Articol scris de Iulia.
…
Șezând strâmb și cugetând drept zilele astea, mi-au sărit cumva puținele sinapse neprăjite încă de ceea ce se întâmplă în jurul nostru la diferitele dubioșenii ale minții umane. Puteți să le spuneți ciudățenii, metehne, damblale sau, pur și simplu, țibleli. Oricum ar fi, sunt convinsă că toți le avem, așa că încep eu și apoi vă aștept pe voi cu completări 🙂
Să purcedem, deci.
Întârzii. Am mai zis asta. Nu știu cum dracu reușesc, pot să planific o chestie până în cele mai mici detalii, dar de cele mai multe ori, toată planificarea mea se duce naibii și ajung să fiu tot pe fugă, ba chiar în întârziere de multe ori. Asta e, nu-i frumos, mă strădui să nu se întâmple prea des, dar se întâmplă. Oare am mai zis că bărbată-meu urăște din suflet întârziatul? Și că e genul ăla de psihopat care, dacă vorbești cu el la telefon și îi zici „scuză-mă, a intervenit ceva, te sun eu înapoi în 2 minute”, iar apoi nu îl suni după 2 minute FIX, se enervează pe tine? Nope, nici eu nu știu cum mă suportă. Și nici eu pe el :))
Dimineața, dacă nu fumez 2 țigări la cafea, una după alta (aoleu, oare e politically corect să zic că fumez?), nu mi se ridică ceața de pe creier. Și nu contează dacă fumez una și dup-aia, peste zece minute, un sfert de oră sau o oră sau mai știu eu când, apuc să o fumez pe a doua. Nu nene, trebe musai să fie 2 sudate, altfel mă iau toți dracii în cap, mi se pare că toată ziua s-a dus de râpă și n-are cum să meargă decât prost sau foarte prost.
Număr chestii în gând. Aleatoriu cumva, dar și nu prea. De exemplu, de fiecare dată când urc sau cobor scările din casă, număr treptele. Nu știu de ce, nu mă întrebați. Dar le număr cu conștiinciozitate (sunt 16). Și aproape de fiecare dată, după ce termin de numărat, mă fulgeră următorul gând: hm, oare de ce n-au făcut 18? Că parcă așa citisem eu cândva undeva, că standardul în construcții e de 18 trepte per palier (habar n-am dacă o fi sau nu așa).
Mai număr când gătesc, dar și aici am o ciudățenie – număr, de exemplu, când toc ceva. Dar gândindu-mă mai bine, mi-am dat seama că număr cu precădere chestiile rotunde – de ex. dacă tai ceapă verde ori morcovi rondele, număr în timp ce toc. Dacă toc o ceapă albă sau roșie, nu număr. Și nu, nu-mi folosește la absolut nimic număratul ăsta, nu vă gândiți că, după ce prestez o salată, raportez cuiva „această salată conține 175 de rondele de ceapă verde”.
Când îmi pun mănușile, întotdeauna o pun prima dată pe stânga, apoi pe dreapta. Iarăși, habar n-am de ce, pur și simplu nu pot altfel. Și zic „nu pot”, că mi s-a întâmplat să am ceva într-una din mâini și situația să impună să îmi trag mai întâi mănușa dreaptă, am făcut-o, după care am lăsat totul baltă, am dat-o jos și am reluat procesul, de data asta cu mănușa stângă prima.
Urăsc măslinele cu pasiune. Le-am urât dintotdeauna și asta nu s-a schimbat, deși multe din gusturile din copilărie s-au schimbat radical. De exemplu, până acum ceva ani nu mă atingeam de nici un fel de produs din familia brânzeturilor – nici cașcaval, nici telemea, nici caș, urdă, brânză cu mucegai sau ce mai vreți voi. Dar nu mă atingeam la modul că dacă un alt aliment destinat consumului de către distinsa mea ființă intra în contact cu vreun soi de brânzet – să zicem că pe un platouaș, la vreo sindrofie, era o feliuță de sălămel care intrase în contact cu o feliuță de cășcăvăluț, păi nu mă atingeam de sălămelul ăla nici dacă ar fi fost ultimul aliment din lume. Între timp mi-am mai revizuit gusturile, dar cu măslinele n-am reușit să o dau la pace. Dacă apare vreo măslină în contact cu ceva ce trebuie să mănânc eu, pur și simplu nu pun gura.
Nu suport lactatele de tipul sana, kefir, lapte bătut și altele asemenea. Mi se face greață instant și numai dacă le simt mirosul sau când trebe să spăl vreun recipient de-a lu’ fi-miu care a conținut așa ceva.
Am gusturi ciudate la mâncare. În sensul în care, pe lângă pasiunea mărturisită public pentru maioneză, îmi plac și chestii la care probabil nu v-ați gândi, date fiind antecedentele mele de gabarit. Îmi place, de exemplu, conopida. Da, și cu maioneză, dar și la cuptor (am o rețetă de sufleu de conopidă de te lingi pe dește), sub formă de supă cremă sau piure. Îmi place și broccoli. Iubesc legumele cam în orice formă și cantitate și cred că aș putea lejer trăi fără carne, dăcât că nu vreau. Că îmi place. Na.
Îmi mai place și „pateul” vegetal (deși în ultima vreme parcă am văzut că unii producători n-o mai ard așa, ci îi zic „pastă vegetală tartinabilă” sau ceva de gen), sau, după cum îi zice bărbatu-meu, cancer la cutie. Nu, nu mănânc zi de zi așa ceva și nu, nici nu țin post, pur și simplu uneori mi se face poftă și de chimie d-asta la cutie. Aștept opiniile apostolilor sănătății, care să mă convingă cât rău îmi fac singură consumând așa ceva. În paranteză fie spus, să știți că de obicei îl asortez cu ceapă verde, ridichi și/sau castraveți. E, hai că mi-am mai spălat oleacă păcatul, e?
Mă scot din sărite mocăiții în trafic, adică ăia care pleacă de pe loc ochiu decedatului și până reușesc să ajungă la viteza legală pe respectivul segment de drum, se schimbă două anotimpuri. Puii mei, dacă tot pleci de pe loc, păi pleacă, nu sta să rumegi la nemurirea sufletului până ajungi să schimbi a treia. Și nu vorbesc aici de ăia cu tingiri de la 1800 toamna, care abia își târâie tablele, ci de oameni cu mașini, să le zice, normale. Și ce e mai crunt e că sunt peste tot – la semafoare, la giratorii, la ieșirea de pe străduțe secundare. Îl las pe câte un leșinat d-ăsta să iasă de pe o secundară într-o principală că na, fapte bune, karma, ciacre curățate și d-astea, și dup-aia se duce dracului toată bunăvoința mea, că ăla merge cu 10 la oră încă 1 kilometru după ce s-a băgat în fața mea.
Tot din trafic, îi urăsc cu pasiune pe milițienii care, atunci când te opresc, te întreabă cu superioritate: „Știți de ce v-am oprit?” Păi ce rahat faci nene, mă verifici dacă am fost atentă la lecție? Probabil c-oi ști io cu ce am călcat pe bec, nu mai bine sărim peste asta și-mi zici direct ce mă paște?
Mă enervează crunt DJ-ii de la radio care se bagă să clămpăne peste finalul unei melodii. Nu contează că e cea mai agasantă melodie din toate universurile cunoscute și necunoscute sau cel mai mișto hit al tuturor timpurilor, la fiecare radio există cel puțin câte un izbutit din ăsta care, spre finalul melodiei, se trezește vorbind de-amboulea. Băi nene, dacă ai pus cântecu, lasă-l dreq să gate de lălăit și clămpăne p-ormă. Vită!
Îmi plac listele. În caz că nu era deja evident, din această frumoasă enumerare :))) Și îmi mai plac rechizitele. Adică chestii gen agende, pixuri, markere și altele asemenea. Mă lași într-o librărie, mă găsești tot acolo și mâine, dacă nu mă dau ăia afară. Aș fi în stare să-mi cumpăr câte o agendă nouă în fiecare zi. Și câte 14 pixuri. Tot în fiecare zi. Evident, pixurile „se pierd”, iar agendele, mai ales dacă-s datate, cam după prima săptămână le las baltă și folosesc în loc cel mai banal și ordinar caiet dictando pe care-l găsesc prin casă.
Mă scoate din sărite fi-miu când se smiorcăie fără motiv. Bine, și orice alt copil care se smiorcăie, for that matter, numa că pe ai altora nu-s obligată să-i suport zi de zi… Nu știu dacă știți, dar în jurul vârstei de 3 ani – 3 ani jumătate, copilul se transformă dintr-o ființă (cât de cât) cuminte și cooperantă în ceva dihanie de nestăvilit, care dobândește noi abilități vocale – în speță, urlatul din orice și smiorcăitul. Tot din orice. E, când îl aud pe fi-miu că „vreeaahaaahaaahaa apăăhăăăhăă” sau că-i e „foahahahaahaaameeee” sau [insert aici orice altă chestie spusă pe un ton miorlăit și cu silabe luhhuhuhuniiiiiiiiite a jale], îmi vine să-l dau spre adopție. Tot norocu lui e că în restul timpului e simpatic, așa că momentan îl păstrăm.
Nu suport diminutivele. Motiv pentru care le-am evitat cu disperare și în jurul/în legătură cu fi-miu. Nu, la noi în casă nu se face „căcuță”, „căchiță”, „pipilică”, nu se „papă păpică” și nu ne ștergem la „funduleț”, nu avem „mânuțe”, „picioruțe” sau „hăinuțe”. Și nici n-am fost „graviduță” sau „mămicuță”, iar copilul l-am alăptat, nu i-am dat „țâțică”. Gizăs!
Hai, că am dat destul din casă, e rândul vostru. Ce vă scoate din sărite? Ce pitici aveți pe creier? Ce damblale pe care nu le-ați mărturisi nimănui? Curaj, că anonimatul e la putere aici 😀
Ce pitici sa mai am, ca i-ai epuizat tu pe toti.
Citeam si ma gandeam: o fi calcat tata pe-alaturi, pe undeva? Ca prea semanam.
Comentariu beton!73
🤣🤣🤣
Bărbatu-meu, citind adineauri (de obicei îi dau articolele să le citească înainte să i le trimit lui Mihai, dar de data asta n-am apucat): „Vai de capul meu, la tine s-a oprit dubioșenia și n-a mai plecat”
Comentariu beton!71
Nu mănânc pește sau fructe de mare. Mi-e greață de ele, deși în copilărie băgam pește prăjit în mălai ca disperatu’.
Nu suport ciorba de burtă, carnea de miel, ied, curcan, vită. Nu suport carnea cu grăsime. Prefer cotletul de porc cu/fără os, carnea macră, șunca afumată făcută în gospodăria de la țară.
Ador ciorba de pui a la grec și cea rădăuțeană.
Ador librăriile și bibliotecile. Aș putea cheltui o grămadă de bani pe cărți fără cea mai mică părere de rău. Până acum suma maximă cheltuită la o singură cumpărare de cărți a fost de 2000 lei. Maică-mea și frate-miu au zis că-s nebun. 😀
Urăsc copiii care urlă aiurea. Îmi vine să le bat părinții până se cacă pe ei.
Urăsc diminutivele.
L.E. Urăsc să mă grăbesc sau să fiu luat din scurt: hai că trebuie să mergem urgent, exceptând o urgență reală (accident, deces).
Comentariu beton!53
La pește & co nu-s nici eu mare fan, mănânc, dar dacă am alternativă, aleg alternativa 😁
De ciorbă de burtă nu m-am atins nici eu până acum ceva ani, când m-a convins bărbatu-meu să încerc și de atunci halesc cu plăcere, dar nu de oriunde.
Cu cărțile te înțeleg, și eu aș fi în stare să prădui o gălăgie de bani pe cărți. Ultima dată mi-am luat una pentru kindle (da, nu e același lucru cu o carte tipărită, da na…) care costa vreo 10 dolari, iar eu mai aveam vreo 60 de lei pe card.
@(altă)Iulia: io nu pot mânca ciorba de burtă și cărnurile anterior menționate din cauza mirosului care mă face să vărs instantaneu. Indiferent cum sunt preparate, eu tot pot simți mirosul respectiv. 🤢
@JT, te înțeleg perfect. Nici eu nu știu exact cum reușesc să ignor mirosul (mai ales când o gătesc eu) 🤷♀️
Pe de altă parte, oaie sau alte dihănii similare nu pot nici să mă pici cu ceară. Fix din cauză de miros. Bizareriile mintii umane, ce mai…
Tare, Iulia! 😀👍
„Momentan il pastram” 😂
Si eu am cate ceva de ma calca apasat pe nervi, imi vin in minte imediat arogantii prosti care stiu ei mai bine ca tine ca au bani,deh…bleact! Cu astia nu ma tin nervii, ii evit cat pot, ca adio diplomatie!
Si mai sunt, da’nu-mi ajunge timpu’ 😀
Aaa, păi stai, că de melteni, idioți și alte specii similare nu vorbim acilea, că dacă o luăm pe panta aia, trebuie să schimbe @MV hostingul, să încapă tot 🤣
Dar trebuie să spun că printre categoriile de idioți care mă irită cel mai tare sunt ăia care știu ei una „mai bună!”. Nu contează că vorbești despre ace de cusut sau nave spațiale, întotdeauna ei vor ști una mai dihai… 🙄
Comentariu beton!13
@ (altă) Iulia: navele spațiale se cos…cu ace de cusut. 🤣🤣🤣
Nu pot sa ma ating de zacusca de nici un fel sau salata de vinete, daca le vad in farfurie alaturi de ceva … La revedere, la fel si cu mustarul 😂. Verific butelia de gaz de 30 ori pe zi… O fi OCD ?
Tre să recunosc că cu asta mi-ai dat ecran albastru. N-am auzit în viața mea pe cineva să nu-i placă vinetele/zacusca. M-ai blocat, ce mai 🤣
Comentariu beton!18
@(alta) Iulia Confirm parțial că mănânc zacuscă doar când este caldă și mă pune soția s-o bag în borcane. S-a răcit, m-ai pierdut!
Ea întârzie, eu n-am răbdare și mă enervez. Degeaba stabilim să plecăm undeva la ora h, că tot la h+30 sau mai mult plecăm.
Iubesc legumele dar ador carnea! Pot să bag un castron de salată, dar numai ca garnitură la o friptură cât șapca generalului. Mănânc varză doar așezată sub costițe de porc, rață sau șunculiță fume. Da, îmi plac diminutivele! Păi, șuncă afumată sună prozaic, chiar vulgar. Și de ce ar fi fume numai somonul?
Nu număr dar dacă prind un refren, rulează în buclă, în mintea mea atâta timp cât nu mă scoate altceva din stare.
În trafic mă enervează destui. De dimineață am întâlnit unu de-a trebuit s-o las ușor și mai pe dreapta până a trecut noru’ negru. Nu știți ce-a fost la gura mea, începând cu el, trecând pe la poliție și terminând cu rar-ul. Cred că trecuse pe cărbuni și avea fochist în dreapta că altfel nu-mi explic cum putea să scoată atâta fum dintr-o mașină așa de mică. Și noaptea mă mai scot din sărite ăia cu farurile reglate să bată unu-n șanț și altu-n pom, de regulă ăla de pe stânga cu care îți scoate ochii și pe fază scurtă.
Pace!
Comentariu beton!12
Aoleu, da, aia cu refrenele… Să vezi drăcia dracului când refrenul care ți-a rămas în cap e „Elefantul Cici/Și-a pierdut cipiciiii…” 🙄
Comentariu beton!18
In ordinea listei 🙂 cred: punctualitatea imi place mie, nu e prea importanta pentru sotie. Si eu mai numar chestii uneori. Pasi, secunde, minute pana vine tramvaiul. Rechizite? Ne plac amandurora. Le colectam de peste tot, avem o debara plina. Ce-om face cu ele? Ne gandim. De multi ani 🙂
Înclin să cred cumva că bărbații sunt mai „predispuși” la punctualitate decât femeile 🤔
Debara, zici? Și, primiți în vizită? 😁
Comentariu beton!22
Nu-mi plac:
1. Meltenii care pun mâna pe toate alea prin magazine, de la ceapă pan’ la pâine. M-am luat de unul în Lidl (la mare magazinul asta este Mecca tuturor celor cu două clase mai mult ca trenul) care pipăia chiflele. „Bănene, știi, am dizenterie, nu m-am spălat pe mâini după ce am curățat locul faptei, și tocmai ce am pipăit și eu chiflele! Ei, ce zici?”. S-a uitat în ochii mei, eu în ai lui – i-am văzut ceafa pe dinăuntru.
2. Flash-urile în trafic. „Dă-te paesane, trece băjeatu!” FMM!
3. Melcii pe banda a doua. Este bandă pentru depășire, înghesuitule!
4. Indicațiile casnice ultimative, gen „atuma!” Ho femeie, am zis că schimb perdeaua, nu trebuie să îmi aduci aminte la fiecare 3 luni!
5. Oamenii în general.
6. Putin (este la modă acum, dar nu l-am halit niciodată).
7. Supa de roșii. Bine, de foame mănânc și bătaie, dar preferabil supa de roșii să fie făcută din rasol de porc.
8. Gălăgia pe baltă. Bufni-le-ar soba-n față, vin să păzesc lansetele, păsărele, țuică, de-astea naturale, eco, iar voi încercați să vă faceti auziți de pe stația spațială.
9. Când mă sună șefimea în afara programului. Bine că muncești tu și acum, luați-aș statuia în sabie!
10. Țiganii. Ăia agresivi, puturoși, insistenți. Mdah, o repatriere în India? Vreo 2 milioane, ce sunt pentru India, un sat mai răsărit?
Mdap, cred că mai sunt, dar încă nu am ieșit din casă astăzi, așa că nu sunt încărcat.
Ah, da, și deși sunt înalt, frumos, deștept și modest, de multe ori nu mă suport nici pe mine. Prea des sunt prea idiot.
Comentariu beton!108
Am râs cu sughițuri 🤣
Ma doare si acum burta de cat am ras!!! Si am citit si recitit toate punctele tale!!!! Bai nene, mi-ai facut ziua!!! Jur!! Si eu in aceeasi ordine le-as fi pus si fix aceleasi chestii!!!! Plus inca vreo doua chestii!!!!
O zi faina tuturor!!! Ia, ca-ti mai citesc odata comentariul!!!!))))
bine că mi-ai amintit, pe mine mă scot din pepeni ăia cu ”nu trebuie să-mi aduci aminte la fiecare 3-6 luni”. poate zic și eu la fel când mă rogi să gătesc, să-ți fac un ceai că ești răcit, să-ți aduc o bere că e meci, să-și cos un nasture la cămașă, că ai mâine ședință importantă….
mai ales că eu sunt genul 1. nu cer altora să facă chestii pe care eu le pot face ușor. 2. permisiv.
explicație: dacă îți cer să-mi deschizi un borcan de bulion, înseamnă, 1. pzmamii ei de viață, îmi trebuie acum, să pun bulionul ăla la mâncare. 2. am încercat cu prosopul, cu cuțitul, cu încălzitul capacului la foc, am bătut mătănii și am făcut dansul ploii, așa că dacă vrei să mănânci, deschide borcanul ăla ACUM.
zic și eu, ”când poți schimbă și tu perdeaua aia”. nu zic acum, dar mă aștept să fie schimbată în interval de cca 2 săptămâni, dacă nu intervin chestii prea nașpa: a venit războiul și am plecat în bejenie, ți-au rupt ceva și ești în pat, în ghips sau ceva asemănător, ai o perioadă nașpa la muncă și acasă mănânci și dormi. dar dacă trebuie să-ți amintesc de 3 ori în 3 luni, m-apucă dracii.
bine că locuiesc numa’ cu pisicul și de la ăsta n-am pretenții.
Comentariu beton!26
Urasc sa am geamurile la masina murdare. Chiar si la cea de munca, care este supusa unor conditii aparte, sterg geamurile/oglinzile in fiecare zi. Cand merg acasa si ma urc la volan sa conduc, aproape intotdeauna pun intrebarea, jumatatii mele, „cum naiba poti sa conduci cu geamurile in halul asta?”
Pe vremea cand copiii stateau cu noi, uram din suflet sa gasesc pantofii lasati in hol. De cateva ori am avut si contre cu fiu-miu pe tema asta (avem loc de depozitare a pantofilor, grupa mare). In general nu suport dezordinea, indiferent ca este in casa, in masina, sau in garaj. Nu suport farfuriile/vasele murdare in chiuveta.
Daca am lucrurile aranjate intr-o anumita ordine in baie sau pe noptiera, nu imi place sa mi le „amestece” cineva.
Imi place sa mananc ciorba doar dintr-un anumit tip de farfurie (castron), si numai cu un anumit tip de lingura. Nu suport sa am cutitele neascutite. Am o manie cu cutitele, caci cred ca avem in jur de 16-18 bucati (cele pt prepararea mancarii, nu cele de la seturile de tacamuri).
Nu pot sa stau intr-un loc cand vb la telefon. Daca am o convorbire mai lunga cu cineva, cred ca fac „kilometri’ prin casa pana termin. Jumatatea mea rade mereu pe chestia asta.
De obicei in avion stau pe partea stanga, si intotdeauna la culoar. Foarte rar stau la geam, si aproape niciodata la mijloc.
Eh, ar mai fi si altele, dar dupa aceea ziceti ca sunt chiar „dubios”. 🤨
PS Urasc pe cei care intarzie, mai ales daca este vb de un party unde trebuie sa stea lumea la masa, sa facem un gratar. 😉😂🙄
Comentariu beton!32
Cred că ești ceva rudă cu bărbatu-meu, cu aia cu geamurile de la mașină. Consumă ăsta lichid de parbriz în cantități industriale. Ba mi s-a întâmplat să refuze vehement să meargă cu mașina mea, dacă avea becul de lichid de parbriz aprins 🤦♀️
Io-s deja next level la șters geamurile 🤭 Am cârpă de microfibră și soluție cu care șterg oglinzile și lateralele. Fac asta și pentru colegele de serviciu😏
Îmi prevăd un viitor vizibil de moș hapciupalitic, sfătos și tipicar 🤣🤣🤣
Comentariu beton!27
@HM, cum facem să treci și p-aici cu laveta aia? 🤣
Aaaaa, minge la fileu. Urasc 8 martie. Ziua aia cand suntem femei/mame/iubite fantastice si de neinlocuit, femeile aranjate exagerat in aceasta zi(uneori doar in aceasta zi) care dau ochii peste cap printre ,, lamultianiuri si oooodaaamultumescc” si isi ascund pumnalele pline de sange pe sub fuști , urasc barbatii care imi aduc flori doar pt ca e 8 martie si au ghinionul sa imi fie colegi.Du-i mai floarea aia lui muma-ta, sau nu i-o du, ia-ti ceva fain ca a sosit primavara, opreste o târa agitatia si fa tot posibilul sa le dai colegelor liber in acea zi. Nu de alta, dar trebuie sa mearga sa transpire la vreo doua serbari, sa mearga repejor acasa sa (f)uta patruj de sfinti, iar seara sa fie la fel de gatita si iubibila ca o frezie proaaspata.Urasc firmele care in data de 8 martie dau femeilor cate o floare iar femeilor mai femei decat femeile (sefele) au parte de o miniserbare cu cadouri, si prajituri/mese servite de alte femei mai nenorocoase decat femeile mai femei.Bleah.O tropaiala mai inutila ca in acea zi nu stiu sa ma enerveze. Hai ca am vorbit si urat. Cred ca si asta urasc , pan la vreo 45 ani nu injuram nici in gand, acu recuperez din urma.
Comentariu beton!48
100% de acord!
Am uittat: imi plac cutitele, avioanele, submarinele. Imi plac animalele.Urasc ca sunt miniona doar pt ca din acest motiv nu am fost apta sa fiu militar profesionist.Imi plac CUTITELE, pana la addicted.Urasc grabitii in trafic, aia agresivi (eu nu conduc, dar am in stanga un vesnic grabit ). Urasc in magazin pe al de imi spune permanent ,,hai repede , ca nu avem timp”. Avem timp, ca nu mai am kinderi acasa.Urasc ciorba de peste, cred ca e singurul aliment pe care nu il mannanc, dar tot ce e de prin gradina, e al meu:salata, brocoli, conopida, zarzavat, etc: salivez deasupra stratului cu verdeata.
Asa, recupereaza! 😂👍 mare dreptate ai!
@MAS, o punem de un club al cutitarilor? Uneori cand ma duc cu jumatatea in magazine specializate „pe bucatarie”, si ma vede ca incep sa ma uit mai atent la cate un set de cutite, ma ia de mana si-mi zice, „Nu crezi ca avem destule acasa? Hai sa mergem!”. Primul lucru „pt casa”, care l-am cumparat cand am ajuns aici, a fost un cutit „Victorinox”, pe care am si dat ceva banuti. Cand ajung in Romania la socri, primul lucru care il fac, le ascut cutitele. 🙄
Auliooo … cum o nimerit orbu’ Brăila… pă tăiș 🤣🤣🤣 din adolescență până la vreo 21de ani am purtat brișcă în permanență la mine 😂 Brelocul de la unele dintre cheile mele este un Leatherman 🤭 Mai zic ? Bine ne-am înfipt … pe MVB🤪
@HM: Pai, in Braila, pana si turistii au brisca!
Pai cine crezi ca a urcat într-un obiectiv turistic din Paris cu un cuțit în poseta? Noroc ca nu scotoceau posetele minuțios pe vremea aia, ca ma vedeați la știrile de la ora 5.: ,,turista din România inarmata cu un cuțit de bucătărie (dap, nu era briceag, era de bucatarie), descoperita la nivelul nr 2 al obiectivului turistic X. Femeia a fost imobilizata și pt îndrăzneala aruncata în Sena.”
Ah, un Leatherman trebuie sa iau si eu. Si sa gasesc un Victorinox pe care l-am pierdut prin casa acum ceva vreme. Si sa inlocuiesc Zwilling-urile cu niste Wusthof-uri forjate. Si sa mai cumpar inca un Spyderco si cateva Mora. In rest, totul ok.
„Totul ok” vine de la Opinel Knife !?🤭
Zici că suntem adunarea klanului MVB 🤣🤣🤣
Intamplator ieri am reusit, dupa cateva minute de lupta interioara, sa nu cumpar un Opinel 8.
Pe parte gastronomică nu aș putea să mănânc următoarele nici dacă viața mea ar depinde de asta:
-SPANAC (am rămas cu traume de la grădiniță când mi-a fost servită sub forma unei paste verzi scârboase și la vedere și la miros)
-OUĂ prăjite, fierte sau omletă
Nu am nici cea mai mică problemă cu ouăle care intră în crema prăjiturilor sau a batoanelor de ciocolată pe care le devorez cu pasiune, dar așa simple nu le pot îngurgita.
-MORCOV (nu-mi place nimic la el, de la culoare până la gust)
-ARDEI FIERȚI (cu cei cruzi n-am nicio problemă)
-CARNE DE ORICE PASĂRE (pui, rață, curcan etc.)
-CAFEA CU LAPTE (beau cafeaua simplă, uneori și fără zahăr)
-LAPTE DE VACĂ (nu-mi place gustul, deși pot mânca iaurt și brânză; beau în schimb lapte de capră, întotdeauna rece)
Pe cealaltă parte, n-aș avea nicio problemă în a mânca următoarele zilnic (nu am precizat cantitatea, deoarece oricât m-aș chinui și ar fi mâncarea de bună, nu pot să am la o masă mai mult de 250 g; simt că vomit dacă mănânc mai mult):
-PASTE preparate în orice fel
-FASOLE, MAZĂRE, LINTE
-CONOPIDĂ, BROCCOLI
-CARTOFI FIERȚI CU BRÂNZĂ TOPITĂ
-GRĂTAR CU CARNE DE VITĂ
-SALATĂ DE VINETE
-SALATĂ DE ICRE
-CIREȘE vara
-STRUGURI, NUCI toamna
-MANDARINE iarna
Alte ciudățenii pe care le am ar fi:
-numerotez paginile cursurilor, le datez și le țin într-o mapă cu mai multe dosare în ordinea alfabetică a numelui materiei
-așez în bibliotecă colecțiile de cărți cronologic
-toate documentele din calculator sunt organizate pe ani de studiu în foldere (nu am niciun pdf, word lăsat aiurea în desktop)
-fac liste pentru orice
-în telefon toate contactele, inclusiv eu, sunt trecute ca în buletin (Dacă cineva are 3 prenume apare cu toate 3)
-dacă despre o persoană pe care urmează să o cunosc în plan profesional (școală/liceu/facultate/loc de muncă) nu știu decât numele, înainte de a o întâlni desfășor o întreagă activitate de investigație, la finalul căreia aș putea eu însămi să-i întocmesc întreaga biografie
-ador să merg la teatru și îmi aleg persoanele cu care vreau să merg în funcție de genul piesei
-atunci când întâlnesc pe cineva pentru prima dată, fără să știu că acea întâlnire va avea loc, mă uit prima dată la ochi, apoi la buze și la mâini
-în 80% din an port rochii sau fuste, însoțite de încălțăminte cu toc cât mai înalt (nu-mi impune nimeni ținuta, dar trebuie să fie foarte frig afară ca să port pantaloni)
Asta e tot ce mi-a venit în minte acum.
Comentariu beton!19
Mă, tu ești de fapt o doamnă, așa-i? 🤣
Eu mă uit prima dată la papuci când cunosc pe cineva. Habar n-am de ce. Și dacă sunt într-un loc cu mai multe persoane, la coadă sau ceva, tot la papucii oamenilor mă uit prima dată.
@(altă) Iulia N-aș spune că sunt chiar doamnă la cele 20 de primăveri pe care le am, dar de vreo 3 ani toți cei care mă întâlnesc așa mi se adresează🤣. Nu contează contextul sau vârsta interlocutorului. Am avut acum 2 și ceva un eveniment la liceu și eram îmbrăcată în costum cu tocuri cui negre. De la intrarea în liceu până am ajuns la clasa mea, toți cei pe care i-am întâlnit mi s-au adresat cu ,,Bună ziua, doamna profesoară!”. Colegii mei de clasă erau la capătul coridorului înecându-se de râs😁.
La lista de mai sus, aș mai adăuga că nu suport nesimțirea și prostia indiferent de forma lor de manifestare. Și cel care claxonează ca disperatul tot nesimțit e față de ceilalți partipanți la trafic.
Iar legat de încălțăminte, o văd mai târziu întrucât analizez de sus în jos.
Am și eu foarte mulți dar cel mai puternic este că în trafic nu mă pot abține să nu mă uit la numerele de înmatriculare ale mașinilor (ale tuturor mașinilor) cu care mă intersectez sau care mă depășesc (e un pitic bătrân, îl am de când eram copil). Evident, nu când mă intersectez cu o coloană și, la fel de evident, știu sute de numere de înmatriculare ale cunoscuților, colegilor de serviciu și ale altor persoane cu care am avut cumva de-a face de-a lungul timpului.
Comentariu beton!16
Dadada, și asta!!! Pfff, cum oi fi uitat de asta?!?
Si eu am pasiunea cu numerele de inmatriculare. Le colectionez in cap de vreo 40 de ani.
Și eu mă uit la numere, dar de cele mai multe ori ca să mă amuz de câte un înțeles ascuns și potrivire cu mașina. Și-mi vin apoi întrebări. De ex, la mine pe stradă stă cineva cu o Kia Sportage verde vomă, care are nr de înmatriculare BxxxKIA. Și nu lucrează la reprezentanță. Și mă tot întreb de ce și-ar pune numărul ăla? Am văzut nr de înmatriculare cu BOU și mă întrebam dacă îl descrie pe șofer. Și alte asemenea…
@Cata, și eu mă întreb la numere d-astea (gen KIA sau BMW sau VWG), ce dracu, ești senil, nu știi ce mașină ai și tre să te uiți la număr când te întreabă careva?
Plus că, de fiecare dată când văd o pysy cu număr RXY îmi vine să strig la ea: „Hai, Rexy, hai cuțu!”
Eu ajunsesem demult să mănânc destul de lejer surstromming-ul pus pe o felie de pâine prăjită cu unt și cu ceapă și roșii deasupra, așa că pe mine nu mă enervează nici o mâncare.
Comentariu beton!13
Aoleu, ăsta e heringul ăla fermentat sau macerat sau ceva de gen, nu? Dap, dacă mănânci din ăla, sigur nu te poate deranja orice altceva.
Respectul meu a crescut la nivel 100, stiu SIGUR că nu aș fi în stare
Îți pun eu diagnosticul ( ca nespecialist!) in versuri : ești nebună / m.astept să te găsesc urlând la lună !
Aaauuuuuuuuuuu! 🤣
-Si mie imi place in orice librarie si stau, rasfoiesc, pana in punctul in care un angajat ma ia sub supraveghere, atunci mi se taie si nu mai calc pe acolo;
-Sunt grammar nazi, of, cand vad ceva scris gresit ma blochez, ca atunci cand aud un ‘fa’ sau ‘fata!’ si nu pot sa duc textul mai departe. Si da, recunosc un typo de la distanta; daca tin la persoana care l-a scris i-l semnalez discret;
-Urasc cliseele, cand ceva se repeta de +3 ori e cliseu, in moda, in vorbire, in filme vazute, etc.. Si gata, poate sa fie minunat, il ocolesc, fug de el.
Îmi cer scuze pe această cale, am 2 greșeli în text (am halit un cuvânt într-un loc și o literă în altul) 🙈
Și da, sunt grammar nazi, și din fire, și prin prisma muncii. Aspect sub care îmi vine să mă urc pe pereți de multe ori când citesc subtitrări de pe la noi 😡 De altele nu mai zic, că dacă încep, scriu până mâine!
auziți, tușica, ma uait brazăr (sister, da’ nu rimează) from ănază mază, ca să nu pierd timp și bani, matale aveți ceva tratament de psihopupu? c-aș lua și eu…
so, sudez, număr, fiert pă papetărie (da’ nu le pierd) și pe moșcăiți; da’ doar p-ăia din trafic, că în rest moșcăitu’ se moa; unde ne despărțim este la păpică (grașii vorbim în diminutive despre, da?), că io-s de la vaslui și halesc tot-tot-tot; unde ne întîlnim iar e la crucifere și legume în general, pe care le prefer cărnurilor; totuși, mîncarea și băutura, la mine, trebuie să fie dintr-o sursă naturală identificabilă, așa că zic pas la pate vegetal; păpam cu ardoare d-ălălantu’, spre disperarea nevestei; asta pînă în ziua cînd mi-a pus în față lista ingredientelor din, că avea de tradus în spaniolă un mare producător; cum să zic, în principiu era vorba despre „vagi urme de carne”, așa că m-am lăsat (vezi punctul anterior) din cauză de sursă incertă; cînd miorlăie copchila intru pe dalailamamode (după primele secunde de nervi) combinat cu Beethoven ears;
dar să trecem la personale:
primo, oamenii! nevastă-mea îi pur și simplu disperată de cum mă întîlnesc io cu oameni; da’ nu așa, cu apropiați sau ceva; nu! ci la modul că suntem în pustiul cel mai pustiu și eu mă salut cu unu’ pe care l-am întîlnit 5′ acu’ cinșpe ani; e la modul că dacă în Piazza San Marco, într-un august pre/post pandemic, există o persoană cu care eu am băut o cafea cîndva în viața asta, o s-o întîlnesc siiiigur!
secundo, mașinile; cînd eram mic, la vaslui, rețineam numere de înmatriculare și marca; astăzi, sunt capabil să remarc pe contrasens mașina vreunui cunoscut, indiferent de viteze și valori de trafic; adică omul e din brașov și merge la calafat să-și ia ceva găsit pe olx (o dată în viață adică), io o să-l văd; adică e noapte și prietenii mei se duc în vizită la părinți, pot să fie 5 mașini identice în coloană, eu pe ei o să-i văd…
în rest sunt plictisitor…
Comentariu beton!25
Ai hiăr iu, brazăr! Amen to all of that! 🤣
Pfoai … la faza cu ținut minte numere de mașină și mărci de mașini subscriu, da’ numere de telefon … ioc. Poți să te îngrași sau să slăbești, să îmbătrânești, io tot te recunosc după ochi dacă am avut oareșce tangențe vizuale chiar și acum 20 de ani. Țin minte o groază de detalii nesemnificative despre persoane aidoma. Uneori mă întreb cu ce folos și care îmi e consumul meu nervos !!? 🤨😶🌫️
Eu număr sarmalele în timp ce le fac, număr perișoarele sau găluștile.
Urăsc să-mi umble cineva în trusa de scule și să nu pună la loc totul exact așa cum le-a găsit. Vreau să pot găsi cu ochii închiși lucrurile.
Nu suport pe cei care simt nevoia să se înghesuie la vreo coadă sau în mijloacele de transport în comun, mai ales când nici nu e aglomerat.
Urăsc din tot sufletul, toate mâncărurile făcute din frunze. Trebuie să te iubesc foarte mult ca să-ți gătesc așa ceva.
Sunt intolerantă cu părinții care ridică din umeri neputincioși cu privire la istericalele plozilor din dotare. În aceeași categorie îi încadrez și pe proprietarii de câini. Trebuie să menționez că iubesc nespus și copiii, și câinii.
PS- din ce știu, înălțimea unei trepte nu are voie să depășească înălțimea de 17 cm.
Comentariu beton!15
Aaaa, daaa, cum dracu să nu numeri chiftele, sarmale, perișoare, găluști și orice altceva similar? E musai, practic! 🤣
Și eu urăsc din suflet lucrurile nepuse unde știu eu că TREBUIE să fie. Aspect sub care mă disperă înfiorător doamna mea tanti, care are diverse inițiative de depozitare a lucrurilor, de am ajuns să fac ordine înainte să vină ea, să-mi pun dreq lucrurile unde vreau eu, că altfel mi le pitește unde nici cu gândul nu gândești 🤦♀️
@Anouk & (altă)Iulia: dacă voi numărați găluștele din gulaș sau supa de pui cu găluște de griș înseamnă că aveți timp liber, nu glumă. 🤣🤣🤣
@JT, le număr în timp ce le fac, nu în timpul liber. Și în nici un caz nu le număr când le mănânc.
@JT, fix cum zice colega mai sus, le număr în timpul procesului de producție, ce dracu, crezi că m-apucă număratul dup-aia, ce, sunt dilie? 🤣
Comentariu beton!14
Băcăuanii, și nevasta-mea numără sarmalele! Și am ajuns sa o întreb câte au ieșit, ca na, este un mare trebuie! (bine, fac repede socoteala cam câte o sa apuc, ca cei 3 kinderi sunt asasini de sarmale)
ăăăa, și mă mine mă cam calcă pe nervi tanti a mea, că-mi pune chestii altfel decât
erau.
la mine nu are ce să pitească/pună unde crede ea, că e rezonabil de ordine, pt că-mi place să-mi găsesc lucrurile cu ochii închiși (cândva l-am trimis pe taică-meu singur la mine acasă: adu-mi bluza x, e în dulap din hol, pe raftul cutare, în partea dreaptă, bluza y, e în sertarul din mijloc-dreapta de la comoda din dormitor; sau mă sună mama, aflată la mine, eu la birou, ”unde găsesc x”- în sertarul cutare sau în cutia cutare din balcon- toate cele enumerate au fost găsite cu precizie de 150% unde am indicat).
no, tanti pune lucrurile ”la loc” cum crede ea de cuvință. toată lumea are în baie, pe marginea căzii sau pe polița de la chiuvetă șampoane, periuțe de dinți, chestii, socoteli, și eu ca toată lumea. după ce vine ea le găsesc aiurea.
apoi femeie, nu vreau să mi le pui la milimetru, da’ pi bune, ce-ai găsit pe marginea căzii, în colțul din dreapta sub baterie să fie tot acolo, ce era în stânga în partea opusă să fie tot acolo, și nu pe polița de la chiuvetă, ce era pe polița de la chiuvetă să fie tot acolo, fiecare dreata-stânga, cum erau.
cer prea mult?!
nu i-am zis nimic, că m-a făcut mama bleagă, da’ mi-am luat aspirator robot și de la sfârșitul lui septembrie am chemat-o o singură dată. 🙂 aspiratorul îmi futea tot zenul și energia. 🙂
@Ady, exaaaaact, fix așa face și a mea – ia lucrurile de pe cadă, de ex, și le pune apoi la loc pe toate grămadă, într-un colț. Aaaaaa! Păi nu! Alea ale copilului sunt în colțul din stânga, ale mele în coș și ale lu bărbatu-meu în dreapta. NU mi le pune pe TOATE grămadă în coș, că mă apucă nervii capului.
Sau în bucătărie – io țin drăcia aia de curățat morcovi & d-astea în sertar. Iar pe blat am un suport cu linguri de lemn, spatule de silicon, polonice și altele similare. Păi de ce să pui, femeia lu Mniezo, sărăcia aia de curățitor la linguri de lemn? De ceeee? 🤯
@(altă Iulia), întrebarea mea nu e de ce pui chestia de curățat la linguri de lemn, că poate așa face ea acasă și mi se fâlfâie oltenește de ce face ea acasă, întrebarea mea este de ce pui chestii în altă parte decât unde le-ai găsit?!
dacă le-am pus acolo, păi le vreau acolo și nu unde le ții tu acasă.
ah, ce mi-a pus capac?! la o curățenie generală am rugat-o să spele și toate vasele din dulapuri. poți scoate dintr-un om o bună parte din piticii lu’ mă-sa, dar nu pe toți. 🙂
deci în sertarul cu tacâmuri din sertar mai aveam și elastice de bani și niște punguțe alea mici de sanviciuri, aproximativ frumos împachetate, curate, dar folosite și o rolă cu punguțe d-alea. a pus elasticele într-o punguță nou-nouță și toate punguțele într-o altă punguță nou-nouță, luate de pe rolă. alea folosite erau vizibil curate, fuseseră doar sandviciuri în ele. mi s-au încârligat neuronii. mai ales că eu am un ușor pitic pe tema reducerii plasticului.
asta-mi amintește de alt ”nerv”: la magazin, zic ”fără pungă”, vânzătoarea mi le pune în pungă nouă, de la ea de pe rolă. zic ”fără pungă”, scot și pun pe tejghea o pungă curată, cu mâner, gata desfăcută, numa’ să bagi în ea, vânzătoarea se chinuie să dezlipească o pungă de la ea de pe rolă, apoi să-i desfacă marginile, bagă produsul în punga ei și apoi în punga mea. ”e gratis, doamnă, nu vă faceți griji”.
de ce, de ce, de ceeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee? pt numele tuturor sfinților din ceruri și din toate religiile, dacă zic ”fără pungă” și mă vezi cu punga mea în mână, de ce îmi pui altă pungă?!
Credeam ca sunt singura nebuna care numara treptele si cand toaca/ feliaza ceva. Eu mai numar si pasi uneori. De rechizite ce sa mai spun, raiul miroase a caiete noi 🙂
Comentariu beton!13
Și eu număr pași, mai ales când fac efort (dacă urc pe munte, de exemplu, număr câte 100 de pași odată, cumva ca să-mi fac curaj 😂).
Și daaaaa, raiul miroase a caiete și cărți noi! 🥰
Ps: sper că-ți dai seama că mă duc să iau ruleta, să măsor înălțimea treptelor 😂
Nu suport aglomerația niciunde, oamenii care se îmbulzesc, se împing pe la diverse cozi, care ți se urcă în spate, deși au tot locul din lume. N-o să stau niciodată la o coadă mai lungă de 5 persoane nici dacă aș primi Oscar pentru asta. Nu suport să întârzii nici măcar 5 minute la vreo întâlnire, mai bine nu mă mai duc. Nu suport caracatița gătită. Numa’ când îi văd tentaculele și ventuzele, am impresia că mi se lipesc de esofag și rămân acolo, iar eu nu mai pot respira. Or mai fi, da’ astea-s cele mai importante.
Eu am dezvoltat o tehnică de îndesat coate în stomacul ălora care îmi suflă în ceafă la cozi. Sau îi mai calc „accidental” pe bombeu. Ori mă apucă vreo „criză” de tuse fix când mă întorc spre ei.
Comentariu beton!13
Iubi, iubire, dragostea mea, plus altele de genul. Daca pronunți așa ceva când ești în preajma mea, ai mari șanse să auzi ceva nasol. Mi se pune o pâclă pe ochi și neuronul incepe sa se târâie. Pâinea ambalata pusă invers, aia care întârzie, diminutivele, chestiile de genul: noi avem azi la matematica nu știu ce. Plm, copilul tau are la matematica nu știu ce tema, nu tu, vită. Multe altele…
A, una nasoala rău de tot e statul calare pe mine, genul ăla de ar sta la 2 cm de fata ta să vadă ce faci. De obicei aplic aia cu vrei o guma? Nu vrei, atunci ia distanta, îți pute gura.
Comentariu beton!19
Și să nu uităm de „azi am păpat x…”, „am făcut cachi”, „am spus 3 cuvințele noi” 🤦♀️🤦♀️🤦♀️
A, că am citit mai jos aia cu dimineața. La fel, dupa ce mă dau jos din pat nu s om. Bine, de obicei nu prea sunt dar e alta poveste. Deci nu exista să pornească alarma la tel și să mai stau, asta daca nu cumva îs treaz deja. Dar, de ex până plec la munca , vreo ora, n ai ce discuta cu mine, îs pe pilot automat și e mai bine sa ți vezi de treabă și să mă lași în pace.
Achiesez, dimineața nu e un moment bun să vrei să discuți cu mine 🤬
Si eu sant membra a clubului celor cu pitici pe creier.
Numar pasi, rondele de morcov, dungi pe zebra, orice. Dintotdeauna.
Urasc sa intarzii (consortul intarzie intotdeuna).
Nu pot trai in dezordine, toate lucrurile au un loc al lor, unde tre sa le gasesc si noaptea, cu ochii inchisi. Plus totul aliniat la milimetru; consortul e un cascat notoriu, asa incat nu prea am timp sa ma plictisesc restabilind ordinea fireasca a lucrurilor…
Urasc diminutivele. O salatica de rosioare si castraveciori cu putintica branzica imi da fiori pe sira spinarii. Nu salatica in sine, doar apelativul. Si numele: Mugurel, de 2 metri si o suta cin’zeci de kile, sau Gratiela, care si ea bate suta. Si multe altele asemenea.
De mancat mananc orice, mai putin doua “specialitati” danezesti de care nu ma ating, chit ca mor de foame si nu-i altceva pe o raza de o suta de km.
Si veata e pustiu fara liste si post it-uri peste tot (dar aliniate, nu alandala 😁).
Mai sant multe, dar ma grabesc la fitness.
Am avut la un moment dat un Mugurel coleg de muncă. Fix așa, un metru nouăzeci, vreo sută de kile în viu… Fix Mugurel, ce dracu să mai zici?!?
am un amic, cunoștință, cum vreți să ziceți, cel mai bun prieten al lu’ frate-meu, Mugurel în buletin. 1,80+ m și vreo 100 kile. de obicei i se zice Mugur. mama îi zice Muguraș, că-l știe de când era cât un dop și stătea cu frate-meu în bancă din clasa I. 🙂
O fi o chestie asta cu „Mugurel”? Oare e predestinat celor de 2m si suta de kile? Am un vecin care se incadreaza si el. 🤭
Pfoai, diminutivele la prenume sunt super enervante. Cum să te cheme Mugurel, când ai 2m, peste suta de kile și, eventual, și niște zeci de ani în spate? 😀 Ca cineva osândită pe viață cu un prenume diminutivat, vă înțeleg perfect. :))
Ești prea tare! 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Aproape țapănă … de la atâta maioneză cu pateu vegetal 😊😉
Am si eu chestia asta cu numaratul. Pana la 23, nu alt numar, ca altfel, vine sfârșitul lumii. Numar cand ma apuca, ce am in vizor, pana ajung la 23. Si chestiunea asta ma face sa ma gandesc la un film cu Jim Carrey in care numarul asta era prezent. Verific usa cand plec, chiar daca știu ca am incuiat-o. Imi place sa fiu pregatita cand am ceva de facut (eliberare acte, programari etc), si le verific de o gramada de ori, le pregatesc din timp, sa fiu sigura ca totul e in regula. Soferii carora le dau prioritate si abia se misca apoi, ma innebunesc. Rola de hartie trebuie asezata intr-un anumit fel pe suport, cand o vad altfel, o pun „corect”. Cand se urca omul pe mine cand stau la coada, sau platesc si se baga peste mine. A facut careva studii pe chestiunile astea? Suntem normali? 😀
Definește „normali”… 🤷♀️
Astia care au astfel de obiceiuri, dar nu recunosc 😊
A, da și la aia cu rola de hârtie și musai și la curpapir. Există un SINGUR mod corect de a pune rola pe suport!
1. Gastro: urasc mancarea de spanac, stevie, brocoli, urzici; n-am vazut multe balegi in viata mea, dar eu zic ca seamana. Nici ciorba de burta, fructele de mare sau creierul sau limba de orice animal, oricum ar fi preparate, nu au reusit sa intre in gura mea, desi ai mei ma mituiau cu 10 lei prin 1980, erau bani frumosi pe vremea aia. Lintea si hrisca sunt tot tabu pentru gura mea.
2. Nu iau Smecta sau alte medicamente cu aceeasi consistenta, mai bine sufar o saptamana.
3. Cu cat ma apropii de implinirea unei jumatati de secol trait pe meleagurile astea mioritice, cu cat incep sa urasc unele categorii de „oameni”: cei ce au stat la coada la benzinarii acum 2 zile; mamikile care au luat bacul la Braila, dar acum stiu totul despre sistemul de invatamant; copiii alintati care nu stiu la 12 ani sa-si lege sireturile; „docentii” in vaccinuri si geopolitica; „amaratii” aia de n-au bani vara sa-si ia haine pe marimea lor si imi violeaza retina cu partile lor anatomice ce ar trebui imbracate.
„am o rețetă de sufleu de conopidă de te lingi pe dește”.
Hai cu reteta, ca mi-ai facut pofta!
Stai jos, notează:
Iei o conopidă, nici prea mare, nici prea mică. O desfaci în buchețele și o arunci într-o oală cu apă și o țâr de sare ș-o lași să deie un clocot-două, nu prea mult, să nu se facă terci. Să intre furculița-ntrânsa, da nu chiar ca-n pireu.
Iei un vailing mai măricel, așa, trântești în el 3 oo, vo juma-trei sferturi de borcan de smântână d-ăla de 400 de grame, măcar cu dooj la sută grăsime. Bați bine toată treaba, pui sare, piper, un strop de nucșoară și un cătzăl-doi de usturoi zdrobit.
P-ormă iei niscai cașcaval, tot așa, mai grăsunel, măcar vo doi sute de grame. Îl maltratezi pe răzătoarea mare și-l azvârli peste oole celea. Apoi iei niscai produs de origine animală precum șuncă, bacon sau orice altă treabă similară, tai cubulețe mărunțele și nu prea și trântești și asta peste amestecul cu oo.
Între timp, numa bine, ți s-a fiert conopida, o scurgi bine bine bine de apă și o arunci în maglavaisul cela. Dacă ți se pare prea „apoasă” situația, arunci vreo 2 mâini de pesmet în combinație.
Iei p-ormă un vas termorezistent, îl ungi binișor cu untuleț pe dinăuntru și pui în el toată treaba la care ai muncit până acuma.
Mai dai peste nenorocirea asta cu niscai mozzarella rasă și îndeși totul în cuptorul încins la vreo 200 de grade, până când brânza aia de deasupra e aurie și face bulbuci cum se cuvine.
Pui în farfurie, mai dai cu niște smântână peste, să alunece ca lumea și crepi în tine.
Să-mi spui dacă faci!
Comentariu beton!27
@Iulia S-a notat! Mulțumesc!
eu m-am oprit la ”vailing mai măricel”. te rog să definești, că la mine acasă într-un vailing mai măricel intră lejer 20 de kile de roșii. 🙂 intru chiar și eu (1,50 m, 57 kile în viu), în poziția fetus. 🙂
un castron de salată, varianta pt 4 adulți, nu e bun? 🙂
@Ady, vailing mai măricel adicătelea suficient de mare încât să poți îndesa în el conopida, peste maglavais, și să mai poți amesteca, fără să-ți ajungă juma de compoziție, pe blat, ca să te înjuri apoi printre dinți că n-ai luat dracu unu o țâr mai mare!
Mno, cam așa. 😂
Nu mănânc margarină. Traume din copilărie când făceam sport și în cantonamente ne dădeau pâine cu margarină și ceai. Și nici ceai nu prea beau. Nu suport mirosul de margarină și pace. Nu beau cafeaua rece. Mai bine o arunc dacă s-a răcit și fac alta. Așa cum nu-mi place mâncarea încălzită doar pe jumătate. Prefer să fie fierbinte și să aștept să capete temperatura optimă😁.
Nu suport oamenii care-și trosnesc degetele și cei care-și pocnesc măselele când mestecă, cum nu suport bărbații care nu-și taie unghiile. Și mi se mai pare de porc să ceri scobitoare la masă și să te scobești între dinți de față cu ceilalți.
Întotdeauna când am ocazia, număr vagoanele trenurilor.
Nu pot să plec de acasă dacă nu am pantofii șterși și mereu ies din casă cu piciorul drept primul.
Nu suport să rămână firimituri pe masă, așa cum nu suport să nu fie așezate ceștile și cănile cu cozile spre dreapta.
Mor câte puțin de fiecare dată când găsesc în frigider un recipient cu doar un dumicat în el.
Și mă opresc acum că altfel continui până mâine😁
Margarina n-o suport nici eu, cred că tot amintiri traumatizante din copilărie.
Din păcate însă, îmi trosnește maxilarul pe-o parte când mănânc anumite chestii. Promit să nu pun gura pe ele dacă ne-om întâlni vreodată 😁
Nu imi place sa mananc organe. Am o aversiune patologica fata de intarziat. Cand il vad pe barbata’miu ca abia se misca si o sa intarziem din cauza lui ma ia cu palpitatii. Detest dezordinea, dar am 3 copii mici asa ca e imposibil sa traim la nivelul de ordine – OCD- ish care m-ar satisface pe mine complet.
3? Păi tu nu ești om, ești erou! 🙄
@Adina, hai incoace sa numeri vagoane la trenuri, caci ai ce numara!
„The longest train ever recorded in history is the BHP Iron Ore at 7.353 km (~4.57 miles).” 😂
Fiecare om e in felul lui iar unii e chiar simpatici . Chiar si ieu !
Urasc blatul murdar. Efectiv nu suport sa vad firimituri sau pete de ceva pe el. Il sterg incontinuu. Sau orice parte din bucatarie. Cand gatesc si sare mancare pe faianta sau pe blat, eu in secunda doi sterg. Altfel, acea pata nu m-ar mai lasa sa ma concentrez la nimic din ceea ce fac. Barbatu-miu zice ca sunt nebuna. Nu suport sa ma apuc de mancare daca nu am bucataria curata si chiuveta fara niciun vas murdar in ea. De asemenea, dupa ce termin, trebuie sa fac curatenie la locul de munca. La serviciu, nu pot sa ma apuc de treaba daca nu am biroul in ordine :))) Si de altfel, mereu ajung cu cel putin jumatate de ora inaintea programului, ca sa imi organizez totul si sa imi beau cafeaua (a doua cafea) in liniste. Urasc vorbitul la prima ora. De fapt, orice fel de sunet. Pur si simplu nu functionez. Creierul meu e mort pana nu beau jumatate din canoiul de cafea si nu fumez 3 tigari. Consortul meu, in schimb, face parte din cu totul alta categorie. Daca (doamne fereste) se trezeste odata cu mine, este clar ca linistea mea de dimineata si tot zen-ul meu pe ziua aia se va duce la naiba. Cum se trezeste, cum incepe sa turuie. Mai rau ca o moara stricata. Atunci ii vin toate ideile si toate intrebarile din lume. Nu stiu ce fel de om este el. Bine, asta daca este om…
In ceea ce priveste mancarea, gusturile mi s-au schimbat pe parcursul anilor, mai ales dupa ce am nascut. De exemplu, daca inainte nici nu as fi vrut sa vad mararul, acum daca nu il pun in anumite preparate, am senzatia ca mancarea aia nu are gust. Sau pipotele. Nu m-as fi atins de ele nici daca ma bateai. Acum le-as manca incontinuu. Fac o mazare cu pipote de mananci si plangi si iar mananci. In schimb, nu mananc legumele din ciorba sau orice fel de mancare. Nu pot si cu asta basta! Doar cartofii, ca in rest pauza mare. Strecor ciorba aia in castron de o gasesc dracii. Si se pare ca si fii-mea m-a mostenit. Bine, ea nu mananca mult mai multe dar asta este alta poveste :))
Si nu imi plac oamenii care dramatizeaza. Fac din tantar armasar si o tin asa. Si oamenii care se plang incontinuu si la toata lumea si o mai dau si in smiorcaiala. Si aici nu ma refer la cei care au suferit o trauma puternica sau au patit ceva grav, ci la cei carora le place sa se victimizeze. Hai o data, hai de doua ori dar deja la un moment dat, te apuca dracii. Nu stiu, oi avea eu o problema si sunt mai insensibila…
Cam astea imi vin acum in minte. Acum ma duc sa sterg blatul si masa din bucatarie, pentru ca a venit consoarta mea de la serviciu si a mancat, iar pe el nu il deranjeaza firimiturile ramase in urma :)))
Subscriu la treaba cu blatul/bucătăria. Râdeam la un moment dat cu o prietenă, că eu cred că îmi petrec juma din zi ștergând suprafețe orizontale – în speță blatul, masa și scaunul de masă a lu fi-miu.
Și da, înainte să fac orice în bucătărie, trebe să fie chiuveta goală și vasele spălate, puse la loc. Și încerc întotdeauna să spăl ce murdăresc pe măsură ce gătesc, urăsc să termin de gătit și să fie maldăr de vase în chiuvetă.
și eu mai întâi fac ordine și curat în bucătărie, spăl vase, pun la loc și abia apoi gătesc.
la prăjituri îmi pregătesc fiecare ingredient în castroane, castronuțe, căni și cănuțe și abia apoi m-apuc.
da’ nu știu cum faceți voi, că, deși spăl la greu pe măsură ce se strâng, în timpul gătitului, dar la final, la mine tot mai sunt 3 chestii în chiuvetă. îmi vine să urlu.
@Ady – păi d-aia, că pui toate cele în castronașe și cănuțe. Io la prăjituri folosesc fix bolul de la robot, în el cântăresc, în el amestec, ura și la gară!
1. n-am robot de bucătărie. e pe lista de dorințe.
2. la prăjituri de obicei nu se pun chiar toate ingredientele deodată. așa că le pregătesc de la început, pe toate, fiecare în castronașul ei și le pun pe rând cum și unde trebuie. 🙂
mama e pe stilul ”pregătit pe rând” și s-a mai întâmplat să uite din ele. 🙂
@Andreea ceva iese cu rest, ai un consort acasă care dă Telejurnalul la trezire și apoi mai ai ‘consoarta mea’ care vine de la muncă și lasă mâncare pentru furnici și păsări 😎.
Să zic de capace crătiți, sticle, pixuri puse amestecat la alte crătiți, sticle, pixuri?
Sau liste la supermarket scrise aleatoriu, nu în ordinea rafturilor? Și cate-or mai fi!
Cică stau prost cu nervii. Eu aș zice cu timpul. Și cu nervii.
🤣 Credeam că sunt sigura țicnită care face listele în funcție de cum sunt aranjate produsele în magazin. Mulțumesc, mă simt mai bine 😅
Am un prieten care face listele astfel 🙂
Iulia, esti groaza si suspans!!! 😂 mi se intampla si mie multe de pe aici, o sa spun cateva pe care nu le am vazut (cred) la altii:
1. Imi asez lucrurile in dulap in ordinea culorilor si lungimii, numar si eu tot, dar mai ales in lift, cand ma spal pe dinti. Imi place sa ascult muzica cu castile la maxim, imi doresc sa se inventeze unele care sa fie la maxim in urechea ta, dar sa nu se auda nimic in jur. You know, ANC pe invers.
2. Urasc cu toata fiinta mea penele ude de gaina si actiunea de a jumuli gaina, cand se toarna apa oparita peste pene. Asta e metoda de tortura de la Guantanamo. Nu suport sa vad chestii identice mici si multe, genul cili, simt cum mi se increteste pielea. Nu mi plac oamenii care nu pun lucrul la loc dupa ce l au folosit si apoi se plang cata curatenie au de facut. Nu suport sa merg cu masina cu benzina pt sub 100km. Nu suport sa nu mi se spuna adevarul, nici pe motiv de protejare, vreau sa stiu exact cum stau. Nu mananc vinete si nu ma ating de pepene rosu, decat daca e murat.
Mi as dori sa fiu mai egoista
La partea cu găina m-ai pierdut, n-am încercat ever așa ceva și nici nu cred că ar exista vreodată vreun motiv sau vreo amenințare suficientă să mă facă să fac așa ceva. Brrrr!
Iulia, asa se curata pasarile, la curte. Dupa ce le tai gatul si le lasi sa se zbata, le pui intr o galeata de ex, si torni apa oparita peste ele, ca sa se moaie penele sa poata fi smulse
O zi bună dragi scriitori! Vă mulțumesc pentru binedispunere! Îmi încep ziua mai relaxata! Zău vă zic de mult nu am mai râs 😂atât! Începând cu articolul lui (alta)Iulia și terminând cu ultimul comentariu am găsit multe chestii în comun ,cred că sub o forma sau alta suntem ” frați”🙃 Mulțumesc încă odată 👍 Acum îmi pot bea cafeaua liniștită, nu o mai dau afară când 😂
Nu mănânc pepene galben,banane.Mă exasperează stropii de apă uscați pe baterii.Multumesc pentru rețetă acum o execut.😍
Dacă m-aș apuca să enumăr tot ce mă scoate din sărite, aș epuiza tot spațiul pe blog. Așa că mă limitez la ce m-a scos (un pic) din sărite azi. M-am trezit de dimineață, m-am apucat să fac micul dejun, cu planul ca la 9.30 să ieșim din casă. Copiii și cu mine, să-i duc la un examen. Ieri ne-a trimis băiatul pe grupul de familie o listă cu ce le trebuie pentru acest examen, respectiv carnetele de elev, buletine sau copii după certificatele de naștere pentru cei sub 14 ani și stilou cu cerneală albastră. Primul impuls a fost să le spun că eu mă voi ocupa de copia pentru certificatul de naștere al fetei și că ei se vor ocupa de restul. M-am abținut, însă. Am căutat în acte de ieri, am pregătit copia, am pus-o pe dulapul de lângă ușă. Ei, și cum mestecam eu în omletă dimineață, îi zic băiatului să mai treacă o dată prin listă. Trece și-l văd că se duce glonț la el în cameră. După care îl aud cum o întreabă pe sor-sa dacă nu are cumva un stilou funcțional în plus. N-avea. „Pe bune?”, îl întreb. Și iar mă abțin să zic chestii. Îi zic, în schimb, că până la 9.30 va trebui să aibă stiloul sufletului. Și-l văd că se duce frumos la baie, iese agale după vreun sfert de oră, se îmbracă, se încalță tacticos și pleacă. Între timp eu dau două telefoane, să fac rost de un stilou de împrumut, just in case. Ocazie cu care aflu că e ok să scrie și cu pix albastru. Revine copilul, senin ca o zi de vară, „n-am găsit, da’ lasă că o să cer acolo de la cineva, dacă e”. Îmi dau seama că glumește, așa că îi răspund, la fel de senină, „Sigur, cum dorești. La urma urmei, nici nu e musai să mergi sau ceva.” În fine, mâncăm, ne pregătim, mai trecem în revistă la ușă cele necesare, plecăm, ajungem la destinație. Mă abțin (a treia abținere în nici 24 de ore; nu că le-aș număra sau ceva :-)) ), doar observ) să le zic să nu trântească ușile. Eh, da’ măcar unul nu a trântit-o și celălalt și-a cerut instantaneu scuze. Aia e, îi mai păstrez și eu. Alternativa ar fi să-i trimit la origini, da’ sunt și doi, sunt și cam mari…
Comentariu beton!18
Deci cum ar veni, ai avut deja o zi plină de suspans, nu te-ai plictisit 😁
Plină, plină, da’ mai duc. Unul a terminat deja, a intrat în mașină regulamentar, îl aștept și pe celălalt. Va trânti sau nu va trânti portiera? Imi vor bubui sau nu creierii? Suspansul este c-ar ucide pe oricine altcineva? 😁
@Anduța, ești bine? A trecut ziua de azi fără victime? 🙄
Dada, everybody alive and kicking, nu mi-a mai bubuit nimic azi în cap. În plus, nu cred c-am mai văzut și auzit vreodată în viața mea portieră închisă mai gingaș. O zi memorabilă, e de notat în jurnal. :-))
Hihihi … oare există meseria de tester de uși?
@Anduța, bun așa, meriți o bere! 😁
Habare, da’ chiar. Pe sistemul „tapster” –> „jbamster” :))
Iulia, în seara aceasta va fi un vinuț, că-i deja pus la rece și aeratorul pregătit. Ce-i un aerator? Eu una habar nu aveam, dar de când am aflat, nu mai pot bea vin neaerizat și pace. Note to self – o să-l testez cu prima ocazie și pentru bere. 😀
Vai de mine ce m-ai nimerit iar, surioară dragă!
Să vă explic nițel ritualul care în mintea mea aiurită asigura cel puțin notă de trecere, dacă nu magna cum laudae la examenele din facultate. Care va să zică, mergeam acasă în sesiune să buchisesc. 5-10-15 zile, după bunăvoința profesorului. La întoarcere spre Mureş, în funcție de drumul urmat (Valea Oltului/Braşov) trebuia să mă uit după anumite obiective, uneori de câte 3 ori din diferite unghiuri.
Aşadar: varianta Valea Oltului- privit de 3 ori la viaductul abandonat pt calea ferată Piteşti-Rm Vâlcea, la mănăstirea Cozia, la şcoala germană abandonată din Şura Mare (jud Sibiu). Varianta Braşov: privit la un anumit balcon cu o copertină fistichie în Câmpulung Muscel, la sala de sport din Bran, la cetatea Rupea din 3 unghiuri. Şansele de succes creşteau cu numărul de cai albi văzuți pe drum şi persoanelor care cărau găleți de apă pline (goale=ghinion).
La facultate a existat până pe la vreo 2 ani după ce am terminat un cal alb superb. Acesta era folosit la tras căruța cu diverse chestii între clădirile facultății (cel mai mult când s-a renovat clădirea principală). Dacă nu îl vedeam spontan înainte de vreun examen, mă duceam să-l caut 😂😂
Despre mâncare..maioneza nu-mi place (cu excepția salatei de boeuf şi a ouălor umplute), în schimb sunt topită după sosul chinezesc dulce-acrişor, ketchup şi pastă ungurească de ardei iute. Pot să le mănânc şi goale. Tot goale pot mânca şi murăturile de orice fel (saramură/oțet). Pot mânca un borcan întreg fără să clipesc, spre oroarea celor din jur. Dar asemenea ție dragă Iulia iubesc conopida şi broccoli. Dar spre deosebire de tine le mănânc cu kefir deasupra 😆
Mda, n-am susținut niciodată că aş avea toate cănile în dulap 😉
Și eu aveam diverse obiective la care mă holbam când făceam navetă Bv – Buc.
Și eu aveam d-astea în facultate, dacă se întâmplă X lucru, sigur iau peste nota Y. Și făceam ce făceam ca să se întâmple lucrul respectiv 😁
Hm. Ouă umplute. Nu zici rău. Ia să văd io ce pot face în acest sens. Și nu, nu le umplu cu pateu, bleah, aia e pentru amatori. Am o rețetă… 🤣
Tuși … da’ o rețetă de cozonaci n-aveț !‽ întreb pentru o pretină 🤪
@HM, n-are mandea, la noi în casă nu prea se crede în așa ceva. Am de beigli, dacă te interesează 😁
eu vreau să știu unde e balconul cu copertină fistichie în Câmpulung, că bunică-mea e d-acolo. 🙂
@Ady: era pe strada cu autogara, pe aceeaşi parte, la blocurile acelea de 4 etaje înainte de intersecția unde sunt un bloc cu 10 etaje şi un Pepco. Sper că m-am făcut înțeleasă 😊 era la etajul 2, galbenă cu vălurele. Din păcate au dat-o jos..
@Habare cere cu încredere rețeta aia de beigli. Tot cozonac e, dar altfel făcut, cu stratul de aluat subțirel și umplutură fără zgârceală. Inversezi și te-ai scos.
Nu cred ca m-am regăsit vreodată mai bine în o postare pe undeva. Urăsc tot ce înseamnă lactate cu pasiune, ale soțului și copilului stau pe raftul special desemnat din frigider unde nu se ating de alte lucruri.
Când ma uit la TV cu subtitrare număr literele de fiecare data și calculez cum ar trebui schimbata topica pentru a fi un număr egal de litere pe fiecare rand.
Urăsc orice fel de cosmetice, gel de dus, șampon, cu parfum, am inclusiv detergent de vase fără miros.
Urăsc plantele în ghiveci și mereu uit sa le pun inclusiv apa, dar ma irita ca primesc constant asta, inclusiv de la oamenii care ma cunosc.
Cafeaua trebuie sa fie făcută în ibric de cupru și trebuie sa fie dintr-un anume loc, altfel nu pot sa o beau.
Dacă vad o scama pe jos aspir toată casa indiferent dacă am făcut-o de dimineață și spăl obsesiv podeaua.
Nu pot sa mananc/beau niciodată după cineva, inclusiv familie.
Beau un singur tip de apa minerala și când nu s-a mai găsit nu am băut 2 luni.
Detest intarziatul și totul la mine e cumva programat, la mine 5 minute sunt 5 minute, nu 6, și încerc fără succes sa scap de asta.
Am extrem de multa răbdare cu oamenii la munca, și sunt foarte calma în orice împrejurare, dar acasă îmi pierd răbdarea imediat.
Îmi place sa citesc și o fac într-un fel de binging, in care după 3 luni în care nu am pus mana pe o carte citesc 50 într-o luna.
Deși nu sunt pudica, nu suport sa port costum de baie normal la plaja sau piscina, trebuie sa fie ceva cu tricou și pantalon cât mai lung.
Și mai sunt multe care nu îmi vin acum, probabil mult mai multe.
Cu cititul fac și eu tot așa, mă vaiet că n-am timp, nu citesc luni în șir și apoi, într-o săptămână îmi scot pârleala.
Mda, atunci eu sunt ” Iulia” pe dos: cu exceptia copiilor smiorcaiti, care mă enervează si pe mine, nu suport să intârzii( si nici sa intarzie alții), ador maslinele si orice tip de branzeturi, nu număr chestii, in schimb scriu cuvinte in aer sau pe picior😜.Toti suntem puțin luați.In rest, pace si iubire tuturor.
Credeam că nu mai este nimeni care să scrie în aer 😀 în afară de asta, scriu cu degetul în palma opusă. Nice to meet you ❤
@ametist aia cu scrisul în aer sau în palmă mi-se întâmplă de la vârsta de 5 ani. Nu eu le fac ci toți mi-le fac mie, de când nu mai aud și am învățat a citi.
Ce bine e sa nu te mai simti dubioasa!
Nu am recunoscut niciodata ca numar cand toc zarzavaturi de parca ar tb ca cele 2 parti ale unei cepe tb sa fie identice altfel stau in gat, ca numar pasii(si uit imediat ce ma opresc🤣).
Mereu m-am simtit ciudata.
Bine macar ca nu sunt singura🤣🤣🤣
Ma fratilor nu-sh da dupa ce am citit, cred ca unii de aicea nu au toate tiglele pe casa.
Nu crede, poți să fii sigură! 🤣
eu personal n-am susținut niciodată că aș avea toate țiglele pe casă!
Bag seama că multă lume de pe aici numară cand gătește, dar eu duc asta la un nivel superior! Am facut ieri sarmale și după ce am obținut compoziția am decis: vor fi 40 de bucați! Am pregatit 40 de foi, cate 10 in teanc. Am modelat cate 10 gogoloaie de carne, numarate in timp ce le faceam, apoi numarate in timp ce le inveleam. Și tot așa până la 40. Că era musai sa iasă cat am stabilit. Înca o dată le-am numarat pe masă ca să știu cum le așez în oală și incă o dată când erau așezate deja, ca să fiu sigură că nu am pierdut niciuna. Da, fix 40! Nu știu care parte de creier numară, că in timpul asta vorbeam la telefon si ascultam si la tv. Dacă nu le-aș acoperi cu o farfurie, cred ca le-aș mai numara si in oala, ca să fiu sigură că nu părăsește vreuna locul faptei. Partea proastă e că după o oră de fiert m-a luat mirosul de nas și după o jumatate de ora de rezistat eroic am stricat fengșuiul…două bucăți…și încă două la o jumătate de oră distanță, că na, pofta vine mâncând! Și încă două azi, direct din oală, când hotărâi să le trec în alt vas, binențeles numărate, să fiu sigură că sunt 34. Da, chiar așa sunt! Și mai îmi iese foarte bine să potrivesc, indiferent ce am pe farfurie și indiferent cat de puțină pâine am la dispoziție, ca ultimul dumicat să coincidă cu ultima bucațică de pâine.
Comentariu beton!17
Ohh, daaaa … Aura, oare aceea Aura ? Subscriu la faza cu pâinea…
Ahahahahaha, acu am mai citit o dată, subscriu și eu la faza cu mâncarea, cu amendamentul că nu fac așa numa cu pâinea, ci cu orice. Adică, dacă mănânc jnițăl cu pireu, fac în așa fel încât la final să mai am fix un dumicat de jnițăl și o gură de pireu. Și, eventual, o rondea de castravete murat 😂
@HM, nu știu care Aura crezi că sunt, dar eu pe lângă potrivirea dumicaților, să nu te prind că imi iei ceva din farfurie că ți-ai dat foc la valiză. Acum râd singură amintindu-mi o fază tare cu soră-mea care mi-a mâncat salata orientală!😁
Asta cu intarziatul e valabil si pentru mine, dar am si altele:
– persoanele care nu-si respecta promisiunile sau nu raspund la un mesaj/ intrebare in cursul zilei respective( desi au vazut mesajul/ intrebarea)
– trantatitul usilor, in casa, pe casa scarii etc
– vecinii care se opresc pe holurile/scarile blocului si vorbesc tare, in special la prima ora dimineata
– copii smiorcaiti( cand sunt mai mici) si cei obraznici,nesimtiti cand sunt de scoala/liceu
– daca sunt singura in casa, nu mananc niciodata la masa ci pe canapea, la tv
– lucrurile in dulapuri trebuie mereu frumos ordonate/ aranjate ( e valabil si pt. baie, bucatarie etc)
Or mai fi si altele, dar acum nu mi amintesc🙂
Unu: ieri ziceam ca am nimerit intr-un club de batranei. Gresit, am nimerit intr-un club de batranei psihopati si incepe sa-mi fie frica.
Doi: psihiatrii nu vor muri niciodata de foame.
Trei: imi dau seama ca sunt doar un individ lambda, n-am nimic iesit din comun cu ce sa ma laud, toate au fost spuse deja…faptul ca imi tin chestiile de pescuit de-a valma cu hainele in dulap se pune? 🙂
Comentariu beton!15
@(alta)Iulia și ziceai că eu sunt dubios cu datul săpunului de la unul la altul și cu ștersul pe mâini deodata pe același prosop :)))
Nu suport carnea de pasăre fiartă sau ciorba/supa de pasăre, nu-mi plece cafeaua cu zahăr sau frișcă și îi urasc din suflet pe cei care când îți fac cafea la ibric pub zahar de la început fără sa întrebe, eventual când spui că nu bei cu zahar te asigură ca au pus doar foarte puțin. O beau fără zahar, god damn it! Fără înseamnă zero, nada, zilch, deloc, fără urmă, nici o grăunță, să nu fi văzut zahăr nici în poze. Pe restul nu le spun, nu de alta, dar nu-mi place să port cămăși 🙂
Vând cămăși de bumbac, cu închidere la spate și curele de piele. 3 bucăți la 10 lei. 🤣
Comentariu beton!12
Păi prietene, îmi pare rău să te anunț, dar chiar ești dubios! Cum băi nene, să nu te poți șterge pe mâini cu același prosop în același timp cu o altă persoană? Când persoana aia e nevastă-ta? 🙄
Să nu mă apuc să dau din casă și despre tine, că o să zică lumea că ar trebui să locuim într-o incintă capitonată 🤣
Toate cele de mai sus, dar în special câte perișoare în ciorbă, câte sarmale în cratiță, câte “dungi” pe trotuar 😂😂😂
Ai aruncat momeala și ne-am dezlănțuit, dar, doamne, ce-am mai râs… să adaug și eu la listă:
– nu-i suport pe ăia care-și fac cruci in autobuz (sau oriunde) când văd o biserică. Ce-i asta, frate, campionatul de cruci-viteză? Vrei să te inchini? Coboară matale frumos și intră in biserica aia. Du-te acolo, stai liniștit și inchină-te cât vrei.
-nu pot să adorm dacă perdeaua nu e perfect aranjată și ușile la dulap nu-s inchise. Nu pot și gata.
– nu cer indicații pe stradă nici moartă. Nu contează că mă invârt de o mie de ori, poa’ să mă ia amețeala că nu intreb. La polul opus, bărbatu-meu e în stare să intrebe pe oricine. A întrebat o dată un cerșetor șampaliu, beat-rangă și care abia se mai ținea pe picioare.
– nu-i suport pe ăia care nu închid bine ușile după ei. Le lasă așa să se izbească sau, oroare, să scârțâie. Are maică-mea vreo ușă care scârțâie, când mă duc la ea? Gata, o rezolv, păi ce, suntem sălbatici să stăm așa cu ele?
– nu-mi scrie mesaje prescurtate pe telefon că te-am tăiat de pe listă. Cf, bn cu mine? Pa, adio. N-ai timp sau chef să scrii normal? Hai că poate ai treabă și te rețin.
Asta așa, la prima vedere, că lista-i lungă.
Campionatul de cruci-viteză 🤣🤣🤣
Plin de oameni normali aici… Dar când pui hainele la uscat și, ferească Dumnezeu drăguțul, se ating milimetric????!!!! De ce nu zice nimeni nimic despre asta, ai?
În rest ce să mai zici… Mă regăsesc în multe cazuri de mai sus 😁
Mulțumesc pentru rețetă, chiar voiam să întreb și eu detalii 🙂
Da cum dracu, normalitatea la ea acasă 🤣
La rufe nu mă bag, am uscător, le trântesc acolo de-a valma și sănătate! Dar când le scot și le împăturesc trebuie musai să le pun pe categorii – ale copilului, ale mele, ale bărbatului, altele. Întotdeauna teancurile în ordinea asta.
Poftă bună la conopidă 😁
@Simona Exact, si nu numai atat, dar tricou langa izmene, sosete sau chiloti, in nici un caz. Totul in ordine, pe categorii. Iar carligele tre sa fie de aceeasi culoare si forma per bucata boarfa (ale mele sant sortate pe culori in casete diferite).
plusez la impaturit rufe:
-ale copiilor- cate 4 categorii fiecare (pijamale, haine de casa, bluze de afara, pantaloni de afara la care se adauga haine de scoala si echipament sportiv pt cel mare)
@(alta) Iulia așa binecuvântare un uscător electric. Am unul în baia mare unul și altul normal, de agățat rufe, în baia mică. Mă enervez la uscatul normal că găseac mereu scame pe siliconul de la imbinări în baia mică. Nu știu cum face, dar în uscătorul electric rămân scamele.
Normal că pe categorii! Pe categorii se și întind pe uscător, că doar nu suntem sălbatici! Invidiez pe toată lumea cu mașina de aceea de uscat, eu numai dacă mi-o pun în cap ar avea loc…
Să mă bată cucu’ dacă știu să răspund la comentariul tău, Iulia… Tot apăs aici de nebună… Deh, tehnologia asta nu e pentru toată lumea 😁
1-Iulia a raspus la un comentariu, deci tot ce poti face e sa apesi pe butonul de raspunde al comentariului initial si scrii @Iulia ca altfel nu e corect si stii ca e belea cu scrisu’ incorect. 🙂
2- Daca vezi cum intinde barbatul meu rufele pe sarma faci atac celebral 🙂
3-Sper ca am scris corect 🙂
cred că (altă) Iulia se referea la uscătorul automat, ăla ca o mașină de spălat, dar usucă, în loc să spele. 🙂
@Rianne: le aruncă din lighean direct pe uscător ca pe apă? 🤣
@Simona, lasă bre, că ne înțelegem noi, tu scrie acilea, că pricep io, dă-o în mă-sa de tehnologie 😁
Apropo de pus în cap, să pui uscătorul peste mașina de spălat rufe nu ar fi o opțiune? Noi așa am avut inițial, tot din lipsă de spațiu. Există niște adaptoare, îl pui pe mașină și uscătoru peste și trai, neneacă!
Nu-mi place ceapa taiata mare in orice mancare, daca e mica o mananc, daca e mare o aleg, aleg samanta de la ou cand gatesc, nici eu nu suport branza etc, iaurt pot manca doar daca pun dulceata in el, simplu nu pot, nici eu nu suport urlatorii mici, noroc ca sunt blagoslovita cu un copil care nu prea stie s planga(inca🙂), nu suport sa am ceva uscat pe maini expl tarana, faina etc, dar cel mai mult ma deranjeaza cand intra mirosul de mancare din bucatarie in dormitor ca cineva lasa usa deschisa la dormitor, fac crize pe chestia asta🙂, etc etc etc, e ziua prea mica sa enumar tot
Nu ești nici tu pe treaba ta 😂
@(alta) Iulia
Saru’ mana, sambata viitoare ai feedbecu’……
„Să-mi spui dacă faci!”
Suna ca o autoinvitatie, dar na, daca esti pe langa rm vl weekend-ul viitor esti invitata la reteta ta.
Bate șaua să priceapă Silviu… 🙄
Să vezi coincidența dracu, fix p-acolo trecem we viitor 😂 (glumesc, să aveți poftă bună)
Creca o vizita la psihocucu tre sa facem toti.
– De numarat nu prea numar decat atunci cand am bagaje grele si vreau sa stiu cate trepte mai am de urcat (sunt 16 trepte pe fiecare etaj si 4 la parter 😁).
– In schimb urasc sa intarzii si cand tre sa ies cu ghiaurij pe undeva cu ora fixa intru in fibrilatii cand vad cum se mocaie si se lungeste treaba. Fix atunci au nevoie de nustiuce, fix atunci tre sa-mi arate ce minune a ingineriei au facut din lego, fix atunci au de povestit si fix atunci, da’ FIX ATUNCI, uita cum sa se incalte, sa-si inchida fermoare la geci si altele.
– Ca tot am ajuns la ei, ghiaurii, acele creaturi minunate care iti pot transforma ziua cu un zambet si un pupic, la fel de bine ti-o pot ruina cand incet sa scoata din strafundurile fiintelor lor cele mai sacaitoare si mai zgaraitoare smiorcaieli posibile, evident din orice motiv neimportant.
– Urasc sa cer ceva (ca e obiect sau informatie sau o mana de ajutor) si sa mi se raspunda cu „Asteapta/Da-mi 5 minute! PAI DACA AVEAM 5 MINUTE FACEAM SINGURA! (Nu cer decat atunci cand efectiv nu am cum face singura).
– Daca nu incep treaba dimineata devreme simt ca am pierdut toata ziua. Ma trezesc in jur de 5:30-6:00, imi beau cafeaua (cafelele) vreo jumate de ora si apoi vreau sa ma apuc de trebaluit daaaaar, tre sa astept sa se trezeasca cei din casa🤦. Aici includ si pe OM, care are un stil aparte de a o lungi si pana se apuca de treaba e deja ora 10 😫. Pur si simplu imi fierbe creierul cand zice ca ziua deabia a inceput.
– Incep sa ma gandesc aiurea la dezastre si la cum ar putea suferi sau chiar muri ghiaurii mei (OMUL included) si ma apuca panica. Ori calc pedala sa ajung mai repede acasa sa ma asigur ca sunt ok, ori sting tigara atunci si ii verific, ii strang tare in brate ori, daca e noapte, imi reprim urletele si ma ghemuiesc sub pilota.
Si sunt sigura ca mai am si altele dar doar astea au iesit la prima strigare!
Bun venit în capul meu 😂
Ohoo, pai in primul rand ma deranjeaza enorm cand vad idioti cum mananca seminte in public. Mi se pare un gest vulgar. Chestia cu treptele, nu stiu de ce dar si eu o fac de mic si da, stiam exact ca sunt 16. De fapt am ajuns sa le numar pe ritm si cand folosesc treptele din alta cladire stiu sigur daca au multiplu de 8. Ma enerveaza nepunctualitatea. Intotdeauna ma prezint cu 5-10 minute mai devreme de ora stabilita. Ma deranjeaza cand gasesc o buda necuratata de cel dinainte. Sunt obsedat sa las wc-ul curat in urma de parca ma asteapta cineva la iesire si imi va spune „bravo d-le, asa da”. Ma enerveaza maxim persoanele care tind sa iti vorbeasca in bot. Desi ma departez evident, bai frate se apropie si ele mai mult de mine. Mor pe asta! Nu imi plac vanzatoarele care, nici nu ai intrat bine in magazin si te intreaba ce vrei. Lasa-ma-n pana mea ca te anunt eu cand oi gasi ce vreau! Ma enervez pe mine cand uit foarte repede ceva la care ma gandeam acum cateva secunde. Ma enerveaza printesele mele care acum ca se vad domnisoare imi dau cu flit si au impresia ca eu si ma-sa suntem prosti si ca nu intelegem nimic, darcu asta m-am obisnuit (lasa ca le vine si lor randul). Ma enerveaza ca tine iarna prea mult. Ma enerveaza ca nu sunt indeajuns de curajos sa dau de permis. Ma dispera maica-mea cand o aud ca „tine post” si se indoapa cu pita si chiftele de soia.Ufff! Gata.
Aoleu, mi-a crescut tensiunea când am citit de ăia care simt nevoia sa-ți vorbească de zici că vor să te lingă pe retină 🤬
Apoi mi-am amintit că a scris careva mai sus și am vrut să răspund atunci, dar…am uitat… 😡
🧐cred că deținem toți macar o părticică de la spița umbrelei sub care stau diferite afecțiuni asociate autismului….
Știi tu ceva cu 18, dar sunt 18cm înălțime la fiecare treaptă. Și cum un etaj are aproximativ 290-300 cm vin 16-17 trepte
Ha, mulțumesc, m-ai scutit de o căutare pe gugle 😂
Hihi, da, suntem fiecare cu schepsis si ce bine ca e asa! Si eu uit constant daca am încuiat usa la plecare, ba de cateva ori m-am intors sa verific, numai ca sa constat ca era încuiatā. Un refren auzit imi ramane in minte si ma surprind fredonandu-l, chiar daca nu imi place melodia. Ma enerveaza autocorrectul, chiar acum imi modificase niste cuvinte si a trebuit sa revin la ele, dar nu ma obisnuiesc neam sa selectez din bara de optiuni cuvantul potrivit. Din copilarie las deoparte albiturile in farfuria cu ciorba, dar mananc morcovii si cartofii. Pe cand aveam examene sau acum, cand am lucrari de corectat, nu ma pot apuca de treaba pana nu am facut ordine in camera. Cand ies cu catelul la plimbare, prefer sa ma intorc acasa pe alt drum decat cel pe care am plecat. Chipurile, sa invete sa se intoarca acasa din orice directie daca ar fi sa se piarda (de fapt, e doar un alt pitic de-al meu). Inca inainte de pandemie ma spalam pe maini de cate ori atingeam ceva ce mi se parea ca nu e chiar curat (si mi se parea cam des). Cam astea imi vin in minte acum 🙂🙃
Hai că la tine nu sună chiar așa tragic, pari încă la categoria pitici la… pitici 🤣
Deci e loc de mai multi, si cand or veni si aceia pot zice ca nu-s ai mei, au venit doar in vizita… Cum canta Alina Manole, „Am un pitic si-mi trebuie doi / Sa stea amandoi si sa toace marunt / Pe-o bucata de unt / Ce mai fac, ce mai zic.” Uite si refrenu’!
Deci e loc de mai multi… Apar ei, pe parcurs! Ca in cantarea Alinei Manole: „Am un pitic si-mi trebuie doi / Sa stea amandoi”
Când pun rufele la uscat, afară pe sârmă, fiecare haină are cârligele de aceeași culoare, nu care-cumva să se amestece 2 culori de cârlige pe o bluză că e bai mare 😂😂😂😂
Eu am 400 de calimari de cerneala. Închipuiți-vă restul…
😳😳😳
Citind ma gândeam ca eu nu am chiar asa multe ciudățenii în cap, dar …
Urăsc pe cei care întârzie. Eu mereu spun soțului ca este mai rău ca o femeie ( de fiecare data il aștept la ușă chiar și de când avem copil), am alergie la prosti,( parcă nu putem sa ii numim așa) Urăsc lăudăroșii și cei care nu respectă regulile ( de orice natură). Număr treptele când urc nu și când cobor, trebuie sa am măcar un articol vestimentar pe dos ( nu știu de ce), când dorm un picior trebuie sa fie descoperit altfel nu pot respira, ușă de la camera deschisa măcar putin( și aici se bate cap în cap cu nevoia fiică- mii de a o vedea închisă), nu suport sa fiu ținută de ambele mâini și flanelele cu gat. Nu mănânc nici un fel de specimen marin care nu are formă de pește ( am lucrat 10ani ca bucătar într-un restaurant cu meniu de mare), nu mănânc supe creme verzi, toate lucrurile pe care nu îmi place sa le mănânc le asociez cu ceva care ma dezgusta ( melcii – muci, crema de urzici – caca de rață …) nu suport mărarul și leușteanul, nu pot sa mănânc nimic umed care a fost atins de altcineva înainte, adică mănânc pâine dacă mi-o dai din mana ta dar nu și brânză. Când plec de acasă ( chiar și într-o plimbare) trebuie sa știu dinainte exact unde și pe unde voi merge. Nu suport când deodată se schimbă direcția.
O mamă, mulți pitici am pe creier.
Marea ciudățenie a minții mele e plănuiala sau optimizarea cum îmi place mie să mă alint. Și zic că e o mare ciudățenie fiindcă eu sunt o mare întârziată și procrastinatoare.
Nu-i așa că-i ciudat?
Drept dovadă și ora la care scriu acest comentariu ( azi am schimbat mobila de bucătărie și am șmotruit toată ziua, dar nu mă puteam duce la somn fără să-l citesc pe Vasilescu & Co).
Mă întrebam, în timp ce citeam ciudățeniile tuturor, de ce eu nu număr chestii când toc zarzavat sau fac găluște, perișoare, sarmale. Fiindcă eu mă gândesc la urmatorul pas cel am de făcut. Nu îmi place să „pierd timpul” scoțând și curățând toate legumele înainte de a mă apuca de gătit. În timp ce toc morcovul mă gândesc că urmează țelina, o localizez mental unde e în frigider, mă întreb dacă vreuna dintre celelalte legume fierbe mai mult decât țelina, d-astea, înțelegeți ideea. Asta fiindcă îmi place să improvizez mâncăruri și nu respect rețete. Nici măcar la prăjituri 😁 (și dacă pun și o mână de nuci nu iese mai bun, sau 50g de cacao în loc de 50g de făină?)
Tot pentru eficientizare am mania să fac chestii pentru mâine, ca să-mi fie mai ușor mâine, apoi mâine voi face chestii pentru poimâine și tot așa.
Chiar și dimineața la cafea, înainte de a pleca la muncă mă mai izbește câte un gând să fac nuj ce să-mi fie mai ușor când mă întorc și iar întârzii.
Probabil vă gândiți că ceva nu fac bine din moment ce tot sunt o întârziată si procrastinatoare. Băi, am câte o zi în care mă pălește o leneee, d-aia de ți-e greu să scoți telecomanda se sub șold deși te-nghioldește și-ți fute zenu’ sau cobor geamul din dreapta și deschd oglinda cu umbrela că mi-a fost greu să ocolesc juma’ de mașină.
Altă manie, când am o zi leneșă, să beau cafea până când consir eu că nu mai am nimic interesant de citit sau vreun podcast de văzut. Asta face să beau si 5-6 cafele până pe la 2-3 după amiază și abia atunci consider eu că s-a terminat dimineața și poa să-nceapă circul. Rammstein când fac curățenie fiindcă mă energizează, Cranberries când împachetez rufe și fac ordine prin sertare.
Altă meteahnă (de dinainte de pandemie) să ma spăl pe mâini primul lucru cum intru în casă, la modul că mă descalț la ușă, deschid ușa de la baie cu piciorul (lăsată intenționat întredeschisă) și mă spăl pe mâini, abia apoi îmi șterg telefonul cu alcool și restul chestiilor aduse de afară ( cumpărături, portofel, țigări, brichetă și alte chestii folosite pe afară)
Mi-am dat seama că sunt cam exagerată când m-am oripilat văzând că domnul care a montat mobila azi s-a spălat pe mâini doar după ce a folosit baia, în rest a pus mâna pe suruburi, șurubelnițe, frunte, burghie, piulițe, ureche, bormașină, dibluri, nas, ruletă, țigări și probabil înainte să vină atinsese volanul, portiera whatever și eram atentă la tot ce atinge el încât să știu ce trebuie dezinfectat.
În rest mănânc orice, doar halvaua cu reticență fiindcă am mâncat „pe săturate” în copilărie și vreo 15 ani numai gândul la ea îmi dădea senzație de vomă. În schimb nu am nici cea mai mică problemă cu turrón-ul spaniolilor, care-i aceeași chestie dar cu migdale. Fază funny cu mâncatul aperitivului când am venit în Spania, fiindcă neștiind de obiceiul lor cu tapas, primele dăți lăsam aperitivul neatins „neah, dacă e reciclat sau nu se vinde? ” Abia a 3a-4a oară am mâncat, după ce am aflat de obiceiul lor și am observat că absolut toată lumea mănâncă. Deh, tânără și neumblată prin țări străine plus reticența în fața chestiilor gratuite. Ah, încă o manie: chestiile gratuite îmi trezesc suspiciuni 😬
Cam atâtea îmi vin acum în minte. Ma bag la somn, că acuși se trezește John Snow și iar mă găsește în salon zâmbind la telefon. Nu că nu e mișto când îi mai trezesc niște suspiciuni aiurea 😉
1. Ma enervează maxim când trebuie sa ajungem undeva, intr-un timp limitat, și soțul se tandaleste pana plecam de acasă. După ce în sfârșit plecam, oprim la primul peco sa luam o apa, mai mergem 10 km, oprim la alt peco sa mergem la toaleta, mor lent!!! Ultima răbufnire am avut-o la aeroport, când trebuia sa ne imbarcam și fix când eram la coada de rupere a biletelor, l-a apucat mersul la toaleta. Omul se misca cu fix 1 minut înainte sa decoleze avionul și sa plece trenul/masina/autobuzul.
2. În trafic, cei care merg cu 70-80 km/h și în momentul când te apropii de ei accelerează și nu te lasă să depășești. La curbe, o lasă cu 40, pe drum drept, iar accelerează. Dacă întri în depășire și în fata urmează o curba, accelerează cât îl tine mașina, numai sa nu te lase sa depășești. Este cel mai periculos specimen și autorul moral al multor accidente. Curios e ca după ce îl depășești, o lasă iar moale și rămâne în urma.
3. Cetățeanul Nelu, șofer de Dacie bililita în garaj, care pleacă la serviciu cu o ora înainte și pentru ca e in grafic si mai are încă 30 de minute pana când se deschide incinta, se pune pleasca pe banda 2, din 30-40 km/h nu iese și nu se da pentru nimic în lume. Semafoarele sunt toate verzi, în fata e liber, el …se taraie. Eventual trece, iar tu ramai la semafor pentru următoarele 80 de secunde. Nu contează ca toți îl depășesc prin dreapta, lui Nelu nu ii „fileaza” nimic, cum ca ar trebui totuși sa se dea la o parte. El mai are 30 de minute, de care trebuie sa tragă. Me, myself and I.
4. Oamenii care plescaie.
5. Nu ma așez intr-un pat cu lenjeria proaspăt schimbata, decât dacă fac un super dus și schimb tot de pe mine. Niciodată, dar absolut niciodata nu ma așez cu hainele de pe strada. Nici macat la hotel.
6. Mâncarea aruncata. Dar nu pentru ca s-a stricat, ci pentru ca e de ieri. Și risipa în general. Stersul pantofilor cu prosoapele de la hotel, lăsatul apei sa curgă zeci de minute, centrala sa duduie în casa, iar tu sa ții fereastra larg deschisa etc.
7. Contactul pielii cu hainele ude.
8. Pâinea inmuiata în apa, în lapte, în ciorba. Mi se face greata pe loc.
9. Pupatul copiilor pe gura, chiar și de către părinți.
10. Oamenii care nu răspund la salut . În momentele în care ești numai tu și persoana respectiva si va întâlniți face to face. Nu ca nu a auzit…Moooammaa, întru în rosu instant. Sa te mai salute moartea!!!
Hai că m-am mai linistit, că mă gândeam la un moment dat că o iau ușor pe cele plaiuri, dar când văd cantitatea de dileală vărsată ici-șa, mă consolez că nu-s singura defectă. Mă rog, more or less…. So, acquiesez cu multe dintre dilelile, hai să le zicem frumos „particularitățile” fiecăruia dintre cei care au dorit să împărtășească cu noi vașnicii pitici care le populuează/poluează tărtăcuța. Nu suport:
1. nu suport familiaritatea vânzătoarelor, taximetriștilor, manichiuristelor sau a oricărui slujbaș, de orice fel; exprimările de genul „cu ce te servesc, iubita?” îmi irită instantaneu neuronul care scoate sabia- mama m-a invățat să vorbesc cu dvs, tu de ce nu poți să o faci?
2. știu că s-a mai spus, blatul sau masa de bucătărie pline de firimituri sau murdare/pătate de orice; dacă nu șterg la ele în fiecare zi… mai ales când ai un consort insomniac pe care îl pălește foamea la o oră mică din noapte și își construiește un sandviș mic…dimineața când intru în bucătărie găsesc urmele masacrului- firimituri, cuțite și lingurițe murdare, borcane de muștar, maioneză, etc lăsate alandala… negru văd în fața ochilor, iar scoate ăla micu’ sabia…fmmmm
3. perdelele trase aiurea/pe jumătate; are un obicei al meu să deschidă geamul dimineața să stea mâțele la aer; nicio problemă, dar dă nene perdeaua la o parte cum trebuie, deschide geamul pentru blănoase, nu agăța perdeaua în geam, că de aia avem plase speciale, nu intră tăunul în casă că ai lăsat tu perdeaua vraiște, fmmm
4. să merg la cineva în vizită, iar gazda să fie într-o convorbire telefonică pe care să nu o încheie imediat;
5. da, țiganii…
6. da, pupatul copiilor pe gură- se strânge carnea pe mine, brr
7. plescăitorii, sugătorii de măsele, țâțâitorii, furnizorii de orice fel de zgomote ….
8. risipa, de orice fel… apă, mâncare, lumină; acu’ nu vă imaginați că am tăiat coada blănoaselor ca să fac economie la căldură
9. oamenii care fac mizerie, lasă gunoaie oriunde; strânge dreacu după tine că nu ai sclavi!
10. jegurile care parchează pe locurile celor cu handicap…
11. cei care te ling pe ceafă la orice tip de coadă… îmi crește pulsul la 100 imediat! m-am și certat cu niște neandertali prin supermarket, la farmacie sau unde mi s-a întamplat; să își miște fizicul și să nu se urce pe mine; tot aici și cei care se strecoară pentru că au găsit breșa dintre mine și cel din fața mea; e problemă de dinainte de pandemie, traume de la cozile din comunism…scuza aia că „nu v-am văzut” mă scoate din minți; iar iese ăla micu’ cu sabia… băi nene, transparentă nu-s! fmmmm
12. diminutivele, of, da, diminutivele…
13. oamenii care se plâng de orice; colegele care dacă vor ceva de la tine o fac pe un ton miorlăit; în pana mea, vorbește femeie clar cu subiect și predicat, și nu mă aia la cap, că nu-s bărbat, iar miorlăiturile mă lasă rece…;
Gizăs, mai am dar m-am întins și mai sunt și alții „sănătoși” ca mine care poate vor să zică și ei ceva…
14. varza de Bruselles și urzicile:)
@Cristinica De punctul 2 mă fac şi eu vinovat cu insomniile dar curăţ după mine. Feciorii mei fac şi ei la fel noaptea, dar şi atunci şi noaptea şi ziua nu fac ei pic de ordine. Mi-am făcut sânge rău, i-am certat degeaba, până într-o zi când am avut revelația ca vor pleca de acasă şi atunci n-o să mai am nervi de ăştia, dar şi viața va fi pustie fărã ei prin preajmă, de atunci n-a mai contat.
Ah, ce m-ai lovit cu alea cu mâncatul noaptea și cu pupatul copiilor în bot. Giiiizăăăs! 🤬
Și cu restul, dar cu astea în mod special!
Adaug si eu una recenta pe care nu o aveam dar in timp a devenit vitala…pe restul nu le mai enumar ca nu are sens
Volumul sonorului de la la tv, in masina, de oriunde trebuie sa fie pus pe un numar impar intodeauna, minutele la gatit la fel,numar impar.
Deh…OCD rulz!
😂😂😂 Bun venit în clubul celor cu țigle lipsă!
Da … eu le am cu numaratul dar sigur te intrec.
Numar tot ce se poate numara: treptele, hainele cu care umblu, cuvintele dintr-o propozitie, silabele si literele din cuvinte, hainele puse la spalat, pasii pana la … oriunde ma duc, respiratiile (cand nu am ce face), de cate ori dau cu matura, aspiratorul sau mopul, inghititurile cand mananc, clamele de hartie la birou … etc. ai prins ideea.
Problema principala nu este ca numar tot ce se poate, dar numerele trebuie sa fie nu numai pare dar trebuie sa fie divizibile cu 4 …
Nebunie de economist …
Ahahahahaha, citind comentariul tău, mi-am dat seama că și eu număr mișcările cu mopul/aspiratorul 🤣 nu realizasem că o fac, but…there you have it!