Text scris de Ana R.
Sunt fiica unui terorist! Cel puțin așa a crezut multă lume. Restul, cei care îl cunoșteau pe tata, știau că e doar un angajat în trupele USLA, cu o inimă mai mare decât toți mușchii lui de luptător. Apoi a venit decembrie ’89.
Prietenii lui, împreună cu colonelul Trosca, au murit. Iar oamenii i-au scuipat şi și-au stins țigările în găvanele ochilor scoși. Le-au întins mațele pe gard și le-au dat foc. I-au arătat cu degetul și au scris pe ei “terorişti”. Absolut nimeni nu se mai gândea că erau și ei soți și tați care juraseră, exact la fel cu cei care acum îi împuşcau, să-și apere țara. Și, până în ultimul moment, chiar asta au crezut că fac. Soțiilor celor morţi li s-a permis după multe zile să îi adune de pe caldarâm, în saci de iută, și să-i înmormânteze. Una dintre ele, rămasă văduvă cu cinci copii, s-a dus cu fiul cel mare să își ridice bărbatul mort de pe un trotuar. Copilul ăla nu va uita niciodată chipul torturat, până dincolo de moarte, al tatălui său.
Aveam nouă ani în decembrie ’89. Am venit de la școală și am auzit copiii care chirăiau pe holul blocului şi strigau că e program la televizor. M-am uitat și eu, dar nu am înțeles mare lucru, lumea vorbea despre o revoluţie. Cu doar o săptămâna mai înainte îl întrebasem pe tata, de față cu un coleg de-ai lui, care e diferența dintre comunism și capitalism. Amândoi au zâmbit amar și au schimbat subiectul. Habar nu aveam că acolo, în piață, se întâmplă exact asta.
Apoi a venit mama acasă, s-a uitat la televizor și a început să plângă în hohote. Ultima oară o văzusem așa la înmormantarea bunicului, tatăl ei. Abia atunci am înțeles că e ceva grav și, în mintea mea de copil, m-am întrebat ce oare e atât de rău de plânge mama așa tare? Doar libertatea e bună, că citisem despre ea la istorie, unde mai auzisem despre alte revoluții sau răscoale. Mama mi-a spus că libertatea e întotdeauna bună, numai că serviciul tatălui meu este să lupte fix cu ei, cu cei ce își doreau libertatea.
Nu am plâns, îmi era prea frică să plâng, îmi era frică de faptul că atunci când plângi sigur moare cineva. Că doar așa văzusem că se întâmplase la bunicul. Nu voiam să moară nimeni și, mai ales, știam că tata e prea curajos ca să pățească ceva.
👉 Continuarea o citiți aici 👈
…
[Așa cum am promis acum cinci ani, când a fost scris, câtă vreme voi avea blogul, acest articol va fi republicat an de an, pe data de 22 Decembrie. M-am ținut de cuvânt și anul ăsta. Dacă încă nu l-ați citit, v-ar prinde bine s-o faceți. Dacă îl știți deja, recitiți-l, măcar atât putem face ca să nu uităm de tot.]
sursa foto
😥 no comment 😥
Comentariu beton!18
Idem @Habar… la un astfel de articol nu prea ai ce să comentezi fără să ți se ridice fiecare fir de păr de pe corp.
Comentariu beton!19
Fara cuvinte… 🙁
Si, din pacate, nimic nu s-a schimbat.
Ura asta de care poporul roman nu poate scapa a devenit hrana zilnica. Toata lumea uraste pe toata lumea. Privatii pe bugetari, parintii pe profesori, pacientii pe medici, tinerii pe batrani, batranii pe tineri. Tzatza Floarea, OTV-ista convinsa, pe vecina de la doi, care se uita la Antene.
Ma intreb cate generatii vor trebui sa treaca pana sa nu ne mai uram asa, visceral, unii pe altii.
Comentariu beton!65
Nu poți avea alte așteptări de la un popor cu penultima medie IQ din Europa.. Ura despre care vorbești vine din prostie, din lipsa capacitații de a ne asuma vina pentru nimic. Vina este mereu a altuia, niciodată a noastră. Doar aruncă un ochi oriunde se comentează despre o minoritate sau un infractor. plebea cere sânge mai ceva ca în evul mediu.
Ei doar si-au facut datoria.. la comanda altora au inceput sa traga. bine fiecare are povestea lui.
Da! Asa i! Si n fiecare an, dupa ce o citesc, simt un pumn in fata!😶
Aproape c am invatat o…
Rai mai sintem, noi, oamenii!
Comentariu beton!16
Din ce in ce mai rai…😦 observ cat de mult a scazut si calitatea umana.si cat de rai au putut deveni oamenii.
Vorba aia „cand am cunoscut oamenii, am inceput sa iubesc animalele”, mi s-a potrivit perfect.numai ca eu nu le mai zis animale de mult, ci blanoase sau minunile care nu vorbesc vorbe.
Comentariu beton!20
@Sonia, nu știu dacă “din ce în ce”, cred că așa au fost, unii, dintotdeauna și așa vor fi ever…
vorbele exacte aparțin lui Mark Twain, arată așa: “ the more i learn about people, the more i like my dog” și sunt de secol XIX…totuși, el zice “oameni”, nu omenire (people vs the human kind), ceea ce ne mai dă o șansă…sper
Comentariu beton!15
Și? …amintiri dureroase degeaba….cei sacrificați au devenit scara de ascensiune pentru cei descurcăreți….cu fiecare an și cu fiecare tur de alegeri cred că durerea celor rămași e mai apăsătoare….ne-a lipsit educația democrației și nici autodidacți nu ne-am străduit să fie….Respect pentru cei plecați,compasiune pentru cei rămași….
Comentariu beton!17
Adevarul e ca, oricat de hater as fi, nu prea imi vine sa comentez la asa ceva. Astfel de lucruri nasoale se intampla, in special la revolutii, atunci cand se dezlantuie fiara care doarme in orice colectiv uman. Imi aduc aminte ce citisem despre mitul Bastiliei. Se pare ca aceasta, la momentul caderii ei, nu prea mai avea nici o lagatura cu rolul de inchisoare politica, pe care l-a avut intradevar in timpul domniei regelui Soare si care o transformase in simbol al adsolutismului regal(notiune destul de discutabila dealtfel, vechiul regim fiind unul de-a dreptul liberal comparat cu statul birocratic-politienesc care a rezultat in urma revolutiei). Mai servea inca drept casa de corectie pentru cativa tineri nobili turbulenti, care o luasera razna rau, fiind inchisi la cererea familiei. Precum marchizul de Sade, care a ratat insa spectacolul, fiind transferat cu 10 zile inainte la un azil de nebuni. In rest, castelul slujea in principal drept camin pentru soldatii invalizi, ranitii din razboiele trecute, care si asigurau paza fortaretei, alaturi de o companie de elvetieni. Cand multimea pestrita a luat cu asalt fortareata, invalizii, spre deosebire de mercenarii elvetieni, au refuzat sa traga in „popor”, deschizand portile. Si au platit pentu asta, fiind masacrati cu totii de multimea indarjita de rezistenta sporadica intampinata, cadavrele lor fiind mutilate intr-un mod asemanator cu cel descris in articol. Ironia sortii a facut ca elvetienii, singurii care au ripostat, sa fie lasati sa plece fara mari probleme, cel mult cateva suturi in fund, acestia fiind confundati cu servitorii, din cauza livrelelor specifice pe care le purtau.
Comentariu beton!28
intr-adevar, absolutism
L-am citit iar, ca în fiecare an. Și, ca în fiecare an, când restul lumii se pregătește veselă de sărbătoarea Crăciunului în timp ce românii își comemorează morții, evenimentele din ’89 mi se par tot mai departe și mai uitate. Departe îmi pare și viitorul pe care și l-au imaginat cei ce au trăit evenimentele de atunci.
Comentariu beton!23
tataia, om cu 7 clase da’ citit (cît a putut el), ca răspuns la exuberanța mea de la 15 ani, a spus doar atît: schimbarea stăpînilor, bucuria nebunilor…
cam da
Și mie îmi pare totul deja îndepărtat și degeaba. Am senzația că ne-am înrăit mult mai mult decât eram acum 31de ani că popor. Doar imaginați-vă ce ar însemna o revoluție acum? Nu credeți că mulți ar dori sa devină călăi publici? Inclusiv alegerile astea arată cât de dispuși suntem să sacrificăm principii.
Comentariu beton!22
Libertatea este grea, @Ana_R, nu e pentru oricine. Pentru că libertatea vine la pachet cu responsabilități și consecințe, iar cei mai mulți nu vor asta. Vor numai beneficiile, ceea ce nu se poate. Lucru extrem de evident dacă te uiți la ce se întâmplă când sunt alegeri parlamentare. E iureș de vorbe, prezență extrem de scăzută la vot.
Lipsește educația nației ăsteia, lucrurile nu se vor mișca nicicum fără.
Comentariu beton!19
Ana_R, eu atunci, acolo am simțit cum ne doreau și pe noi studenți inconștienți dar plini de speranță alături de așa zisii teroriști atunci , noaptea de 23 spre 24 decembrie am înțeles imediat ce se întâmplă de fapt. Am mai povestit aici cum s-a tras în noi de către doamna ofițer care ne instruise până atunci. Doamnă care apoi a recunoscut că tovarășul Iliescu a dat ordinul, au nevoie de eroi. De teroriști de fapt?
Eu cred că sistemul de valori (ne-)a fost distrus, a fost distrus sistematic ultimii 70 de ani. Această acțiune le-a reușit aproape deplin. De aici am ajuns să sacrificăm orice, așa cum ai spus principii, dar eu sunt convinsă că orice. Eu sper să nu ducem noi la (ne)bun sfârșit acest demers.
Comentariu beton!17
” Doar imaginați-vă ce ar însemna o revoluție acum?”
Probabil razboi civil, posibil chiar soarta fostei Iugoslavii. Nu mai exista un dusman comun care sa coalizeze oamenii, ci tabere foarte inversunate. De fapt, daca nu am fi avut bulan de conjunctura istorica si integrare in niste suprastructuri mai stabile, probabil s-ar fi intamplat ceva de genul asta pana acum. Vreo cateva ocazii au fost dupa 1989.
Mda, pseudo-teroriști – praf în ochii poporului pentru a justifica un haos bine coordonat de jucătorii acelui moment.
Peste ei (pseudo-teroriști) au venit apoi adevărații teroriști (cei de la butoane) care au distrus tot ce s-ar fi putut construi: sănătatea, educația, cultura, economia, turismul etc.
Comentariu beton!22
Sunt la fel de trist in fiecare an cand citesc aceasta postare si ma intreb ce s-a rupt in noi de am devenit oamenii care suntrm azi sau poate doar am fost asmuțiti uni impotriva altora de jegurile numite conducatori, pe baza de beneficii, sinecuri etc pe principiul „divide et impera”. Oricum ar fi fost functioneaza de minune, suntem mai inraiti, divizati si nu mai suntem in stare sa vedem dincolo de beneficiile materiale, majoritatea, dar toate acestea nu sunt scuze suficiente pt a nu mai fi „oameni” si a ne coborî la cel mai de jos nivel…
Ca în fiecare an, plâng citind articolul Anei R. Plâng și pentru ceea ce am visat atunci că va fi viitorul și ce a ieșit.
La revoluție aveam 10 ani. Auzeam oamenii defilând pe strada și sunet de arme, iar părinții nu mă lăsau să mă apropii de geam. Varul meu de 14 ani, crescut fara tată, s-a dus cu revoluționarii pe străzi. La un moment dat a fost împușcat cineva langa el. Abia atunci a Inteles cat e de periculos. Cred că mulți nu realizau. O cunoștință de umbla cu băiatul ei de 10 ani pe strada , in centrul orașului, s-a trezit cu băiatul împușcat în picior. Rămas cu șchiopatat pe viață. Toate astea într-un oraș cu mult mai puține victime decât la București. A fost nasol. Oamenii probabil nu conștientizau toți pericolul și haosul, riscul de a fi împușcat sau confundat cu un terorist, sau de a prinde un glonț tras aiurea. De multe ori ma întreb ce aș fi făcut dacă eram la vârsta adultă atunci. Am avut vecini care s-au trezit cu un glonț în casă, stand la blocuri de 4 etaje.
„s-au trezit cu un glonț în casă, stand la blocuri de 4 etaje”- chiar glont ucigas, care unora ne-a marcat viata… Cat de mici pareau sansele ca un astfel de glont sa nimereasca fix in inima unui om dintr-un grup de 5, din care doi copii, care incercau sa se mute dintr-o camera in alta, din cauza rafalelor… 🙁
Articolul asta e exact ca un pumn in plex. Fiecare dintre noi cei care intr-un fel sau altul am trait momentele alea fiind implicati mai mult sau mai putin am fost influentati de dezinformarea masiva care a fost peste tot in acele zile. Dar chiar si atunci se putea vedea ca dincolo de erori, prostie si interese a existat ura care a transformat oameni, pana atunci aparent niste cetateni onesti, in nemernici care au facut rau gratuit, doar pentru ca nu ii oprea nimeni sa faca asta. In afara de persoanele care pot fi identificate cum a fost si criminalul asta Militaru au mai existat si altii din cei care au preluat puterea dupa decembrie `89 si dovada ca tot ei sunt la butoane e si faptul ca nici pana acum adevarul nu a fost spus clar si raspicat. Poate candva se va gasi cineva care sa-i puna pe toti acolo unde le e locul.
Nu îți aperi țara suprimând oamenii care voiau libertate.
Ziua mea de naștere e pe 22.12 si sunt din Timișoara. În 1989 aveam 11 ani. Auzisem tot felul de zvonuri, pe strada se tragea, intr-o noapte chiar lângă blocul nostru, fiind de militari, s-au dat lupte și noi ne deplasam ca ramele prin casă. Tatăl meu se tot ducea în centru, mama era moartă de spaimă, mai ales că acea cunoștințe și colege care au murit. În 16.12 chiar mi-am sărbătorit ziua cu mai mulți copii și 2 au vrut să plece în centru la concert de colinizi. Noroc că venise tatăl meu și le-a zis că se trage și pe treptele catedralei sunt multi morti, și nu au mai plecat. (Morții de pe trepte erau oamenii care au dorit să se refugieze în catedrală și preoții le-au închis ușa în nas). În 22.12 dormeam de după amiază când a venit mama mea plângând de fericire și mi-a zis că a fugit. Buimacă, nu știam cine, ce, cum. Am fost atât de fericiți și ușurați în ceea zi, chiar dacă schimbul de focuri a mai durat zile bune. O zi cu adevărat memorabilă.
Și mulțumesc și bucureștenilor, pentru că li s-au alăturat timișorenilor, că altfel cred că orașul ar fi fost doar o amintire.
Comentariu beton!21
La mulți ani, Cristina!
La mulți ani! Nimeni nu uita vreodată Timișoara, ei au fost scânteia tuturor.
povestea e trista, dar e doar o frantura dintr-un adevar pe care nu-l vom cunoaste complet niciodata, o perspectiva foarte subiectiva. eu imi amintesc cum usla a inabusit violent revolta muncitorilor de la brasov din 1987. iar trosca a cam facut politie politica.
Am fost acolo,un soldat prost de la canal.Păcat de toți cei care au murit,păcat de cei cărora le-a murit sufletul și de ce ar fi putut să fie în țara asta.Îmi cer scuze,nu prea mă pricep la scris.
Comentariu beton!14
BCC, of, cum a fost asta cu „cei cărora le-a murit sufletul”! Prea multe suflete moarte. Cred că e mai trist să ai un suflet mort o viață, decât sa mori o dată, dar să mori pentru țara ta.
Radu Marculescu, in „Pătimiri și iluminari din captiviatea sovietica” (Humanitas , 2000) spunea ca daca ar fi acceptat compromisul propus de sovietici de a se intoarce in tara cu Divizia Tudor Vladimirescu, ar fi purtat cadavrul unui suflet mort.
Membrii trupelor USLA au fost sacrificati de un tradator de tara dovedit, un adevarat monstru-generalul Militaru. Colonelul Trosca si maiorul Cotuna aveau dovezi ale implicarii lui Militaru cu GRU inca din 1978. Acei uslași au murit eroi, desi atunci priveam tampi la televizor si ne bucuram de moartea „teroristilor”.
Aveam 11 ani la Revolutie si credeam absolut tot ce se debita la televizor. Tatal meu a participat inca de pe data de 21 Decembrie si a refuzat sa poarte arma desi era in Garzile Patriotice(CFR). NU are certificat de revolutionar pentru ca a fost scarbit de toate scursurile care populeaza asociatiile de revolutionari.
@Ana_R- iti distribui articolul tuturor celor care pot intelege si au dorinta de a intelege.
Am citit articolul încă de cand a apărut prima oară, îl recitesc in fiecare an. L-am citit dimineață si recitit acum. Cu nod în gât de fiecare dată. Plm, ne mai facem vreodată bine?
Papi, noi suntem bine. Restul se pare că nu prea sunt. Numai când vedem cum votează țara ne dăm seama că nu sunt prea bine.
Fără cuvinte, dar cu memoria încă vie.
Şi eu am fost catalogat ca terorist, sau mă rog, un potenţial terorist care putea să terorizeze oamenii care vroiau libertate în 1989.
Am fost militar în termen la unitatea de pompieri din Sighetul Marmaţiei în decembrie 1989 şi dacă până atunci am intervenit doar la stingere de incendii, din 22 decembrie am devenit „terorişti” pentru că aveam ca obligaţie în caz de revolte să intervenim cu tunurile de apă de pe maşinile de pompieri. Nu a fost cazul în Sighet dar am fost catalogaţi ca „terorişti” de unii doar că aparţineam de Ministerul de Interne. Mbine, erau unii localnici care ştiau că în caz de ceva revoltă trebuia să avem puşcoacele la noi şi montate gratii la geamurile maşinii de intervenţie şi au făcut ceva scandal. Au fost momente în care nu ştiau ofiţerii ce să facă dar am trecut cu bine şi au înţeles oamenii că dacă era un foc pe undeva, tot noi „teroriştii” trebuia să intervenim.
Poate la anul @mv va publica in loc de asta povestea unui mort in noaptea de 21 – 22 Decembrie fix in fata Bisericii Romano Catolice Italiene la 100 m de Piata Universitatii…
Au incercat cativa sa se refugieze inauntru dar popa, iuda ca preot nu’i pot spune a incuiat usile.Au murit impuscati in usa bisericii.
AnaR povestea ta vazuta prin ochi de copil e impresionanta.
Securitatea a fost un organ de represiune a statului inainte de 89.
USLA era organ de elita al securitatii ceva similar Waffen SS.
In 1989 riscul „terorist” impotriva Romaniei era fix 0, mai ales ca Romania furniza armament gruparilor „teroriste”
USLA sau UM 110 era acoperirea pentru unitatea de lupta anti KGB.
Dar in 1989 au „pierdut razboiul”
AnaR Pastreaza uniforma tatalui in dulap ca nu se stie.
scuze @mv, iert da nu pot sa uit
Sorin, riscul terorist în România nu era deloc 0 înainte de Revoluție. Eu știu ce presiune era pe ei să nu se întâmple ceva. Existau grupări de tot felul ce încercau să intre cu armament, sau sa iasă. Știu că tata a participat la misiuni în care au avut de-a face cu teroriști. Era datoria lor că pentru asta erau antrenați.
@Ana_R
teroristii erau romani satui de ceausescu si camarila lui. nu exista terorism serios pe vremea aceea in romania, mai ales ca nici la nivel mondial terorismul islamic nu avea amploarea din prezent (noi nici acum nu prea avem) poate erau intoxicati ei cu vrajeli de-astea. teroristii ciomagiti de usla au fost muncitorii de la brasov. plus revolutionarii din 89, pana cand smecherii de la conducerea usla si-au dat seama ca va fi rasturnat regimul si s-au dat cu poporul
@Sorin Aurolacul
@ana
Atentate teroriste au fost și în România.
Organizațiile teroriste Septembrie Negru, Abou Nidal, Frații Musulmani, Baader Meinhof erau considerate „terorism serios” de România în acea vreme.
U.S.L.A s-a înființat în urma atacurilor teroriste ce au cuprins Europa în anii ’70.
În România au fost destule atentate sau tentative :
1984 – asasinarea consulului iordanian (Hotel București), 1985 – atentat cu bomba București ( Caminele Studențești Grozăvești – 2 ofițeri USLA decedați la dezamorsarea bombei), 1973 – Ambasada Israelului și probabil și altele.
Datorită relației bune dintre Ceaușescu și Arafat, România a fost totuși ocolită de
Terorism însemna și deturnarea de avioane (un caz în 1971) sau chiar de mijloace de transport ( un caz în 1981) – mă refer la România.
Până în 1987 principalele atribuții ale USLA erau :
– asigurarea securității pasagerilor și aeronavelor în zbor – toate cursele interne și externe;
– controlul antiterorist la toate aeroporturile din România;
– paza și apărarea unor ambasade, reprezentanțe străine și domicilii ale membrilor corpului diplomatic acreditat în România;
– culegerea de informații în domeniul strict limitat al activității de prevenire și combaterea acțiunilor teroriste;
– executarea controlului tehnic de securitate la imobilele și încăperile destinate cazării unor anumite personalități sau delegați din străinătate;
– asigurarea pazei și securității familiei prezidențiale, a unor înalte oficialități ori delegații străine care vizitează țara;
– intervenția pentru lichidarea acțiunilor teroriste.
Au primit atribuții de intervenție în cazul unor mișcări populare potrivnice regimului comunist după revolta muncitorilor de la Brașov din 1987.
U.S.L.A. era U.M. 0620 .
Denumirea U.M. 110 era contraspionaj țări socialiste , altă mâncare de pește.
Unitatea de elită a Securității a fost dintotdeauna C.I.E.
Uite Ana R, CIE actualmente SIE sunt sigur ca erau unitate „de elita”. Erau scoliti la ASE (sectia Comert Exterior sau Electronica in Politehnica), apoi inca 2 ani de „specializare” la Branesti si apoi „imprastiati in diplomatie si comert exterior”. Ei au fost teoretic ” tradatorii din 1989″. Am scris ” teoretic ” pentru ca daca nu se intampla asa, acum comunicam inca prin scrisori sau plateam ca sarbii 1 euro / 10 MB de internet.
Nu ei au tras in noaptea de 21 / 22 decembrie ci niste „racani” cu origine sanatoasa, scosi din productie si scoliti la Baneasa unde era comandant alt analfabet Andruta Ceausescu. ( pacat ca acum acolo e tot unitate de batausi jandarmi cu comandanti imbracati in alb).
Gata ca am obosit.Doar intreaba-ti tatal daca si scoala si poligonul USLA erau in aceiasi locatie ?
@Alt Sorin
da, stiu, nu trebuie sa-mi citati din publicatia sri, care ne ofera ca si tiza mea o varianta edulcorata. ii inteleg, au preluat usla, au spalat-o si gata au sters cu buretele tot. pe langa atributiile astea erau si altele. structuri antiteroriste existau si inainte de usla, iar nivelul activitatilor teroriste din romania in comparatie cu alte state nu justifica inca o unitate. plus ca la categoria teroristi erau inclusi si romanii care se razvrateau impotriva lui ceausescu. de altfel, in cazul deturnarii de avion de care amintiti era vb de cetateni romani care au vrut sa fuga din tara. iar cei sase care au scris la Europa Libera au fost ”vizitati” de oameni de la usla, desi nu intra in atributiile lor. oricum stim franturi, atat timp cat arhivele securitatii, cate or mai fi, stau bine sigilate sub paza armatei, o alta institutie cu o imagine nedrept de pozitiva.
@ana
Informațiile date de mine provin și din Caietele CNSAS și carțile publicate de cecetatori de la aceeași instituție și sunt disponibile , gratuit, pe site-ul CNSAS. Tot acolo gasiți și documente despre structurile, obiectivele şi metodele de acţiune ale Securităţii, acte normative etc.
Înființarea USLA a fost o necesitate. Atata timp cât cineva putea organiza un atentat pe teritoriul țării , chiar dacă obiectivele erau ambasade sau membri ai corpului diplomatic, acest fapt era si este considerat un potențial atentat la siguranța statului ( la adresa populației sau a conducătorilor țării )
A fost înființată dupa modelul vest-german de la acea vreme , GSG9, când au beneficiat de consultanța acestui serviciu. În faza inițială inclusiv de specializare a membrilor USLA de către vest-germani.
Deturnarea de avioane sau a altor mijloace de transport ( vezi acțiunea „Autobuzul” ) se face prin forță și de regulă cu luarea de ostatici. În toate țările acest fapt a fost și este considerat act de terorism și tratat ca atare, indiferent de motiv.
“Cei șase” nu au facut obiectul USLA ci al altei direcții , cea de contrainformații.
In 1989 unitatea avea 795 soldați și ofițeri. În teritoriu erau grupe de 6-10 uslași pe județ, în funcție de obiectivele existente la nivel local. În București în jur de 450-500 din care o parte luptători iar restul , aproximativ 1/3 , de logistică, dispecerat, comunicații…
Pentru București rămân vreo 350 de luptători. Din care trebuie acoperit paza ambasadelor, personal corp diplomatic, aeroporturi ( Otopeni și Băneasa ) plus însoțitorii din avioanele Tarom.
După parerea mea rămân cam puțini uslași pentru a teroriza populația.
Erau alte structuri ale securității care se ocupau de așa ceva.
Nu îmi doresc să deturnez atenția de la articol și îmi cer scuze autorului pentru divagația mea.
Aveam 16 ani atunci, si da, am fost in fata MapN sa-i vad pe „teroristi”, dupa foarte multe (prea multe) zile de la evenimentul in sine…pentru mine intreaga „poveste” de atunci mi s-a „aratat” dupa seara de 12.01.1990, cand au fost „descoperite” camioane cu bautura (alcoolica) dupa mitingul din acea zi (impotriva lui Iliescu), apoi a venit Pta Universitatii, s’apoi alegerile din 20 mai (80% FSN), cand am inteles ca sansele de reusita ale acestei natii sunt limitate si marginite superior, apoi mineriada 1, apoi a 2a (mineriada), apoi iar Ion Iliescu si „gashca”….apoi unii (din ce in ce mai multi) au plecat din tara, satui…
Singurele momente de speranta adevarata au fost cand s-a dus Seniorul ( n.b. Corneliu Coposu), vizita regelui Mihai si reactia din 2017, cand foarte multi oameni au reusit cumva sa se adune si sa arate unitate pentru un crez….prea putin pentru 30 de ani + 1 – n.b. Pta Universitatii, ca fenomen, a fost „in timp ce…”
A fost o emisiune zilele trecute pe aleph fix pe subiectul asta…ce am retinut precis ca generalul militaru a zis ca la razboi se mai si moare…era cu iliescu si altii pe acolo…unul singur a scapat din abi…
Dupa treizeci si unu de ani(31) inca ne intrebam de ce au trebuit sa moara atatia oameni la (revolutie) si cine a dat ordinele controversate in urma carora au murit militari in termen ce nu au avut alta vina ca au fost in locul nepotrivit,si profesionisti care au servit tara .Dumnezeu sa-i odihneasca si tortionarii sa sfarseasca in IAD
Oare, chiar așa suntem🧐😷🙏
Toti cei din trupele USLA inca din primele secunde ale revoltei-populare au fost alaturi de protestatari. Asta o spun si o repet, ca participant la evenimente si ca organizator al Baricadei de la Inter.
Cine a tras la Revoluție? – https://www.youtube.com/watch?v=qK_xPf532bw&t=12s