Vecinul meu de dedesubt, care este și proprietarul casei în care locuim, are ca obiect de activitate construcția de case. Mai precis, construiește case la cheie, pe aici, pe lângă București, și le vinde. În aprilie-mai, în plin lockdown, sâmbata și duminca mai ieșeam în curte la câte un grătar, mai stăteam de vorbă, mai puneam țara la cale, mai ascultam o muzică de dor și jale, d-astea.
Nu mi-a ascuns niciodată că era foarte îngrijorat pentru criza economică pe care toată lumea o anunța ca fiind inevitabilă. Și pe bună dreptate, pentru că mai trăise o dată dezastrul unei crize economice, în 2009-2010, el fiind tot în domeniul imobiliar și pe vremea aia. Evident, atunci a pierdut tot, prin urmare acum avea toate motivele să fie și acum foarte îngrijorat.
După care s-a ridicat lockdown-ul și-a început să meargă din nou la muncă. La vreo săptămână după ce dăduse din nou drumul la treabă, ne-am întâlnit într-o zi în poartă, eu intram el ieșea, și tocmai pentru că-l știam foarte îngrijorat, l-am întrebat care e situația, cum mai stau lucrurile, ce se mai aude.
Ar fi putut sa se vaite, să se apuce să-mi explice că e greu, că urmează timpuri dificiel, că blablabla. Dar mie tocmai asta-mi place la el, că e genul care-ți spune în față ce gândește, ce e-n gușă și căpușă. S-a uitat la mine și mi-a trântit-o franc în față:
– Mihaie, o sută de case dacă aveam, o sută vindeam.
Pentru că, da, fraților, pandemia asta blestemată ne-a schimbat în multe feluri pecepția despre viață, dar și prioritățile. Dacă până anul trecut cei mai mulți ne doream să locuim cât mai aproape de centru, de zona zero a orașului, de locul de unde se dă ora exactă, acum pentru mulți dintre noi a devenit mult mai tentantă o casă, într-o zonă liniștită, o casă unde să ai curtea ta, dacă se poate cât mai aproape de pădure sau măcar de ceva zone cu verdeață.
Am făcut această minunată introducere ca să vă pot spune că, dacă aveați cumva în plan să vă mutați la casă în viitorul apropiat, s-ar putea sa am pentru voi o opțiune pe care să vreți s-o luați în considerare: Liziera de Lac.
Și-acum o să vă expun, pe scurt, argumentele pentru care o să vreți s-o luați în considerare:
➡️ Este un proiect Liebrecht & wooD, care au deja în portofoliu Victoria Park Office Center, Militari Shopping Center, West Park Retail Militari, Fashion House Outlet Militari. Așadar, avem de-a face cu un dezvoltator mare, cu putere financiară, lucru care contează mult în economia unui proiect de acest gen. Cred că știți și voi de ce.
➡️ Vânzările caselor încep în martie 2021, iar primii cumpărători se vor muta în toamna aceluiaș an.
➡️ Liziera de Lac este localizat în Frumușani, pe malul lacului Tătaru, la un sfert de oră de stația de metrou Anghel Saligny și la 35 de minute de Piața Unirii. Cele 35 de minute sunt măsurate în condiții de trafic decent, ca să n-avem vorbe.
➡️ Lucrările au început deja. În primă fază vor fi construite 94 de case cu suprafețe cuprinse între 77 mp și 127 mp utili, iar prețul unei case începe de la 106.400 eur + TVA.
➡️ Jumătate din suprafața proiectului o reprezintă zonele verzi.
➡️ Deja este construit drumul de acces către Autostrada A2, la fel și infrastructura energetică: gaz și electricitate. Deci totul este pregătit pentru când vor fi gata casele din Faza I, în toamna lui 2021.
➡️ Vor exista și facilitățile necesare traiului de zi cu zi, cele fără de care tot ce-am scris mai sus sunt doar vorbe goale (toate disponibile încă din prima fază a proiectului): grădiniță, un complex cu piscină, terenuri de basket și tenis și zone pentru activități sportive, un Community HUB cu spațiu de co-working și întâlniri, restaurant, magazin, cafenea, farmacie și cabinet medical, petshop, piste de biciclete, promenadă în jurul lacului, parcări individuale și comune, stații de încărcare a mașinilor electrice, pază permanentă.
➡️ La final, în decurs de 10 ani, proiectul va avea aproximativ 4.400 de locuinţe și se va întinde pe un teren de 170 de hectare.
Gata. V-am pus ce-am considerat eu mai important, adică lucrurile după care m-aș uita și eu în primă fază. Dacă vreți să aprofundați subiectul și să găsiți tot ce v-ar putea interesa, intrați chiar la dezvoltator pe site, www.lizieradelac.ro, și le găsiți acolo puse frumos, pe categorii. Iar dacă vă interesează ceva anume și nu găsiți nici măcar pe site răspunsul, lăsați întrebarea aici și mă voi ocupa eu să-l primiți.
O casă la curte a fost visul meu din totdeauna. Am și experimentat asta, că să văd dacă mă lecuiesc sau nu, mutându-mă în chirie într-o casă aproape de visul meu. Am tot negociat cu barbată-miu, ne-am gândit, ne-am răzgândit, ne-am luat gândul și acum iar ne gândim la o casă. Singurul lucru pe care l-am luat tot timpul în calcul a fost copilul. Ce ne facem cu școala? Cu drumul până acolo? Cu prietenii lui?
Mă rog, acum e aproape adolescent, probabil că în câțiva ani vom lua o casă, așa că-mi arunc un ochi (ăla de sticlă că ș-așa mi-a înghețat de la frig) pe oamenii ăștia. Că nu vreau să-mi cresc nepoții la bloc.🙂
Comentariu beton!25
@Eleno, ia și tu cu mai multe camere. Că poate ai chef de musafiri. 😇
Iau, că am chef, dar îmbrăcați diferit puștoaicele, ca să nu se încurce baiatul😜
Comentariu beton!24
Lasă că te învăț io să le deosebești chiar dacă sunt îmbrăcate la fel. 🤭
Și visul meu tot o casa este, cu gazon și flori (de astea se ocupa nevasta). Doar că, fiind în domeniu cat de cat, am văzut cum se fac cele pentru vânzare și cele pentru tine, asa că spun pas! In Cluj totul este înfiorător de scump iar visul meu de a găsi un teren nu mai departe de 4-5 km de limita urbana , la cashul meu, este dificil. Poate doar o criza severa mi-ar putea da ocazia să-mi fac o casa după gusturile mele! De ridicat casa, nici o problema, vând apartamentul!
Pfff…cand am vazut asa titlu m am gandit la depresie postvot si ma gandeam ca ne ceri locații cu apa caldă. Si aveam o lista: Crana Gora, mai spre sudul Italiei, chiar si un Peloponez sau Lefkada. Asta pă ieuropa…in restul lumii, Australia, Costa Rica sau ceva Antile.
Altfel, casa pe lângă Bucale doar când n-or mai trebui fetele duse la școală. Eu mereu ma kak pă mine cand vaz asta cu 15 minute până la metrou🤣🤣🤣
Comentariu beton!33
Având în vedere că nu ești ÎN București, ai toate șansele să faci 15 min până la metrou.
Ma faci curios…când mai merg la Plătărești o sa dau drumu la ceas…că mereu mi se pare că fac o vesnicie pana acolo
Chiar te rog să faci asta.
Intr-o tara cu clima subtropicala unde peisajele hibernale sunt prezente la TV, eventual. Vegetatie, fructe & legume, bucatarie si ff important, garderoba, accordingly!
In RO, tinand cont de gradul de (sub)dezvoltare (sau inexistenta) a infrastructurii si a serviciilor publice preorasenesti, de lipsa de apetenta a clientilor de a plati suficient pentru facilitati de calitate adiacente „cuibului”, de lipsa de stiinta, interes si „meserie” a dezvoltatorilor pt a investi, dezvolta si mai ales (I cannot stress enough asta!) face mentenanta facilitatilor complexului, pentru o familie cu cel putin un copil <18 ani (si nu numai) alegerea este NEVER casa inafara orasului!
Am avut ocazia de cateva ori sa facem pasul (chiar inainte de copii).
Am ezitat si am ales sa locuim ultracentral, la bloc (nou).
Vizitam frecvent prieteni care locuiesc la casa inafara orasului.
Ii vedem de 4-5x mai rar decat atunci cand locuiau si ei in oras.
Altfel sunt placute cateva ore la aer curat, dar locuind la 10 min de mers pe jos de cel mai mare parc al orasului, nu simtim lipsa.
Mereu revenim bucurosi la cuibul nostru din buricul targului, unde nu avem nevoie de masina (desi tinem una pt concedii si nevoi atipice).
Mergem mult pe jos iar pt deplasarile la distanta bicicleta, transportul in comun si Uber-ul (in aceasta ordine) acopera orice nevoie.
Dupa cum evolueaza infrastructura si traficul, cu fiecare an ce trece avantajul de a locui in centrul orasului creste. Din perspectiva noastra.
Ma bucur ca aceasta pandemie a accelerat tendinta de telemunca. In curand nu va mai conta daca muncesti din Corbeanca, din Tartasesti, de pe Magheru sau din Indonezia.
Comentariu beton!15
E ok cand merg eu cu masina. Dar copilul o sa creasca si o sa vrea sa merga sa se intalneasca cu colegii sau stiu si eu ce drum mai are el cum facem atunci daca eu sunt la job si nu pot sa-l duc cu masina. La fel si cu sotia care nu vrea sa invete sa conduca.
Asta e singurul lucru pentru care pe moment stau pe curul meu in cutia de chibrituri.
Dar asta nu inseamna ca nu imi arunc ochii pe la ce se poate prin locurile fara asfalt si betoane (doar ca noi suntem din aia salbatici si vrem si ceva unduiri de relief pe langa noi ca sa ni se agate privirea de un brad).
Răspunsul la întrebarea din titlu e simplă în cazul meu: undeva unde limba română să nu fie limbă oficială. 🤣🤣
De dragul discuției pot zice că niciodată nu mi-a plăcut să stau la casă. Cel puțin nu la casă în București sau împrejurimi. Sunt prea comod pentru așa ceva.
Succes băiatului cu casele!
Comentariu beton!25
Dar la casă ÎN București ți-ar plăcea? Că ăsta a fost visul meu de când am călcat prima oară în orașul ăsta.
În București, da, sigur, dar prin Cotroceni, Aviației, în cel mai rău caz Vatra Luminoasă sau Tineretului, și case cu curte mare (ceea ce nu prea există în zonele astea), nu în lanul de porumb unde trebuie să-ți schimbi buletinul. Mie mi se pare deja „la țară” și deosebit de incomod dacă aduci vorba de comunele lipite de București, ce să mai vorbim de sate din Călărași ca cel din link. Dar eu sunt mai ciudat…
Comentariu beton!18
Văd că scoți complet din discuție Bucureștii Noi. Pot să înțeleg de ce, acum doi ani nici nu știam prea bine pe unde vine zona asta. Well, @Ioane, e una dintre cele mai mișto din București.
@Mihai, cunosc bine zona Bucureștii Noi, chiar prea bine, dar o leg cu anumite întâmplări petrecute mai prin tinerețe, și d-aia nu o suport. 😁
La modul cel mai serios, pentru mine iese din discuție să mă mut de la bloc la casă în București și împrejurimi. Sigur, pandemia a modificat un pic preferințele românilor, dar, în afară de această perioadă nenorocită, și aproximativ 1 an înainte de asta, eu nu îmi aduc aminte de vreo altă perioadă din viața mea în care să fi ajuns acasă înainte de ora 19:00 astfel încât să simt nevoia unui „habitat” generos în care să mă desfășor. Nici măcar weekend-urile nu mi le petreceam acasă. Și atunci? Ce să fac la casă de la 19:00 până la 21:30 când merge lumea la culcare? N-am munți sau mare pe care să le admir din cerdac la ceas de seară cu paharul de gin în mână, nu mă apuc să cresc bibilici sau porci, nu cultiv chestii (aș putea să fac asta la țară), nu fac grătare cu prietenii. Să mă mut la casă doar ca să scap de vecini? Cam mare prețul și deranjul pentru acest avantaj minor.
Comentariu beton!21
comentariu editat
[Nota deținătorului blogului: încă unul care-și imaginează că aici poate scrie toate mizeriile și înjurăturile care-i trec lui prin minte. Well, nu prea poate.]
Să mor dacă-mi dau seama ce ar fi putut să înjure @Andrei din discuția noastră. 🤣🤣 O fi vreun locuitor din Bucurestii Noi?
@Ioane, lasă că știu io ce-a înjurat. Pe dezamăgiții care vor să se mute din țară. Știi, @Andrei ăsta e un simpatizant aur. Acum cred că ai înțeles. 😉
Păi, AUR au luat o grămadă de voturi de la cei plecați p-afară. Bănuiesc că există și la ei destui tâmpiți dacă îi înjură fix pe ăia care i-au băgat în Parlament. 🤣🤣🤣
Nu, @Ioane, te înjura pe tine, pe motiv că vrei să te muți din țară. După care ne înjura pe toți la grămadă și ne mai și amenința „c-o să vedem noi ce-or să facă ei”. Well, până una-alta, la mine pe blog nu prea pot sa facă nimic.
Frate-miu stă la casă, peste drum de mine. Bine, nu chiar peste drum, că io ies din blocul cu 2 etaje, străbat parcarea, trec drumul ș-ajung la el. De la mine din balcon văd o parte din curtea lui.
Când vine de la muncă, musai udată iarba sau tunsă, bibilit tuia șamd. Nu face treburile astea zilnic, e drept. Câteodată-l sun și-l întreb dacă n-are nevoie de ajutor.
Nu știu alții cum sunt, dar câteodată am o lene de mă doare. Nici acum n-am montat o noptieră cumpărată acum 3 sau 4 luni. Încă e în cutie. Mă uit la ea câteodată și mă distrez: dacă aș fi avut o gagică prin preajmă mi-ar fi făcut, probabil, capul calendar referitor la noptiera aia de ce nu-i asamblată încă. 😀
Deocamdată nu mă văd la casă, dar ca pensionar, parerea mea, că e cel mai fain lucru să stai la casă: tot timpul este ceva de făcut. Un motiv de a te ridica din pat dimineața devreme. Stau încă să mă gândesc dacă merită piscina încălzită și sala de forță făcută acasă.
Comentariu beton!24
Chiar am crezut ca ne mutam din Romania, dupa titlul articolului, la Valcea gasim curte iarba si namol.
Chiar, tu la Vâlcea stai la casă?
Stam la bloc, dar avem proprietate langa oras, 12 km, unde ne petrecem cam toate weekendurile.
Visul meu pentru pensie si cum se apropie o sa incerc sa mi l indeplinesc doar ca nu langa Bucale ci langa Timisoara unde la fel se construieste si se vinde in draci .Problema e ca au aparut si inmultit niste monstruozitati gen duplex ,triplex etc unde diferenta intre bloc si casa e minuscula ,chiar ai mai multa intimitate la bloc iar casele individuale pe care mi le as putea permite sunt la distanta cam mare de civilizatie si sa pun rasaduri la batranete nu prea vreau .Oricum o sa urmaresc tot in vestul tarii ceva .
Când văd Frumușani … mă gândesc la gimnastică, nu știu de ce 😉 Ceva vecini faimoși p’acolo? Întreb pentru un prieten🤪
Vrei să te trezești dimineața și să-i dai neața lui Gică Hagi sau? 😁
Problema cu transportul copiilor mi-am pus-o si eu, am refuzat casa deoarece era o problema la calatoria copiilor inspre casa/oras, mai ales ca adolescentii mai vor sa petreaca in oras seara. Dar cand a venit momentul deoarece copiii crescusera, am facut si acest pas. Sincer? Imi pare foarte rau ca nu am avut curaj sa trec peste frici si sa stau la casa pe la treijdeani. Problema cu transportul copiilor se poate rezolva cu achizitia unei garsoniere in oras. Mbine, aici pe hartie pare nice, dar tinand cont ca banii nu cresc in copac, varianta nu e accesibila pt toata lumea.Inca nu stiu sa ma bucur de avantajele casei, ma manifest ca un pui care a crescut in voliera, nu prea ies in curte, dar recunosc si ma bucur de multe avantaje . Unul dintre ele este ca am deja doo pisici si un catel 🤣. Refuz sa vad dezavantajele, dar clar unul dintre ele este ca ma simt izolata , cand vreau sa plec in oras e f departe (nu conduc, iar colocatarul meu refuza iesirile la mall/oras/parc de cate ori am chef, iar daca o face e cu ochii pe ceas) .Nu pot sa imi mai folosesc bicicleta de cate ori vreau, si sufar dupa pedalatul zilnic.Per total sunt pro casa, daca puteti trece peste toate nu-urile pe care vi le spuneti, va sfatuiesc sa faceti pasul.
@MAS, dar știi că asta cu „nu conduc” are rezolvare, da? Se numește „școală de șoferi”. 😁
Mihai, stiu ca are rezolvare dar aici e o alta frica a mea, carnet am, curaj si inca o masina imi trebuie 🤣.
Nu înțeleg cum ai rezolva problema transportului achiziționând o garsonieră in oraș.
Presupunând că la 30 de ani ai copii mici.
@MSRP, pai e mai simplu sa directionezi copiii sa vina de la scoala si sa se deplaseze intr-o locatie din oras si de acolo sa ii preiei si duci spre casa. Copiii mei veneau singuri de la scoala (incepand cu cl 2) cand locuiam la bloc, pt ca nu aveam bunici care puteau sa ma ajute, si stateau in casa singuri pan la ora18 cand apaream acasa. Deci teoretic ar trebui sa ii poti culege la ora 18. Acum vad ca exista afterschool, sa arunc aia cu ,,pe vremea mea maica nu exista asa ceva” 🤣.
Eu nu m-aș muta în pustietate, nici la țară în satele din jurul orașului în care locuiesc acum.
La modul ideal, mi-ar plăcea un apartament la parter într-o casă (cu 2-3 apartamente) în oraș, chiar dacă n-are curte, doar să am o ieșire pe o terasă pentru o masă cu niște scaune. N-am niciun fel de înclinații horticole/agricole, așa că nu mă interesează curțile mari sau grădinile. Dar nu mă deranjează statul la bloc, mi se pare mai comod și cu mai puține bătăi de cap.
Ce nu înțeleg e e partea cu mutatul la casă la pensie. Dacă nu stai cât ești tânăr și în putere pentru eventuale activități agricole, de ce te-ai muta brusc după 60 când încep să te doară sau să-ți înțepenească diverse părți încât n-ai mai putea face cine știe ce lucrări prin curte?
Dacă la pensie aș avea banii și sănătatea necesare pentru stat la casă, tot n-aș face mutarea, ci de banii ăia m-aș duce în fiecare an câte 2-3 luni pe undeva prin lume ori în locuri în care nu voi fi apucat să ajung până atunci, ori în locuri care mi-au plăcut într-un concediu normal de 1-2 săptămâni și mi-aș dori să le explorez mai mult.
PS. Si eu am crezut că întrebi unde *în lume* ne-am muta dacă am putea alege.
Comentariu beton!25
Rox dar cine iti zice ca a sta la tara la pensie inseamna sa scurmi pamantul pana intepenesti .Pur si simplu la pensie vreau sa am doi ,trei caini si niste pisici si un loc de gratar cu nepotii daca o sa i am si ceva intimitate .O sa intelegi cu trecerea timpului .
Claudia, eu n-am zis despre statul la țară, ci la casă. Poți sta la casă și la țară și la oraș. Și am făcut referire la activități „agricole” pentru că am auzit multă lume care ar vrea să se mute la casă ca să aibă o grădină în care să-și cultive una-alta. Și cred că dacă nu faci asta la tinerețe, la bătrânețe chiar nu știu cum mai poți să te apuci, dar evident or fi și excepții.
Iar la casă la țară mi se pare și mai greu decât la casă la oraș pentru că intervin aspecte ce țin și de distanța față de un oraș mai răsărit (în caz că ai nevoie la medic, la un magazin mai mare sau specializat etc.)
Părinții mei stau la casă în oraș și văd că le este mult mai greu din multe puncte de vedere decât le era acum 10 ani cu toată treaba care e de făcut pe lângă o casă. Socrii mei stau la casă la țară de câtiva ani și au zis că în momentul în care unul dintre ei rămâne singur, celălalt se mută înapoi la bloc la oraș pentru că e le e greu și așa că-s doi, darămite singuri.
Nu știu ce vrei să spui că o să văd eu cu trecerea timpului, că n-am 20 de ani, mă apropii de 40, zic că până la vârsta asta m-am prins cât de cât cum stau lururile. Și am o senzație că dacă o să ajung la 60-65 de ani, cu cât o să realizez că am anii numărați, cu atât o să vreau să stau mai puțin pe-acasă. Știi băbuțele alea de le vezi pe lângă autocare pline de alte băbuțe în străinătate? No aia, aș alege să fiu dacă aș avea sănătate și bani 🙂
Comentariu beton!16
Eu am apartament si casa. Stam la apartament pentru ca sotul face fix 30 de secunde pana la serviciu- traverseaza o strada dar nimic nu se compara cu viata la casa.
Casa am facut-o la tara din dorinta de liniste si sa nu am vecini langa gard care sa toarne un bloc ( a se vedea dezvoltarea orasului tau natal).
Daca as sta in Bucuresti, in complexul asta mi-as lua casa.
Dau si eu un sfat de om umblat prin multe case (din motiv de serviciu). Daca astepti pensia, nu-ti lua casa mare. Nu ai ce face cu o casa de 200 mp utili daca nu o vei putea intretine cand imbatranesti. Daca ai si alte surse de venit, fa-ti de cap. Ia-ti palat!
Casele din proiectul asta, au dimensiuni de bun simt si pot fi intretinute fara sa faci frigul iarna ca-ti vine gazul, curentul jumatate din salariu.
Am cochetat cu statul la casă, am cumpărat și un teren la un moment dat cu scopul de a construi, am stat și la casă în Cotroceni, că ne plăcea/place mult să ne plimbăm pe-acolo. Dar cel mai bine ne-am simțit tot la bloc, într-un apartament spațios la etaj înalt și cu terasă, vis-a-vis de Cotroceni. Când s-a pus problema achiziției de imobiliare, pe lista scurtă, ca zone, rămăseseră Panduri (deși nu prea erau oferte de imobiliare care să ne placă și pe care să ni le permitem), Otopeni (orașul Otopeni, mă refer) și Bucureștii Noi (aici mi-a plăcut mult zona Dămăroaia). Am ales Panduri în final, când am văzut o macara înfiptă chiar vis-a-vis de blocul menționat mai sus în care locuiam la acel moment. Evident că am luat-o ca pe un semn divin, am investigat un pic proiectul și aia a fost. Dar, dacă aș avea de ales, ar fi așa: apartament la bloc, etaj superior, pe malul mării, pentru lunile mai-octombrie și la buza muntelui pentru celelalte luni. De fapt, dacă tot am de ales, aleg tot blocul unde stau acum plus ce e pe o rază de 1km ( adică să rămână și școala, parcul, sala, magazinele de proximitate) și să se schimbe marea cu muntele conform sezoanelor.
Comentariu beton!16
În România: undeva în Bucovina, la casă.
Altfel, în afara României, mi-ar plăcea să fiu pe o insulă din Oceanul Pacific.
E mișto de tot la casă, de ce să o dau cotită. Dar și munca și cheltuielile sunt pe măsură. Nu a fost nicio surpriză, și eu și inginerul ne făcuserăm veacul pe la țară, da’ tot e altceva când ești tu responsabil cu toate, nu te duci doar în weekenduri și vacanțe.
Altfel, o să ne putem muta mai la țară abia după ce va termina copilul liceul, acum e important să aibă acces rapid la tot ce are nevoie și să nu depindă de noi. Mai la țară aici, nu mai la țară în RO, dar orișicât. 😛
@didino, da’ ceva unde să mă duc doar în weekenduri și vacanțe n-ai? 😛
La tata, la țară, să numărați firele de iarbă împreună. 😛
@didina, acolo la voi unde „mai la țară” este cu două clase peste Kiseleff și de unde faci mai puțin până în oraș decât fac eu de la scara 1 până la scara 3? 🤣🤣
@Ionuț, ceva în halul ăsta, da. Bine, Bucureștiul e oricum ceva special, am făcut mătănii când am plecat de acolo. Juma’ de oraș suferă de claxonită cronică. :)))))))
ca și @Mas, jumătatea mea mai bună nu conduce; are patentu’ da’ nu s-a folosit de el mai mult de 10km…
asta plus kindărița au hotărît-o prin noiembrie trecut să decidă: “gata cu casa în pădure! vindem, plătim banca și ne luăm un apartament în oraș, că vreau să duc fata în parc, să-mi treacă autobuzul pe sub balcon…etc; plus că m-am săturat să nu avem niciodată bani (fucking bank 🤣)”…
eu, ca orice viteaz, am pus picorul în prag: “eu nu vînd! ocupă-te tu! vezi că suma la bancă este X…”
bineînțeles că n-a făcut nici un demers; prin femart a venit pandemia… să mai spun ce privire mi-a aruncat la sfîrșitul lui martie cînd am întrebat-o “cum mai merge cu vînzarea casei?!”
PS @Vasilescu, ori te-a cocoșat dezvoltatoru’ cu parale ori te șantajează cu ceva ori casele alea sunt chiar bine făcute de îți permiți să le recomanzi…
Comentariu beton!14
Da m-as muta……in Honolulu.
Stam la casa in Pipera, unde ne-am mutat dupa ce am dat copilul la scoala aici. Stateam in oras, tot la casa, dar distanta parcursa pe drum zilnic mi se parea obositoare, asa ca am vandut si ne-am mutat in zona asta. Stiu ca Pipera are o faima nasoala, mai ales din cauza clanurilor Becali-Pandele & comp., si nici mie, inainte de treaba cu scoala, nici prin gand nu-mi trecea sa ma mut aici, dar de fapt chiar e o zona faina: padurea Baneasa e aproape si mergem foarte des cu bicicletele sau la plimbare pe jos, la magazine ajungi imediat, pana la Victoriei faci ori pe DN1, ori prin Pipera maxim 10 minute cu masina, iar lumea din jur e ok. Cum in zona asta locuiesc foarte multi expati care au in general si o atitudine mult diferita de noi, romanii, sunt relaxati, zambitori mereu (chiar si cand stau la coada la supermarket), dornici sa schimbe doua vorbe si sa cunoasca oameni noi, am inceput si noi sa fim mult mai relaxati si prietenosi cu cei din jur. Daca inainte de a ne muta aici, nici nu stiam cum ii cheama pe vecinii de la casele din jur, desi am locuit acolo 10 ani, acum ii cunoastem pe toti de pe strada noastra. In plus, copilul are ocazia sa isi faca prieteni dintr-o gramada de culturi diferite si sa-si exerseze vorbitul in alte limbi. Acum nu m-as mai muta inapoi in oras sub nicio forma, iar cand trebuie sa ajung pe acolo si vad nebunia si aglomeratia de pe strazi si dintre blocuri si cand trebuie sa caut cate 20 de minute un loc liber de parcare, ma ia groaza si abia astept sa revin acasa.
Nu mai zic ca in lockdown apropae ca nu am simtit vreo diferenta: am avut curtea noastra, am mancat afara si am stat la aer, fix ca inainte.
As recomanda deci nordul orasului, pentru ca pe asta il cunosc bine (PIpera, Tunari, Otopeni, Balotesti, Corbeanca). Mai departe de Corbeanca nu as merge insa. Chiar daca nordul e mai scump decat in partea de sud sau de vest a orasului, sigur diferenta se regaseste in calitatea vietii.
Am intrat de curiozitate pe site. Prețurile încep de la 106400 EUR+TVA pentru o casă cu suprafața utilă de 76 mp care se laudă cu 4 camere. Are holuri, băi, bucătărie, livin, 2 dormitoare de 10-11 mp și un dining de vreo 8 mp (presupun că asta ar fi a 4a cameră). Eu stau acum într-un bloc comunist, la apartament de 4 camere cu suprafața de 82 mp. Nu am balcon. Am 2 dormitoare de cca 13 mp, unul de cca 11, living de vreo 18, bucataria de vreo 10. Și am dat și mai puțin pe el, e lângă metrou, parc, Kaufland, Lidl, Auchan, școli, grădinițe. De ce m-aș duce acolo pe mai mulți bani? Nu m-am dus în Trend Residence unde erau casele mari și pe la aceiași bani cu apartamentul (aici poate am greșit, mă gândeam că voi fi legată de mașină și nu voiam asta. Ulterior am descoperit că tot legată de mașină sunt și aici). Deci, de ce m-aș duce în câmp pe banii ăia și la spațiu mai mic? Vorba celor de mai sus, credeam că ne inviți să plecăm în lumea largă… Gen Spania🇪🇸, Australia🇭🇲, Coreea de Sud 🇰🇷
Comentariu beton!16
Boss, dar stai așa că nu e obligatoriu să te muți.
Uite, îți spun cum gândesc eu. Aș prefera de o mie de ori o casă mai mică, pentru că e mult mai ușor de întreținut. Și ca activități conexe, dar, mai ales, din punct de vedere costuri. Ah, și încă ceva, dincolo de dimensiuni, costuri și alte din astea, m-ar interesa în primul rând vecinii, comunitatea în care voi ajunge să locuiesc. Dar, na, eu sunt eu, oamenii sunt diferiți și e bine că sunt așa.
@Vasilescu, asta cu vecinii…ăsta a fost motivul pentru a-mi face casă; în 2001, după armată, m-am căsătorit și aveam o puternică dorință de a emigra; doar că jumătatea mea, avînd deja un frate plecat afară, n-a vrut și pace; așa că mi-am găsit un job și am luat o chirie într-un bloc de 10 etaje, cu 4 scări, la a cărui degradare continuă dpdv a calității locatarilor, am asistat vreme de 3 ani, pînă cînd gazda a decis să vîndă garsoniera; după aia ne-am mutat, tot cu chirie, într-un alt apartament; familia de deasupra era formată dintr-o mamă bețivă dar care totuși muncea zilieră în piața de gross de peste stradă și un fiu, mare fumător, a cărui dorință unică era aceea de a face bani; întru atingerea scopului propus, deocamdată asculta (aproape) non-stop, manele; în heavy-rotation era una cu un refren înfiorător despre cum fiul, acum bogat, o așteaptă pe mă-sa pe aeroportul din Palermo; sunt convins că nu s-a întîmplat asta și nu doar din cauză că ficioru’ n-ar fi știut pe unde-i Palermo ăsta…
iar a treia experiență am avut-o în Drumul Taberei, în apartamentul unor prieteni a căror canapea o “zdrobeam” bisăptămînal în detrimentul unei camere insipide de hotel; găteam (eu) paste, beam un vin și mai povesteam de prin facultăți; da’ mai în șoaptă, așa, că ăștia aveau deja vreo 3 plîngeri la miliție pe motiv că, citez, “rîd prea mult și prea tare! ce motive de veselie au!?” pun pariu că-n Olanda, unde au emigrat, le este dor de vecinul reclamagiu…or not?
Da, cred că le e tare dor. Cred că le e atât de dor că-l sună săptămânal. :))))))
@MV nu mă înțelege greșit, că nu vreau vila din Dallas. Dar, totusi, spațiul e cam mic pentru 2 adulți și 2 mini fashioniste gemene și cu chef de alergat. Plus că nici nu văd schițe despre cum e organizat spațiul ca să îmi fac o idee mai clară. Referitor la apartament, am vecini decenți. La început când ne-am mutat și-au mai umflat ei mușchii pe principiul eu sunt mai vechi în bloc, dar acum am primit 2 ponturi despre locuri de parcare libere și așa am prins și eu unul. A, și într-unul din blocurile din jur am un mare fan Celine Dion. Dar mare fan. Cam o dată pe lună trebuie să ascultăm (adică tot cartierul) împreună cu el greatest hits. E bine că e doar o dată pe lună și e Celine nu manele.
Canalizarea cum sa o sa fie?Fose septice individuale?sau cum?
M-aș muta în Naples de Florida și da, la casă. În afară de tuns gazonul in fața casei și în curtea din spate, plus cules câte un mic șarpe din piscină prea multe nu făceam. În România o casă mică la curte într-o zonă decentă din Ploiești sau București.
Da,e frumos la casa ,dar multi au memoria pestelui de acvariu,dupa 5-10 ani de la incetarea pandemiei cind traficul va fi un infern , vor dori sa locuiasca in centru. Inainte de pandemie trendul era cit mai spre centru pentru a scapa de trafic.
In iulie am fost intr-o comuna la vreo 50 km de bucuresti la o cunostinta si mi-a spus ca s-a vindut aproape tot in sat,terenuri goale,case darapanate,de chirpici.
Cind vei face 3 ore dus-intors din bucuresti,plus scoala la copii,luat-adus, cred ca uiti de pandemie si de dorit casa
Am cautat vreo 6 ani locuinta de achizitionat in Bucuresti, casa sau apartament. Toti agentii ma intrebau care e bugetul. Le-am spus ca de la 50 k la 150 k, important e sa consider eu ca merita pentru ce ofera banii.
(99% dintre ei nu pot lucra in stilul asta, pentru ca ei au o singura idee, sa te convinga ca la bugetul tau fix de max sa zicem 89 999, au ei cea mai buna oferta si ca mai lasa clientul 2000 daca te grabesti.
Ce vreau sa spun, achizitia unei locuinte e similara cu …nimic. Si de multe ori nu stii ce iti lispeste decatdupa ce ai facut deja achizitia si ai constata ca nu ai aia si aialalta.
De asta e bine uneori, cel putin la primele achizitii, ca incepator in domeniu, sa mergi pe ceva safe gen un ansamblu, unde totul e gandit de o echipa cu experienta, si nimic nu e lasat la voia intamplarii. ideal un ansamblu deja locuit, de unde te poti informa de la locatari de problemele existente si de costuri.
Eu am cumparat locuinta inainte sa se nasca copilul, dar nu m-as fi gandit sa verific de exemplu, daca incape carutul in lift, sau sa nu aiba blocul multe trepte la intrare. Sau, sa am vecini cu copii de varste apropiate.
Asa ca am facut un compendium de requirements, ale mele si recomandari ale altora, ce trecusera deja prin proces si au avut cerinte apropiate.
In final am luat un apt, la bani de casa in marginea orasului, si nu regret nici o zi.
Acum as putea sa iau si o casa in marginea orasului, si dupa mine sunt cam 3 categorii:
a. Cele facute sa se vanda oricum oriunde, nu merita banii de obicei. Rabat la calitate. inghesuite, si cu faclilitati inexistente. e plin softpedia de threaduri pentru ansambluri, puteti sa va informati direct.
b. Cele facute pentru locuit, individuale, la care, de multe ori se adauga la pret valoarea sentimentala si timpul consumat de prorietar pt edificarea imobilului. ca sa le iei la pret bun, trebuie sa vanda in pierdere. In plus, multe au incluse in pret fantezia proprietarului care nu are intotdeauna studii de specialitate in design sau arhitectura sau amenajari interioare. Adica chici intens.
c. cele facute de constructori cu multa experienta, care tin la renumele lor, si ofera un minim de calitate si garantie, la un pret competitiv. Aici as enumera poate Amber gardens, dumbrava vlasiei.
NOTA
Pentru cineva crescut si trait 30 de ani pe dealuri, a sta intr-o casa la campie, unde nu vezi nimic in jur, sau maxim alte case care iti obtureaza vederea, e no go.
Nu ai cum sa iti mai placa.
Poate daca ar fi pe malul lacului :D, dar nu in Pantenamol unde vin tiganii cu barca sa iti fure din curte…caz real.
@cucurigu, pentru senzații tari sugerez zona Reghin și o casă bătrînească; nu mai știu cum e acum dar acum vreo 10 ani veneau conlocuitorii cu topoare, tăiau zidul casei cît să încapă căruța, încărcau tot-tot-tot și…dii Batore!!!!
no kidding
Visul nr.1: O căsuță modestă în România, în semisălbăticie adică destul de izolată, înconjurată absolut de natură. Mă visez culegând plante de prin păduri, plantând la rândul meu una alta, pictând casa și pietrele care fac potecuța pe care să-mi intre nepoții. Am făcut un cursuleț de fitoterapie și aș face tincturi vindecătoare. Natura este plină de medicamente iar cel mai cel este liniștea.
Visul nr. 2: În Italia dar și în Spania și în alte țări există foarte multe localități cu foarte multe case pur și simplu abandonate. Lumea a plecat în orașe mari sau în alte țări. În italiană se numesc borgo- borghi. Aceste borghi sunt de o frumusețe u-lu-i-toa-re! Mie îmi plac enorm. Este pornit plan de repopulare și casele se vând la valoare simbolică de 1 euro- primăria le vinde. Sunt oameni, proprietari care pur și simplu ți le fac cadou. Nu vor locui niciodată acolo plus că trebuie să plătească taxe…Cu pandemia, cu jobul on line, destule familii cu copii încep să vină. Un paradox al acestor timpuri: mulți oameni fără case și multe case fără oameni.
Visul nr.3 : Casă rulotă, casă în mișcare. Dacă nu aș avea fobia apei, aș visa la o casă barcă. O familie și-a vândut casa și a cumpărat o barcă, cu tot confortul, se înțelege. Familia are trei copii care fac homeschooling, barcăschooling cum ar veni. Tatăl are job on line. Și poposesc în tot felul de țări oamenii ăștia…Și -au propus un an de probat această experiență.
M-am uitat la proiecțelul Liziera de lac. Sinceră să fiu, casele mi se par prea apropiate. Cine vrea casă, vrea și spațiu de preferat verde ca să-și cultive una alta dar nu numai, pur și simplu vrea să stea liniștit fără să-l vadă sau audă vecinul. Noi locuim la 20 de km de Torino într-un complex asemănător, locuim cu chirie- 400 euro. Prețul apartamentului este egal cu prețul din proiectul prietenului tău. Apartamentul este excepțional- modern, terasă, garaj, cantină pentru depozitat una alta. Lacuri sunt dar ca să mergi să le privești trebuie să plătești. Sunt proprietăți private. Există pădure pe unde îmi voi flutura îndată pletele când îmi vor crește…Și care e problema? Casele sunt foarte apropiate una de alta, oamenii nu se mai suportă din cauza câinilor care latră, a copiilor care plâng, a aspiratoarelor, a certurilor care se aud atât de bine etc. Mulți au cumpărat iar apoi au vândut și au plecat. Nu comentez proiectul prietenului ci zic că mulți constructori, ca să câștige mult, pur și simplu nu țin cont de lucruri elementare: spațiul personal, nevoia de liniște, de privacy. Noi avem și grădiniță dar regulamentul ne permite doar flori, nu poți pune o roșie sau pătrunjel. O întrebare: cine și-ar putea permite în România un așa preț?
Comentariu beton!15
de permis isi permit jumatate din familiile ce locuiesc in bucuresti si ilfov, si numai daca luam in considerare proportia de bugtari bine platiti, pensionari speciali etc, cu salarii de 2-3 ori peste privat, e suficient ca unul dintre ei sa luceze la stat, si sa faca credit pe 100 k cu 15% avans.
Si mai sunt si oameni in privat sau patroni de businessuri mai mici si mai mari, care isi permiteau cel putin pana recent sa stea la casa.
Daca in tineretului, un apt de 2 camere in bloc vechi a ajuns sa se vanda cu 90k+, orice proprietar din tineretului se poate muta la casa. gresesc?
dar merita? asta e pentru fiecare sa decida.
Fain subiect pe ziua de astăzi 😊
Am și eu fantezii cu locuitul cândva la casă, undeva pe lângă o pădure, pârâiaș..în real life însă va trebui să mă hotărăsc în primul rând unde o să mă relochez când termin și nefrologia. Oricum pentru locul ideal din capul meu va trebui să îmi iau în sfârșit și eu carnetul 😁 (am făcut o dată școala, dar n-am mai apucat să dau examenul).
Cât despre fantezii de lumea largă, mi-ar plăcea să locuiesc pe una dintre insulele grecești 😉
Insulele grecesti,me too,always 🍹
Maine as pleca,defintiv 🐭
Nici un concurs aici pe blog, cu premiul o casa gratis acolo ?
Ca eu m-as baga.
Comentariu beton!15
Am citit si eu despre ansamblul asta, suprafetele nu imi par suficient de generoase pentru cineva sufocat de viata la apartament :)) cum scria cineva mai sus, ce sunt 90mp la bloc vs 90 mp la casa? Plus, cam sneaky faptul ca nu se precizeaza din prima ca sunt in judetul Calarasi casele astea. Personal, mi-ar placea o casa undeva APROAPE de oras, fix pentru partea cu hobby-gradinarit. Momentan out of the question, cat sunt copiii mici 😀
Nu as mai sta la bloc, ever! Sa se pise, cace toti in cap meu, nu mersi.
Daca sunteti aproape de pensie, si achizitionati o casa, grija mare la marimea ei! Am cumpărat casa acum 4 ani, in ideea ca fiul și nora vor sta cu noi mai mult, pana își vor strânge ceva bani pt. avans (7-8 ani). Am ales o casa mărișoară, care sa poată acomoda doua familii. După trei ani, copiii și-au cumpărat casa lor (cadou primit de nora-mea de la părinți avansul pentru casa), așa ca am rămas eu cu jumătatea mea in ditamai căsoiu. Eu sunt acasă musafir, așa ca jumătatea mea are la ce face curat.
Nu îmi fac probleme , pentru ca valoarea casei creste bine de tot, așa ca aproape de pensie o sa o vindem , și ne vom lua ceva mic, poate mai departe de oraș.
Visul nostru ar fi sa ne luam o proprietate in Palm Cove, la Bariera de Corali. Nu este vorba de preț, dar am fi departe de copii, nepoți.
PS @Mihai, rămân dator cu un Shiraz pentru pontul cu roboțelul! Jumătatea mea este super incantata.
Cum ma, sa stai la casa?! Sa nu ai pic de tihna, sa stai toata ziua trebaluind prin curte, reparand gardul sau acoperisul, udand-tuns iarba, gardul si pomul? Sa latre cainele la 2 noaptea, sa cante cocosul la 3 a.m. si ceasul la 5? Nu mai bine la bloc? Mai asculti o muzica de la vecinu’, mai o usa trantita la lift, mai o bormasina, dar stai tata ca boieru in fotoliu relaxat si cu telecomanda in mana, sorbind din cand in cand dintr-o sticla de bere, injurand pa aia de la tv ca nu termina cu reclamele. La bloc for ever!
Comentariu beton!19
Sau așa. 😀 😀 😀
Toată viața mea, de când am descoperit Sinaia, mi-am dorit să stau la o casă în acest oraș, undeva aproape de centru! În timpul săptămânii este un oraș liniștit, boem, regal într-un cuvânt… mișto!
Am crescut la bloc, dar în ultimii ani am locuit la casă! Este destul de mișto, daca ai toate chestiile făcute cum trebuie… doar că este mai mare!
Trei dormitoare, o bucătărie, două băi și un living, un loc de grătar, o mică curte unde să îmi pun o masă de ping pong si un leagăn/hamac… sau de ce nu chiar amândouă. Dacă mi s-ar îndeplini visul acesta aș mai tăia un lucru de pe bucket list!
Și… odată și odată o să îmi împlinesc și visul acesta! Deocamdată doar vise, taică … vise!
Comentariu beton!12
e mişto o masă de ping-pong în aer liber da’ să nu bată vântu’ altfel e cam naşpa când dai un rever tare şi vezi că vine bila înapoi 🙂
Dacă aș putea să aleg, adică banii nu ar fi o problemă, undeva prin centrul orașului meu natal, Bucureștiul. Într-o casă tipică, bine renovată, cu puțină curte, pe lîngă Grădina Icoanei. Dar nu ar fi rău nici pe la Parcul Carol, Aviatorilor sau Cișmigiu. Mi se pare locul perfect și pentru tineri fără copii, și pentru familii cu copii, și pentru 40+ cu copilul la facultate… mai ales dacă sînt obișnuiți cu viața citadină. Cum e cazul meu.
Acu, ca teorie, cred că discuția se pune pe 2 paliere: centru sau suburbie (sau cartier), respectiv casă sau bloc. Pentru mine, cea mai indezirabilă variantă ar fi un bloc făcut pe cîmp, cu un oarecare acces la un autobuz care circulă rar. Pe cea preferată am povestit-o deja. Iar comune limitrofe fără acces la transport în comun nici nu iau în calcul. Poate Otopeni sau Buftea, sînt bine legate de București, doar dacă aș fi obligat (cine știe din ce motiv).
M-am mutat cînd copilu avea 6 ani dintr-un bloc de vizavi de Parcul Tineretului într-o casă la marginea orașului, prin Băneasa, cu acces OK la autobuze. Aș zice că minusurile au cîntărit mai greu decît plusurile. Am cîștigat spațiu și intimitate, am pierdut mult timp cu drumurile, copilul nu a putut merge singur în oraș pînă pe la 14 ani, socializarea (inclusiv a copilului) a lăsat de dorit, cheltuielile au crescut, disponibilitatea pentru petrecut weekenduri afară din oraș a scăzut (casa te cam leagă de glie). Cam asta e în rezumat. Acu că fie-mea mai are 2-3 ani pînă să se mute la casa ei, probabil o să caut să revin în centru. E mult mai comod și mai potrivit felului meu de viață.
La asta se rezumă de fapt totul, la felul de viață. Și la conștientizarea de către fiecare a felului de viață preferat. Adică, e frumos să visezi, dar e necesar un mic efort pentru o gîndire mai pragmatică, ca să îți alegi adresa cît mai realist.
Comentariu beton!16
No thx, nu in Bucuresti, nici in Romania-nicaieri.
Am batut-o la cap pe consoarta ani la rand: hai bre in Panama City, vreme ca lumea, servicii de sanatate ok, sub zona uraganelor, is expati americani/canadieni gramada. Femeia nu-si-nu 🙁
Acum vrea da’ in Grecia, pe undeva prin Attica, sa vedem…
eh, are vreo bucurie pe acolo 🙂
Frate-miu şi-a luat o căsuţă „la ţară” după ce a ieşit la pensie în pizdeea pe un deal dintr-un sat pe lângă Haţeg. Nu e treaba mea ce au ales ei dar m-a amuzat o fază. El era anti animale şi toate pisicile şi câinii care se frecau de picioarele lui erau „saci de purici” şi mă critica pe mine că ţin pisică în apartament. Ei stau acolo doar vara şi iarna se întorc la oraş şi gici cine are motănel în apartament acuma ??? Ţine a fost cu motănelu’ la castrat şi ţine-i cumpără nisip de ăla bunu’ ? Dar oare cine îl scarpină pe motănel sub bărbiţă…
Foarte frumos. Dar nu pot să mă entuziasmez.
Nu agreez proiectele care taie o bucată de natură și apoi se laudă că îți vând casă în natură, la marginea lacului sau a pădurii.
M-am ocupat de genul ăsta de afaceri. Am construit case și le-am vândut. Dar am luat case vechi, dărăpănate și le-am modificat sau am construit altceva în loc.
Pt ca vorbim de un vis, mi-ar placea sa locuiesc la casa in Finlanda , Suedia sau Islanda. Casute mici , inconjurate de lacuri si paduri, incalzite cu aburi / surse izvoare termale. Fara palate , fara vecini numerosi, fara zgomot .Si neaparat sa aiba sauna.Dar pana acolo….murim incet intr-un apartament mic spre foarte mic dintr-un bloc comunist din Bucuresti. 😁
SI eu imi doream sa stau la casa, mai ales de cand a dat peste noi pandemia asta. Dar preturile sunt mari, momentan nu sunt dispusa sa renunt la proximitatea fata de oras si toate beneficiile importante pentru mine, alegand o casa la 15-20 de km distanta care ar avea, bineinteles, pret mai rezonabil, asa ca m-am orientat spre apartament cu gradina. 🙂 Pentru care, momentan, sunt in cautari.
Ey Germania, ne-am pregatit deja traiul acolo, doar sa termine sotia facultatea si gata 🙂