Moș Crăciun doar pentru copiii săraci?

Asta de Crăciun e una, dar mai nou și Moș Nicolae bagă „ifoane” și tehnologie în pantofii copiilor. Păi dacă asta îi aduce Moș Nicolae care tradițional era cu dulciuri și diverse lucruri mai mărunte, ce rahat mai aduce Moș Crăciun? Dar oricum, depinde și de felul cum sunt educați copiii și anume dacă acel copil la vârsta la care încă mai crede în Moș Crăciun, așteaptă avioane, în loc de jucării, cred că e o problemă cu toată familia. Altfel dacă acel copil e deja în etapa în care primește mașini sau mai știu eu ce chestii scumpe, cred că a trecut de faza cu Moșu’.

Pot intelege,dar o vad in fiecare an.
Totusi nu inteleg de ce se aplica doar la Mos Craciun?acum cu scoala online cum a fost?
Incepe sa ma irite tare treaba asa cu plansul de mila toata ziua pe net(mai rarut cu fapte,mai mult cu like uri si dat lectii).
Sunt si familii mai putin norocoase si pot sa inteleg,la fel de bine sunt familii care fac sacrificii(poate unul din ei au 2 joburi,poate pana la 30 si-au consolidat cunostintele,poate muncesc 12h/zi,etc) si altele care stau si se plang.
Am niste prieteni apropiati(si de varsta,de asta compar)care vor deveni parinti in curand,amandoi stau la mami dintotdeauna(nu au locuit niciodata singuri cu facturi pe numele lor),amandoi fara job uri(ea a lucrat la o croitorie 2-3 ani dar era greu,intre timp nu s-a sinchisit sa faca un curs ceva),amandoi fumatori,visul ei de la 15 ani de cand o cunosc a fost sa se marite si sa faca un copil,ceea ce a si facut…dar eu de ex de ce trebuie sa ma simt aiurea daca as avea un copil?si mie imi place la mami,da la 18 am miscat fundul de acasa,in timp ce al ei statea si se juca pe pc la 20,al meu muncea prin alte tari pe timp de vara sa isi plateasca facultatea si traiul la facultate,si tot muncim de atunci.
Viata nu este corecta si nu plecam cu sanse egale toti,eu o sa ii iau copilului meu ceea ce isi doreste daca merita si avem posibilitatea,daca nu,sa se chinuie mai mult pt anul urmator sau ii explic frumos ca atata se poate,ca sarbatoarea asta inseamna familie si timp cu ea,si amintiri,si nu masurat cadouri,iar daca am posibilitatea sa ajut si alt copil care nu a avut noroc cu atat mai bine,dar in nici un caz nu o sa ma simt vinovata,mai ales cand multi dintre ei nici nu se zbat mai tare de tastatura.
Ps:si eu la liceu aveam in clasa numai “vedete” care in clasa a12a veneau cu bmw ul(am fost aceeasi generatie cu fata lu domn Oprisan de la VN),sa nu credeti ca domn Oprisan si alti barosani se gandeau la sufetelul nostru da?si am crescut toti mari si isi vede de viata,fata lui a primit 300k coco de la mamaie dupa bac,mamaia mi-a dat niste mere si o pilota sa am la facultate:)))

Doamne, cum mi se mai taiau picioarele cand auzeam „hai, ca a venit Mos Craciun!”
Nasul meu de botez, actor la teatrul din Braila, era Mos Craciun. Si va dati seama cat era de convingator. As fi putut sa jur pe cele sfinte ca Mos Craciun exista.
Cadourile aproape ca nici nu mai contau; conta faptul ca mama si tata erau, si ei, acolo, ca bradul sclipea de lumanarele aprinse (in anii ’60 nu prea existau ghirlande de beculete), ca sacul mosului era plin. Bine, pana la jumatate erau hartii, ca mosul trebuia sa mearga si la alti copii, nah.
Cred ca am avut si norocul de a avea colegi bine educati, care nu faceau parada de cadourile primite. Oricum, la vremea respectiva, indiferent cat castigau parintii, nu prea aveau ce gasi prin comertul socialist ca sa rupa inima targului.
Anul trecut, niste prieteni au postat pe facebook poze cu un munte de cadouri pentru nepotelul de un an jumate. Ma gandeam cam ce intelege un copil asa de mic din muntele ala de masinute, rachete si alte alea. Dar, nah…probabil au sfarsit in vreo vitrina „pentru mai tarziu” si copilului i se repeta pana la ingretosare ca „alea sunt de la bunicii din Germania”. Adica, un mare fâs cu urmari nefericite in educatia copilului.

Un comentariu comunisto-socialist. Adica sa fim toti egali in fata lu’ Mos Craciun. Sunt multi care inca suspina dupa perceptele comuniste, in care era declamata egalitatea si practicat capitalismul de catre corifeii sistemului. Eu am muncit inca din timpul facultatii, da, am facut facultatea la FF si ma duceam ziua la serviciu si seara la cursurile de la seral, acolo unde ma primeau, pentru ca erau si profesori care se uitau la aia de la FF ca la ciumati pe motivul ca aveam bani…(sic), ca si cum nu munceam pentru acei bani. Cand am invatat sa fac contabilitate, mi-am mai luat cateva firme sa le tin contabilitatea si uite-asa, vreo 10 ani din tineretea mea au fost cu 8-10 ore la jobul zilnic plus inca vreo 2-4 ore seara, acasa, plus in weekend, ca sa pot face banii cu care sa ma intretin pe mine si familia (da, am avut intai pe sora mea in ingrijire, apoi am avut un sot care a vrut sa fie antreprenor, insa nu prea a reusit). In orice caz, desi unii la 20-25 de ani bateau barurile si frecau menta la propriu, eu traiam intre termenele de depunere a declaratiilor fiscale, etc. Asa incat, da, ii iau copilului meu ce consider de cuviinta de Craciun si mai departe dau si cadouri unor copii mai putin norocosi. Atunci cand vreau lucrul asta, fara sa mi se pretinda.