Articol scris de Iulia.
…
Scurt preambul explicativ: sunt născută și crescută la Brașov, de unde am luat calea bejeniei spre capitala patriei, întru desăvârșirea studiilor superioare, ca să îngroș și eu rândurile nenumăraților deținători de diplome mai mult sau mai puțin utile.
După 8 ani de București, pentru a-mi păstra integritatea psihică – mă rog, cât se mai putea – am decis că nu mai suport și că vreau să mă întorc acasă, în provincie. Așa că prin octombrie 2009 i-am anunțat pe ai mei că îi rog să prospecteze piața imobiliară locală, iar în decembrie mă mutam cu arme, bagaje și cățel (dada, știu, ăsta e blog de pisicari, dar între timp am remediat situația, că dețin și pisică, nu săriți la beregată) într-un frumos apartament brașovean.
Nu trecuseră bine vreo doo săptămâni de când mă (re)instalasem acasă, că într-o zi mă sună maică-mea:
– Auzi, m-a sunat azi una, cică o cheamă Esmeralda Nuștiucum și e vecina ta, din apartamentul de dedesubt.
– Ce alea?!? Cum s-o cheme Esmeralda, nu ți-e bine?
– Nu știu, no, așa a zis femeia, așa îți zic și eu!
– Nfine, să zicem. Și ce voia?
– Cică te roagă frumos să nu mai faci zgomot noaptea, că nu poate să doarmă!
– ???
– Da, cică noaptea aude gălăgie și bubuieli… Și te roagă să nu mai faci…
– Ooook…
Am ridicat din sprânceană a nedumerire, da am zis că nah, cine știe, poate am mai făcut ordine prin casă la ore mai târzii sau ceva, că deh, abia mă mutasem… Și o fi femeia mai sensibilă… Plus că e drept că pe vremea aia aveam și un gabarit deloc de neglijat, așa că… Mi-am zis în sinea mea să încerc să fiu mai atentă, am asigurat-o și pe maică-mea că voi depune toate eforturile necesare întru asigurarea unei bune și pașnice conviețuiri în imobil și în secunda doi am uitat toată tărășenia.
Ah, naivă și neștiutoare ființă ce eram… Distracția abia începuse.
Mai trec vreo câteva zile – o săptămână, vorbesc cu maică-mea la telefon și când să închidem, își aduce brusc aminte:
– Fii atentă, că era să uit!
– Ce?
– Păi stai să-ți zic!
– Păi zi, femeie!
– Ghici cine m-a sunat iar?
-… (urăsc asta cu „ghici…”. Dacă ai să-mi zici ceva, zi, în papucu’ meu, n-o mai arde pe suspans!)
– Esmeralda! (râde)
– Așaaaa…
– De data asta m-a luat tare. Că nu se poate așa ceva, că ea nu mai suportă, că înțelege că abia m-am mutat, da cât mai am dom’ne de gând să plimb mobila aia prin casă? Că ea nu poate să pună geană pe geană, ba mai mult, și-au stricat și tavanu’ proaspăt zugrăvit, că atunci când fac io gălăgie, ea îl pune pe bărbac-su să bubuie cu coada de la mătură în tavan, ca să mă potolesc. Da’ de unde? E degeaba! Și pur și simplu nu se mai poate așa ceva?
Deja râdeam cu zgomot.
– Stai așa, să pricep și io! Deci aparent pe mine noaptea mă apucă mutatu’ de mobilă?
– Așa zice ea… De obicei, pe la 3-4 dimineața…
În momentul ăla m-a bușit o rafală d-aia de râs, de mi-au zburat niște muci dintr-o nară.
– Bre, tu îți bați joc de mine?!?
– Nu, tu! Serios, așa mi-a zis. M-a uluit așa de tare, că nici n-am știut ce să zic… Îmi venea să râd, că nu prea îmi venea să cred, da asta suna serioasă rău…
– Bine, da îți dai seama că probabil e oleacă dusă… Adică, tu chiar mă vezi pe mine punându-mi ceasul să sune la 3 dimineața, ca să mă apuc voinicește de mutat mobile?
– Păi, nu prea…
– Ok, și ce i-ai zis până la urmă?
– I-am zis că nu prea cred că de la tine se aude gălăgie, poate de la alt apartament… Și că, dacă totuși are vreo problemă, să urce să vorbească cu tine, că doar cu tine are ce are, nu cu mine!
– Ahahaha, abia aștept să mă trezesc cu ea la ușă!
Deja îmi imaginam cam în câte moduri aș putea să o trimit pe distinsa doamnă la originile domniei sale…
Mbon, încheiem conversația, uit în secunda doi discuția.
A doua zi, descopăr cu uimire o misivă în cutia poștală.
„Vă rog frumos să încetați cu gălăgia pe timp de noapte, vă aduc la cunoștință că orele de liniște sunt xxx (whatever the fuck a scris ea acolo). Dacă nu încetați, vă anunț că voi lua măsuri!” semnat: Esmeralda Cutărescu.
Urcam scările, citeam și râdeam. Și mai citeam o dată, și iar râdeam.
Băi, cât de sanchiu în cap să fii? Sau cât de mult timp liber să ai? Adică femeia și-a luat din timpul ei, a făcut muncă de cercetare să găsească numărul de telefon al maică-mii, să o sune p-aia în mod repetat, după care să îmi lase mie mesaje pseudo-amenințătoare în poștă?
În plus, mă bușea râsul de fiecare dată când îmi imaginam cum balenuța de mine se trezește buimacă la 3 dimineața în sunet de deșteptător, în pijamăluțele pufoase cu norișori, cu părul vâlvoi, și unde nu mă apuc să-mi suflec mânecile și să târ de mobila ceea prin toată casa, de colo-colo. Iar după o vreme în care fac treaba asta, în timp ce un rânjet mefistofelic mi se lățește peste meclă, la un moment dat, la fel de brusc cum am început, opresc toată operațiunea și mă duc mulțumită înapoi în pat, la nani :))))
Gizăs… În fine, trece ziua, iar uit subiectul. Nu, nu pentru că-s excesiv de senilă, ci pentru că în general am tendința să nu prea îmi ocup memoria cu toate tâmpeniile.
Mai trec câteva săptămâni în care nu se mai întâmplă nimic notabil, așa că nu mică mi-e mirarea când, venind într-o seară acasă de la corporație, aflu în cutia poștală o nouă misivă. De data asta însă, nu ticluită cu drag de către vecina, ci întocmită formal de… țineți-vă bine… un organ al legii! Adicătelea milițianu’ de proximitate. Că am uitat să vă spui, cam așea, în capătu’ blocului, mai pă dreapta, era secția de miliție a cartierului. Unde aparent distinsa doamnă depusese o reclamație la adresa mea, pentru căci îi perturbam liniștea și odihna cea de toate zilele. Și organu’, dând dovadă de competență și profesionalism, mă invitase politicos pentru ca să dau cu subsemnata, să spun ce am de spus în apărarea mea.
Booooon. La ora și data indicate în misivă, mă prezint la secție. Mă întâmpină un organ polițienesc plin de o acreală cum rar mi-a fost dat să văd (și mă pricep la acreli, că dacă mă calci pe bătături, pot să fiu mai acră decât un TIR încărcat cu lămâi necoapte), care îmi răspunde la salut cu un „Mdea, ce doriți?” aruncat din vârful buzelor.
– Am primit în poștă acest bilet (și i-l flutur prin fața meclei), așa că m-am prezentat…
– Mdea. E cazu’ lu’ colegu’. (hopa, deja e „caz”, taci că e groasă… m-au ginit ăștia că am genă de infractoare…). A doua ușe pă stânga.
Mă deplasez la ușa indicată, intru, dau bună ziua, mai explic o dată cine sunt și ce caut acolo. Organul din încăpere îmi indică cu o ridicare de bărbie să iau loc pe unul din scaune, îmi aruncă în față o foaie de hârtie și un pix și începe să turuie fără să respire:
– Așea. Scrieț acolo după cum urmează: „Subsemnata…, nume prenume domiciliu numele părinților serie și număr de buletin adresă de domiciliu ocupație locul de muncă actual…”
– Aoleu, stați așa, luați-mă încet. În primul rând, ce scriu aici?
– Cum ce scrieț, doamnă? Sau don’șoară, în fine… Cum ce scrieți? Declarație!
– Păi bine, da’ ce declar?
– Păi scrieț ce aveți de zis cu privință la reclamația care vi s-a adus.
– Păi bun, dar îmi spuneți și mie totuși ce am făcut?
– Păi nu v-a zis colegu dă la intrare?
– Nu.
Oftează, își dă ochii peste cap, merge la un fișet d-ăla metalic de prin anii 70, deschide ușile, trage o limbă peste un deșt și ia la lins niște foi. Într-un final, o recuperează victorios pe aia pe care o căuta și mă edifică:
– Mdeci. Zice aicea doamna Esmeralda Cutărescu, vecină a dumneavoastră, cum că aveți o conduită necorespunzătoare traiului în comun la bloc, că nu respectaț orele dă liniște și îi tulburaț domniei sale odihna, care dânsa prin urmare nu mai performează corespunzător la locu dă muncă al domniei sale. De asemenea, aveț un animal domestic, respectiv câine, care produce zgomote supărătoare în timpul zilei – probabil când plecaț dumneavoastră dă acasă – precum și pă timp dă noapte.
– Păi de unde știe dânsa că produce câinele zgomote ziua, nu e la muncă în timpul zilei? Întreb și io, nu dau cu paru’…
– Doamnă, nu știu io dă unde știe dânsa, io știu dăcât ce scrie aicea și vă aduc și dumneavoastră la cunoștință. Deci, scrieț acolo, pă foaie: „Subsemnata…, nume prenume domiciliu numele părinților serie și număr de buletin adresă de domiciliu ocupație locul de muncă actual…”
Nu știam cum să fac să nu râd chiar ca vaca, așa, pe față. Dar am depus un efort supraomenesc și am scris. Am scris cine sunt, cum mă cheamă și ce fac io pe lumea asta, precizând faptul că nu execut activități nocturne sau diurne producătoare de zgomot dincolo de limitele bunului simț, precum și faptul că potaia din dotare este profund ocupată să sforăie cu clăbuci când nu sunt eu acasă (precizare: era vorba de un cocker spaniel, de vreo 13 kile în viu, deci și dacă s-ar fi apucat să sară coarda sau să exerseze step cât eram eu pe plantație, mă îndoiesc sincer că s-ar fi auzit până dedesubt; nu de alta, dar blocul era unul din ăla țeapăn, construit de fostul Trust de Construcții din Brașov, fără economie la materiale).
Și am încheiat această deosebit de plăcută interacțiune cu funcționarul statului după ce acesta m-a asigurat că se vor depune toate eforturile necesare cercetării circumstanțelor și mi se va comunica rezoluția (nu, nu aia de Anu’ Nou).
To be continued…
Bună rău Esmeralda, la vremea ei…dar de când e babă s-o mutat în Brașov, se pare, iar de ciudă dă cu mătura-n tavan. Chiar că ayayay Esmeralda…pușca și cureaua lată… 😀
P.S. Ce să mai „to be continued” c-ajungem la parastas… 😀
Comentariu beton!20
Țin-te bine, că mai e mult și bine din epopeea asta… Esmeralda doesn’t give up asa ușor 🤣
Comentariu beton!31
Mă așteptam la concluzia izbavitoare pentru o masivă halcă a populației, că și grașii pot face sex.
Bine scris, ai putea face pe un blog în fiecare sâmbătă.
Comentariu beton!43
🤣🤣🤣
Si acum, io tre’ sa stau pe ace pana la episodul urmator? Adica, pana sambata viitoare? Pana si „Tanar si nelinistit” era in fiecare zi!
Asta e sadism curat.
Comentariu beton!111
Io i-am zis că exact așa o să se intâmple, dar ea, tânără și naivă, nu m-a crezut. Well, s-o văd acum pe unde scoate cămeșa.
Las că scoate Esmeralda cămeșa și scapă Iulia tura asta. Tura viitoare. 😀
@Ruxandra, it gets better 😁
(bine, nu pentru mine, că acu o să stea șefu cu biciul pe mine pentru continuări 😂)
Comentariu beton!18
@Ruxandra, sper ca povestea să n-aibă numărul de episoade ale filmului😃😀
Comentariu beton!14
Decât o precizare doresc a face. Pe ființă realmente o chema Esmeralda, nu am inventat eu asta. Și tot ce povestesc aici e 100% real și s-a întâmplat! Jur pe roșu, cu martori!
Comentariu beton!29
@Iulia, eu cred. Da’ Esmeralda asta nu are mai mult de 30-32 de ani, este? Că prenume de genu’ ăsta (Esmeralda, Isaura, Corado etc.) au început să apară după ’89
@Anel, ceva de gen… Eu aș fi estimat-o undeva între 30 și 40, cam p-acolo.
Acum o să stau în suspans și n-o sa pot sa dorm noaptea. Când aflam ce s-a întâmplat cu Esmeralda? Poate mutau aia in telenovelele ce rulau noaptea la ea pe tv, mobila.
Comentariu beton!18
Io prestez continuarea, da șefu o să decidă în ce ritm publică 😁
Bravo, Iulia! Pune de-un foileton.
Posibil Esmeralda sa prezinte semnele unei demențe senile sau semnele unei alte boli psihice.
Am si eu in bloc asemenea exemplare ciudate , insa majoritatea sunt oameni trecuti de o anumita varsta cum presupun ca este si Esmeralda.
Batranetea este o haina urata si grea dar am descoperit ca si multi tineri sunt plecati bine de tot cu sorcova.
Si da, ma intereseaza continuarea acestei telenovele de provincie pentru ca oricum pe Netflix ruleaza doar porcarii with political correctness .
Comentariu beton!22
Nope, Esmeralda era doar sanchie. Avea undeva între 30 și 40 de ani, cam așa, deci nu vârsta era de vină 🤪
@(alta) Iulia eu zic ca Esmeralda era doar o domnisoara bătrană si acra pe care nu se milostivea niciun specimen masculin sa o tufe deci heităriță de profesie se preocupa cu ciulitul urechilor la vecini…
@Aura, vezi mai sus. Nu era nici bătrână, ba mai era și măritată cu unu cu o meclă de prost, ‘nalt ca bradu și prost ca gardu 😁
🤣🤣 vreau continuarea neapărat!
Erai cam ca in „Procesul” lui Kafka, la asta m-a dus gândul 😁
Comentariu beton!14
Fix Kafka a fost toată aventura asta, pe cuvânt de cercetaș. Am avut foaaaaarte multe momente când m-am întrebat „Is this for f*cking real?!?!?” Well, a fost.
Comentariu beton!18
Aha! Deci dumneavoastră ați stat deasupra apartamentului meu în urmă cu fo 15 ani? Dimineața, pe la 6.00-6.30, da’ în fiecare dimineață, mă rog zi lucrătoare, cineva se încalța în pantofi cu toc din ăla cui și se plimba prin casă, până la baie, până în dormitor, ba în bucătărie, iar în dormitor, din nou la baie, și tot așa timp de vreo 30 de minute. Gata, vă știu, vă știu doamnă:)))))😁😆🤣
Comentariu beton!50
Aoleu, vecine, ai ajuns să mă și bântui? (a răposat bietul moșuleț, cu vreun an jumate înainte să mă mut) 👻
Pe-atunci locuiam cu chirie, bine, cred că și persoana respectivă, da’ a fost stresant rău de tot. Dar nici curaj n-am avut s-o întreb ce plăcere are să se plimbe prin casă în fiecare dimineață pe tocuri. De fiecare dată când o întâlneam, îmi spuneam: „gata o întreb” după care, când ajungeam în dreptul ei mă înmuiam: „lasă data viitoare”!
După un timp mi-am dat seama că a dispărut sunetul (eu plecam foarte des în delegații și nu am realizat când) și am scăpat de „tortură”
Moșulețu nemulțumit de mersul meu pe tocuri prin casă era la București. Și mi-a pus în vedere nu numai să nu tropăi pe tocuri prin casă, ci și să nu mai trag apa la wc după ora 8 seara. Dacă mă taie, să-mi fac nevoile și să trag apa o singură dată, dimineața. Fac și economie așa. 😂
Comentariu beton!23
Cred ca stiu deznodamantul (spoiler alert)… Apartamentul Iuliei era el deasupra…dar putin mai la stanga…
Nope. Era fix deasupra. Ni la stânga, ni la dreapta.
alooo, tuși, păi ce’acem acilișa!?
zi măcar numărul secției de poliție, sunăm acolo și aflăm ce sa-ntîmplat…
că sigur s’teți celebre, matale și esmeralda, nu?
Comentariu beton!24
Secția 1 din Brașov 😁
Baftă să te bage în seamă dom’ comisar 😂
Comentariu beton!17
Multumesc Iulia,ai adus soare,desi la capitala e nor si ploua ; nu-i corect sa ne tii pana sambata viitoare,dar eu te iert . Una de asta am patit si eu acum doi ani. Prietena de la 1,ca eu stau la2, s-a tot invitat la cafea,singura vecina cu care comunicam,blanda,draguta…alea alea. Dar intr-o zi ma suna ca ea are pete de apa pe tavan ! Aoleu,dar eu nu fusesem acasa de ceva zile…! Sun la seful constructorilor din complex (inca se mai construia) si spun problema. Omul imi explica sa stau linistita ca tevile de apa de la centrala ,trec prin tavan,deci nu eu eram problema ci chiar „prietena” ! Asta i-am comunicat distinsei si ce sa vezi…mare scandal ce mi-a facut in strada ! Ca:necivilizata,nu stiu sa ma port…etc. Am avut impresia ca va face un atac cerebral pe loc si am incercat sa o linistec ! Avem ceva varsta,amandoua ! Si cum chiar ma grabeam,n-am mai prelungit-o si am plecat. Ce voiam sa va zic de fapt,este ca unii oameni au atata fatarnicie in ei,incat nu poti crede ca este adevarat. Dupa doi ani,inca o salut,dar atat! Si am gatat si cu prieteniile din vecini. Timpul liber se poate umple cu orice altceva decat aceasta toxicitate.
Comentariu beton!20
E, înseamnă că io am dus-o bine, Esmeralda m-a nesuferit din prima 🤣
L-ai lăsat neterminat. Rușine!
Ăsta a fost articol gen teaser d’ăla ? Urmează o serie nelimitată și neliniștită cu Esme ? Pfoaaiii … fan mă fack😋 Musai să îmi iau porncorn azi 🤭
În rolurile principale : Esme, Tuși Iulia, Milițienii și prazul … ăă … potaia 🤣
Ne-ai tradus bine de tot.
Ardeleanu’ și biștarii … îți dau contul!? Cum pentru ce !?? Păi să mă plătești dublu … nu ca MV 🤪🤣🤭
Mâncați maioneză când o s-o predat lecția aia cu părțile unei compuneri la școala dvs!? 🤣🤣🤣
Comentariu beton!25
Dadada, e foileton. Mai urmează. Vedem în ce ritm, asta decide patronu 😁
Io mâncăm maioneză mereu, nu numa la lecția de compunere.
Tot ce pot să dezvălui e că la un moment dat a apărut în peisaj și un ciocan 🔨
Și? Mai departe? Ne lași așa in suspans? Când am citit am zis că eu is… 😂 😂 😂 😂 Aceleași problemă numai că sunt el și ea și nu se mai satura de reclamații…
Ohoo, stai să vezi ce-a mai urmat… 😈
De abia aștept continuarea, sigur nu ai fost tu vinovata.
E cum dracu nu? Io întotdeauna sunt vinovată de ceva rău 🤣
Nu, nu, nu, nuuuu.
Vrem continuarea. Acum.
Că eu nu pot sa-mi beau cafeaua altfel.
Hai.
Un L.E., acum se poate?
Nope, că nu încape toată epopeea într-un L.E. 😁
Ok, postare separată atunci!
Dar azi.
Adică chiar acum?
Se poate?😂😂😂
Aș presta cu drag, da mă chinui să fac copchilu să pârtzâie și asta îmi ocupă tot timpu 😂
fistic; garantez
Zici? Nu-i prea mic? Are dăcât trei ani juma 🤔
pe la 4 cred că i-am dat prima oară? nu știu să fie alergen; diar atenție să muște, you know…
Păi d-aia mi-e teamă, că nu știu dacă e în stare să mestece, mi-e să nu înghită ca apucatu… Deocamdată dau cu Debridat și alte alea în el… 🙄
Am și eu un domn de culoare alb închis care canta la nunți și exersează la trompeta in apartament și mai am un domn care se pare că recondiționează in casa rame de lemn de la geamuri. Nici eu nu mă plictisesc in bloc. Trebuie să așteptăm până sâmbăta viitoare pentru continuare sau avem pe Voyo cu o zi mai devreme? Că nu mai pot de curiozitate
La bloc niciodată nu e plictisitor. Da lasă, că nici la casă… Dacă mai apuc, poate relatez și aventurile cu vecinu de la prima noastră casă 🙈
‘Tușa Iulia, “Young and Restless”?😜😂
Sper sa citesc finalul până ies la pensie?!
PS Și noi tot posesori de Cocker Spaniel! 💕
E, nu chiar, da ceva episoade tot sunt… 😁
Aștept continuarea. Nu sunt omul caruia sa ii placa suspansul…
Fiti pe faza, Iulia pina acum a facut promo, vizionare gratuita, una, alta, un studiu de piata sa evalueze gradul de addicted, un ultim episod moca si de saptamana viitoare platim abonament ca la Netflix. 🙂
Isi doreste cu ardoare aspiratorul ala si domnu’ Fritz n-a prestat cum a promis. Sau s-or dus banii pe masini si motoare. 🙂
PS. Se pare ca nu exista bloc fara paranoicul de rigoare.
Comentariu beton!16
Buhahaha, io nu cer bani, că-s generoasă, da nu se știe ce decide @MV, că el mă ține moca aici, la el pe tarla 😁
@Nemo ești pe aproape, a văzut că sunt hotărât să fac manevra cu biluțele din dotare și vrea să strângă biștarii înaintea mea pentru că, da, la noi totul e o competiție. Game on! 😆
Dacă nu ma înșel, există o prevedere legală ca în fiecare bloc să existe minim un psihopat, altfel nu primește autorizație de dare în folosință. 🙂
Presimt că o încurc că am dat din casă…
Poi na, ce, să-mi aud dupaia că tu aduci biștarii mulți în casă și io sunt o întreținută? 🤣
@Fritz, nu stiu ce sa zic, asta cu concurs, cine aduce mai multi bani in casa…din ce am invatat din literatura de specialitate, recte Dune cu Bene Gesserit si Roata Timpului cu Aes Sedai, care va sa zica in ambele cazuri un fel de sorority, adica numai si numai femei e ca dragele de ele au de regula proiecte pe termen lung, pe care mintea noastra de maimute in calduri nu prea poate sa le cuprinda si, chiar daca sunt obligate prin legaminte magice sa spuna numai si numai adevarul, cel rostit de ele nu e cel inteles de noi.
Astea fiind spuse, indemnurile ei, cu „Lasa, draga, nu te sacrifica” si altele de genul poate sa ascunda ceva idei de, cum sa formulez…largire a familiei?
Si nu te gandi ca e vorba ca se muta soacra la voi cateva zile… 🙂
@Nemo, îți garantez în scris că gânduri de lărgire a familiei din partea mea nu există sub nici o formă. Copchilu de-l avem e mai mult decât suficient, iar decât să stau cu maică-mea în casă, mai bine mă mut la cort.
A, o să mai luăm ceva câini, la un moment dat, deci până la urmă, o lărgire a familiei va exista 🤣
În rest, soțul meu suferă de sindromul locului întâi, iar eu m-am adaptat situației 😁
Citind aici am ajuns la concluzia ca in fiecare bloc din Brasov exista câte o Esmeralda. 🤔 Va jur 😂
Aoleu, asta ar fi nasol tare 😂
Deci, ca o concluzie intermediară, pare cam complicățel cu integritatea psihică și în provincie. Am peste 20 de ani de București, am locuit la cămin, la bloc, la casă, am avut tot felul de vecini, dar așa esmeraldenie n-am trăit. Încă. :))
Nici nu ți-aș dori. Acu râd, da atunci am avut momente când îmi venea să-mi iau câmpii 🥴
Pe mine vă rog să mă anunţaţi când apare ultimul episod. Aşa fac şi cu serialele. Aştept să apară toate dintr-un sezon şi abia apoi încep să le vizionez.
Referitor la deznodământ, nu am nici mai vagă idee. Aş fi zis că erai tu somnambulă (parcă ţin minte, vag, că ai spus pe aici în treacăt; sau ţin minte prost?; nu bag mâna în foc). Şi de asta nu erai la curent cu zgomotele nocturne din apartamentul tău şi nu auzeai nici coada cea nervoasă de mătură ce se zbănţuia în tavanul de jos. Dar ipoteza asta nu pare să se potrivească cu indiciile de prin comentarii (din care cam rezultă că Esmeralda ar fi buboiul poveştii). Deci, no clue.
Comentariu beton!16
Băi, nu, nu-mi amintesc episoade de somnambulism, da dracu mai știe… 😂
Lasă mailul la șefu și trimitem notificare când e gata, să poți savura totul dintr-una 😁
Apropo de seriale, noi ne-am apucat de Gheim of Tronz când era pe la penultimul sezon, parcă. Și ne-am uitat ca proștii și, evident, am rămas cu buza umflată, că nu apăruse încă ultimul. Iar când a apărut, l-am pus pe soțul din dotare să se uite încă o dată cu mine la penultimul sezon, „să reintrăm în atmosferă”. Nu vrei să știi ce bodogăneli mi-am auzit 🤣
O idee bună, mulţam. O să fiu cu ochii pe mail, ca pe ciocolata din sertarul secret.
Dacă aia cu somnambulismul pică (bine că n-am băgat mâna în foc!), enigma este mai deep și mai întortocheată decât într-un thriller psihologic. Zgomotele chiar existau? 🤔
Cât despre bodogăneli, îmi imaginez. N-am răbdare să revăd ce am mai văzut.
La GoT am avut noroc că m-am apucat de el cu vreo 2 luni înainte de apariţia ultimului sezon. Şi totul a decurs fluid până la final, dar tumultuos ca o cascadă – din cauză de nopţi pe jumătate dormite şi binging la sezonul 3, parcă -.
Bănene, nu mai fă din astea. Scrie dreq cap coada tot, și așa ai obiceiul de a scrie mult, măcar nu mai stam până sâmbata ailaltă sau peste freo luna-două când ai de gând să ne anunți ce avea cucoana.
Aici nu faci cum vrei tu , aici faci ce zicem noi!
P.S. după 3 minute. Dacă aia din poză e Esmeralda, e claxonabilă.
Comentariu beton!22
Poi de ce, nu e mai fain așea? Să vă ucid cu suspansu?🤣
Nope, nici pe departe. Esmeralda din poveste avea o meclă acră și cumva…seacă, așa. Nici măcar urâtă nu puteai să zici că e. Era perfect uitabilă.
A,Io vreau mămică și continuarea, că eu locuiesc la comun dar pe orizontală,la noi s-a lăsat mereu cu constatări la fața locului și cu cheltuieli cu camere de supraveghere,care sunt 3 ale mele ,pe afară și 1 la idioata care a crescut o șatră de nepoți in curte,dar copiii mei să nu circule prin curte, să nu facă gălăgie…escroci care au avut de a face mereu cu legea,care au încercat să cumpere casele din curte dar nimeni nu le vinde pe 2 lei …a ,și important,unul din copiii mei are autism .
Nasol, îmi pare rău să aud așa ceva 😔
Am o idee care va crește profitul blogului (cu plăcere, MV 😁), având în vedere numărul de doritori să afle mai repede urmarea telenovelei, să introduci articole premium pe blog: cine vrea să citească contribuie cu o sumă modică (jumătate la Iulia, jumătate la șefu’ blogului, restul la mine, comision) și are acces instant, în secunda când se publică. Restul lumii, mai puțin curioasă, află urmarea sâmbătă pe la 8.30.
Aștept mânuțele roșii…
🤣🤣🤣 Aute vine are spirit antreprenorial p-aici!
Da’ pantofi cu toc si flec metalic cu care sa toncani la 5:30 in fiecare dimineata n’aveai? Ca io asa am patit. Vecina mea era trecuta de 50 si detinea acesti pantofi Guban… reminescenta din tinerete si pentru pastrare pana la cele vesnice le pusese flecuri metalice. Suna intr-un anume fel metalul pe gresie si beton dimineata, in fiecare dimineata, pana sa rasara soarele… Am rezolvat-o „elegant”, fara organ, tipand si eu la 5:30 dimineata „schimba potcoavele gloaba ce esti ca nu trebuie sa stie tot blocul cand faci tu ochi”. Case solved… a trecut la ceva care nu mai toncanea.
Esmeralda cu pricina poate auzea de la (alta) vecina zgomotele daca zici ca nu intelegeai motivul.
Ai să râzi. Am fix 1 pereche de pantofi Guban. Cred că i-am purtat de 2 ori în viață, ambele dăți la ceva „ocazie”, că-s d-ăia dă duminecă.
Asta nu cred că auzea for real ceva, cred că era doar sanchie și atât.
Am fost presedinte de asociatie vreo 3 ani( nimeni nu voia functia si pentru ca, la sedinte ma prezentam de fiecare data, m au” combinat” desi, dupa, mi a si placut,ca eu sunt cu hai sa facem, hai sa fie frumos la bloc etc).Plangeri erau saptamanal, pentru unii, in numele asociatiei( era legat de galagia de afara,noaptea,din cauza tinerilor de pe terenul de lg bloc) am si facut sesizari la politie, pe alt vecin l am amenintat ca i fac plangere dupa ce i a smuls unui alt vecin usa de la cutia postala si i a pus si bilete de amenintare( ca nu i convenea astuia ca animalul celeilalte familii facea pisu( deci nu nr 2) in dreptul blocului.
Multe se intamplau, ca unii chiar aveau/ au pasarele.
La noi nu știu să fi existat așa ceva (de președinte de asociație zic), da în general era o comunitate și o zonă fff ok, lumea cu mult bun simț și conviețuirea chiar ok. Da ce-ar fi veața fără oleacă de țăcăneală? 😁
Doamne ferește, Iulia, că mă omori cu suspansul!
Na! Să aibă dreptate și șeful de blog, carele frumos zice că ești tu o naivă. Toți ți-am sărit în cap!
Delicios scrii (și nu numai când e vorba de mâncare)! Așteptăm cu înfrigurare felul doi și mai ales desertul 😁
Stai că am în plan și ceva articole cu tematică gastronomică, numa să termine Miai cu dieta, că altfel sigur nu le publică 😁
@alta iulia: să ai grijă să postezi o rețetă in 16-40 de episoade, da?
Ep1: se incalzeste apa si se pune sare.
Ep2, dupa o saptamana: daca apa este prea sarata, se aruncă și o luam de la pasul 1.
…..
Plm, poate asa aflam si noi de revelion ca tu faceai sarmale.
Comentariu beton!18
N-ai făcut niciodată sarmale, e? Nu de alta, da nici o rețetă de sarmale nu începe cu „se pune apa la fiert” 😁
Iulioooo! Io mai făcui sarmale. Da’ ia încearcă tu să bagi carnea în varză verde, crudă și tare si zi-ne și noua dacă nu era mai bine sa oparesti puțin foilea alea inainte, în apa cu sare.
Si daca tot am zis de opărit: te arde? 😛
Opa, ai schimbat nick-ul, văd. Bit bipolar, are we?
N-aș ști să zic de opăreală, că n-am suferit, da tu pari să te pricepi 😘
Ayayay Iulia dragă 😀 abia aştept episodul următor! Aşa ceva..
Am avut şi eu de-a face cu organele legii în nişte situații halucinante, aşa că țineți-vă tare, că urmează un mini-roman:
Octombrie 2013, primul an de rezidențiat. Stăteam la masă şi scriam un concediu medical când îmi sună telefonul. „Bună ziua, vă sun de la departamentul juridic, trebuie să vă prezentați la sediul nostru să vă dăm o citație”. Ce fel de citație, despre ce e vorba, întreb eu. „Nu pot să vă spun la telefon, trebuie să veniți personal” 😮😮😮 până să mă dezmeticesc, primeşte şi colega mea acelaşi telefon. Stăm şi cugetăm pentru ce om fi chemate..o fi ceva în neregulă cu pontajul? Eu nu avusesem gărzi în luna precedentă din cauza problemelor de sănătate, iar colega urma să fie în aceeaşi situație..în camera medicilor se discută despre examenul de specialitate, care în viitor se va da doar în 3 centre: București, Cluj şi Iaşi. Aşa cum se întâmplă de obicei într-o situație absurdă mă umflă râsul şi îi spun în glumă colegei că noi nu ajungem până acolo fiindcă după toate aparențele ne vor da afară din rezidențiat 😂😂
După ce terminăm munca pe ziua respectivă ne ducem la direcția administrativă a spitalului să ne luăm citațiile vieții..ghici ciupercă unde trebuia să ne prezentăm peste 2 zile? Pam param pam pam..DNA 😛
Am simțit că fac infarct, AVC şi mi se înmoaie picioarele în acelaşi timp, iar la coborârea treptelor mă mir că nu mi-am înfipt botul în marmură.
Pe drum spre sediul DNA unde ne duceam să vedem despre ce e vorba discutam motive pentru care am fi chemate acolo: oare am scris greşit vreo rețetă electronică? Şi dacă am făcut asta, este răspunderea medicului specialist şi cel mult te amendează CASul..
Ajungem la infama clădire, ofițerul de serviciu văzând că mai avem nițel şi ne dăm ochii peste cap o cheamă pe procuroare. Ea ne spune să nu ne facem griji, că nu suntem suspecte, doar martore la nişte evenimente petrecute pe secția noastră. Ne lămurise buştean, ce să spun. Am început să calculăm cu ce medici am lucrat amândouă şi în ce perioadă. M-am dus pleoştită acasă şi l-am sunat pe taică-meu să-i spun despre aventură, nimerindu-l când era pe trepte, mai să se împiedice şi să-şi rupă ceva {ce $#@&&$$ a mai făcut copilul ăsta acum??!!}
Vine şi ziua fatală. După raport ne strecurăm afară din spital şi luăm un taxi, rugându-l să ne lase la capătul străzii să nu ne vadă toată lumea unde intrăm. Prima dată au audiat-o pe colega, apoi pe mine. Long story short-era vorba despre un post la rezidențiat destinat fiicei şefei secției respective, care fusese luat de către cineva fără pile, ulterior şantajată să renunțe. În plus distinsa colegă fusese pontată pe secția noastră fără să calce pe acolo mai mult de o săptămână. Am declarat ce aveam de declarat, citind şi recitind documentul până varianta finală surprindea într-adevăr ce voiam eu să exprim. Bineînțeles că a rămas ca-n gară deşi am făcut tot ce-mi stătea mie în putere.
A doua situație de wtf s-a desfăşurat, nu întâmplător, la clinica de psihiatrie 😛 pe scurt, o altă colegă şi cu mine începusem prima zi de stagiu, lucrând cu un medic ce ținea temporar locul şefului de secție care era în concediu, spre profunda nemulțumire a unei alte doctorițe. Respectiva era medic primar şi avea o problemă cu îndrumătorul nostru care era doar specialist. Acesta le dăduse mai multe zile libere rezidenților în ultimul an pentru a se pregăti de examenul de specialitate, iar madama făcea scandal că n-are cu cine lucra (a se citi teroriza). Eram în cabinetul doctorului nostru discutând ce avem de făcut în ziua respectivă, când apare distinsa urlând că ăsta îşi bate joc de ea şi o subminează intenționat. El îi explică frumos că în fiecare an rezidenții au fost lăsați să învețe pentru examen, şeful implementând asta şi atunci nu a comentat nimic. Ea o ținea langa că el e nesimțit şi paralel şi de aia a rămas doar specialist. El îi spune că discuția s-a încheiat şi trebuie să plece din cabinet. Ea nu se clinteşte aşa că el o trage uşor de halat şi o pofteşte încă o dată afară. În sfârșit se urneşte arătând către mine şi colega şi străfulgerându-ne cu privirea ne amenință că vom fi martore. Apoi sună la poliție spunând că tipul a încercat s-o sugrume. Vine poliția, noi ne ascundem. Dar peste 2 luni, când aproape uitasem tărăşenia, primesc telefon să mă prezint la poliție să dau declarație. Din fericire ofițerul era cu capul pe umeri şi am râs amândoi de nebună în timp se completam declarația. Peste vreun an a plecat în privat nino-nino, dar nu ştiu cine draq se mai duce la ea.
Concluzia: la expresia „a fi la locul nepotrivit în momentul nepotrivit” ar trebui să fie moaca mea 😀
Comentariu beton!22
Nici tu nu prea te plictisești, așa-i? 🤣🤣🤣🤣
Gizăs!
Chiar că nu 😂😂 asta e doar o mică parte din câte mi s-au întâmplat în mirificul meu domeniu de activitate. Dacă există interes din partea audienței şi este şi big boss de acord, mai pot „da din casă” 😛
P.S. Nu e corect că ne pui să aşteptăm atât..şi eu, asemenea multora de aici, sunt adepta „binge-watching”, dar pentru că eşti sora mea de suflet aştept cuminte continuarea 😘
P.S. 2 Am şi încasat niscai deşte roşii..or citi distinsele colege pe-aici, mai ştii? 😛
Oare ce șansă să fie dona Doina, vecina lui Mircea Bravo, din cauza căreia s-a și mutat din bloc până la urmă?
Și căreia Mircea ii „omora” distinsa mamă cu gălăgia!?
Deși asta era la Clooj, întâmplarea?
Dona Doina a reclamat blocul întâi, apoi vecinii din celelalte blocuri, și la final pe polițiștii care ” nu făceau dreptate” in zecile de întâmplări ciudate pe care le pătea cu toată lumea .😄
Nu cunosc povestea cu Dona Doina, da asta numa cu mine avea ce avea, nu și cu restul lumii 🤷♀️
Eu am citit și am citit și am citit și tot am așteptat să dau de Jose Armando. Unde e Jose Armando?
Apare și el la un moment dat, da e doar o prezență secundară și destul de ștearsă. În familia aia, sigur nu el purta nădragii 😁
Am citit dimineață și aș fi putut comenta primul. Dar la ce aveam de zis, m-am abținut.
Așa foo-thai fără finalizare? Beah! Indiferent cât de bine ar fi scris (și e mișto), ai frigiderul plin. Încerci să te transformi într-o divă așteptată si dorită? Am tot vazut moda asta a serialelor pe FB, la niște unii care sunt muuult peste scrierea ta. Dar aia macar aveau cu ce! Sorry, nu te prinde vrăjeala asta de pseudoblogger.
Comentariu beton!61
Mă, da nervos ești pentr-o zi de sâmbătă… Te oftici oleacă acu, că n-ai comentat primul, e? Măcar erai cumva mai special. Așa, ești doar unul din alți vreo 5000 de oameni care a citit aberațiile unei gospodine cu pretenții de pseudoblogăr. Hai, nu te mai necăji, o să fie și zile mai bune! 😏
Ps: să știi că finalizarea nu tre să vină mereu când ai tu chef, uneori e bine să vină și când vrea dama. Te ajută să mai câștigi puncte 😋
Se dezbate încă. Ce zici?41
Bre, nu mă lua la mișto, că îți dau linkuri catre chestii scrise de mine, poate iti mai revii.
Daca n-ai inteles nimic, iti mai explic o data: cititorii aia sunt ai lui Mișu. Nu ti-o (mai) lua in cap. Dacă voiam sa comentez primul, o faceam – ti-am lasat putin loc sa te guduri la cei care te periau.
In ceea ce priveste finalizarea, daca tu crezi ca trebuie sa vina cand vrea dama si ca face punctaj… mai ai de invatat. Dar si aici poti face un articol in 12 episoade, nu?
Se dezbate încă. Ce zici?51
@Papi, uite, hai s-o lămurim. Nu, nu încearcă Iulia să se transforme într-o divă așteptată și dorită. Textul de astăzi era singurul pe care îl aveam de la Iulia. Îl am de foarte multă vreme și nu l-am publicat pentru că voaim să mai scrie încă două trei episoade de „Esmeralda” până încep să i le public/
Dar, ce să vezi, din cauză de ceva probleme personale, săptămâna asta n-a mai avut timp să scrie alt text pentru sâmbăta asta, prin urmare am fost nevoit să-l public pe singurul pe care-l aveam disponibil. Adică pe cel de azi. Nu a încercat Iulia să se transforme în divă, așa a fost conjunctura. Dar faptul c-ai ajuns s-o juinești, pe motiv că n-ai avut tu finalul pe care ți-l doreai la acest articol, este grețos și de căcat. Îmi pare rău că n-am fost pe fază, că nu-ți lăsam niciodată aceste comentariu.
În mod normal nu m-aș fi sinchisit să stau să explic de ce public un anumit articol, dar mi s-a părut aiurea să-și încaseze fata asta jigniri absolut degeaba. Pentru că decizia să public Esmeralda a FOST strict a mea. Aș fi putut să nu public nimic de-al Iuliei azi, să pun un aticol scris de mine.
Serios. Vad ca voturile sunt 50/50, ceea ce inseamna ca n-am bătut câmpii prea rău. E blogul tău, ștergi ce vrei. Dar n-am exagerat cu nimic si n-am jignit pe nimeni.
În schimb, vad ca nu mi-a aparut alt comentariu. Cheers!
Se dezbate încă. Ce zici?28
@Papi, mai citește-ți o dată primul comentariu. Mie mi se pare plin de jigniri, TOATE GRATUITE. În condițiile în care decizia să public textul, deși știam că încă nu am continuare scrisă pentru el, A FOST STRICT A MEA.
Mi’ai, este casa ta și îmi place să te vizitez zilnic. Punct.
Se dezbate încă. Ce zici?23
@Papi, da. Ce încercam eu să spun este că nu mi se pare normal să tragi la răspundere un om a cărui singură vină a fost că n-a avut timp să scrie un articol nou, din cauză de copil bolnav. N-am vrut să zic motivul, dar dacă l-a zis Iulia, în răspuns către @Bobses, am considerat că pot să-l zic și eu.
Boss, chiar imi pare rău de copilul bolnav, sper din suflet sa fie bine. Dă-mi voie sa fiu idiot pana la capat atunci: e vina ta! 😀
Iuliooooo: scuze sincere!
Tu ești, Esmeraldo? 😛 Iulia scrie frumos, are condei, are simțul umorului, e ce trebuie .
Mulțumesc 😁
Așa ceva??? Păi duduie altă Iulia,e bine așa??? Să ne lași neterminați??
Văi de oscioarele mele pină peste o săptămână 😅🤭😜
Hai sa avem toți un sfârșit de săptămână espectacular🤩
Cer scuze, încerc să nu mai fac (da nu promit nimic 😂)
Cum adica, mai asteptam 1 saptamana pana aflam cum s-a terminat? Iti bati joc de noi… 🙂
Ca intotdeauna, foarte bine scris.
@Bobses, poate totuși nu așteptăm o săptămână după continuare. 😛
Bun, bun. 🙂 Poate maine apare episodul 2? 🙂 Speram…
Ei, hai, să nu exagerăm. Am mari îndoieli că va fi mâine. 😀
@Mihai, subtil mod de a îmi spune să pun dreacu mâna să scriu 😂
Cu toată bunăvoința, mâine sigur nu va fi, că până nu-și revine fi-miu din bolit, sunt oleacă legată de mâini și de picioare. Dar promit că fac pe dracu-n patru să prestez cât mai iute! 😀
Acesta a fost episodul pilot, urmează sezoanele.
Acum multi ani, foarte multi, așa așteptam un nou episod din Linia maritimă Onedin . Era un serial britanic din care am învățat cum poți scăpa o corabie in furtuna cu ulei de balena.
Aia vărsaseră sute de butoiașe cu ulei peste bord și au scăpat .
Copil fiind am întrebat mama cum vine asta de apa uleioasa din jur a oprit începutul eșuării vasului .
Dumnezeu sa o ierte, mama nici ea nu știa, dar a constatat cu tristețe că sigur englezii aia nu au cartele și rații de ulei ca noi, românii.
Acum așteptam cuminți un nou episod din Esmeralda din Brașov, scenariul și regia Iulia .
Dap, vedem dacă pilotul are succes și apoi decide șefu dacă merge serialu mai departe. Facem experimente pe voi, cum ar veni 😂
Nu știu dacă Esmeralde care să-și inchipuie lucruri…dar de vecini dubioși cred ca am avut parte toți. Eu „ador” zgomotoșii la ore nepotrivite de asta am și comentat si la postare si fostei vecine. Locuind și la apartament din bloc comunist și la casă am întâlnit cam toate specimenele: curioșii care îți ridică si corespondența, doar doar gasesc ceva…nu știu ce ai putea găsi in facturile vecinilor, băbuțe care jură că nu văd să treacă strada dar știu la mm lungimea fustei pe care ai purtat-o aseară și ora la care ai venit (până au aflat de car sharing eram cuplata cu juma de județ cel puțin), vecina gospodină care stie ce ai gătit și când și dacă nu ți-a ieșit bine, vecinul care locuiește cu mămica si mai scapă o glumă când nu e distinsa in jur să audă si sa-l admonesteze la cei 40+ de ani pe care ii are vecinul… Și lista poate continua.
Ce incerc să spun este că și discuțiile astea sunt terapeutice cumva… deci hai sa nu aruncăm cu roșii și să așteptăm cuminți partea a doua…
Lăsând orice glumă la o parte, să știi că eu am avut un moment când am fost recunoscătoare pentru babele vizoriste, când ne-am mutat din fosta casă, care a rămas nelocuită o vreme, iar o băbuță d-asta, din blocul de vizavi, ne-a anunțat că a văzut în câteva seri niște cetățeni cu lanterne bântuind prin curtea noastră, așa că am putut să luăm măsuri, să punem camere etc.
Deci tot răul spre bine, uneori au și babele plusurile lor 😁
Mbun. Știu, mânuțe roșii, chestii. Mi-a plăcut enorm stilul, nu pot zice că m-a amuzat povestea. Cel puțin până aici, poate continuarea o va face, pentru că o voi urmări. Iulia îmi este in mod categoric simpatică. Dar iată de ce nu m-am amuzat. Maică-mea suferă de Alzheimer, demență, chestii din astea, fine. Femeia AUDE chestii și i se par cât se poate de reale. VEDE prin casa chestii care nu există. O vizitează persoane care au murit de multă vreme sau care nu pot intra in casă (pentru că nu au cheie și nu are nici ea, ca să le.poata deschide, in putinele momente când rămâne singură. Nu mi se pare nimic amuzant într-o persoană care are halucinații (mai ales când sunt cauzate de boală, dar nici în alte situații). Până în acest punct al poveștii nu am date să cred că Esmeralda Cutărescu nu e un caz clinic. Și mi se pare trist, nu comic. Nu vreau sa fiu drama queen sau ceva, dar sincer, nu doresc nimănui să treacă prin ce trec eu de vreo 3 ani. Cu accent mai mare pe ultimii 2.
Mircea, îmi pare rău din tot sufletul pentru situația prin care treci. Și pot înțelege 100% prin ce treci. Bunică-mea (mama mamei) suferă (pe lângă diabet, depresie și alte alea), de demență senilă. Și probabil și ceva urme de Alzheimer, dar nu s-a mai obosit nimeni să investigheze prea mult, că deh, 80 și ceva de ani.
Și da, vede chestii, aude chestii, toată lumea îi fură din casă, încearcă să o otrăvească, să intre peste ea în casă și așa mai departe, nu mai continui, că probabil înțelegi prea bine despre ce vorbesc…
Și nu, situațiile nu suferă comparație. Asta era pur și simplu sanchie din dracu știe ce motive, ori că avea ceva frustrări, ori că suferea de nebăgare în seamă, habar n-am, dar mă îndoiesc sincer că era vreo problemă clinică. Până la urmă, era măritată, avea un loc de muncă și în relațiile cu toți ceilalți vecini se comporta absolut normal.
Încearcă deci, rogu-te, să lași nasoalele deoparte pentru o clipă (știu, e mai ușor de zis decât de făcut) și ia articolul de azi fix ca atare – un articol menit să aducă un zâmbet într-o zi ploioasă 🙂
@ (altă Iulia) stilul cu siguranță m-a făcut să râd, ai talent cu carul, te-ai gândit vreodată la stand-up comedy? Asta, desigur, dacă nu cumva îți pierzi curajul când ești departe de laptop, se întâmplă și asta. Eniuei, situația în sine…well, ai și oprit povestea într-un punct în care lucrurile nu sunt f clare. Nu o lua personal, că eu nu am luat-o. În situația mea sunt mii de persoane, unele poate chiar mai rău, sunt conștient de asta, pur și simplu până în punctul ăsta POVESTEA nu m-am amuzat, dar stilul tau e delicios. Categoric voi urmări (@Boss suprem al blogului, nu ne tine in suspans prea mult), poate până la urmă și povestea va fi amuzantă. Până aici a fost numai intriga, nu?
Mulțumesc pentru aprecieri și nu, de stand up n-aș fi în stare never ever, inspirația mea e în principal legată de taste.
Iar dacă femeia ar fi fost realmente diagnosticată clinic, îți dai seama că nu mi-aș fi permis ever să fac mișto, având situația pe care o am în familie.
Și nu, ferească Bărbosu, n-am luat-o personal de nici un fel, pur și simplu mi-a părut rău că am triggeruit așa sentimente triste.
@(altă Iulia) eu sincer cred că te-ai descurca la stand-up. Inspirația poate să îți vină la taste, poți scrie poveștile și apoi le poți învăța. Important e să nu îți pierzi cumpătul pe scenă (asta numai tu știi, dar bănuiesc că ai jucat roluri și ai spus poezii pe scenă pe la serbările școlare și nu cred că uitai replicile/versurile). Ai umor, ai autoironie, reziști la glume (chiar și mai grosiere), cel puțin virtual…nu pot decât să bănuiesc că și real…cred că ar fi numai o chestie de exercițiu. Eniuei, probabil nu ai nici timp pt așa ceva. Era numai o idee. Pe la noi mai puțin, dar prin alte țări am înțeles că mulți amatori fac stand-up pt relaxare și destresare.
eu voi supraviețui suspansului până la episodul următor, însă am o nedumerire în organism: de ce naiba a sunat-o pe mama ta, de mai multe ori în loc să urce naibii un etaj să-ți zice ce și cum?!
aș putea să aproximativ înțeleg comportamentul la cineva în vârstă, care o cunoaște pe mama ta de când era tânără și pe tine de când erai mică (gen te-ai mutat ca adult în apartamentul părintesc și părinții s-au mutat în altă parte), dar nu la cineva mai tânăr de 60 de ani și mai ales, cineva care nu o cunoaște pe mama ta.
🤷♀️🤷♀️🤷♀️
nununununu, donshoara @(alta)iulia, pai cum adica ”to be continued”? adica am articolul deschis de ieri, ca nu cumva sa-l pierd si sa nu aflu ce si cum cu esmeralda (deh, cand ai pasiuni horticole, in weekend stai prin gradina si pregatesti una-alta de plantat) si ma lasi cu ”to be continued”? si pe cand e ”continued”, ca sa pun reminder, va rog?
phuck, cred ca mi-s ultimul comentariu, o sa-l vada @(alta)iulia cand si-o cere scuze esmeralda ca o gresit apartamentul…..
Pfff, activități horticole, auzi la el. Unde ești, bre? Că noi păzim de fo 3 zile șansa să dăm cu îngrășământ pe gazon și ce să vezi, acu ninge 😭
Promit că încerc să nu lungesc pelteaua prea mult!
În numele colectivului MVBlog, vă mulțumim pentru înțelegere! 😁
@(alta)iulia, Cimishoara 😁 o plouat oleaca si la noi in weekend, dar asta nu ne-a impiedicat sa pregatim tot ce trebe pentru rasadurile de rosii, castraveti si ce-om mai avea loc pe langa
am uitat, dar voiam să vă zic că și alții, prin țări cu apă caldă, au probleme cu vecinii.
din când în când, că nici autoarea nu știe finalul sau când/dacă e vreo continuare, apare câte un episod aici
https://nadiabatecampii.wordpress.com/?s=VECINA
dacă e voie cu d-astea.
(nu eu sunt autoarea, eu încă trăiesc în patria-mumă 🙂 )
Ahahahahaha, am râs cu muci 🤣
E clar, există postul de nebunul satului, chiar și acolo unde lumea nu mai locuiește la sat 😂