Și voi aveți în memoria telefonului, bine puse la păstrare, numere de telefon de meșteri, de meseriași, indiferent din ce domeniu ar fi ei? Că e tinichigiul ăla care ți-a lucrat aripa lovită de jurai că e mașina nouă, că e băiatul care știe cu cablurile, siguranțele și panoul electric, că e tipul de la net, că e meșterul care ți-a zugrăvit impecabil și nu te-a rupt la bani, nu contează. Ideea e că toți avem în telefoane numerele lor, să fie, să ai pe cine suna rapid și să știi ca te ajută, dacă e.

Păi cum aș putea vreodată în viață să-i pierd numărul lui Nea Mihai care a venit în toiul nopții să-mi desfunde canalizarea. Și lasă că a venit, dar să-l vezi cum umbla prin beci, cu lanterna în mână, să găsească singurul loc de unde se putea opri apa în clădirea unde stăteam pe vremea aia. Desigur, ar fi trebuit să știu eu care e robinetul ăla care o oprea, dar, să vezi ce, eu habar nu aveam, că nu era treaba mea să știu. Cum aș putea eu să-i șterg numărul din memorie vreodată?

Hai, recunoașteți că aveți și voi numere de meșteri buni și că nici voi nu le dați așa oricui vi le cere. Și pe bună dreptate, că nu știi la ce neserios ajunge numărul de telefon, de te mai face și de râs la meșter.

Am făcut această minunată introducere pentru c-am văzut zilele trecute clipul de mai jos și mi s-a părut foarte mișto ideea campaniei MatHaus: reabilitarea lui Dorel. Sau, mai bine zis, ștergerea etichetei de „Dorel” pentru o întreagă categorie profesională: meșterii, meseriașii specialiști din construcții. Pentru că, da, o întreagă categorie profesională suferă, total nedrept, de „Dorelizare”. Dar, după cum ziceam mai sus, meșteri buni si foarte buni există, îi știm cu toții, că de-aia le păstrăm numerele de telefon cu anii.

Înțeleg foarte bine motivele pentru care au ales cei de la MatHaus să facă asta. Pentru că este un întreg cerc vicios aici: meșterul pleacă mereu cu dezavantajul de „Dorel” în ochii clientului, dar, totodată, clientul își pune toate speranțele în acel meșter, deși îl desconsideră din start. Treabă care este profund greșită. Nu știu cum funcționați voi, dar pe mine viața asta m-a învățat că sunt șanse mult mai mari să am nevoie de cineva care știe să pună gresie, să desfunde o canalizare înfundată sau să toarne o șapă, decât de cetățeni care pot să-mi vorbească două ore despre bosonul Higgs.

Ca să nu mai spun că, în ochii celor care pot să-mi vorbească despre bosonul Higgs, eu aș fi „Dorel”. Da, mai mult sau mai puțin, cu toții am fost „Dorel” în ochii cuiva măcar o dată în viață. Dacă suntem scoși din zona noastră de expertiză și suntem băgați într-un domeniu la care nu ne pricepem, automat devenim si noi niște „Dorei”. Doar că nouă nu ne-a fost încă pusă vreo etichetă de genul.

De-aia sunt fan al aceste campanii, pentru că „Dorel” este o exagerare, un produs media creat artificial, special pentru bășcălia noastră. Dar după ce râdem și glumim, pe subiectul „Dorel”, tot noi suntem ăia care ne plângem că pleacă toți meșterii buni și, când ai nevoie, nu mai are cine să-ți lucreze. Cumva, a ajuns un fel de rușine, din cauza acestei etichete să mai lucrezi în construcții. Și nu e corect, că în construcții există o grămadă de specializări, de la muncitori necalificați, până la ingineri, proiectanți și mulți alții. Cel mai bun prieten al meu este inginer constructor, și nu-l simt deloc „Dorel”, să știți.

Iar acum, vă las să urmăriți și voi spotul, că e bun. Hai cu de-Dorelizarea.