În bula mea, de oameni care trăiesc din publicitate, există așa un fel de opinie unanim împărtășită că denumirea proiectului „Iubirea care bate la ochi” este cel puțin neinspirată. Poate o fi, dar mie nu mi se pare, dimpotrivă, mi se pare că exprimă exact ce trebuie în țara lui „o bat pentru c-o iubesc”, în țara unde statisticile spun că o româncă e bătută la fiecare 30 de secunde.
Revenind, că până la urmă nu denumirea contează, „Iubirea care bate la ochi” este un proiect pentru victimele violenței domestice care nu reușesc să scape de abuzatori. Au făcut primii pași sa iasă din mediul ăla toxic, au obținut un ordin de restricție, dar, așa cum se întâmplă mai tot timpul, constată cu groază că agresorii nu respectă niciun ordin de restricție. Prin urmare, deși ele au plecat de lângă ăia, riscă să fie bătute în continuare. Și aici vine ideea foarte șmecheră a proiectului: 1000 de femei, victime ale violenței domestice, vor primi acces la MINERVA, un buton de panică mascat într-o bijuterie, pentru a putea apela instant 112 în cazul în care agresorul încalcă ordinul de restricție.
Băi, chestia asta chiar e foarte tare. Că dacă ăla vine chitit să-ți facă rău, tu, ca femeie, ce poți sa faci? Pui mâna pe telefon să suni undeva, pe cineva, la 112, sau oriunde crezi tu că te-ar ajuta. Doar că nu prea apuci să faci asta, că dacă abuzatorul chiar a venit pus pe nasoale, n-o să-l împiedice absolut nimic să-ți ia telefonul până să apuci să-l atingi. De-aia mi se pare foarte tare ideea cu butonul de panică mascat într-o bijuterie. Iar din ce-am înțeles, operatorii de la 112 știu exact ce au de făcut când primesc respectivul apel de panică.
Proiectul a fost dezvoltat de Asociația Zi de Bine în parteneriat cu Centrul FILIA, Asociația ANAIS și Asociația Luthelo. Dar li s-a alăturat și Vodafone România, cu susținerea pe partea logistică: va oferi cele 1.000 SIM-uri M2M și serviciile de conexiune telecom necesare funcționării acestora, dar va contribui financiar și la susţinerea activităţii de management al proiectului.
În plus, din luna mai a acestui an Fundația Vodafone a lansat și Bright Sky Ro, o aplicație mobilă care vine tot în sprijinul victimelor violenței domestice sau a celor aflate într-o relație abuzivă. De ce e tare aplicația? Pentru oferă asistență și sprijin specializat atât victimelor violenței domestice, dar și celor îngrijorați de siguranța cuiva cunoscut sau a unui membru al familiei. Mai precis, știi despre cineva că e într-o relație abuzivă, dar nu știi cum mama dracului trebuie să procedezi, ți-e teamă că dacă faci ceva pui victima într-o situație și mai nasoală. O să găsești în aplicație tot ce-ți trebuie.
Ai zice că n-are cum să te ajute o aplicație, nu? Well, de la lansare până în prezent aplicația a fost descărcată pe 2.281 de terminale, având în acest moment peste 1.000 de utilizatori activi. Deci, da, cred că există ceva șanse să ajute.
Fraților, nu știu cât v-ați intersectat în această viață cu abuzatori, cu agresori sau cu victimele lor, dar să știți că experiența este cruntă din orice parte ai privi-o. De-aia nu pot decât să spun un mare BRAVO pentru toți cei implicați în proiectele de mai sus. Dacă o singură femeie reușeste să scape de bătaie cu ajutorul lor, deja este un mare succes. Darămite 1000, sau 2000, sau cât mai multe mii.
Salutare Mihai!
Ești cunoscut așadar poate te vor citi și alți reprezentanți ai celorlalți 3 operatori de telefonie mobilă. Fiindcă o bătăiță bună poate lua și Măriuca din zona acoperită doar de Orange și Marika dintr-o zonă unde Digi e stăpân.
Altfel salutăm inițiativa (am pus-o: nu știam de unde naiba are nevasta din dotare inel nou; mă pregăteam să-i dau omoru` ăl mare pe motiv că are tupeu să se afișeze cu bijuuri dă la amant 😛 ).
Comentariu beton!45
😁😁😁
@Victore, e un început, se face ceva pentru ele.
„… Iar din ce-am înțeles, operatorii de la 112 știu exact ce au de făcut când primesc respectivul apel de panică…” – te apuci de stand-up și ai zis să încerci câteva glume bune p-aici? 🤣🤣🤣
Nu mă înțelege greșit, inițiativele sunt deosebite, bijuterie cu buton de panică, aplicație care oferă nu știu ce fel de sprijin, sim-uri, tehnologie, nebunii… Dar, într-un final, ajungi la garcea. Și garcea, și ăla care răspunde la 112, și ăla care vine (dacă se deranjează să vină), tot la mișto o să trateze cazul. Dacă victima are noroc, poate obține ceva sancțiuni și restricții pe care agresorul oricum nu le va respecta.
Mi se pare o chestie cam futuristă și care sare niște etape mai…aproape de realitate.
Comentariu beton!38
@Ioane, sper să nu fie cum zici. Am citit că cele 1000 de numere alocate astfel vor fi marcate special la 112. Ca să nu se apuce operatorii să întrebe „alooo, nu vă aud”. Om trăi și-om vedea dacă e treabă românească sau va ajuta în mod real.
Știi ce e important? Dacă ajunge la Garcea prin 112 e musai sa faca ceva și în plus femeile au o dovada ca ordinul a fost încălcat. Dovezile sunt foarte importante și se strâng greu
Buna initiativa dar tot respectul pentru cel care a ales numele. Parca vad bețivanu’ cu pumnul ridicat cum holbeaza ochii si cade in genunchi plangand: nu Minerva, nuuuuu
Nu știu dacă faci mișto sa nu, dar io chiar cred că numele e ce trebuie având în vedere proiectul.
Deci 112 va primi instantaneu toate informatiile: identitatea victimei, locația și vor sti ce urgență are, iar poliția va fi trimisă. Cu siguranță timp prețios e salvat astfel. Foarte tare! Foarte tare ar fi să se poată pune cumva un ceva și agresorului posesor de ordin de restricție, astfel încât atunci când se apropie de bijuterie la o distanță mai mică decât cea specificată în ordin, să se activeze toate forțele protectoare. Alt timp prețios căstigat pentru ținta agresiunii. Sper ca proiectul să se bucure de succes, femeile care deja au plecat de lângă abuzatori să fie în siguranță, iar cele care încă nu, să prindă curaj să o facă.
Comentariu beton!31
P-ăla nu-l poți obliga să poarte un dispozitiv fără să si o hotărâre definitivă a unei instanțe.
Sau dacă trece legea monitorizării agresorilor, prin brățări electronice. A trecut de Senat, dar e blocată în ceva Comisii din martie, că pandemie și planurile pentru protecție de Covid au prioritate. Probabil că va trece cândva și vom avea și noi la un moment dat agresori cu ordin de stat la distanță pe hârtie, simultan cu brățară electronică la purtator. Oricum, în contextul actual, cu carantine&all, am înțeles că e și mai crunt cu violențele domestice.
Mult succes acestui proiect! E foarte, foarte tare!
Mi-am donat ziua de naștere pentru proiectul ăsta. Am reușit să donam dublu sumei propuse.
Ceea ce va doresc și vouă.
Nu e mult, din punctul de vedere al sumei, dar cred că e mai mult decât nimic că, repetând într-una despre cauză, am mai deschis câte juma’ de ochi prin bula mea.
In general oamenii care nu se lovesc de asta în viața lor au tendința să privească acest fenomen cu „eh, e la ei acolo!”.
Din partea mea, poa’ să se numească absolut oricum. Nu îmi pasă. Problema violenței domestice este atât de mare în România și atât de greu de eradicat, pentru că educație nema, iar o parte a societății este ancorată bine în „tradiții”, încât orice fărâmă de ajutor contează.
Da’ acum, na, ce naiba să zic? Fiecare cu prioritățile lui. Când nu te calcă nimeni în picioare acasă, ai cum să faci nazuri și la finețuri de genu’.
Comentariu beton!21
Dadada. Pe sistemul când n-ai pâine mai mănânci și cozonac.
Ce cozonac, șefu? Crema din cozonac. Aia cu ciocolată, rom și nucă.
Alooooooo. Cozonac fără rahat? Ești din aia care-l face cu stafide?
Ce stafide și rahat visezi, @Mihăiță? Ciocolată, rom și nucă am zis.
Șefa, cozonacul fără rahat e ca salata de beuf cu piept de pui. Am zis!
Domnu’, io nu mănânc cozonac. Îl fac, la cerere, dar nu mă omor după el. Scobesc crema, dacă e, iar aia nu-mi place nici cu rahat, nici cu stafide. 😛
Aici ne potrivim la marele fix. Nici io nu mănânc, cel mult scobesc după cremă și după rahat. 😁
@MV, Asta cu scobitu’ este sechelă de pe vremea când lingeam crema aia de pe eugeniile beeeeton ? 🙂
Nuuu, Shoric, e sechelă de pe vremea când nu-mi PLACE cozonacul. 🤭
Și cică nu se egzistă heitări de ler și cozonaci … pfoai, m-aț uimit 🤪
Ideea mi se pare foarte bună. Să vedem cum va fi pusă în practică. Dar și dacă vor fi la început doar câteva femei pe care o să le ajute proiectul, e foarte bine. Violența domestică e ceva oribil și din păcate e ignorată de mulți. Pe principiul dacă ne facem că nu știm, nu există.
O să urmăresc și eu în continuare proiectul.
În sfârșit! Ceva concret pe direcția asta. Sper să funcționeze și să se extindă cât mai mult.
Și tare mă tem că brutele alea care bat femeile când vor afla amănuntele cu bijuteria, vor trece rapid la: ”ce-i, fă, ai bijuterii, hă? Ori le scoți, ori te pun să le înghiți”.
Sper doar să le fi trecut prin cap să facă mai multe tipuri de bijuterii.
Îmi doresc atât de mult sa creditez acest moment cu bune auspicii încât sunt gata sa uit de aventurile deloc romantate ale 112 în decursul veacurilor, de la Apuseni la Caracal, de la Siutghiol la Bicaz și încă muuulte altele
Apropo, pentru că e posibil sa nu știți multi de epopeea Bicaz, pe scurt, 112 trimite garda de intervenție la lac pentru o salvare de ambarcațiune in pericol .
Oamenii se pun pe treabă, agata salupa rapida ( se numește așa oarecum la mișto, e rapida pentru că e tractată de un Duster pe un peridoc, că pe apa cu forte proprii abia se târâie), și cu toată opoziția susurata inabil sub caschetă de comandantul intervenției, ” unde dracu ba scufundare in ianuarie, gheata are cel puțin 2 metri la baraj acum la ora asta „, și pleacă spre .
Pe drum însă, dupa cam jumătate din distanța sunt întorși înapoi la unitate, pentru că pe radio Erevan style o ambarcațiune chiar se scufunda, și exact într-un port, dar nu la Bicaz Roumanie, ci la Marseille France .
Alors enfant de la patrieeee…..
Important este că e un sistem absolut european .
Stai bos că o să apară vaccinu’ vieţii cu cip integrat care va controla comportamentul oamenilor violenţi şi nu o să mai fie nevoie de butoane de panică 🙂
Copy Paste Mode from ” Aripi frânte”
Recomandări ale poliţiştilor pentru prevenirea şi combaterea actelor de violenţă, îndeosebi între membrii unei familii:
1. Evitaţi certurile în familie, mai ales cele generate de consumul de alcool, lipsa unui loc de muncă, gelozie, relaţii extraconjugale sau deficitul financiar.
2. Pentru aplanarea unor astfel de conflicte, se recomandă să acţionaţi cu tact si răbdare, fără a ţine cont de emotivitatea firească ce se instituie în asemenea cazuri.
3. Dacă unul dintre membrii familiei este iritat şi aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, sau are tendinţe de agresivitate, feriţi din calea acestuia orice obiecte tăietoare, înţepătoare sau contondente.
4. Nu lăsaţi rudele să intervină în discuţii, deoarece acestea pot deveni părtinitoare.
Identificaţi şi degajaţi căile prin care, în caz de necesitate, puteţi părăsi uşor locuinţa atunci când se agravează conflictul(uşi, ferestre, scări etc.).
5. Stabiliţi în prealabil cu vecinii ori rude apropiate, ca ei să alerteze poliţia în cazul în care aud zgomote suspecte sau strigăte din locuinţa dumneavoastră.
6. Ascundeţi cheile de rezervă de la locuinţă, automobil, ca în momentul de criză să le puteţi lua şi părăsi uşor casa.
7. Păstraţi într-un loc sigur o sumă de bani, documentele personale şi ale copiilor.
8. Se recomandă să aveţi stabilit un loc de refugiu, în siguranţă, în cazul unei crize familiale.
9. Dacă situaţia devine critică, părăsiţi locuinţa imediat, chiar dacă nu reuşiţi să luaţi lucrurile de primă necesitate. Integritatea fizică a dumneavoastră şi a copiilor este mai presus de orice.
10. Dacă partenerul tău te abuzează fizic, emoţional sau sexual, înseamnă că eşti într-o situaţie de risc şi victimă a violenţei intrafamiliale!
Păi alea sunt recomandări. Ce te faci cu cei la care nu ajung acele recomandări sau, mai rău, dacă le află, le ignoră cu succes pentru că… ? Că tot a fost discuţia cu exemplul Suediei pe covid că ai lor au făcut dăcât recomandări şi nu impuneri… chestii de educaţie.
Ce vreau să zic. La noi trebuie să fie scris în lege că dacă vrei să eviţi bătaia domestică trebuie să nu fii prost. Dacă eşti prost… aia e şi revenim la partea cu educaţia.
Pai si daca eu vreau sa-i reprosez Lenutzei ca i-a aratat maimuta vecinului de la 4, trebuie s-o fac pe un ton jucaus?
Cea mai buna solutie este zgarda cu electrosocuri. Victima sa aiba un mic emitator. Agresorul – o zgarda cu un receptor. S-a apropiat mai mult decat este setat – zbang un soc electric. Daca vitele se invata cu gardul electric, atunci ce sa zicem de dobitocul biped. Mai mult ca sigur va pleca in celalalt capat al tarii numai sa nu fie „educat”.
Comentariu beton!23
Orice călătorie de 1000 de pași începe cu primul pas. Doar că este nevoie de mult mai multe astfel de bijuterii…provin dintr-o localitate unde violenţa domestică este justificată de argumente precum: „este pe numele meu”, „lasă, că nu moare dintr-o palmă”, „noi ne batem, noi ne pupăm” și altele ca astea.
Numai că, ce să vezi, de la palme se ajunge la pumni și picioare, ca mai apoi să se treacă la alte argumente „convingătoare”.
V-am mai povestit despre bunică-meu și modul în care o trata pe bunica. Aveam și o întrebare retorică: „dacă o să-și dea seama de răul făcut”. Între timp, moșu’ a murit, dar la slujba de înmormântare, preotul mi-a oferit răspunsul. Bătrânu’ înţelesese…de aceea, chiar dacă nu mai eram în relaţii cordiale, iar el și-a făcut loc de veci cu altă femeie, eu l-am iertat și m-am îngrijit de toate cele. Păcat că treaba cu înţelesul nu s-a întâmplat cât a trăit bunica. Ei nu i-a folosit la nimic. Iar dacă ar fi avut un astfel de inel, poate că astăzi ar fi fost pe aici…
Așa că, dacă o astfel de bijuterie, aplicaţie sau orice este de folos cuiva într-o astfel de situaţie, eu o consider demnă de a fi susţinută de noi toţi…
Comentariu beton!18
Mie unul mi se pare cel mai prost om acela care ridică mâna să dea într-o femeie. Le-aș rupe căpățâna celor care lovesc femeile.
V-am mai povestit odată că am făcut greșeala să mă bag într-o ceartă dintr-asta „conjugală”. L-am luat pe prost de ceafă și l-am aruncat cât colo. Era cât p’aci să îmi iau o geantă în cap de la una, pe care am salvat-o de la pumni picioare date de consort.
V-am zis într-un post anterior că geanta unei femei este ceva necurat! Am numai amintiri neplăcute cu gențile femeilor!
Plm, după faza asta am ajuns la concluzia că unele chiar își merită soarta!
Orice pas înainte în combaterea violenței domestice trebuie încurajat. Într-una dintre nenumăratele mele aventuri cu poliția, mi s-a spus: „Doamnă, cel mai bine ar fi să ne sunați când el (fostul soț adică) este pe punctul de a vă lovi”… M-am uitat la agentul din fața mea cu o față, recunosc, tâmpă. Pt ca așa m-am simtit atunci: o tâmpită care trebuie să îi spună agresorului: „stop joc! Ia mătăluță o pauză, ca să sun eu la politie, iar când vezi o uniformă la poartă, ridică mâna, zboară-mi doi dinți, dar fă-o credibil… Poate-poate îmi dă nenea nu un ordin de protecție previzoriu, că deja visul este prea frumos, dar măcar dreptul de a scrie o plângere pe care să mi-o inregistreze”.
„Minerva” trebuie promovat… Victimele trebuie încurajate, iar agresorii descurajați.
Exact.
Plangere la politie:
Domnul politist de proximitate: ‘ V-a lovit?’
Ea: ‘Nu, dar m-a impins, m-a amenințat, imi este frică, vă rog, faceti ceva’
Politistul: ‘ Doamnă, ori il provocati sa va lovească si apoi scoateti certificat medico legal, ori va certati cu el intr-o zonă supravegheată video. Vedeti ca la 2 strazi de dvs, in dreptul pietei e o trecere de pietoni cu 2 camere’
A rămas perplexă și a plecat.
Problema au rezolvat-o niste băieți și 200 eur câteva zile mai tarziu.
Boss, zic sa îmi dau și eu cu părerea. Nu am experimentat personal violență sau abuzuri, dar am avut ocazia sa le observ din plin.
Mai întâi, despre proiect. Pălăria în colb, merită încurajat și susținut prin toate mijloacele.
Cât despre violența domestică… boss, părerea mea e că nu există așa ceva. Serios. Exista violență și punct. Eu cred că ăla de-și snopește nevasta (sau copiii), e fix ăla care e violent in orice circumstanță. Ăla care când nu are argumente înjură. Ăla care se bate la crâșma din sat, și dacă își ia bătaie merge acasă și se răcorește. Ăla care te șicanează in trafic. Ăla care taie linia continuă că să te depășească pt că „ai adormit la volan”. Ăla care te înjură sau se da jos din mașină la semafor și vine sa îți zică vreo 2 pt că te-ai încadrat greșit cu 2 intersecții înainte. Ăla care îți zgârie mașina (sau îți ridica ștergătoarele, până la urmă tot aia e), pt că ai „parcat pe locul lui” (loc neplătit, of course, dar e al lui că i l-am lăsat tac’su)…înțelegi? Sigur că înțelegi. Dacă ești sau nu de acord, e altă problemă. Singura soluție reală e educația. Problema cu educația e că durează. Noi ne comparăm cu societăți educate și dezvoltate, și poate le depășim la viteza internetului sau nr de mașini de fițe, dar adevărul e că noi am ars etape. Și asta se simte. Proiectul ăsta Minerva (pe care, încă odată o spun, îl susțin și îmi place) e inutil, dacă noi continuam să ardem etape și să nu investim în educație. Părerea mea.
Comentariu beton!25
Logica ta este foarte bună, numai că educația începe în familie, continuă puțin la școală (că este program redus) și revine în familie. Iar dacă vezi toată ziua cum tatăl bate la mama și îți mai cârpește și ție o palmă, mai încolo ajungi să te gândești că este ceva acceptabil. Iar dacă în jurul tău oamenii se comportă cam la fel, atunci o să crezi că este ceva normal. Eu încă mai cred că toată chestia ține de fiecare om în parte și că auto-educația contează foarte mult. Și va ilustrez cu exemplul meu (poate că nu este cel mai bun, da’ nu am altul la îndemână):
Am crescut într-un astfel de mediu, am văzut nu doar în familia mea, ci și la vecini și în multe părți pe unde am mers: violență verbală, dar și din cea fizică. În multe cazuri, pe fondul consumului de alcool. Eu și frate-meu ne-am promis atunci că nu o să bem niciodată atunci când vom fi mari – eu m-am ținut de promisiune, el, nu. Îi reamintesc acum și râde, spunându-mi că așa gândeam când eram copii. Și el îi mai scapă câte o corecție nevestei (rar, dar o făcea – acum nu mai știu, că s-au mutat în Spania). Eu m-am autoeducat în sensul asta, pe el l-a durut la bașcă.
Recunosc că și eu am momente în care îmi vine să mănânc zidul de nervi și văd că soția știe că forțează limitele la maxim, mai ales că o face din cele mai puerile motive. Oricât aș fi de nervos, fac un exercițiu de imaginație: mă gândesc cum s-ar simți o palmă din perspectiva „cealaltă”. Cum ar fi să primești injurii „de dincolo”. Cum am putea să trăim după palmă sau cuvintele urâte „de după”. Și nu văd deloc „dincolo” de momentul ăla. Iar exercițiul asta calmează instant și te faci să zâmbești. Și, culmea, din partea cealaltă vine un zâmbet. Mai strâmb, mai forțat, da’ un zâmbet. Apoi, după ce se calmează apele, vine și întrebarea: ” Auzi, da’ ce am avut eu cu tine mai devreme?”
Comentariu beton!27
Bine punctat, o sa fac ce trebuie și sa îl distribui și altora(țintit pe problema) poate se indura sa își facă un bine. Multumesc
Un proiect bun. Simplu și util. Sper sa ajungă la cât mai multe (sau… mulți; nu râdeți, exista) persoane aflate în situații de risc domestic.
Si sper sa se mai schimbe mentalități. Știu, e greu…
1000 de MINERVE? Si restul de femei batute in Vaslui?
După cum știi, nimic nu se poate face peste noapte. După capul meu 1000 de MINERVE sunt de o mie de ori mai bine decât nimic.
Sau din Bacău, București, Prahova, Iași, Neamț, Constanța, Argeș, Cluj, Suceava și Sibiu. Conform statisticilor, cele mai multe ordine de protecţie pentru violenţă
domestică au fost date în aceste județe. Să nu ne oprim doar la Vaslui, zic.
Excelenta initiativa. Sper sa se alature si alte companii pentru a sustine financiar si alte „bijuterii” speciale. Pentru ca nu se va face primavara cu doar 1000. Dar, asa cum ai spus si tu este un inceput bun.
Ar fi grozav dacă am reuşi să avem o legislație care să protejeze femeile şi copii în mod real.Cred că la noi vor trece vreo „două veşnicii” până se va întâmpla asta…până atunci salut inițiativa oricui de a face un pas în direcția asta….fie el cât de mic.
Mi-am donat ziua de naștere pentru proiectul ăsta. Am reușit să donam dublu sumei propuse.
Ceea ce va doresc și vouă.
Nu e mult, din punctul de vedere al sumei, dar cred că e mai mult decât nimic că, repetând într-una despre cauză, am mai deschis câte juma’ de ochi prin bula mea.
In general oamenii care nu se lovesc de asta în viața lor au tendința să privească acest fenomen cu „eh, e la ei acolo!”.