Poate o să vină ca o supriză pentru voi, poate nu, cert este că mulți dintre compatrioții noștri sunt pe treapta cea mai de jos a evoluției în ceea ce privește educația financiară. Nu sunt în stare să-și calculeze niște costuri totale și, bineînțeles, întotdeauna vor găsi ei o variantă „mai ieftină”. Fără să se gândească niciun moment ce costuri ascunse presupune „mai ieftin” ăla.

Nfine, stați că am o poveste extrem de interesantă pe subiect. Am lucrat cândva pentru un client care dezvoltase una dintre cele mai mișto și ușor de utilizat platforme pentru educație financiară. Erau foarte mulți bani băgați în platforma aia, tocmai pentru a oferi utilizatorului, pe lângă partea de educație propriu-zisă, o experiență cât mai ușoară și plăcută. Pe scurt, era gândită astfel încât să-ți facă plăcere să deprinzi măcar noțiunile de bază ale educației financiare.

Platforma îți oferea inclusiv interacțiune individuală cu un specialist, ca să-ți explice omul ăla, pe limba ta, despre ce e vorba și cam ce ai de făcut dacă vrei să te descurci mai bine banii pe care-i câștigi. Iar toate astea erau GRATIS, pentru că în mintea celor care dezvoltaseră proiectul era că o populație educată financiar ar fi un câștig pentru toată lumea. Foarte adevărat, de altfel, doar că, dacă în teorie sună foarte frumos, în practică, ce să vezi, lucrurile n-au prea stat așa.

De ce? Well, acum vine partea extrem de interesantă. Targetul platformei erau oamenii care câștigă puțin, oamenii care recurg la diverse artifcii ca să treacă peste zilele în care rămân fără bani de la un salariu la altul. Pentru ei era gândită și pe ei ar fi trebuit să-i învețe ce au de făcut ca să-și gestioneze altfel chletuielile, ca să nu mai ajungă să se împrumute în fiecare lună. Știți despre ce vorbesc, da?

Ți-ai găsit. O fi fost gândită pentru ei, doar că nimeni nu anticipase că ăștia sunt genul de oameni pe care „nu-i înveți tu ce să facă cu banii lor”. Prin urmare, de înscris în platformă se înscriau tot oamenii cu venituri peste medie. Sau, mai bine zis, de RĂMAS în platformă, să facă tot cursul, rămâneau doar cei cu venituri peste medie.

Cei pentru care era gândită, cei care ar fi avut cu adevărat nevoie, parcurgeau doar primul modul de curs și nu mai reveneau niciodată. Pentru că descopereau cu stupefacție că „educație financiară” nu înseamnă nici „îmbogățit peste noapte”, nici „bani picați din cer”, nici „bosluean, am dat peste o combinație beton, te umple fratele tău dă cașcaval”. Din momentul în care se prindeau că nici vorbă de ceva dintre toate astea, dădeau escape și nici că se mai întorceau vreodată pe platformă.

Din păcate, nu glumesc și nu înfloresc lucrurile deloc. Știu exact depre ce vorbesc, pentru c-am avut acces la toate insight-urile campaniei. Niciunul dintre cei care completaseră cu mâna lor chestionarul de înscriere, chestionar din care reieșea, mai mult decât clar, și cât câștigă, și faptul că nu se descurcă cu banii de la o lună la alta, nu a trecut vreodată de al doilea modul de curs.

Evident, probleme cu banii probabil c-au avut în continuare, că astea nu prea se rezolvă așa din cer. Dar sunt absolut convins că dacă-i întrebai de ce n-au făcut cursul până la capăt, ar fi ridicat din umeri:

– Bosule, io am zis că am nevoie dă bani, nu să vii tu să mă înveți ce să fac cu banii mei!

Concluziile le trageți singuri.