Singura întrebare care n-ar trebui pusă vreodată. Și, totuși, generații întregi de bărbați o comit, sperând să audă unul și același lucru: „Ești al doilea, iubitule, iar primul a fost un nenorocit”. Mă rog, cu variațiunile de rigoare: „un prost”, „un idiot”, „m-a violat” și, desigur, celebra „indiferent câți au fost, nu se compară cu tine, tu ești cel mai bun”.
De-aia am râs cu zgomot la clipul de mai jos.
sursa foto
Nici sub amenintarea unei arme, nu as raspunde la intrebarea asta :)))
Comentariu beton!22
@Cati, ahahahahahaaaaaaaaaaaa
răspunsul este clar „iubi, tu ești primul”, dacă te prinde cu himenul perforat, răspunsul e ori am „avut un accident cînd eram mică” ori „m-a obligat mama să-mi pun ob”. gizăs, femei, trebe să vă învețe lumea să mințiți.
@maxine, răspunsul corect este „la revedere, ești idiot”, dar mă rog. 🙂
sigur, dar asta depinde dacă vrei să-l ţii sau nu 🙂
E clar…kilometrii intregi in tine =)))
S-o vad io pe-aia care nu minte :)))))))
@Diana, mișto e că trebuie să ajungi să minți. Asta însemnând că pe partener nu-l prea duce capul. 😉
‘ Cu doi iubi. Restul s-au culcat ei cu mine’
Sau
‘ Cu unul. ‘ ‘ iar cu toti ceilalti am inceput din picioare/ am stat deasupra’
Comentariu beton!23
@Miki, stai putin. Scad din total tot ce n-a fost facut din pozitia culcat? :)))))
Pai da.
Întrebarea era * Cu cati te-ai CULCAT*. E chestie de nuanta…
Daca intreba * Cu cati ai facut sex inaintea mea?* normal ca nu minti omul… spui adevarul… si nu-i declari pe aia care au facut ei sex cu tine
Acum serios… Ce rost are sa stii ce a fost inainte?
@Miki, 😀
Raspuns: io, la matematica nu-s buna. Desi, dupa definitia din DEX, n-as spune asta – MATEMATÍCĂ = Știința care se ocupă cu studiul MARIMILOR, al RELATIILOR CANTITATIVE și al FORMELOR SPATIALE.
Comentariu beton!16
@Elena, hai, mă, nu știi nici măcar principiile de bază?
@Mihai, ale cui?
@Eelna, ale matematicii, evident.
Ai dreptul sa nu spui nimic!! Tot ce spui va fi folosit impotriva ta! :)))))
Comentariu beton!12
@AnaDi, sau ai dreptu să-i spui „ești un idiot, pa”.
Chiar asa! ???
Tu esti al doilea, draga. Si printre dinti, al doilea luna asta. M-a enervat unu odata insistand cu intrebarea idioata. I-am pus in brate cartea de telefoane a Bucurestiului si judetului Ilfov. Poftim, cu astia m-am scarpinat unde ma minca.
Comentariu beton!17
@Miki, și? Te-a crezut?
Da mai m-a cautat?
@Miki, ahahahahaaaaaaaaa.
Eu sunt pentru sinceritate totala intr-o relatie ce se vrea a fi serioasa si de durata. N-am nevoie de povesti vanatoresti, iar de traiat traiesc in prezentul nostru, nu in trecutul lui. Vreau sa stiu adevarul, apoi daca imi convine, raman, daca nu ma pot impaca cu el, ghinion, trecem mai departe. Valabil si invers. N-as putea sa am ani si ani de relatie / casnicie cu un om despre care nu stiu lucruri de genul acesta.
Se dezbate încă. Ce zici?15
Zic să-ntreb … adică de la câte încolo-ți convine?
@Alina, care-ncolo??? Aici vorbim despre un maxim doua. Hai trei..
@Rox, gumești, nu? Ce importanță are dacă au fost două sau 200?
Pentru ca daca ar fi fost doua sute, as considera ca e prea nestatornic, ca are un instinct de cuceritor prea puternic in sange si n-as avea incredere ca inceteaza odata intrat in relatie cu mine. Eu am nevoie sa am incredere in omul din viata mea, nu sa stau sa ma gandesc ca periodic il apuca dorul de sarit din floare-n floare si pun mare pret pe fidelitate si incredere.
Nu cred in texte de genul „vai, iubito, m-am culcat cu 200 pentru ca te cautam pe tine, sensul vietii mele, printesa sufletului, tu si numai tu, bla bla bla si de acum nu imi mai trebuie alta.”
Inteleg sa ai relatii serioase, inteleg si aventurile de-o noapte dintre ele, nu cred in schimbari la 180 de grade.
Si inca o chestie – treaba aia cu „minciuna are picioare scurte” e a naibii de adevarata si nu stii cand iese la iveala vreun secret. E de o mie de ori mai rau sa aflu dupa nu stiu cati ani ca m-ai mintit cu o chestie decat sa-mi spui un adevar dureros la momentul discutiei.
@Rox, nu intru în această dicuție, pentru că e clar că n-am termina-o niciodată. Atât pot să-ți spun: încrederea în celălat, pleacă de la ceea ce poți sa oferi tu.
Da, de acord cu tine la faza cu increderea. Tocmai pentru ca stiu ca poate avea incredere in mine cand nu sunt cu el, vreau sa pot si eu sa am incredere in el cand nu e cu mine.
In alta ordine de idei, ma amuza cate unlike a primit postarea mea de mai sus, dar e de inteles. Avem si in realitate prieteni care nu inteleg cum putem vorbi deschis despre chestii care in alte cupluri ar genera ditamai show-uri.
Lăsând gluma la o parte, nu contează câte au fost înaintea mea și, mai ales, nu contează cu câte va face sex cât va fi cu mine.
Iubirea nu ne face egali. Ne exprimăm diferit, preferințele sexuale pot diferi și ele, exprimarea lor, așișderea. Unii avem nevoie de mai mult sex, altora ne e destul o dată pe lună. Și dacă el vrea zilnic și eu nu pot atât, să-l OBLIG să fie altfel? Cum mai pretind eu că-l iubesc, dacă nu țin cont de lucrurile care-l mulțumesc și echilibrează?
Pe mine mă interesează să știu că nu stă cu mine din obligație (avem copii, rate, prea multe chestii materiale de împărțit, ne e rușine de lume), că nu mi-o trage din plictiseală sau fiindcă nu are de ales. E destul că viața trage de el și i-o trage zilnic, că-i creează frustrări cu nemiluita. Să-l frustrez și eu? Doar fiindcă are chef într-o zi de sex fără obligații?
Nu partenerii noștri sunt răspunzători pentru neîncrederea în noi înșine, pentru teama de-a fi părăsiți.
Dacă nu-i dai omului libertatea de a fi el însuși, dacă-i impui limite, dacă-l constrângi să fie cum îți dorești, nu-l iubești!
Nu-l iubești și gata! Fiindcă iubirea eliberează, nu constrânge!
Fidelitatea înseamnă sinceritatea față de tine și față de celălalt. Nu castitate.
Comentariu beton!25
E perfect ok si ce zici tu, stiu persoane care nu fac mare caz de monogamie, cauta alte aspecte mai intai intr-o relatie, unele au chiar „open marriages” si functioneaza bine asa, nu are nimic, suntem diferiti, important e ca fiecare sa fie fericit in relatia sa.
Dar in contextul discutiei despre fidelitate, mi se pare foarte relevanta compatibilitatea sexuala, mai exact sa nu existe diferente semnificative de apetit, de dorinte si de preferinte pentru a nu-l impinge pe celalalt sa caute prin alte parti ce-i lipseste acasa, indiferent ca e vorba despre el sau ea. Pentru ca daca ajungem la asta, putem la fel de bine sa ne vedem de drum. Nu cred ca sexul e cel mai important lucru intr-o relatie, dar cred ca e undeva in top 5. Macar pana suntem tineri si putem :)))
@Alina, să știi că mi-am scos pălăria imaginară. @Rox, asta ți-aș fi spus si eu când am zis că nu mai continui discuția.
culmea e ca atât Alina cât și Rox au dreptate, chiar dacă exprimă păreri diametral opuse. pentru că ne definește diversitatea. ideea nu este sa îl constrângi (sexual, în cazul de față) pe cel de lângă tine, ci să întâlnești acea persoană cu care ești compatibil la nivel de credințe. pentru că sunt convinsă că dacă Alina ar întâlni un personaj masculin compatibil cu ideea exprimată de Rox (și chiar există) și i-ar comunica (într-un fel sau altul):”poți să faci sex cu cine/unde/cum dorești pentru ca eu te iubesc”, tipul respectiv ar gândi că trăiește minciuna vieții lui. la fel și în celălalt sens.
@Sabina, eu de la @Rox aș fi vrut o explicație logică în afară de aia cu „dacă a avut 200 înseamnă că o să mai calce strâmb”.
@ Mihai, nu stiu ce alta explicatie ai vrea in plus, ca mie mi-e suficienta. Once a playboy, always a playboy. De ce nu as accepta sa calce stramb in timp ce e cu mine? Pentru ca am fost educata sa caut (si) fidelitatea, asta am vazut in jur, in familiile in care am crescut (parinti, bunici), asa e personalitatea mea, astea sunt valorile in care cred, asta e o parte din setul de caracteristici pe care le caut la un barbat. Si da, cam astea le ofer si eu. Nu-l verific, nu-l pazesc, nu-l chestionez, nu-l tin cu forta, iesim unul fara celalalt fara probleme, dar daca a ales sa fie cu mine atunci e doar cu mine. Nu are rost sa spun mai multe atata timp cat nu ne cunoastem personal si nu stii cum se aplica asta la mine si la sotul meu. Cum am zis, nici altii nu inteleg, poate nici noi nu-i intelegem pe ei, dar important e sa fie toata lumea fericita cu alegerile facute.
Si apropo de dilema „cum sa intrebi asa ceva”. Eu nu l-am intrebat pe niciunul, nici ei nu m-au intrebat, nu la modul de interogatiu, oricum. Doar ca a venit vorba la un moment dat despre relatiile anterioare, fara isterii, fara gelozii aiurea, pur si simplu conversatie si am trecut mai departe. Daca au mintit, sa fie sanatosi. Eu sunt impacata cu ce-am facut, cum mi-am trait viata, asa ca n-am ce sa mint. Cui nu-i convine, treaba lui.
@Rox, și faptul că au trecut 200 de femei prin patul lui anulează posibilitatea de a-ti fi fidel? Că asta nu înțeleg. De ce una o condiționează pe alta?
Da’ tie ti se pare credibil ca nu stiu cati ani a dus o viata de playboy si dintr-o data se linisteste si ii ajunge una singura? Ca mie nu.
@Rox, exact, dar exact la astă mă refeream când ziceam despre „nesiguranță”. Practic nu poți să accepți că tu ai ce să oferi astfel încâ să nu mai conteze nimic din ce-a fost. Uite, eu te întreb altceva. Dacă ți-ar spune soțul tau acum că de fapt a avut mult mai multe femei, nu doar cele despre care știi tu, ți-ai schimba atitudinea față de el?
Acum dupa nu stiu cati ani, probabil ca nu, pentru ca m-am lamurit ce fel de om e, dar m-as supara ca n-a avut incredere in mine sa-mi spuna de la inceput. Important e sa nu mai fi fost altele in acelasi timp cu mine. Sau macar sa le fi adus acasa, poate faceam cumva sa fie bine pentru toata lumea :))
Cat despre nesiguranta, din nou ajungem la concluzia ca e inutil sa discutam atata timp cat nu ne cunoastem personal. Atata timp cat pe mine nu ma „doare capul”, nu-s deprimata, nu sting becul, nu-s conservatoare sau bisericoasa, sunt deschisa la tot felul de propuneri, consider ca nu are ce anume sa caute in plus prin alte parti, decat daca e playboy si atunci nu mai e vina mea ca n-am prestat nu stiu ce, e nevoia lui de „altceva”.
@Rox, de ce te-ai supăra că n-a avut încredere să-ți spună, dacă tu recunoști singură că ar fi o chestie peste care ai trece greu? Poate dacă-ți spunea așa ceva de la începutul relației n-ar mai fi existat relația, pe baza teoremei tale care spune că „un playboy rămâne un playboy”. Vezi? E un fel de cerc vicios.
Cât despre „altele în același timp”, nu mă refeream la asta.
Ti-am spus, m-as fi suparat ca a mintit, nu m-as mai fi suparat acum pe subiectul minciunii, dupa atata vreme. Am o problema cu mintitul, dupa cum am scris si in primele postari.
Si gata, ca o tinem asa pana la dimineata si nu ajungem nicaieri 🙂
@Rox, da, da, n-o scoatem la capăt. 😀
@Alina jos palaria pentru comentariu, de pus in rama.
Măh, io am mințit întotdeauna … în plus. Să nu crează omul că-s vreo încuiată.
Comentariu beton!18
@Alina, miseparecorect.
eu credeam ca asta-i intrebare din evul mediu, epoca de piatra, sunt convins ca nu se mai pune si nu mai e niciun barbat normal curios sa afle, dar dilema mea e alta… cum mai poti s-o pupi pe una nonstop in … sa te mai si porti ca un slugoi de boulache, dupa ce ti-a spus c-a facut vreo trei, cinci avorturi si sa ti se mai para si super femeie, sa vrei sa mai fie si mama plozilor tai. asta ma depaseste! si sunt multi boi asa
@Adrian, această dilemă mă depășește.
Finalul videoclipului e mișto! Răspunsul este simplu: Adevărul sau ce-ai vrea să auzi???
@kya, ideea e de ce-ai întreba așa ceva?
Bine zis? oare de ce??? De %%€#t ce e! Imi vin o groază de „apelative” și niciunul drăguț…hmmm…
In topul intrebarilor stupide si fara substanta sta asta. M-a ferit providenta de a intalni specimene de genul. Nu-i cunosc spaniolului numarul relatiilor anterioare, daramite in cate cearceafuri a intrat. Brrr!
@lectorarumana, și te-ar tenta să știi?
Daca ma tenta, te asigur ca stiam si marimea sutienului fiecareia. Nimeni ma intrece in a persuada, intotdeauna cand finalul imi aporta un beneficiu. In cazul asta, nu-i gasesc rostul.
Bă, mie mi se pare foarte tare dacă au fost mulți/multe înainte. Înseamnă că oamenii și-au trăit tinerețea și când îi plesnește midlife crisis își iau Ferrari, nu blondă siliconată/hipster bărbos.
@Miss Alina, corect. :)))))
Dacă ea are 17 ani, poate e omu’ ….intrigat. Sau poate e unul de ăla cu spirit de competiție… Mai știi!? Numai din Vaslui să nu fie.
@simona, eh, bine că n-are 14 ani ea. 🙂
Nu mi-a trecut niciodata prin cap sa intreb asa ceva. Si nici nu am fost intrebat. La ce foloseste chestia asta? Oricum ai da-o, indiferent daca esti barbat sau femeie, iese prost.
Pe-aici sunt oameni mai destupați la minte, dar Da: întrebarea asta se pune, sunt destui idioți pe lume. .)
@GabiI, oho, n-ai vrea să știi.
@Mihai, acela poate fi un motiv serios pentru Rox. Uite, as putea sa iti scriu eu 10 motive/explicatii pe ideea expusa de Rox si tot atatea pe ideea expusa de Alina. Nu au nicio relevanta atata timp cat ele nu apartin unui anumit context (doi adica) pe care lumea exterioara nu il cunoaste. Oricat am vrea sa depasim trecutul (indiferent la ce moment sau actiune a acestuia facem referire), el este cel care ne-a definit/modelat pentru prezent. O parte (mare) din actiunile/reactiile/deciziile/samd prezente se datoreaza tocmai trecutului pe care nu il poti lasa in urma. (asta expus asa, in mare si la un nivel mai abstract, daca vrei pot sa trec si mai spre concret cu explicatiunile, dar acu trebuie sa plec la mall :)))
Cred că doar ăia săraci cu duhul și nesiguri pe ei pun astfel de întrebări. Valabil și pentru ele.
@Anca, yup.
Am ras cu lacrimi. ce sa mai incolo si incoace, noi „…tem” cat putem si ele primesc kilometri. Ce conteaza cati au fost inaintea mea sau cate au fost inaintea ei?! Si nu are nici o treaba cu iubirea. Hmmm, sinceritate zic unii – daca inca te minti atunci sigur ii minti si pe cei din jur.
@Marius, la o întrebare de genul ăsta merită să răspunzi cu o minciună.
http://ioanaduda.ro/cu-cati-barbati-m-am-culcat-cu-cati-am-vrut/
:))) hihi so true…raspunsul e un banc…iti place ce fac in pat?pai si tu crezi ca astea le-am invatat la fara frecventa???
@Ioana, exaaaaaaact.
Mihai, te-ai transformat în Doctorul Andrei?! :)) Sau Oprah?
@Anca, oau, doctorul Andrei. Uitasem de acest personaj. :)))
A fost un personaj! Era și păcat să-l lăsăm în obscuritate :)) Mai am câteva în minte, dar le aduc în discuție când mă simt inspirată 🙂
@Anca, aha. Să zici. 😉