Văd multă lume revoltată că nu se respectă măsurile de distanțare socială, că nu se poartă măștile și în general că românii se poarta de parcă nu mai există nici urmă de covid. Și pe bună dreptate, ce-s prostiile astea de reguli, când vorbim despre poporul căruia nu-i e frică să stea între două geamuri deschise?

Adică nouă ne e mai teamă de săpun decât de moarte și tremurăm de la un virus din ăsta pârât, cu o mortalitate de te bușește râsul? Hai să fim serioși, da? Vrăjeala asta poate merge la alții, dar nu la românul care știe încă de la naștere că „mie nu mi se poate întâmpla”.

Ei, dar ia gândiți-vă voi cam cum ar fi stat lucrurile, cam ce panică ar fi intrat în vitejii urmași ai dacilor liberi dacă în loc de „e doar o gripă”, virusul ar dezvoltat o tulpină nouă care, odată ce a infectat un organism, dezvoltă nevoia acerbă de a citi. Cărți, nu articole idioate sau postări semi-analfabete, cărți din alea nasoale fără poze.

Practic, după ce trece perioada de incubație, stai și tu ca omul la tine acasă mimând inteligența asimptomatică, ai impresia că ești perfect sănătos, și dintr-o dată te ridici și începi să te miști în reluare prin toată casa, ca un zombie, căutând ca disperatul o carte, una singură. Iar când îți dai seama că nu ai, că ai văzut ultima oară o carte când ai rămas corigent la română în clasa a șasea, organismul tau intră în stare de șoc și reacționează atât de nasol, că ți se face rău și te scurgi lângă un perete. Cu ultimele puteri mai apuci să comanzi două Murakami și-un Eliade. Când îți mai revii, comanda de cărți e deja pe drum.

Ei, și cum ar fi ca treaba asta să te țină toată viața, chiar dacă ieși din spital vindecat? Iar printre efectele pe termen lung să se regăsească „folosirea corectă a cratimei” sau a Acuzativului? Credeți voi că mai umbla cineva pe stradă fără mască? Sau că se mai adunau toți analfabeții funcțional la Piața Victoriei să-și clameze libertatea de a umbla „fără botniță” știind că au de-a face cu o boală atât de gravă? Că io am serioase îndoieli.

Bine, sunt convins că pe ici pe colo ar mai fi apărut câte un adept al teoriei conspirației zbierând: „Fraților, nu vă lăsați manipulați, ați văzut voi pe cineva citind? Ne mint, boala nu există, spitalele sunt goale și ăștia umflă cifrele ca să scoată ei tiraj după tiraj din marii clasici. Treziți-vă oameni buni, că v-au luat cărțile mințile”.

Dar ar fi mult mai puțini decât ăștia cu care neconfruntăm acum. Pentru că, conspiraționist sau nu, nu riști să te joci cu o boală atât de gravă, cu o maladie care la o adică te poate trimite direct la bibliotecă sau, doamne ferește, în vreo librărie.

Nfine, de-aia ziceam c-avem și ghinion, că s-o muri de covid, pe când de la citit poți să pățești chestii mult mai nasoale.