Avem o discuție foarte serioasă cu fetele. Mai precis, eu am o discuție foarte serioasă, încercând să le conving că Moș Crăciun nu există, în timp ce, de undeva din spatele lor, fashionista îmi face semne amenințătoare cu ceva ce pare a fi un polonic. Dar cum Chanel nu produce polonice, probabil că este doar o banală iluzie optică.
Surprinzător, dar rezistența la informația referitoare la existența burtosului îmbrăcat în roșu este mai dârză decât m-am așteptat.
– Dacă nu există Moș Crăciun, cum de primim cadouri?
– Pentru că vi le cumpăr EU, de-aia. EU sunt Moș Crăciun!
Aș fi vrut să vedeți privirea disprețuitoare pe care mi-a aruncat-o Ioana înainte să mi-o dea la ficat:
– Și cum sari tu din casă în casă într-o secundă?
Cam ăsta ar fi momentul în care am renunțat. Lasă că mai e un Crăciun și la anu’.
În plus, hmm, ce chestie, se pare că chiar avem polonic in casă.
P.S. Undeva în intervalul 25 decembrie 2020 și zilele noastre s-a produs inevitabilul: mini-fashionistele s-au convins că Moș Crăciun nu există. Cel puțin nu așa cum credeau ele c-ar trebui să fie, că sub brad tot or să apară cadouri. Dar partea mai mișto este că s-au hotărât să țină informația asta doar pentru ele, pe motiv că au prieteni care încă mai cred în Moș și nu vor să-i dezamăgească. Da, e atât de limpede, copiii se nasc buni la suflet și incapabili de răutăți, noi, adulții, suntem ăia care-i stricăm pe parcurs.
Tu mănânci supa/ciorba direct din oală?
Comentariu beton!45
In curand
Comentariu beton!33
Asta dacă mai poate manca!
Comentariu beton!32
Cică oltenii … dacă-i ciorba/supa cu praz îs capabili să își bage și în venă 😜 La ardeleni trâbe musai să hie cu smântână/groscior și tarhon/tarcăn 🤪 Cum îi oare la moldoveni ? Știți careva să mă lămuriți … 🤣
Comentariu beton!25
Io nu mănânc supă/ciorbă decât dacă simt pericolul de a mă stinge prin inaniție.
Și te mai miri de strigă lumea după tine, free Willy.
Comentariu beton!49
Face Chanel polonice, dar se numesc „Amazing Ladle” 🤣
Comentariu beton!24
A convins fetele ca nu exista Mos Crăciun mai mult de frica sa nu se intepeneasca in horn sau sa faca Rudolf vreo ruptura musculara incercand sa miste sania .
Comentariu beton!24
@MV, păi şi ardeii ăia bulgăreşti cu ce naiba-i mănânci, cu melci la tavă ?
Ăia merg beton la ciorbă sau tocăniţe.
Comentariu beton!13
@Shoricule, ăia merg beton la ORICE. Și la tiramisu. 😀
Pai stimabilul Vasilescu n-ar putea sari nici pe statia orbitala din perete in perete, c-are si lipsa gravitatiei limitele ei, daramite pe Pamant (asta plecand deja de la o premisa gresita, aceea cum c-ar avea loc pe statia cu pricina).
Comentariu beton!16
La noi fata știe de vreo doi ani că Moș Crăciun nu există, dar păstrează secretul pentru fratele ei. Piciul crede cu tărie în existența Moșului și plânge cu lacrimi de crocodil în fața scrisorii (nescrise încă) pentru că îi e tare greu să scrie și despre obrăzniciile de peste an (râde soră-sa pe ascuns de n-are aer).
Ieri a avut piciul serbare la grădiniță. Spre seară îmi povestea cum a fost și mi-a spus, plin de regrete „Moșul de la grădiniță era fake, să știi. Am văzut eu că e un bărbat oarecare, mascat. E și normal, Moșul încă nu a plecat de la el de acasă…”
Comentariu beton!71
Într-un an, demult, am îmbrăcat o îngrijitoare s-o facă pe Moșu’. Era foarte pricepută. Numai că a uitat să-și pună mănuși și copiii au recunoscut-o după inelul de pe deget. Evident, s-au bucurat de moment, dar a doua zi mi-au spus. Am dres-o spunând că cel adevărat nu poate ajunge în același timp la toate serbările și mai are ajutoare. Un pici, tare haios, zice: „-Și n-a găsit un bărbat?” Până la 4 ani, acasă, pentru nepot, Moșul era papu (bunicul, adică soțul). În următorul an ne-am gândit să aducem un prieten, că deja era mare și să nu-l recunoască. Primește cadourile, fericire, mulțumire… Se duce Moșul, se schimbă și se întoarce la o cafea. Ștefi se juca pe covor cu ce primise, aparent absent la noi. Fără să-și ridice privirea, fără să se oprească din joacă, spune: „-Sandu, știu că tu ai fost Moșul, te cunosc după bluză. Anul ăsta de ce nu a mai fost papu?” (a știut tot timpul și nu a spus nimic un an întreg!!!) Costumul de Moș era în V la gât și nu ne-am gândit să îi punem un fular, ceva. Anul acesta
l-am prins pe asistentul școlii să fie Moș, tot e vaccinat și vine în fiecare zi la triaj. Posibil unii să-l recunoască, dar… Cu toată nebunia asta, nu-i pot lipsi de această bucurie. Unii dintre ei știu care-i treaba, dar tot așteaptă cu nerăbdare. Ei știu că sunt mulți copii necăjiți și anul acesta donează jucăriile care „le-au rămas mici”, dar care sunt în stare foarte bună. La acel pachet vor pune și o felicitare făcută de ei. Știu că se face prea mare tam tam cu Moșul, dar în limite de bun simț cred că e în regulă.
Comentariu beton!65
Atâta timp cât a existat Moșu, strategia era foarte clară: cadourile se ascundeau pe unde se poate, în ajun dupămasă migrau în camera cea mai apropiată de brad, iar după ce fetele se urcau în mașină să mergem la concertul de colinzi, cineva, uitând ceva în casă, se întorcea și muta cadourile sub brad. Astfel că, la întoarcerea de la concert bucuria era maximă.
Între fetele noastre sunt 4.5 ani. Evident cea mare a aflat mau repede, și, înțelegând organizarea, s-a implicat foarte mult în a păstra pentru sora ei această bucurie. Iar când a aflat și cea mică, i-am arătat prima filmare cu sora ei ajutând și mai mai să se dea de gol.
Nu pot să uit nici eu cum stăteam în fiecare an când eram mic să îl surprind pe Moșu, adormind într-un final și găsind cadourile a doua zi.
Comentariu beton!34
Le ascundeam de fiică-mea așa de bine, că uneori mai uitam de câte unul. Dădeam peste el la vreo două – trei luni. 🙈
Comentariu beton!24
Mda… există Moș Gerilă, Moș Crăciun și … Moș Vasilescu 🤪
Să mai răscolesc și reumatismele dvs, nu doar dietele 🤪
Comentariu beton!37
Dumneavoastră l-ați prins pe Moș Gerilă?
Da!!! L-am prins pe când eram copchil 🤪
L-am prins și la propriu și la figurat. Cred că era în ’88 și titular oficial era sora străbunicii mele – mama Ruță. Eram plin de emoții și îmbrăcat într-o salopetă cu bretele de culoarea muștarului. Îmi aduc aminte perfect cum l-am primit în casă, l-am poftit să stea pe fotoliul de teracotă ca să se încălzească lângă foc. I-am prezentat bradul și globurile, am aprins lumânările și artificile în brad, ba chiar i-am oferit și o bomboană dar am fost refuzat din motive stomatologice. I-am arătat mândru cele câteva flori din coji de portocale 😜 Am recitat frumos, am primit cadourile și când să plece pe ușă și-a făcut apariția adevăratul moș ce juca rezervă-n tură beată. Avea șurțul lui de zi cu zi, basca plină de cranță de la tâmplărie și un batic negru cu franjuri pe post de barbă, legat în stilul cowboy-ilor americani. Țin minte cum la fiecare poezie sau cântecel îmi dădea 100 de lei ( cea cu Bălcescu). Afară era un ger de efectiv crăpau pietrele – frecvent minus 20⁰ C. Tradiția asta cu 100 de lei a continuat până anul trecut. În fiecare an când mergeam la bunici să colind primeam 100 de lei – versiunea Caragiale 🤪
Din fericire tradiția va continua cu alți protagoniști🥰. Unul pleacă, altul vine. Moșul cu basca plină de cranță s-a dus să cânte alături de fiul lui,tatăl meu, în împărăția cerurilor. Mâine îi facem pomana de șase săptămâni.
Comentariu beton!59
Prin zona mea, Moș Crăciun venea ca și acum, în ajunul Crăciunului, iar Moș Gerilă venea în noaptea de Anu’ Nou.
Nu mai credea fii-mea demult în Moș Crăciun când a primit prin poștă scrisoare de el. Personalizată, cu detalii despre ea. Bucuria amestecată cu mirare din ochii ei fac să merite perpetuată această farsă.
Comentariu beton!28
Wow! Ce tare! Poate o încerc și io. 😀
La noi a mers și cu apel telefonic de la Moșu. Tot așa cu detalii și întrebări personalizate.
Stai, cum? Moș Crăciun nu există? Păi și atunci cine, naiba, pune cadourile sub brad?
Comentariu beton!31
@Ioane, Moș Crăciun există, dar a rămas blocat în traficul din Militari din ’98. Deci la voi le pune chiar el personal.
@Mihai: Băhăhăăă! Lesiiin! Mă duc acu până în piața la Gorjului, o să mă uit pe drum după el 🙂
Comentariu beton!20
M-am intors de la piață. La ce e pe Maniu, cu siguranta e încă acolo si va întârzia putin – vreo 2 ani 😀
Comentariu beton!18
Nepoții mei… ho, de la frați, nu ai mei, într-un an au avut o experiență puțin șocantă cu Moșu’ burtos și bărbos. Pentru că în acel an au bătut recordul la nefăcute, da’ chiar multe și trăznite, s-a stabilit ca le trebuie o lecție. Mno, știau că Moșu’ e virtual, dar cadourile se materializa oricum sub brad. Deci, se face consiliu și cu toată opoziția mamelor, vin cu ideea că trebuie făcut ceva grandios: fac rost de multe cutii de carton, de mărimi diferite, de la foarte mari, spre mici. Folii colorate pentru împachetat cadouri, panglici și ele colorate și încep să le pregătesc pe modelul Matroșca (una în alta, de la mare, la mică), fiecare împachetată frumos. În cea din mijloc, cadoul… suspans. N’ fine, vine ziua cu pricina, dimineața, când se strâng toți nepoții pentru despachetat cadourile. Entuziasm maxim la vederea cutioaielor (deh, la mărimea aia, cadourile trebuiau să fie pe măsură. Se da startul, se începe despachetarea, hopa! altă cutie frumos împachetată. Ei, smecher Moșu’ face glume, se râde mult… se desface și cutia doi. Ce sa vezi altă cutie… deja râsetele sunt mai reținute, se atacă puțin furios și următoarea cutie… Matroșca, nu?! deja se uitau unii la alții, entuziasmul trecut pe nivel minim și un sâmbure de îndoială încolțit în minte. Ultimele cutii au fost desfăcute ca la deminări, poate e de bine, totuși. Nu era… au primit cărți, ei citind doar sub amenințarea cu tăiatul net-ului. Tații s-ar distrat, mamele nu prea, iar nepoții nu au vorbit cu noi multă vreme. Per total a fost frumos.
Comentariu beton!58
în locul fraților tăi mi-aș face griji pentru cana aia cu apă…
Mai e până la ziua cănii… între timp, au trecut la alt nivel de belele. Viața.
Acum cativa ani m-a rugat un prieten sa vin sa fac pe Santa Claus pentru baietelul lui. M-am imbracat in haina de mos, am luat sacul si am urcat in apartament. Nu pot sa va descriu reactia copilasului, cand si-a indreptat privirea spre mine, ochii i s-au marit si a exclamat „UAU!” Cred ca mi-a intrat ceva praf in ochi 😉 Este o amintire draga
Comentariu beton!50
Moș Crăciun chiar există! Îmi bagă mie bani sub pernă în fiecare an. Dar are o înțelegere secretă cu părinții mei: cum lasă banii, cum îi și trimite să ne trezească cu noaptea-n cap să plecăm la tămaiat la cimitir. N-ai pomenit așa ceva, un dar n-ar face fără să te pună să concurezi cu toate babele din sat care n-au somn și bântuie pe la cruci de la cinci dimineața! Măcar sper ca anul asta să țină cont de creșterea prețurilor și să depășească baremul celor 1000 de lei pe care ni-i vâră sub perna de câțiva ani încoace.
Moș Crăciun e bulangiu. De când mă rog de el să-mi trimită o pereche de gemene roșcate pistruiate cu ochii verzi… Bulangiu, vă spun io. 😅
Comentariu beton!30
Nu e vina lui, trebuie să începi cu dorințe mai mici.
Mosul iti aduce ceea ce ai nevoie, nu ceea ce crezi tu ca ai avea nevoie.
Comentariu beton!34
Aha … deci JT va primi 2 brelocuri gemene 🤪
Comentariu beton!21
La anul, pe vremea asta, @JT: „fmm, moșule, cum nu înțelegi tu dorințele. Sunt gemene, sunt roșcate, sunt ale mele, au aproape 3 luni, mi-au mâncat sufletul, plângăcioasele; nu mai știu ce e ăla somn și liniște, le iubesc de nu mai pot, dar totuși!…”
Comentariu beton!64
@Maria B, ahahahahaaaaaaaaaaaaaa :))))))))))))))))))
@MV: dorințe mai mici, zici? Bun, atunci una bucată roșcată bipedă, cu țâțe și cur faine și ochi albaștri sau verzi. Așa pe la 28-30 anișori.
@Marius M: de ce? E bisericos? 😂
@Maria B: 😅
Tocmai d-ai-am zis pistruiate ca să-nțeleagă că „pisicuțele” trebuie să fie d-lea bipede. 🤪
@HM: nu umblu cu breloc la chei.
Hahaa, cum ar fi ca la anul, @John Temple, să fie mai activ pe grupuri de mămici decât pe bloguri… : – Am făcut căcuţa moale, ştie cineva care ar fi cauza? hahaaaaa.
Boss, ai grijă ce dorinţe pui în scrisoarea moşului că pare cam chior cu ochelarii ăia ai lui. Cam ca ăla care şi-a dorit de la soţie care pleca în Franţa: – Dragă, să-mi aduci şi mie o franţuzoaică mică şi frumuşică şi după ce s-a întors a cerut cadoul.
– Dragă, am făcut tot ce am putut. Trebuie doar să aşteptăm să vedem dacă e fetiţă.
Comentariu beton!26
@Shoric: am scris cu litere mari, frumos, citeț, așa că n-are scuze. 😎
Cu 2 ani în urmă, petrecere organizată de clubul la care activa fic’miu cel mare. Dar l-au primit și pe cel mic.
Doar că moșul nu a mai venit.
Fiind un Bazil 2 😁, am primit bucuria copiilor în mod direct.
Și acum îmi povestește fic’miu cel mic despre acea întâlnire cu Moșul.
Cel mare s-a prins că sunt ta’su, dar nu a deconspirat.
Cu toate acestea, încă îi trimite scrisoare. 😇
Comentariu beton!21
Auzi? Da-i lasă și cookies cu un pahar de lapte lânga brad? 😀
Firește.
Și dimineața, cu mult înainte să se trezească ei, irosesc niște făină.
O pun pe jos, în jurul tălpilor mele. Fac urme de pași spre brad. 😁
Comentariu beton!28
Craciunul copilariei mele e atat de indepartat!
Dar o amintire palida, sub lumina beculetelor din care tata mesterise o instalatie de brad, ma va insoti toata viata.
Casa parinteasca avea o camera cu un prag inalt si lat. Pe pragul ala vad doua fetite mici, stand asezate rezemat de cate un toc al usii, cu piciorusele talpa in talpa. Poarta rochite inflorate de diftina verde si rad fericite la cadourile identice primite de la Mos Gerila: niste papusele micute in costume rosii, ciocolata si vreo doua portocale.
E ultima amintire si ultimul Craciun petrecut cu sora mea, vara anului urmator avea sa se duca.
Iar de la urmatorul Craciun, am o poza cu mine si cu fratele meu mic de cateva luni, pe acelasi prag inalt si lat, tot la lumina slaba a beculetelor din instalatia de pom improvizata.
Comentariu beton!43
noi locuind în pădure iar luminițele de pe terasă fiind insuficiente, sunt nevoit s-o scot seara la oraș, în mașină, la luminații; și să ferească Dumnezeu să nu mă uit la vreun balcon (eventual etajul 6) sau, mai rău, să spun că am văzut dar să nu fiu în stare să descriu cu acribie podoabele!
așa mă paște o suspendare de permis…
deocamdată Moșul există, că are încredere în noi deși… am auzit-o alaltăieri, cînd nu-i ieșea ceva: „Shit!”
– Ilinca, de ce ai spus „shit”?
– păi așa zic oamenii la film, cînd sunt nemulțumiți!
– da’ ce înseamnă?
– păi nu mi-ai spus tu că înseamnă „foaie de hîrtie”!?
(chiar uitasem întîmplarea)… deși nu prea înțeleg care-i legătura…
anul ăsta scapă Moșul, om vide la anu’…
Comentariu beton!24
Fic’miu cel mare, acum câteva luni:
-Tati, ce-i aia meditație?
Și încep eu să-i povestesc despre profesori care fac cursuri suplimentare bla-bla.
-Aha, eu îmi imaginam că înseamnă altceva meditația la yoga.
🤪
Comentariu beton!23
Adevărul e că o ciorbă prinde bine perioadei ăsteia.
Hai, că-mi făcuși poftă…
Scrie-i moşului, poate că-ţi aduce.
Nu mă risc, poate scuipă în ea.
La noi, Moșul a venit tot timpul în complicitate cu Ene pe la gene. Fetița mea (29 anișori acum) a fost convinsă că vine Moșul până pe la 11 sau 12 ani. Nu mai știu exact vârsta, dar n-o să uit în veci expresia de pe chipul ei, când a priceput cine aduce cadourile. Acel amestec de mirare contrariată, neîncredere cruntă și dezamăgire mi s-au întipărit adânc pe retină și atunci, în momentul ăla, mi-a părut rău că s-a destrămat naivitatea copilăriei.
Un Crăciun mișto a fost când i-am luat o păpușă vorbitoare și la magazin pus baterii și probat toate trilurile pe care le emitea, printre care și un scâncet de copil mic, ca un început de plâns. Am pus păpușa într-o geantă de voiaj cu două rânduri de fermoare, ca nu cumva să-l devoalăm pe Moșul și hai acasă. Pe la jumătatea drumului, unde era strada mai aglomerată, nu zici că începe geanta să scâncească și să geamă de se uita lumea după noi ca după urs! Noroc că nu erau românii antrenați pe situații de urgență ca acum, că mintenaș ne ridica poliția! În mijlocul străzii, noaptea, am scos tot din geantă să dăm de păpușă și să scoatem bateriile. Sărbători fericite!
Comentariu beton!26
Sper că e la mişto aia cu ” Fetiţa mea, 29 de anişori” Pentru că la 29 de ani nu mai cred că e fetiţă şi nici anişori nu mai are. Dacă are ceva handicap, îmi cer scuze anticipat.
@Shoric: fii-miu are 23 ani la 188 cm. Și când mă conversez cu duamna mă-sa despre el, vorbim despre „Bebe”. Totu-i în ochiul părintelui.
Comentariu beton!16
@Victore, da, aproape că ai dreptate. Întrebarea mea este dacă atunci când vorbești cu alții, terți necunoscuți, despre fiul tău, îi zici „băiețelul meu”. Și încă ar mai fi cum ar mai fi, că are totuși 23 de ani, întrebarea mea dacă peste încă 6 o să-i zici „băietelul meu”. 😛
Băi, da, ai dreptate. În discuțiile cu alții despre junior îi spunem pe nume. Dar, na, errare humanum est. Perseverare? Diabolicum! 😁
Omul a zis:
(29 anișori acum) – era o paranteză pentru a comunica ce vârstă are acum. Iar acel ,,anişori” este, evident, între ghilimele, tocmai pentru a sublinia cât a trecut de atunci, cât și nostalgia provocată de amintiri.
Comentariu beton!24
@Solandi, da trebuia să vii tu să strici totul cu analiza pe text .
Boss, dă-i ban că ne strică toată distracţia 🙂
„Dragă” moș Vasilescu … io vreau ca de Crăciun să faci ceva gen blogo’Santa 😜 și pe Solandi să o rogi să îi facă un cadou lu’ Shoric … nimic porcesc /gramaticesc morfo-sintactico-analitic🤪🤣
Comentariu beton!13
Am avut un deja vu sau ai mai scris asta cu polonicu’ și Channel? Asta aș fi scris, dacă nu citeam mai atent, să văd link-ul către 2020. 😂 In altă ordine de idei, copii răi există, nu-ți face iluzii. Răi de la natură. Există și copii urâți. Pot să-mi iau „heit”, că duc, dar ăsta e adevărul. 😂😂😂 Vine tare din urmă, categoria „al meu e cel mai frumosdesteptatletcichiceandânlume, spusă in același timp în care copilul merveioz își halește mucii undeva in preajma brăduțului in care globurile lucesc așa mișto, încât i-au blocat creativitatea. Poate sunt cinic, dar există. 😂
Nu-mi amintesc să fi venit Moș Crăciun in copilarie, imi amintesc doar de jucăriile comuniste pe care le găseam sub vârful de brad împodobit an de an cu aceleasi globuri si o instalatie de la ruși sub formă de lumanari. Însă pe la începutul anilor 90 am fost rugat de o prietena, ce era educatoare, sa fac pe Moșul la gradinița unde lucra. Nu va inchipuiti ce panoplie de emoții erau în copii aceia. Bucurie combinata cu frică când veneau sa-și primească cadoul. Îi luam in brate sa facă poza cu mosul și le bătea inima de să le sară din piept. Per total o experiență foarte mișto.
Când eram mică (vreo 5-6 ani cred că aveam), mi-a spus verișoară-mea, care e cu 8 ani mai mare decât mine, că nu trebuie să-i mai trimit scrisoare și că îmi dă ea numărul de telefon al Moșului, că acum are și el telefon (era prin ’81-’82). Ai mei erau deja panicați că nu știau ce dorește copilul (am aflat ulterior). Așa că într-o zi sun la nr. respectiv, îmi răspunde un domn, îmi confirmă că e Moșul și îi spun tot ce vreau. Îmi cere adresa și nr. de telefon, i le dau bucuroasă și închid. Seara târziu a sunat înapoi și i-a transmis mamei toată lista. Se și cunoșteau (Călărași e un oraș foarte mic…) iar peste câțiva ani l-am avut profesor de fizică pe însuși Moș Crăciun. N-a putut însă să-mi explice cum ridica sania de la sol cu ajutorul renilor…ce-i drept nici n-am întrebat cu ce fel de iarbă îi hrănea.
Am doua fete 8 si 12 si cea mare s-a prins de faza dar nu distruge corola de minuni a lumii pentru sora ei! Ii place ca e complice cu noi!