Text scris de Ionuț. Io zic să-l citiți pe tot, c-am râs bine de tot.
Fiindcă tot am promis că scriu ceva ca să-i mai dăm liber lu’ șefu’ la blog, c-o fi surmenat după atâtea zile libere, și, legându-mă puțin de faptul că mai e un pic și începe Campionatul Mondial de Fotbal (fericirea bărbaților și coșmarul nevestelor, sau invers, de la caz la caz), mi-am adus aminte de o întâmplare. E o combinație de parenting, fotbal și „românisme”, așa că-i rog pe ne-microbiști să nu închidă televizoarele (dacă vor, bineînțeles!). Vă avertizez că am prostul obicei să mă lungesc așa că nu mă-njurați prea rău dacă vă plictisiți pe la jumate. Puneți semn și continuați în altă zi.
Pe la începutul lui iunie 2016, deci cu aproape doi ani în urmă, face dom’ Mihai un concurs aci pe blog și eu, norocos și iute-n tastatură cum sunt, câștig o invitație la un meci amical al Naționalei României, meci disputat în compania reprezentativei Georgiei (după cum observați, am folosit un pic de limbaj de jurnalist sportiv, ca să vă prindeți că știu despre ce este vorba, dacă nu v-ați convins până acum).
Îmi dă Mihai invitația (săru’ mâna, boierule!) și o veste bună: copiii sub 14 ani au acces gratuit la meci. Hopaaa! Mi se aprinde „becul”: hai să-l duc pe piticul cel mare (nu împlinise încă 5 ani pe atunci) la primul lui meci de fotbal. După parlamentări îndelungate cu soția („e prea mic”, „să nu iasă cu scandal p-acolo”, „sigur, vrei s-ajungă huligan de peluză ca tine” etc.), muncă de lămurire cu piticul care nu prea înțelegea că poate să-i vadă în carne și oase p-ăia care „dau fault” la TV, în sfârșit ne hotărâm să mergem la meci.
Prevăzător, pesimist și cu experiență în mersul pe stadion, plecăm cu vreo 2 ore mai devreme de acasă, cu taxi-ul, spre Mall Arena (de fapt, se numește Național Arena dar nu stau acum să vă explic de ce prefer să îi zic „Mall” fiindcă ne prinde noaptea p-aici). Și începe distracția.
Când ajungem pe Mihai Bravu, mă lovește pruncul fix în plex cu una din replicile care dau fiori părinților când sunt pe afară cu copiii proprietate personală: „Tati, fac caca!” Unii din voi știți, alții ați uitat, iar alții, probabil, veți afla că, în primii ani de viață, „jucăriile” astea mici își petrec foooaaarte mult timp facându-și nevoile. În pamperși, la oliță, pe WC, uneori pe unde apucă. Al meu nu putea face excepție de la asta. D-aia mi-am pus bec cu senzor în baie, că mă săturasem să-i tot aprind lumina de douăj’ de mii de ori pe zi. Nu mai vorbesc de metri cubi de apă irosiți fiindcă suntem educați și tragem apa de fiecare dată. Adică de vreo 5 ori pe oră, în cazul lui. Dar să revin de pe câmpii, zic.
Pus în fața inevitabilului, îi zic șoferului să oprească, plătesc cursa și hai să găsim un WC, un McDonald’s, un… ceva. Inutil! În București WC-ul public este o himeră. V-am zis că e cu „românisme”? V-am zis! Unde să-ți faci nevoile pe stradă dacă trebuie? „Nu pot să mă mai țin!” mă amenință piticul, în timp ce eu, civilizat din fire, căut alternative decente la dezbrăcatul copilului lângă un pom pe ditamai bulevardul, în văzul lumii. O luăm printre blocuri, găsim niște boscheți decenți și…”Faci?” „Nu, că nu mai îmi vine.” Mi se pare normal, firele alea albe din capul meu n-au apărut degeaba. Înjur mărunt în gând și ne continuăm drumul pe jos spre stadion.
Ajungem acolo și… alt „românism”. La primul filtru, bodyguard-ul de la poartă mă întreabă arătând spre copil: „Pentru el aveți bilet?” „N-am. Știam că pentru copiii sub 14 ani intrarea e gratuită! Am doar invitația asta.” „Eu vă las, dar o să vă întoarcă din drum.” „Păi, nu e gratuit?” „Ba da, dar vă trebuie biletul gratuit pentru el.” Neuronii mei începuseră să se dea cap în cap, încercând să înțeleagă logica cuvintelor care ieșeau din gura binevoitorului paznic. „De ce îmi trebuie bilet GRATUIT pentru el? Nu faceți, aici la porți, deosebirea între copii și adulți? Vine vreo ceată de pitici de circ la meci? Care e faza?”
Văzând că încep să mă enervez, bodyguard-ul mă ia deoparte și se apucă să îmi explice (cred că mai făcuse asta de vreo câteva sute de ori înaintea mea – părea să fie responsabil cu așa ceva, „lămuritorul șef” de la porțile stadionului, ca să zic așa). Reușesc să pricep din spusele lui că, într-adevăr, copiii aveau intrare gratuită, dar că ar fi trebuit să descarc de pe pagina frf-ului, în baza invitației, biletul GRATUIT pentru copil. Băi, ați prins-o? De ce așa?
Explicații ar fi, dar toate sunt tâmpite, așa că mă mulțumesc să cred că a fost doar un alt exemplu de cum, la noi, te zbați mai mult să obții chestii gratuite și ieși mai ieftin și mai liniștit dacă le plătești. Bine că n-au cerut și tradiționalul dosar cu șină. Mă rog, omul de la poartă n-avea nici o vină că mai toate evenimentele din România par a fi organizate de oligofreni.
„Pai, și eu ce fac?” „Stați la coadă și luați biletul GRATUIT.” Kafka frate! Mișto, nu? Un singur ghișeu, iar coada luuuungă! Cum mie îmi apar pete pe gât când trebuie să stau la o coadă, m-am uitat după bișnițarii obișnuiți ca să cumpăr un bilet. Ghinion, cum ar zice tovarășul preș… edinte, nu era nici unul p-acolo (îi cunosc bine după atâția ani de stadioane, pe unii chiar după numele mic). Prichindelul începuse să miorlăie că nu mai intrăm, că vrea să vadă meciul, că îl dor picioarele (e drept că mersesem oleacă pe jos), mă rog, chestii d-astea normale și enervante pe care le fac copiii când stau la cozi, bănuiesc că știți despre ce vorbesc.
În timp ce analizam cele trei opțiuni pe care le aveam (să ne așezăm la coada kilometrică, să ne întoarcem acasă sau să îl leg pe copil de gard lângă paznici ca să-și bată ei capul cu el cât văd eu meciul) apar două tipe și îi zic unuia din spatele meu, care avea fix aceeași problemă, că ele au niște bilete d-astea gratuite în plus și n-au ce face cu ele (fie vorba între noi, cam juma’ de coadă era acolo pentru biletul GRATUIT, ceea ce spune multe despre scărpinatul de-a-ndoaselea și imbecilitatea organizatorilor).
Omul a luat biletele, le-a pupat mâinile domnișoarelor, eu m-am bagat repede în seamă cu el, Rahova style, și el mi-a dat și mie unul. Prost să fii, noroc să ai! N-am apucat să-i pup și eu mâna omului că ai noștri fotbaliști, grăbiți cum nu le stă de obicei în caracter, dăduseră deja 2 goluri. În minutul 2 și în minutul 3 al meciului!! Goluri pe care nu le-am văzut, fiindcă noi încă nu intrasem în stadion din cauza confuziei cu gratuitatea.
Fac aci o paranteză pentru cei neinițiați în tainele mersului la meciurile de fotbal. Deși s-ar crede că lumea merge la meciuri doar pentru a-și sparge capetele, a se bate cu jandarmeria sau pentru a înjura de mame și sfinți adversarii și arbitrii, nu e chiar așa. O parte importantă a meciului de fotbal o reprezintă GOLUL. Sau golurile. Deci, oamenii merg să vadă cum intră mingea în poartă, de preferat în poarta echipei adverse. În cazul de față, noi ratasem deja două asemenea evenimente esențiale ale meciului de fotbal. Închid paranteza și continui foiletonul.
Intrăm. Piticul extra, mega încântat, stadionul frumos, atmosferă de sărbătoare, meciul antrenant, totul era ok. Și vine pauza dintre reprize, pauză care la fotbal durează doar 15 minute. Doar! „Tati, mi-e sete!” Hai să luăm apă (că pe a noastră mi-au luat-o pândarii la intrare).
Tot pentru neinițiați, există un obicei la noi ca, înainte de a intra pe stadion, să ți se confiște lichidele pe care le ai la tine, precum și alte obiecte considerate contondente. Acest obicei strămoșesc se pare că aduce noroc, viață lungă și prosperitate băieților de la jandarmerie și firmelor care vând măncare și băutură în interiorul stadionului. E posibil să fie doar legende, nu știu, dar e ciudat cum unii bagă jumate din arsenalul armatei române în stadion, iar altora li se iau sticlele cu apă, monezile și pieptenii (mi-au luat mie unul o dată, era roz, cu oglindă, nu întrebați! – deci nu bat câmpii aiurea).
La apă, iar coadă. Luuungă! Stăm, luăm apă, pepsi și un hot-dog (ați observat că ăstora mici li se face o foame cruntă imediat după ce ies pe ușă, indiferent cât și când au mâncat acasă? Fantastic!). Cât am stat și am luat de-ale gurii…am pierdut și golul 3 al României! Nemernicii de „tricolori” s-au grăbit și l-au dat la vreo 4 minute după ce a început repriza a doua, exact în momentul în care ne venise nouă rândul la haleală și băutură. Mi-a crescut un pic tensiunea, dar…lasă, bă, e meci amical, copilul se simte bine, vezi golurile diseară în reluare la TV, noi să fim sănătoși!
Ne-am reluat locurile și am văzut în sfârșit un gol, al Georgiei, adică al adversarilor, mă înțelegeți? România – Georgia 3-1. Cu vreo 10 minute înainte de final ne-am ridicat să plecăm. Îmi era că nu mai găsim taxi dacă ieșim în același timp cu șuvoiul la sfârșitul meciului, piticul obosise și nu aveam chef să-l car în brațe până acasă. Prevăzător și grijuliu cu primul moștenitor familiei, nu? Al dracu’ de prevăzător! Pe scări spre ieșire auzim…Gol!! Minutul 80…4-1. Nu l-am văzut nici p-ăsta!! Cum e posibil?? Cât ghinion să ai?!
Ultimul gol l-au dat bravii noștri jucători în minutul ’89, în timp ce piticul făcea pipi pe stradă lângă o dubă de poliție (neintenționat, așa s-a nimerit). Dă-o-n mă-sa de treabă! Am fost la un meci unde s-au dat 6 goluri și am văzut doar unul. De râs!
Pe drumul spre casă, piticul a adormit în taxi, fericit și obosit de ce văzuse. Măcar cu asta m-am ales. Fix ca-n reclama aia la carduri cu „neprețuirea”.
În prezent băiatul meu cel mare e „veteran” pe stadioane și chiar reușim să vedem toate golurile unui meci, ceea ce e un record fiindcă frecventăm mai mult meciuri de liga a 4-a județeană unde „se întâmplă” scoruri de maidan gen 12-0, 7-2, 11-1 etc., meciuri d-alea unde, dacă te-ai întors cu spatele sau ai strănutat, ai pierdut garantat minim două goluri.
Cert este că și șeriful blogului a contribuit la această dragoste (e cam mult spus?) a piticului meu pentru fotbal, lucru pentru care îi mulțumesc public, chiar dacă la momentul respectiv îmi trecea prin cap o colecție impresionantă înjurături stranii și misterioase la adresa lui.
Zilele trecute mă gândeam că ar trebui să îl iau și pe celălalt pitic, cel mai mic, la un meci, să-i fac „botezul”, cum se zice. Are fix aceeasi vârstă pe care o avea frate-său în urmă cu doi ani. Credeți că mă hazardez?
Tot ai văzut 1 gol, e ceva. 😛
Imi place cum scrii, de fapt ai mai scris pe aici, dacă ţin eu bine minte, ceva cu parenting.
Comentariu beton!30
@Gabil, da, fix golul adversarilor.??
Am mai scris, da, tot ceva legat de copii. Păi, mai nou, toți românii se pricep la fotbal, politică și…parenting.
Comentariu beton!37
Ionut, mai stii cum se numea articolul? Vreau sa-l citesc.
@E.O., uite aici: http://mihaivasilescublog.ro/2016/02/20/dormi-duminica-te-ia-dracu/
Mersi!
Bine ai revenit Elena,nu este sâmbătă dar calu’ de dar nu se caută la dinti.
Bine scris man.Dacă aștepta Vasili după mine,nu mai avea blog.Ca să îl liniștesc si pe bonomu domn Victor să nu isi facă omu speranțe.
Eu mă duc cu cel mare la toate meciurile din Europa ale Stelei si la meciurile nationalei.
Am încercat să îl iau si pe cel mic de patru primăveri,asta a mea nu stia.Am primit un telefon cu ceva dat foc in timpu noptii si tăiat niste ouă asa că am lăsat ostaticu acasă.
Pregătește un text pentru sâmbătă că asta mic sufla de aseară in pungă.
Felicitări.
Comentariu beton!62
@edelweiss, e într-adevăr, cam mic la 4 primăveri. Și-ți dă mai multă bătaie de cap.?
Pentru sâmbătă nu pregătesc nimic, că-l învăț pe șerif cu nărav. Să mai muncească și el, nu doar langa pe trotinetă toată ziua.
Comentariu beton!28
Ăla micu’ de respiră greu în pungă, face un copy-paste din Wikipedia cu evenimentele din data de 2 mai, de la potop până în prezent….”Dacă e sâmbătă, e copy-paste”. Apoi poate merge liniștit la vreo crâșmă să bage o salată de rucola cu flori de rapiță asezonată cu ulei extravirgin… tot de rapiță binențeles.
Comentariu beton!22
edelweiss: Omul e dator să încerce! ?
Ionuț: Ar fi trebuit să mă aștept la așa reportaj-fluviu dacă tu pui seara(!) șapte întrebări în cinci propoziții! ?
Comentariu beton!21
@Victore, le pun degeaba. N-ai văzut că nu mi-a răspuns nimeni la ele??
Comentariu beton!13
@edelweiss, îți jur, câteva secunde am crezut c-am dormit de miercuri până sâmbătă.???
Comentariu beton!22
@edelweiss și @Elena, bine că sunteți voi dăștepți. Și harnici.
@edelweiss, ai fost pe stadion la meciul cu Academia Rapid?
Bun, bun. Mi-a plăcut!
Fii-miu cu tac-su la meci. Sucul era 5 euro, berea doar 3, ăla mic a băut … doar suc 🙂
Tac-su este în continuare microbist, junior deloc. Uneori nu ai cu cine!
Aștept să ne mai scrii!
Comentariu beton!16
De-am fi din zei coborâtori/C-o bere toți suntem datori!
Comentariu beton!16
@Mona, aha, deci tot pentru băut și mâncat merge și juniorul tău la meci?
Comentariu beton!16
@Victor R, „c-o bere” sau cu un Tuborg? Ca să clarificăm ce-a vrut să zică poetul….??
Cu o bere, evident! Merge și Heineken (probably ?) !
Ce mă mai iubiți voi pe mineeee!
1. Prea lung. Asta o zic ca cititor.
2. Ca părinte, am rezonat cu toate fazele de kid vs parent. Le-am încasat pe fiecare și-am dat din cap cu aprobare de om pățit.
3. Am văzut și eu aseară prima repriză. Adică n-am văzut . Because kids. ^^
Comentariu beton!23
@Vera, nu poți să zici că nu v-am avertizat că-i lung.
Comentariu beton!27
@Ionuț dăcât dă fro op sute patruj dă ori.
Da’ are mult feeling. Am simțit panica & deznădejdea & futui’mnezăiieidetreabă de la tăticu’ și entuziasmul&încântarea lu piticu’. Deci e de bine.
Comentariu beton!25
Ah, pipi și caca, oricând, oriunde, hahahaaaa. Am câteva amintiri. Pe la 6 ani am decis să-l las pe fiu-meu singur afară. Am un parc în fața blocului. Apartamentul în care stau are vedere pe două părți, dar niciuna nu dă în față. Așa că i-am dat o rapciugă de telefon la el ca să mă sune dacă are nevoie de ceva.
Mă sună (normal).
– mama, fac pipi rău.
– du-te la un copac și fă că așa fac băieții.
– nu, că sunt copii aici. Vin în casă. Ține-mă de vorbă ca să uit.
Îl țin, ce să fac.
Hai c-am băgat codul să intru în scară, hai, c-am deschis ușa, hai, c-am chemat liftul, hai, c-a venit, că m-am urcat, c-am închis ușa, că urcă liftul, când îl aud gâtuit:
– s-a blocat liftul și eu nu mai pot. Zi-mi că pot să fac aici!
Cum eu am rinichii în piuneze și știu ce înseamnă „fac, nu mai pot!”, i-am zis:
– fă, mă!
Am ieșit cu mopul și-am făcut lună în lift.
Dar altceva voiam să-ți spun. Dacă acum are momente când se mai poate abține mai ales dacă e la laptop, băbăiatule, când l-am pus la teme e jale. Îl iau toate ielele. Așa că baftă!
Comentariu beton!77
@Elena P, atunci când te apuci de teme, este aproape obligatoriu să te apuce foamea, somnul sau mersul la toaletă. E regulă.
Comentariu beton!37
@Ionuț de ce „sau”? Când te apuci de teme e cu „și”, că te apucă toate trei, în același timp. Eventual și setea și o durere de burtă. 🙂
Comentariu beton!23
@guys, Pe scurt: toate ielele.
Ia fiți atenți! Eu n-am intrat și n-aș intra niciodată într-o toaletă ecologică. Mă rog, NU la noi în țară. Într-o zi traversam parcul din față de la Unirea și un tip tocmai intra într-o astfel de toaletă, când aud: bună ziua, vă vom oferi câteva instrucțiuni de utilizare a toaletei!
Am rămas șocată! Dar eram grăbită, c-am vrut să stau să ascult. Dacă e careva aici care o folosit așa ceva, am o curiozitate: care sunt instrucțiunile?
Comentariu beton!14
@Elena, bănuiesc că este vorba despre alea futuriste (pentru noi) la care ușile se deschid de la buton, și nu toi-toi-urile alea infecte de plastic.
Am folosit așa ceva, sunt în câteva locuri. Instrucțiunile nu le mai rețin exact, dar parcă îți zice pe ce să apeși ca să tragi apa, să te speli și să ieși după ce ai terminat. Sunt destul de curate fiindcă, din ce am văzut, după ce iese persoana de acolo, au un sistem care le igienizează complet. Cel puțin asta am observat eu, dar nu mă pricep.
Comentariu beton!15
@Ionuț, tare asta ” să ieși după ce ai terminat”. ???
@Elena ce articol ar fi iesit din comentariul acesta :)))
Ionuț, eu ți-am zis la un moment dat că scrii cum alții doar visează să poată s-o facă, îmi mențin părerea, felicitări!
Legat de întrebare, eu aș zice să te hazardezi și să vii apoi să ne povestești cum a fost. Eu una sper să ai parte tot de ”ghinioane” de-astea (înțeleg că pe moment nu a fost prea amuzant pentru tine, dar uite ce poveste ai scos acum :-D), care să se termine la fel de frumos (mă refer la oboseala și fericirea celui mic de la finalul zilei și dragostea actuală pentru fotbal ).
Comentariu beton!23
@Anduța, mulțumesc pentru apreciere. N-aș spune că sunt atât de bun pe cât zici, mai ales că nu prea mi-au plăcut compunerile libere în școală. Dar, na, am zis să încerc, ca să-l mai văduvesc pe Mihai de niște beri (d-alea moca, de la supermarket ?).
Comentariu beton!18
Cred că majoritatea taților (aș zice și mame) activi în viața propriilor copii?se regăsesc în anumite amănunte descrise…la parenting nota 10: eu am fost pe la 6-7 ani pe stadion(singura dată!!) cu taică-meu și înca am amintiri pe care el nu le are. La vârsta aia experiențele se prind diferit de sufletul omului…poate de aia ieri seară eram cu taică-meu la telefon ascultându-l despre Roma Liverpool și despre cum Interul?și-a luat bătaie de la Juve..chestii cu bătaie lungă momentele petrecute cu minionșii ?
@Camilla, exact de aceea îi „târăsc” și eu pe ai mei prin astfel de locuri și la astfel de evenimente. Ochii și mintea de copil le percep cu totul altfel, totul e mult mai intens și mai minunat, reții mult mai multe amănunte care te fascinează.
Comentariu beton!14
Salut. Faina povestea….am ras :))
Legat de biletele gratis, cred ca logica e sa aiba o evidenta pentru locurile acordate. Daca s-ar prezenta prea multi copii si nu ar fi suficiente locuri pt ei ar aparea probleme. Deci, fiecare persoana cu locul ei, fie ca a platit sau nu biletul.
Succes si sa ne mai scrii! 🙂
Comentariu beton!17
@Lucian, asta ar fi una din explicații, dar…stadion de 55000 de locuri, meci amical cu echipă obscură. Chiar credeau că va fi călcare în picioare? Au și ei statistici, pot face corelații și trage concluzii. Oricum, nu știu dacă atunci au fost mai mult de 15000 de oameni în stadion.
Comentariu beton!11
In felul asta poti evita situatii de genul: tu iei un bilet pe randul C, locul 10 si vrei sa aiba si copilul tau locul 11. Vine alt nene cu 3 copii care are bilet randul C, locul 14 si vrea pt copiii lui locurile 11, 12 si 13.
E ok cum fac ei, cu bilet. Eviti problemele.
Comentariu beton!12
@Lucian, corect, doar că, ghici ce: eu aveam invitația la tribună (parcă a 2-a), iar biletul gratuit pe care mi l-a dat nenea de la coadă era la peluză. Nu s-a uitat nici dracu’ pe cel gratuit ca să vadă diferența.
Hahhahaha, asta chiar e tare :)))
Probabil acolo in graba a dat si el ce a mai mai gasit liber in sistem. Din cate stiu, daca iti iei de la FRF de pe site poti sa iti alegi. Astfel incat sa stai impreuna cu copilul. Daca ai locuri separate risti sa dai peste vreun nene la poarta care sa nu te lase sa intri daca nu ai bilet la sectorul respectiv.
Oricum, sustin ca ideea lor e ok, doar ca trebuie si noi sa fim atenti cand vrem sa luam piticii cu noi sa le luam acele bilete gratuite care le asigura un loc.
Du-i pe cei mici la meci ca e misto atmosfera pe stadion. Bafta!
Bah, lung…m-am oprit din citit la golul 2…revin.
In alta ordine de idei, ca si fii’mea e cacacioasa, am gasit de cumparat o olita portabila…se depliaza doua picioare, se pune p punga si gata…s-a kkt copchilu.
ceva de genu…https://imgur.com/a/Oyv3kdt
Intra lejer in rucsac, nu se mai plange nimeni. A fost folosita cam peste tot pe unde am fost plecati.
Comentariu beton!29
@Redoo, unde erai acum vreo 7 ani cu minunea asta?
@Redoo, dacă aveam oliță d-asta, sigur mi-o luau la filtru la poartă ca să nu o arunc în capul jucătorilor.?? Nu am zis mai sus că mi-au confiscat, la alt meci, un pieptene???
Comentariu beton!23
Eleno, bagam antrenamente intese sa fac copii :))
Comentariu beton!20
Băi Fire’ar cozile și cu cine le-or inventat, auzi tu, să stai la coadă ca să ceri belet gratuit, care belet gratuit puteai să-l cumperi mai simplu de la animatoarele de pre lingă stadion…
Băi Fire’ar și cu meciurile astea să fie că așa se petrece ca să se-ntîmple că cînd e coada a’ mai mare la caserie atuncea și deci atuncea deci să se adune potop de oameni, atuncea ș-or găsît și organizatorii so puie d’un meci…
Băi Fire’ar să fie și cu apa și cu haleala lor cu tot, că te lasă să mori de foame în tribune, să rămîi fără strop de putere în tine, și poți deci doar cu pastile de hrană de alea super-concentrate, iar cu apa, apa poți doar s-o adsorbi din atmosfera ca și cactușii…
Greu și cu microbiștii ăstia, grea viață duce ei !
@Sorin, nici nu știi ce grea e viața de microbist! Suntem niște victime, adevărați martiri. ??
Felicitări, Ionuț! Îmi place cum scrii, dar și mai mult îmi place la tine pasiunea din spatele rândurilor. Pasiunea pentru sport în general și pentru fotbal în particular.
Mie mi se pare mișto să-ți duci copiii să vadă ce-ți place ție și să petreceți timp împreună în felul ăsta. Și mi se pare important să faci și cu cel mic același lucru.
Eu nu merg la meciuri, dar la concerte nu beau nimic, nici măcar apă ca să nu fiu nevoită să stau la nesfârșitele cozi la băuturi și apoi la toalete și să pierd vreun minut din concert. Am stat la coadă la bere pentru consort că și el face pete pe gât de la stat la coadă, dar la primele acorduri l-am chemat să stea în locul meu și eu m-am dus să văd concertul.
Comentariu beton!16
@Anouk, mulțumesc.
Dar să știi că nu insist deloc să îi fac pe pitici să le placă ce-mi place mie. Dimpotrivă, aș fi fericit să-și cultive ei propriile pasiuni. Doar că nu prea există multe alternative pentru „distrat” copiii prin București, așa că, sătul de atâtea parcuri, locuri de joacă, teatru de păpuși, muzeul Antipa (vizitat de vreo 10 ori!), gașca Zurli și Zoo, am decis să introduc și competițiile sportive în „program”. Ca să mai diversificăm.
Comentariu beton!13
Gașca Zurli?! Aahahahaahahahahahhaha!
Repet!
Ahahahahahahahahahahahahahaha!
Am fentat-o cu succes. Așa să-mi ajute Bunuțu și pă viitor!
@Vera, nu-mi aduce aminte. Visez noaptea că „am o căsuță mică / așa și așa / și fumul se ridică / așa și așa” și, când mă trezesc, tot la bloc sunt, și nici nu arde nimic. ?
Comentariu beton!28
@Ionuț, nu e vorba să insiști să le placă ce-ți place ție. Dar e normal să le arăți variante și ei să aleagă ce le place. E timpul tău petrecut cu ei care contează și pentru tine și pentru ei.
Am crezut că doar mie, părinte de copil ceva mai mare, mi s-a părut că „Zurleala” aia e o porcărie! Dar văd că nici cu voi, „tinereii”, nu mi-e foarte rușine…. ?
Bine scris dar cam lungut pentru actorii grabiti!
Chiar ma gandeam intr-o pauza insomniaca de asta noapte sa-i sugerez lui Mihai sa puna o zi pe saptamana un text de-al altcuiva. Mai ales ca Elena ne-a pasarit pardon parasit …Sambata de exemplu sa vedem : daca e sambata, nu e Elena! E X. Si lumea sa-i trimita lui Mihai un textulet iar Mihai sa aleaga unul, cel mai bun. Dupa comentarii, am vaga banuiala ca multi din bula au talent la scris.
Zi foarte buna tutulor!
Comentariu beton!19
@GMT, ar fi o idee. Și să modifice Mihai denumirea blogului în mihaivasilescublogșiinvitații, ca să știm o treabă. ?
Comentariu beton!27
@Ionut
si sa adauge „Daca-i sambata, e balamuc”
Comentariu beton!27
Da, mă! Și pe fundal să se audă Vama cu „Nu am chef azi, nu am chef azi, n-am chef de nimic..”!
Comentariu beton!18
@Ionuț,
Avantajul autorului de text e că poa’ să scrie oricât de mult fără să-și ia palme roșii. Deci ieși pe plus (plus audiență – nu comentează nimeni fără să citească textul) 🙂
Am o numărătoare greșită: de unde 6 goluri? nu-s 5? Sau cafeaua mea n-a ajuns la ochi?
Comentariu beton!13
@Laura G, 6 au fost. 5 au dat ai noștri, alea pe care nu le-am văzut, unul au dat georgienii, singurul prins „în direct”.
Eu fug de aglomeraţie ca pisica de apă. Iar când e vorba să merg şi cu copiii – apa aia e curat potop.
Pe mine nu lungimea articolului m-a vlăguit (citesc cu viteza luminii) ci faptul că m-am transpus situaţiilor din poveste, cu copilul ataş, iar acul indicator al energiei mi-a coborât brusc sub 0.
Dar mi-am revenit brusc, deoarece mi-am amintit de momentul meu ‘evrika!’: acela în care am realizat că soţul rezistă mai bine situaţiilor de genul. Ghiciţi cine a mers de atunci cu copiii la evenimente ce presupun densitate mare de oameni pe metru pătrat plus timp dilatat pe cadranul ceasului?
P.S. Mie mi-au rămas şedinţele cu părinţii, dar asta e partea a doua. 😀
Comentariu beton!16
@Solandi, și la noi tot soția este responsabilă de ședințele cu părinții. Mi se par mult mai periculoase și mai violente decât un meci de fotbal.
Comentariu beton!17
Deși eu nu dau o ceapă degerată pe tot ce inseamnă fotbal, mi-a plăcut foarte tare povestea. Dacă tot ne lăsă Elena de izbeliște să își urmărească visele, preia tu frâiele să ne mai povestești una, alta. Numai daca promiți ca nu e legat tot timpul de fotbal. ?
Comentariu beton!22
@Ana R, mai că-mi vine să-ți propun același lucru. Mi-au plăcut mult textele tale de aici.
Nu promit că mai scriu, din lipsă de timp. Dar să știi că nu sunt chiar atât de maniac cu fotbalul pe cât pare. Doar că în primăvara asta s-au adunat multe evenimente legate de acest sport, și probabil că sunt un pic influențat de ele.
Comentariu beton!11
Mie îmi plac articolele lungi. Și deși nu mă pasionează fotbalul (ba chiar opusul), articolul a avut atmosferă și m-a prins.
N-am copii, deci nu prea știu cum e cu „fac caca/pipi”, dar pt „mi-e foame” îmi amintesc din propria copilărie. Când plecam undeva cu trenul, la maxim 10 minute (dar maxim 10, pe ceas) după ce pleca trenul „ne e foame” (că eram 2). Acu’ na, când trenul pleacă la 4.30 dimineață e de înțeles că nu ți-e foame pe la 3.30, dar când plecam de la bunici, pe la 15.00 albeau încet ai mei. 🙂
Comentariu beton!16
@Ady, acum că zici, îmi aduc aminte că și mie mi se făcea foame și când plecam în miez de noapte. Uiți chestiile astea când îmbătrânești.?
Lung textul. Trebuia tăiat în două. Azi o jumate, mâine cealaltă. Sâmbăta va fi cu citate din wikipedia …așa avea șeriful weekend prelungit ??
@ardei gras, nu-i da idei, că parcă văd că mâine îl postează din nou, pentri cei care nu au apucat să-l citească până la capăt, și s-a scos. ??
Comentariu beton!13
@Ionuț, felicitări, frumos scris! Îmi place lejeritatea cu care povestești. 🙂
Noi am zis merçi că am scăpat de dracu’, da’ n-am știut că dăm de tac-su. După ce treci de etapa fac caca (pipi), mi-e foame (sete), plus vorbe oneste, ce-i drept, dar care nu ar trebui urlate în locuri publice (decât dacă vrei să provoci o epidemie de șoc și groază), ai zice că gata, acu’ e mare și se comportă ca un exemplar (aproape) normal al rasei umane. Dar ți-ai găsit… adolescența e ceva special. Povestesc cu altă ocazie, ca să nu mă lungesc prea mult.
@Vasilescule vezi, mă? Așa se face. Nu cu scurte luate dă pă feisbuc, de să mă-ntreb dacă nu cumva am luat-o razna și-am început să am apucături de clarvăzătoare.
Comentariu beton!20
@didina, da, șefa, exact așa se face. Se poate chiar și mai bine. Cu o condiție: să publici câte un text o dată la doi anișori, nu zilnic. Știi ce zic?
@didina, asta cu textele de pe fb e manevră, ca să vadă dacă suntem vigilenți sau ne-am senilit.?
Comentariu beton!16
Văleu, @Vasilescule… ce sensibil ești azi. 😛 Dacă nu-mi plăcea p-aci nu rămâneam prin zonă, e singurul blog unde comentez și singurul care a reușit să adune laolaltă oameni pe care îmi doresc să-i cunosc. Iar eu sunt călare pe internet de la facerea lui, nu-s boboc. Îi mai bine acu’?
Comentariu beton!18
@didina, da’ ce-am zis, șefa? Stai așea, că nu ieream agresiv. Dăcât mă plângeam și io că ie greu.
…zise mihaivasilescublog în timp ce felia un somon pentru stăpânele lui ??
@Vasilescule, mi-i nițel teamă uneori, că te știu sensibilos. Dacă te bușește plănsu’, te-mpiedici în eșarfă în drum spre baie și-ți strici manichiura că nu nimerești ușa, nouă cine ne mai scrie?
Comentariu beton!12
@Vera, ce somon, mămică? Adică el servește melci scăldați în rouă bio de Himalaya și ele să se-ncurce cu mizerii d-astea?
Bun debutul Dl. Ionuț ! Mai așteptăm scrieri
@Silvia, mulțumesc. Dar nu e chiar debut, că am mai bătut câmpii p-aci de vreo două ori, ca guest.
Felicitări pentru text Ionuț.
Personal nu am rezonat niciodată cu fotbalul,iar pe Junior l-am îndrumat spre alte activități sportive: înot și karting.În curte i-am montat un panou de baschet,să învârtă și el o loptă.Pe la 10 ani m-a sunat să mă anunțe,foarte serios , că s-a înscris la fotbal?.Și că e foarte încântat.Și eu la fel.Mai ales la mesaje gen,,Tata ,îmi trebe’ ghete ,dar să fie marca x că alea sunt cele mai bune”,,Îți trimite,tata,cum să nu (ale dracu,zici că sunt placate cu aur)dar ceva rezultate avem?Avem,sunt căpitan de echipă, sunt gholgheter(m-am speriat că are ceva deviație sexuală,că nu știam ce e aia).Apoi ,după cinci ani a renunțat.Mizeria numită fotbalul românesc a distrus visele unui adolescent.Echipa de juniori a echipei locale a vrut să îl transfere la ei,dar echipa unde juca nu a fost de acord.Era ținut pe bancă și băgat la sfărșt să marcheze ,în timp ce copii de bani gata își dădeau cu stângul în dreptul pe teren,că mami și tati au cotizat la nenea antrenor.Când mi-a spus la telefon că abia așteaptă să facă 18 ani ,,să plec din țara asta de rahat” am crezut că pică cerul pe mine,atâta lehamite avea în glas.
Comentariu beton!24
@Paco, starea fotbalului de la noi e și unul din of-urile mele. Că și al meu cel mare face ceva fotbal momentan pe la școală, profesorul lor a zis că el chiar se pricepe și ar trebui să insistăm dacă îi place. Și mi-e că o să-l duc, tot așa, pe la vreo școală de fotbal, o să-i dau speranțe și apoi o să se lovească de sistemul corupt și plin de lipsuri din sportul nostru.
Comentariu beton!12
Ioaneeee, ” suntem ” in finală ! YNWA ! Continua sa scrii ca o faci bine, noi TE citim si TE comentăm.
Comentariu beton!11
Las’ că vă plimbați agale, bătuți și plânși după finală. Impreună, of course! :)))))))))))
@oviwan, suntem, trăiască Mo Salahuuu!!?? Eu deja am băgat istoria, statistica și coincidențele la înaintare: în ’58 Real, în ’68 Bayern, în ’78 Liverpool. În ’98 Real, în 2008 Bayern, în 2018…?? Liverpool! Este că așa iese????
@Vera, nu ne plimbăm. Bem. De tristețe sau, părerea mea ??, de bucurie, dar principalul e că bem.
De fapt, am greșit eu: în ’68 și 2008 a câștigat Manchester (memoria asta!), dar tot se verifică teoria. ??
@Vera: slabi rău-rău-rău madrilenii tăi! Îi halesc englezii fără pâine, fără sare! Te plac și-i plac pe madrilenii de pe vremea când îi păstorea Vicente del Bosque dar marți am plâns cu nemții.
@Victore ce-am să te mai scarmăn!!! O trec și pe asta la răboj.
Vera,atâta.ți zic : You’ll never walk alone !
HAAAaaaa, am ras cu pofta, am o saptamana cumplita la serviciu, dar mi-ai inseninat ziua. Mi-am amintit, acu’ ceva ani in Mamaia aceeasi cerinta de maxima urgenta ,,mama, veau caca”, am fugit cu grenada repede repede intr-un Petrom care era la marginea statiunii Mamaia (tocmai faceam o plimbare pe jos catre Delfinariu si treceam pe langa acel Petrom). O tanti de la Petrom si-a strapezit dintii catre noi ca ea nu e toaleta publica, adica ce conta ca toate plinurile mi le faceam la ei,ce conta ca grenada avea vreo 2 ani, daca nu eram cu masina pa, pa tanti. Asa ca 5 minute mai tarziu, pe peluza din fata benzinariei trona un frumos rahatel (cu mot). Am ales un loc bine pozitionat, central pozitionat pe gazonul lor , sa il vada personalul din bezinarie si pe camere. Oricum la varsta aia , copilul nu avea termenul de ,,stai, mai tine-te vreo juma de ora sa ajungem la…
Comentariu beton!25
@MAS, ahahahahaa! Bravo!
Mai 2004, Torino, Italia, se iau 16 studenți de toate natiile si se purcede la meci (cupa Italiei)- anterior a picat „ghinionul” pe capul meu (sunt msi inaltuta asa de vreo 1.8 m) si a unui spaniol de „juma de buletin”(cred ca nu avea mai mult de 1.5 m înăltime) sa cumparam biletele(evident i-am zis vânzătorului ca poate sa ne dea la cuca macaii ca noi nu suntem microbiști ci vrem să vedem un meci pe stadionul lui Juventus- omul s-a conformat și ne-a dat pe ultimul rând:))) de vedeam și noi niște puncte pe teren care se miscau. Pe penultimul rand erau 2 italieni (unul soricar de birou care a venit la meci în costum și celălalt microbist) fiecare cu câte 2 copii (6-9 ani copii). Bucuria copiilor ca erau la meciul ala era infinită, le străluceau ochii de bucurie.Pot să va spun ca a fost o atmosferă super super faină (nu am nicio treaba cu fotbalul evident, deh fata), galeriile au făcut un spectacol superb.
În 2014 am vrut să îl duc pe nepotel (era ziua lui de naștere și juca Steaua pe Arena națională) dar sor’mea si-a” convins „copilul că 2 adulți de peste 1.8 m nu sunt în stare să îl protejeze așa că nu mi l-a trimis în București.( voiam sa vadă atmosfera de la un meci pe stadion)
@Alice, pot să o înțeleg. Am văzut mulți oameni și copii șocați, speriați sau loviți fiindcă, nefiind obișnuiți cu flora și fauna „deosebită” a stadioanelor de la noi, n-au știut să anticipeze cursul evenimentelor și s-au trezit în mijlocul bătăilor, petardelor și gazelor. Diferența între noi și ce e pe afară e încă mare, iar pentru un copil stadionul nu e un loc sigur dacă adultul de lângă el nu e obișnuit cu mediul ăla. Din păcate.?
@Ionuț, diferenta intre noi si afara?! Zau?! Pai cu hooligans de aici din GB ce ai spune? Lasa mai, ca suntem, in multe, mai bine decat cei de afara 🙂 Pe stadioane, cel putin, e mai bine la noi decat afara. Poate alte argumente ar fi mai bune. Doar zic 🙂
Mi-a plăcut și am râs!Ai așa un umor de situație și un stil clar de a povesti încât parcă am fost acolo.Felicitari!
@Dynamisi, mulțumesc.
Cand am ajuns acasa cu cel mic de la primul lui „sejur” pe un stadion, l-a intrebat mama copilului ce ia placut mai mult iar el a raspuns in gura mare „mwie Dinamo” !!….(mentionez ca juca echipa nationala dar nu am gasit loc decat undeva langa gasca „mwie Dinamo)
Comentariu beton!16
@sorin aurolacul, și nu te-a întrebat ce înseamnă „mwie”? Sau știa deja? Că, la meciul cu Academia Rapid, al meu a pus întrebarea fatală.
@Ionuț,
Și ce i-ai răspuns? Da’ zi cu amănunte! 🙂
@Laura G, hmmm…Păi, se striga „mwie la…persoane aparținând minorității conlocuitoare” (ca să zic așa), striga și el, apoi m-a intrebat ce înseamnă (el credea că se strigă „nu e” și era confuz) și i-am explicat piticului că nu e un cuvânt frumos, nu-l folosim decât pe stadion, să nu-l aud că-l zice prin alte părți, și că înseamnă că ăștia care strigă ar vrea să-și bage puțica în gura celorlalți. Nu vrei să știi ce ochi a făcut!! Dar mai ales ce ochi a făcut soția când a auzit ce educație primește odorul când e cu ta-su pe stadion. Dar acum, ce dracu’ puteam să-i zic că înseamnă? Idei, careva?
Comentariu beton!20
@Ionuț,
I-ai zis purul adevăr și asta e super 🙂
A gogonat el ochii, dar măcar știe despre ce e vorba și va folosi expresia în cunoștință de cauză.
Comentariu beton!13
Poti să îi spui că mwia este un fel de strugurel,ajută la buzele crăpate.Mai adânc, ajută la amigdale.Si asa învață si anatomie.
Se dezbate încă. Ce zici?20
Frumos!
L-am lăsat si eu pe minunatul meu copil la un meci cu ta’csu, Steaua-nu stiu care echipă, şi o săptămână după aceea a bătut toba prin casă:
Mwie Steaua, mwie Steaua, hu!hu!hu!- microbistii ştiu ce zic.
Am scăpat uşor. Doar vreo săptămână, fără alte sechele…
Ionut felicitari pentru text. M-ai facut sa imi aduc aminte de vremea cand batranul m-a luat pentru prima oara la un meci al echipei din oras pe stadion. Am facut ulterior parte din galerie, una dintre cele mai frumoase din Romania, am jucat fotbal si am fost arbitru de fotbal, am lucrat in presa sportiva. Practic aproape 2 treimi din viata mea s-au invartit in jurul dreptunghiului verde. Am achizitionat un abonament pentru a vedea meciurile echipei favorite, dar nu am reusit sa vad nici un joc de pe stadion sezonul asta. Poate voi avea sansa la ultimul joc pe care il vom juca acasa ce va consfinti promovarea echipei in Liga a II-a. Inca odata felicitari pentru text si te asteptam de acum incolo daca e joi este… the one and only… Iooooooonuuuuuut (prezentare ca in box).
@Alin, mulțumesc. Totuși nu cred că „recidivez” prea curând.
Echipa ta favorită e cumva Petrolul? Că alta cu galerie frumoasă care să promoveze în Liga 2 nu prea văd.
🙂
PS. O alta echipa cu galerie ar mai fi U Cluj!
PPS. Ar trebuie sa continui sa trimiti texte BOSS-ului ca vad ca scrii ok. Cum zicea si cineva mai sus tu scrii noi te citim si comentam
Foarte mișto textul, Ionuț! Nu mi s-a părut lung tocmai pentru că e bine scris. L-am citit la prânz, acum am dat scroll și am văzut cât e de lung! :))
Soțul meu nu e microbist, dar mi-ar plăcea să îl ducă pe cel mic la un meci, așa pentru diversitate. Nu în București, ci aici la noi unde sper că huliganii sunt mai reținuți!
Pentru situațiile cu kk, noi ne dădeam ochii peste cap când eram toți patru îmbrăcați la ușă și unul dintre purtătorii de pamperși făcea pe el. Dacă era și iarnă, renunțam la ieșire. Între timp, fata a scăpat de pampers și are un program al ei de kk, rar ne ia prin surprindere pe-afară. Pe mezin îl dezvățăm în vara asta!
Super articol! Eu sunt genul de om care si-a cunoscut nevasta la un priveghi si a cerut-o de nevastă la un meci de fotbal! Eu am fetita,acum are 5 ani.Pe stadioane (pana acum doar legile inferioare ,cel mai des liga 4 Jiul Petroșani)o duc de peste 1 an iar bucuria ei? Să câștige echipa gazdă și sa se joace cu mingea la pauză + gol marcat portarului de rezervă in pauza meciului! Bvo Ionuț,ma înclin si pt articol si or pasiune pentru fotbal!
Ionut, misto. Acum sa-i pregatesti pe pitici pt „you’ll never walk alone”. Yeahhh!
foarte interesant articolul! felicitari si multumim!
https://m.imgur.com/a/xReCCQE