ca „se strica vremea” :)) ah sa, și „cu stânga iei, cu dreapta dai” :))
Ah, fuck, am uitat de asta cu foarfeca. Da, nici eu n-o dau direct din mână. 😀
Nu sunt (aproape) deloc superstițioasă, dar aceste comentarii nu fac altceva decât să-mi creeze noi superstiții! 😀 Astăzi am scăpat o monedă care a căzut cu cifra în jos. Am luat-o, că nu era s-o las în mijlocul camerei…
@Madame hehehe, asta cu tricoul. Ies amețit de la muncă și sar o stație de metrou ca să intru la un Lidl. Plimbatul prin magazin și zgâitul la haleu mă readuce în simțiri. La fix să realizez că îmbrăcasem tricoul pe dos. Iau instant măsuri de corecție: îmi scot trioul în buricul magazinului, îl întorc și-l îmbrac iar. Fără să încurc fața cu spatele.
Nu povestesc chestii importante, de exemplu, aproape nimeni n-a stiut ca sunt insarcinata, sa lesine radio santul cand m-au vazut cu o luna inainte sa nasc si alti cunoscuti care ma intrebau a cui e cand incepusem sa ies la plimbare cu carutul. Nu spun cati bani castig si nici cand schimb joburile. Si mai e una cu popa dar nu pot sa o zic public 😂
In schimb, 13, vinerea si pisicile negre imi poarta noroc iar cand e sa intarzii undeva sau sa am peripetii pe drum, totul se termina cu bine.
Aceeași superstiție (sa i spunem) o am și eu … Îmi păstrez pentru mine planurile pentru viitor, daca le spun altcuiva, se strica planurile, mă pot lauda cu ele abia când le am împlinit, poate nici atunci… Mai am una: sa nu lauzi mașina de fata cu ea însăși că imediat apare un beculet in bord sau se întâmplă ceva care te face să scoți bani din portofel 😁. Am și superstiția cu pisica neagra in sensul că atunci când îmi taie calea mă opresc sa o mângâi și să vorbesc un pic cu ea. Caut in sacoșă o bucățică de ceva bun, poate un pliculeț daca am cumpărat atunci pentru a mea de acasa 😻. Știu, sunt viitoarea nebuna cu pisicile de la bloc (sper că nu 😂)
Când te temi de pioneze dai de cuie și în p***ă!
Nu (mai) am trăiri de genul ăsta.
Hmmm, io o știam cu „cioburi”. 😀
…sau mărăcini.
Omu’ meu o are pe aia cu masina. 1-2 cm in fata, nu conteaza, dar niciodata in marsarier! Eu o am pe aia cu calcatul prima data cu piciorul drept si sa nu ma intorc din drum. Mi s-a intamplat sa ma intorc din drum si sa nu se intample nimic, dar piticul e acolo. Restul ciudateniilor le-am pierdut pe drum. Nu le acord importanta. Si da, cum au zis si altii, nu imi place sa povestesc planurile, mari sau mici, nu conteaza.
Treaba cu nespusul planurilor am încercat-o o perioadă, convins fiind că invidia altora pe ideile mele le face să nu se îndeplinească. Ba chiar încerc să o conving și pe sor-mea să nu mai facă asta.
In rest, nu mai am superstiții. Am avut-o mult timp pe cea cu întorsul din drum, până în ziua în care am uitat ceva ce nu trebuia uitat. M-am întors și nu s-a întâmplat nimic rău. Și de-atunci o fac fără stres când e nevoie.
De când avem mâța noastră, nu (mai) am superstiții legate de pisici, ba chiar îmi sunt dragi când le întâlnesc în trafic și îmi aduc o stare de spirit pozitiva.
Soțul meu, însă, are o superstiție aparte, pe care cumva mi-a insuflat-o și mie: dacă dă bani de lunea, asa o tine toată săptămâna. Dacă încasează, idem. Am verificat chestia și asa este: dacă încep săptămâna cu plăti, în fiecare zi fac cheltuieli (neprevazute, sa ne înțelegem și sume consistente) și invers: dacă primesc bani lunea, în fiecare zi din săptămâna respectiva fac încasări.
Secretara noastra are și ea o superstiție simpatica: atunci când toarnă cafeaua, dacă varsă și pe farfuriuta, beneficiarul cafelei va incasa bani. O suspectez ca o varsă intenționat!! 😁
Văleu! Nu îmi las NICIODATĂ geanta pe jos, și le ridic și pe al celorlalți mereu, dacă mă mănâncă palma dreaptă sigur e rost de dat bani, la cea stângă iau. Nu mă prinde revelionul fără bani în buzunar, nici dormind. Dacă mă pun în pat, musai înainte cu 5 minute să fiu în picioare. Dacă îmi cade vreo geană, mie sau celor din jur, îmi pun o dorință și mi-o bag la piept. Cântatul de cuc, niciodată să nu mă prindă fără bani, că e nasol. Nu duc gunoiul seara, nu fluier în casă (fluieri a pagubă)
Un coleg de-ai mei trebuia să ajute pe cineva să depaneze o mașină care nu mai pornea. Dar trebuia remorcată. Ne-am suit în mașina colegului meu, ca să mergem la mașina ailaltă. Când să ieșim din parcare, ne taie calea o mâță neagră. Ne-am gândit la ghinion, dar tot noi ne-am zis: „Oare nu-i și ea o ființă a lui Dumnezeu?” Bun, ajungem la mașina aia, punem cablul și hai cu ea prin oraș. Fix pe linia de tramvai într-o intersecție, colegul meu face pana prostului. Uitase să alimenteze. Două tramvaie au așteptat să împingem de pe linie două mașini. Pe urmă, am lăsat pe dreapta mașina stricată și am împins ca boii mașina bună ca la vreo doi kilometri unde știam că ar fi o benzinărie. Și așa am aflat că benzinăria aia era închisă și dezafectată. Demult. Să fie clar: nu noi am fost tâmpiții. Mâța aia neagră a fost vinovată de toate relele: de benzina terminată, de benzinăria inexistentă, de tramvaiele care atunci s-au nimerit în intersecție și chiar de faptul că acolo exista o intersecție. Altminteri n-am mai avut necazuri cu pisicile negre. Dimpotrivă, chiar am avut în casă, de-a lungul timpului, pisici negre. Sunt foarte mișto. Cât privește restul superstițiilor… tot am avut. O grămadă. Așa de multe, că mi-era greață să mai trăiesc. Și m-am apucat să citesc despre ele. Cam toate au o origine, ceva oarecum logic. Am aflat că aia cu „nu fluiera pe scenă” își are sorgintea în vreo două întâmplări reale. În epoca victoriană, prin teatrele londoneze, cică majoritatea mașiniștilor erau foști marinari. Cum n-aveau voie să vorbească în timpul repetițiilor sau al spectacolelor, comunicau între ei la lucru prin fluierături. Cică au fost niște accidente. Unii actori imprudenți mai fluierau pe scenă și cineva manevra repe ștăngile alea. Se mai trezeau cu câte un decor în cap. Ar fi fost, cică, și un accident mortal. „Nu aprinde al treilea” ar veni din primul război mondial. Lunetiștii germani vânau, cică, noaptea soldați englezi care se mai ițeau din tranșee. Fumau. Unul avea brichetă. Aprindea și atrăgea atenția lunetistului. Când de la aceeași brichetă aprindea și al doilea, lunetistul era deja pregătit. Al treilea deja rămânea fără scăfârlie. Actorii își urează uneori „mult căcat” înainte de premieră. Cică urarea asta s-ar fi născut în epoca elisabetană, chiar pe vremea lui Shakespeare. Lumea mergea la teatru în trăsură, caleașcă, ori călare pe cal. Cu cât era mai multă balegă în fața teatrului, cu atât erau mai mari încasările. Superstiția cu pisicile se pare că vine din Evul Mediu. Era un animal considerat diabolic. Când calci pe un capac de canal, posibil să nu ai neapărat ghinion, dar probabil unii s-au trezit că nu era fixat capacul cum trebuie. Și mai cădeau în el. Cum să nu devină o superstiție? Și așa mai departe. Nu, nici eu nu-mi amintesc să se fi îndeplinit vreuna. De-aia m-am și scuturat de ele. Cu greu, dar am făcut-o.
Comentariu beton!18
La aia cu actorii și căcatul trebuie să-l scoți pe „uneori”. 😀
Pe asta cu capacul de canal am avut-o și eu fix din cauză că am călcat pe unul care nu era bine pus. Nu am căzut în canal ci doar m-am dezechilibrat dar am avut grijă să le ocolesc muuuulți ani.
Am si io una super ciudata.
In trecut am cautat mult timp o locuinta in Bucuresti. Ei bine, superstitia mea e ca daca vorbesti cu dezvoltatorul si nu foloseste corect „decat” e clar ca nu stie nici cum se face corect un buiandrug si la primul cutremur stai sub pragul de la usa ca boul si te trezesti cu caramizile in cap.
Iar cand am cautat casa in Chiajna, mai mult de jumatate erau cu „decatu'” in gura si in inceput de fraze.
Nu am avut niciodata superstitii. Am fost tot gimnaziul nr 13 la catalog asa ca da, atunci cand profesorii ascultau dupa numere aleatorii eu picam frecvent dar asta pentru ca e un numar considerat mai special si le vine tuturor in minte mai frecvent decat cele fara o semnificatie anume.
Dezvalui planurile doar cui si cand vreau eu chiar si cand nu s-au finalizat inca dar doar persoanelor foarte apropiate mie. Sunt oameni care se bucura cand imi ies si care stiu 100% ca nu mi-ar scoate ochii si nu s-ar bucura in caz de esec.
Asta cu pasitul cu dreptul o am si eu, cu intorsul din drum mai mult e lene decat superstitie, si gunoiul nu se duce noaptea, martza-i ca hoartza (3ceasuri rele) dar deja cautam nod in papura :))
Insa ziua de 13, ramane una nefasta pt mine si familia mea deoarece pe 13.02 a decedat fratele meu in varsta de 13 ani si na… am ramas asa; eu am nascut pe 15.02 si emotiile erau ca vine pe 13 dar interpretam ca ne va elibera de acest ghinion legat de aceasta data.
Daca mă mănâncă palma stângă iau bani… A naibii, mă mănâncă doar la salariu. In rest… Palma dreapta, de dat bani, mă mănâncă toată ziua
Prima parte a zilei de marti e naspa, dar nu e superstitie, cat a inceput sa fie stiinta:
https://www.wired.com/story/angry-nerd-youre-all-wrong-about-the-worst-day-of-the-week/
De cate ori m-am intors din drum înainte de examen, am luat nota bună. Desigur, la un moment dat, ma intorceam intentionat. Iar pisica mea este neagra, mereu ne taiem calea una alteia 😜. La orice alta culoare de pisica, fac trei pasi inapoi si scuip de trei ori, chiar daca o fac in gand. O superstitie dobândită de la altii: sa arunc sare peste umarul stang, dupa ce am vazut mai multi chefi ca fac asta (printre care si Gordon Ramsey).
@Mihai nu am decât o singură superstiție: nu arunc gunoiul în ziua în care plec la drum, niciodată! (se traduce prin faptul că îți pui/arunci obstacole în drum) Am pățit-o de câteva ori, am avut de fiecare dată belele pe drum și de atunci m-am învățat minte și nu mai fac asta. 😁
Am una cu bătutul in lemn, pe care o fac numa când sunt singură. Și mai am o goangă pe creier, să nu îmi las poșeta pe jos. O las, dar nu sunt cu sufletul împăcat când o fac. O alta e statul în colțul mesei. Sau datul cu mătura pe picioare. Măturatul seara. Mai era ceva cu colțul de pâine, dacă nimerești colțul de pâine o să te iubească soacra. Deși nu țin cont de superstiții și nu cred in ele, astea sunt cele care le am in minte de fiecare dată când fac oricare din activitățile astea. Și culmea, marea parte tine de măritiș 😅
habar n-am dacă-i din superstiție sau au devenit fixații (😁) – înainte de a intra-n sală îmi fac o cruce și spun „Doamne-ajută-l” și de Crăciun e obligatoriu să am vâsc în casă. în rest, că-i pisică neagră, marți/vineri 13, trifoi cu 4 foi etc n-am apăsări.
Comentariu beton!17
ha ha ha! pe modelul lui Alex Bogdan, „cel mai sincer rachetz”, iată acum „cel mai sincer chirurg”…🤣
@costicămusulmanu, zâmbesc. să știi că, în toți anii ăștia petrecuți la limita dintre viață și moarte pentru mulți pacienți, mi-am dat seama că eu îs doar o mică unealtă în Univers. am avut multe cazuri care păreau pierdute și care s-au recuperat spectaculos. și invers, cazuri foarte simple, la care am tras inexplicabil zile-n șir (medical vorbind), ca să nu pierd pacientul. chiar dacă eu operez exemplar, fac tot ce omenește se poate și mă strădui să nu las prea mult de lucru divinității (că divinitatea nu repară erorile umane din sală!), mi-am dat seama că nu eu am ultimul cuvânt 🙂 apoi trebuie să-l faci și pe pacient să lupte, iar psihicul lui are nevoie și de credință. da, spun o rugăciune anume înaintea fiecărei operații. așa îmi știu și locul mereu și nu sunt atinsă de mândrie prostească și autosuficiență 🙂 Dumnezeu nu lucrează cu minuni, dar ne creează oportunități. și, pentru cei care vor strâmba din nas când află că un chirurg este credincios (nu habotnic!), am o întrebare – credeţi că există minte, da? ați văzut vreodată mintea? că atunci când deschidem craniul, nu vedem în el nici minte, nici prostie 😁. majoritatea chirurgilor au credință, chiar dacă alocă mai mult timp științei.. prof. Silviu Constantinoiu (foarte sever, sub nota 7 nu ne trecea examenul, ne zicea că un chirurg care nu știe perfect teorie, nu știe anatomie topografică este ca un marinar în larg, care nu are la el nici sextant și nici busolă și că un chirurg foarte bun are acea supra-facultate a intuiției care joacă, în chirurgie, rolul inspirației în muzică și poezie) spunea așa „măi, copii, noi, chirurgii, nu suntem dumnezei! Dumnezeu ne pune ceva în mână și în cap, ca să facem bine.” 😉 săptămână cu spor, tuturor! 🙂
Comentariu beton!33
sper că zîmbetul nu e amar; după ce am citit comentariile dumneavoastră (ne formolizăm puțin), am ajuns la concluzia că, pe lîngă capacitate profesională peste medie (neofit, da’ asta-i impresia), dispuneți și de un sănătos simț al umorului (am fost la un pas s-o comit din nou…🤣);
cît despre cealaltă chestie, nu știu dacă-i un Bărbos, o formă de energie sau altceva, dar da, pare că nu suntem de capul nostru în existența asta efemeră…;
iar medical vorbind, știu exact ce spuneți; socrul meu (care n-a decedat atunci tocmai datorită științei chirurgului, chirurg care s-a opus celorlalți 4-5 colegi la evaluarea interdisciplinară și a refuzat să-l deschidă) a mai stat vreo 5 zile în spital (universitar) devenind subiect de studiu; era cunoscut drept „domnul care, după cărți, ar fi trebuit să fie mort”..
Comentariu beton!13
@costicămusulmanu, mulțumesc, ești prea amabil 🙂 personal, consider că respectul sau aprecierea pentru cineva nu stau fix în folosirea pronumelui de politețe și nu mă simt ofensată dacă-l eludăm 😉 mai ales că am și simțul ăla! (al omorului😇) 😅 călătorie plăcută!
Comentariu beton!16
„credeţi că există minte, da? ați văzut vreodată mintea? că atunci când deschidem craniul, nu vedem în el nici minte, nici prostie”
„credeti ca exista blogu lu vasile? Ca daca deschizi calculatoru nu vezi nici blogu lu vasile nici pe alu cetin”
Dintre toate aberatiile citite, asta, venita de la un medic, are nota mare
Altfel…cat timp nu faci cruci cu bisturiul pe organe e irelevant
Eu locuiesc în apartamentul nr. 13, deci nu e cazul să-mi fac griji dacă ma întâlnesc cu pisica neagră sau mă-ntorc din drum…😁
Eu o am pe aia cu „ce iei pe mere, dai pe pere” adică dacă primesc gratis ceva necuvenit, pierd mai mult decât am câștigat așa că dacă un vânztor se păcălește și îmi dă mai mult rest (sau altceva similar, de ex. am primit 10 ochelari de soare nu una la o comand on-line), am grijă să returnez ce e în plus că apoi e posibil să pierd mult mai mult. Am pățit-o de vreo două ori dar m-a marcat!
Am avut câteva superstiții de-a lungul timpului de tipul „nu lăsa hainele pe dos că-ti merge rău” , „nu spune nimănui planurile tale”, „nu păstra veselă ciobită sau crăpată și în general chestii defecte”.
Am rămas doar cu a nu pune geanta sau rucsacul pe jos dar doar din considerente igienice și a nu face colivă sau grâu fiert fiindcă îți moare cineva. Sunt plecată din țară din 2006 și îmi place coliva foarte mult, însă nu am curaj să-mi fac singură de teama că există 0,001 șanse ca vreunul dintre cei dragi să moară din cauza mea. În fiecare august, când merg acasă, mă așteaptă mama cu o găletușă de 1l plină cu colivă în congelator 😁. Delicioasă!
In studenție, la examenele orale (și au fost, slavă Domnului, aproape 80%) intram întotdeauna ultimul (deși alfabetul m-a plasat întotdeauna în primii 10, din clasa I până am terminat facultatea). Prima dată a fost întâmplare, pur și simplu am ajuns târzior și…asta a fost. Drept să spun, nu știu cât a fost superstiție și cât…calcul. in general am vorbele la mine și mă descurc sa amețesc asistența, iar spre sfârșit examinatorul era deja plictisit și dorea -de cele mai multe ori – un final rapid. Așa că nu era foarte atent la.eventualele greșeli, dacă nu erau prea flagrante. A funcționat brici până la susținerea licenței, unde am intrat primul, că așa a fost să fie. Nu a fost rău nici așa, membrii comisiei nu au avut termen de comparație, așa că mi-au dat 10 (sincer, lucrarea chiar cred că a fost de 10, cu susținerea nu sunt la.fel.de.optimist). Oricum, de atunci m-am vindecat și de asta.
Am avut-o pe cea cu pisica neagra, am scapat de ea. Acum chiar ma bucur cand imi taie calea o pisica neagra si ii vad cu vederea periferica pe altii cum fac pasi inapoi, scuipa peste umar sau din astea. Am avut-o p’aia cu: „nu pune geanta pe jos”, am scapat si de aia. Am mai avut una cu intorsul din drum, am scapat si de asta ca de…, tot asa, cand am uitat cate ceva pentru serviciu, tot n-am avut incotro si m-am intors si n-am patit nimic. Acu’…singura mea „superstitie” e despre trafic: ca o sa stau prea mult in trafic, indiferent in ce directie merg…
Colegu’ de apartament nu mă lasă să pun mașina de spălat rufe duminica. Aia de spălat vase e permisă, la fel și aspiratorul. Probabil doar la aia de rufe reacționează Ăl de sus și mă trăznește, n-am reușit să-mi dau seama. Cred că stă și se uită și zice: Petre, adu catastifu’. Iar a băgat păcătoasa aia de Carmen mașina de rufe.
Aia cu masina de spalat nu intra la categoria superstitie ci la categoria „pacate”! Evident ca acel coleg e un pic lipsit de logica: daca e pacat sa folosesti o masina, e pacat sa le folosesti pe toate!
Nu am inteles niciodata impartirea asta cu „e pacat sa….” dar poti sa faci alte lucruri, insa am oarece banuieli ca nici cei competenti, de orice religie ar fi (ca toti au piticu’ asta) ar putea imparti cu exactitate actiunile din zilele de sarbatoare care sunt considerate pacate si care nu sunt, iar aparitia masinilor care inlocuiesc munca imi imaginez ca i-a incurcat si mai mult.
Deci, e duminica, te ridici din pat si ai niste haine in masina de spalat, apoi apesi pe un buton. Ce mare munca e acolo? Mai mult muncesc daca fac dus!
Mama era plina de superstitii (probabil ca inca mai e), prin urmare le-am preluat si eu, copil fiind, ca pe ceva firesc. Atunci cand m-am mutat departe de ai mei, am preferat sa renunt si la toate superstitiile, mi se pareau ridicole si complet irationale. Si, ce sa vezi? All good!
Legat de chestia cu sarcinile, nici eu nu am facut public nimic pana dupa luna a treia, dar nu din cauza superstitiilor ci pentru ca dupa prima pierdere de sarcina (am pierdut doua) am realizat ca mi-e mult mai dificil sa-mi revin daca deja cunoscutii stiu despre asta, si cred ca multe femei fac asta, chiar daca nu sunt superstitioase. Dar am reusit sa fac doi copii, asa ca ma consider norocoasa! Si le-am cumparat cu drag o multime de hainute de cand eram insarcinata, chiar daca mi se spunea ca aduce ghinion, i-am botezat la 5, respectiv 7 luni etc.
Stiu multe superstitii, (bai, da’ pe aia cu prosoapele nu o stiam!), prefer sa le ignor!
Mama o avea si pe aia cu cantatul cucuvelei care prevesteste moarte. Asta-i alta chestie amuzanta! Pai nu trebuie si ele, saracele, sa cante candva? Ca sa nu mai spun ca sunt niste pasari superbe, asa cum si pisicile negre sunt niste animale frumoase, asa ca doar ma bucur daca imi ies in cale.
Viata e deja prea complicata ca sa mai cream si noi complicatii suplimentare!
Cu pisica neagra am rezolvat. Am o minunăție de pisica neagra rezident permanent în casa. Este absolut minunata! Va recomand tuturor sa adoptați minim o pisica neagra. Sau un cățel negru. Sunt cele mai puțin adoptate animalute peste tot în lume. Ați salva o viata și primiți o tona de dragoste minim, zilnic. Noroc mai mare ca asta nu știu care ar fi! 🤗
Asa, acuma ca am zis ce aveam cu pisica neagra (adoptați minim una, în caz ca s-a omis 🤣) sa zic și ce superstiții am:
1. Ma terorizează la masa sa vărs sarea. Sunt mereu hiper atenta sa nu fac asta. Mi s-a întâmplat de multe ori sa vărs solnita și sa am certuri groaznice. Și acum ma albesc la fata de groaza dacă vărs sarea.
2. Evit sa ma intorc din drum. Și azi as fi vrut sa ma intorc dupa ceva, dar am renunțat. 🤣
Si pe final, adoptați o pisica neagra sau un cățel negru. Se poate și invers, un motan negru sau o catelusa neagra. Sau toate variantele de mai sus.🐈⬛🐈⬛
Fiind microbist iti dai seama ca superstitiile sunt viata mea.
In finala, acus, s-a dat gol fix cand nu gaseam ceva si am chemat-o pe nevastamea in camera
Daca vine ea de buna voie si intreaba ce se intampla…e de bine.
Uite, ăsta e unul dintre motivele pentru care mă bucur că fotbalul nu mai face parte din viața mea cum făcea cândva: nu ai idee câte superstiții aveam, legate de fotbal în general și de Steaua, în special.
Cum draci sa nu am idee :). E parte sin arsenalul suporterului
Mie imi place. E fan sa fii liverpulist in perioda asta.
Atentie: roman (dar am mai vazut pe aici deci bag mare).
Nu am fost niciodata si nici in ziua de azi nu sunt superstitioasa. Cand mergeam la bunica-mea, cand eram mica, ii adoram bijuteriile. Nu avea multe: 2 inele, un lant cu pandantiv si o bratara, toate din argint, toate de la bunica-miu. Mereu i le ceream, si mereu imi spunea ça POATE mi le va da cand „voi creste mare”. Au trecut anii, am implinit 18 ani si urma sa plec din tara. Si mi-a dat inelul. Unul dintre ele, pe celalalt i l-a dat sora-mii. Am plecat din tara si m-am mai intors destul de rar. Bunica-mea à imbatranit, boli multe si marunte, la casa de batrani, anyway. Intr-un an cand m-am intors in tara, nu am ajuns la ea decat o data. Anul acela pregateam concursul carierei mele. Greu. Multi candidati pe tara, fffff putine locuri. Si m-a sunat tata intr-o seara sa imi spuna ca buna nu mai e. A mûrit in somn, chemandu-l pe bunu. 3 zile mai tarziu dadeam probele scrise. Fara niciun chef, m-am dus.. sa ma duc, xa nu imi statea capul la nimic. Mi-am pus inelul sa ma gandesc la ea. Am luat toate probele din prima. De atunci, port inelul mereu. Si mai ales cand e ceva important. Fara sa fiu supedstitioasa, ma gandesc ça buna mea mi-a vrut intotdeauna binele si ça face la fel in continuare, de oriunde o fi ea. Cu bunu. Iar eu am inelul pe deget.
Singura mea superstitie e legata de sentinte din astea “majore si definitive”: niciodata si intotdeauna. Life is bigger than us, we control shit.
Eu aia cu pisica o știam cu 3 pași, nu cu 10, în schimb la mine superstiția este extinsă la pisici de orice culoare! Mai aveam una: când întâlneam pe stradă capace de canal cu 4 găuri, trebuia să calc cu ambele tălpi pe capac! Nu cu 5, nu cu 7, ci fix cu 4 găuri. Am renunțat în final, că se uita lumea după mine pe stradă!