Într-o lume plină de urât și de oameni care au uitat să fie oameni.
Într-o lume în care războaiele au devenit normalitatea de fiecare zi.
Într-o lume în care alergăm în fiecare zi în toate părțile uitând să ne mai și oprim.
Într-o lume în care aproape nimic nu mai e așa cum știam noi că trebuie să fie, ia-ți un minut și bucură-te de videoul de mai jos. O să fie cel mai frumos lucru pe care o să-l vezi azi.
Sper să-ți aducă măcar un zâmbet.
Sau să te facă să te oprești un pic și să te întrebi când ai uitat să te bucuri de lucrurile mici.
Cu plăcere!
Minunat❤️! Chiar mi-a adus un zâmbet pe buze😊
❤️
Wow! Uimitor! O adevărată minune.
❤️
Am avut timp de 8 ani casa in padure. Nu la padure, ci in padure. Ma fascinau si pe mine individele astea.
Duduia filmata de time e fantastica tocmai datorita locatiei in care a fost surprinsa
Da, sintem idioti. In timp, cind anungeam acasa nu mai vedeam copacii si nu mai auzeam sunetele alea minunate, ci doar probleme. Nu pot spune ca se puteau rezolva usor, dar tot stressul ala nu a platit.
Comentariu beton!15
❤️
😍💙
Merci Mihai.
Un fel de throw-back-Thursday… Legenda spune ca tataia (care m a crescut) a plantat un nuc in curte cand s a nascut mama. Mama are 80
plus, nu dezvolt asta acum. Cand avea vreo 60, nucul era falnic si plin de nuci, cam cat casa, de nu puteam sa i cuprind trunchiul cu bratele. Nici copil, nici adult. Facea umbra, era o
placere. Singurul inconvenient, nu ma lasau sa dorm sub el, ca nu stiu ce iod nu facea bine la sanatate. Si intr o zi aud si vad si eu o ciocanitoare. Acum, eu invatasem la biologie ca ciocanitoarea este doctorul padurilor. Zic: “hait, e bolnav nucul”. Facuse si scorburica, deaga de ea. O urmaream cand venea, cand pleca, cand ciocanea. Am inceput sa stropesc nucul, sa pun apa pentru ea si paine (era pe cartela atunci, da?) in speranta ca daca mai sta doctorul, face bine nucul bine. Din pacate, nu s a facut. A cazut la o furtuna mare acum vreo 15 ani, s a frant trunchiul si coroana a rupt gardul dinspre vecini. Ciocanitoarea a plecat, n am mai vazut o niciodata. Acum avem un brad plantat cand s a nascut fii mea dar mi e dor de nucul si de ciocanitoarea copilariei mele ☺️
Comentariu beton!54
Si eu stiu ca nu e bine sa dormi sub nuc, ca cica mori. Cred ca vine ideea asta de demult; din cauza diferentei de temperatura (ca tine bine umbra un nuc, nimic nu creste sub), faceai pneumonie si…hârst!
Viața asta a devenit atât de obositoare și plină de…urât, încât am uitat sau nu mai avem timp sa ne bucuram de lucrurile „mici”.
Comentariu beton!12
You made my day! 🙂
Foarte frumos, mi-ai înseninat ziua asta care nu începuse extraordinar. Mulțumesc 😉
Cât de frumos!
Țin pumnii să mai revină!
Mulțumesc! Am zâmbit! Mi-ai făcut ziua mai frumoasă! 🤗☺️
F frumos! Si pe la noi prin cartier mai vad, macar una pe vara, dar nu apuc sa filmez.
Oooohhhhh, adorabil ❤️ imi plac mult ciocanitoarele si nici eu nu mai vazusem una mancand. Multumim!
Cât de frumoasă este! It make my ugly day.
O adevărată lecție de hărnicie și simplitate!
La mine la muncă, în zonă relativ centrală din București, apare în fiecare an o pereche de vânturei roșii care cuibăresc în clădirea industrială de vizavi.
Abia aștept primăvara cu urechile ciulite să îi aud și să ies afară să îi văd cum dau rotocoale deasupre clădirii.
Unde mai pui că ăștia se hrănesc cu rozătoare, mai fac un bine orașului
Comentariu beton!12
Frumoasa rau asa de colorata.
Eu am in gradina o veverita🐿😀.
Comentariu beton!11
Chiar acum vreo săptămână mi-a arătat băiatul o ciocănitoare pe care a vazut-o de la geam. Tot în București. Tare frumoase sunt.
❤️ frumoasă și folositoare, este minunată.
Gând la gând cu bucurie! Chiar azi de dimineață la asta mă gândeam: eram la fereastra de la bucătărie și mă uitam la o pasăre care țopăia în curtea mea, printre trandafiri, ciugulind insecte. N-am recunoscut-o, era cam cât o mierlă de mare, dar o culoare gri-maronie.
Pe lângă ea țopăiau și multe vrabiuțe. Mă uitam la ele și mă gândeam cât de frumos este ce vedeam și m-a cuprins așa o liniște sufletească…
Vreau să spun că de 20 de ani de când locuim la casă, la margine de Focșani, am văzut ciocănitoare, mierle, prigorii și multe alte păsări pe care nu le cunosc. Am văzut iepuri pe câmp, fazani cu făzănițele după ei, vulpi. Nu mai spun de fel și fel de insecte de care nu aveam habar, inclusiv un păianjen mare, aproape cât o tarantulă, cu dungi negre și galbene, care își căra puii în spinare!!!
Dimineața mă scol în triluri de păsărele. Ce poate fi mai frumos???
Comentariu beton!20
❤️
Foarte fain! Chiar aveam nevoie de așa ceva, mai ales azi!
am vazut dimineața pe FB! si mă gîndeam la papagalul/perușul verde de alaltăieri din margine de Barcelona căruia a trebuit sa-i dau prioritate că mînca pe trecerea de pietoni; și la cei 6-7-10 iepurași dintr-un sens giratoriu în margine de Utiel; nuș’ ce făceau acolo, fugăreau mașinile…🐇🤣🫣
Comentariu beton!18
Eu aveam o pupaza filmata dinauntru, se uita la mine pe geam, dar nu syiu cum sa o postez
Aici nu ai cum. Doar s-o postezi pe o rețea și să lași link aici.
În teii din jurul blocului în care stau vine frecvent o ciocănitoare. Mai avem o familie de arici în gradina blocului pe care avem grijă să nu-i deranjăm și cărora le lăsăm apă și boabe de pisici.
Plus câteva ciori care își monitorizează puii de la sol (când e sezonul) și nu se sfiesc să ne atenționeze (croncănit sever sau zbor în picaj) dacă ne apropiem prea mult de ei.
Acum câțiva ani am avut plăcerea de a avea Nat Geo la fereastră: am privit cum un neam de șoim (vânturar/ului) a vânat un guguștiuc. Cu urmărire, schimbări de direcție, loviri de obstacole apărute brusc (o mașină în trafic). Ce să mai, o feerie.
Pisicile care ne vizitează sunt și ele de-ale casei. 😀
Comentariu beton!11
Te invidiez.
Nici nu stiam cum arata o ciocanitoare! Bine, in afara de Woody Woodpecker, pe care o stie toata lumea! N’fine, toata lumea de vârsta noastra, care a cunoscut Gala Desenului Animat.
Am o frumoasă din asta în copacul din fața geamului și mi-e tare dragă.
Plus încă o familie într-un copac din curtea casei părinților mei.
Sunt printre păsările mele preferate și ma bucur mereu când le văd.
De douăzeci de ani, in drumul spre serviciu auzeam o ciocănitoare in niște stejari seculari. Anul asta am văzut -o in bradul din fața biroului.
Cele mai mari bucurii în această viață le-am avut în mijlocul naturii.
Am crescut lîngă și în pădure, și ea, cu toate vietățile ei – copaci, flori, animale, liniștea, aromele, vîntul – e bucuria și mîngîierea mea supremă.
Și cerul… cu toate ale lui…
Fotografii fac/făceam doar cu natura, iar cel mai mare compliment pe care l-am primit a fost: „Andrei, the forest really speaks to you languages”
Minunată ! ❤️
Atât de frumos ❤️
Și eu am una în parcul de lângă bloc. N-am reușit s-o văd până acum, deși o aud aproape în fiecare zi. Încercam să mi-o imaginez. Azi am reușit mai bine 😊
Blocul în care stau e pe marginea unei proprietăți care de când m-am mutat acolo arăta și este abandonată. Poți construi acolo două blocuri babane, ceea ce s-a și încercat. Aparține unei anumite familii Roth, care au fondat firma Norma, concurenți Lidl și Aldi. Și sunt evrei. E nelocuită deci, iar copacii au crescut în voie. Când îmi fac de lucru cu vasele la chiuvetă mă uit afară pe geam la veverițele care se fugăresc prin copaci, roșcate sau gri, zburătăcind păsările. Când merg la muncă pe bicicletă, trec prin două parcuri, consistente ca mărime. În primul în fiecare an poposesc gâște sălbatice, puiesc și își cresc puii. Toate aleile parcului sunt pline de găinaț vara. Iepuri sunt peste tot, atât sălbatici cât și din ăia domestici, scăpați nu știu cum. Până acum am găsit, pe niște alei, două păsări sfâșiate și golite, semn că sunt păsări răpitoare în zonă, sunt destul de comune semnele ce avertizează prezența lor (Greifvogel).
Deși foarte discreți, aricii sunt la ei acasă. Din păcate îți dai seama de prezența lor abia când îi vezi striviți pe stradă.
Odată când alergam pe lângă Grundig Park seara târziu am dat peste două dame care patrulau strada. La marginea trotuarului spre parc era un fel de barieră din folie de plastic de 20 cm înălțime. Împiedicau niște broaște de pădure să treacă strada spre canalul Main-Dunăre.