Mă gândeam că poate v-ar interesa să vă povestesc câte ceva despre cum arată un tur auto, organizat de Meșter, din interiorul lui, nu așa cum se vede din exterior.

Pentru că mi-am dat seama, din comentariile voastre (și cele pe care le primesc Meșter sau colegii din tur) că oamenii nu-și imaginează cum arată cu adevărat. Impresia aproape generală fiind că toți suntem acolo într-o vacanță de lux care durează aproape două săptămâni.

Hai să vă explic cum e cu vacanța asta ca să înțelegeți.

O să încep cu recomandările să vizităm locuri mișto. Eu, personal, când suntem în tur, primesc o grămadă de comentarii de genul „să mergeți să vedeți și cutare loc”, „să mergeți să mâncați și în cutare restaurant”, comentarii care mă amuză de fiecare dată.

Nu contest că cei care le lasă sunt foarte bine intenționați, sunt convins că oamenii ne vor binele și ne trimit în niște locuri care lor le-au plăcut, în speranța că ne vom bucura și noi de ele.

Doar că șansele să se întâmple asta, adică să ajungem așa ad-hoc, în respectivele destinații, tind către minus infinit. De-aia zic că mă amuză de fiecare dată când primesc sugestii de genul.

De ce? Imediat vă explic.

Organizatorul, adică Mircea Meșter, știe cu câteva luni înainte toate locurile în care vom ajunge. Omul termină de organizat partea logistică a turului, care include și traseul (cu toate locurile în care vom ajunge), undeva pe la sfârșitul lunii decembrie, începutul lui ianuarie, iar turul are loc în mai.

O să ziceți: „Păi și ce dacă? Ce, nu se poate răzgândi dacă mai apare un loc mișto care poate fi vizitat?”

Băi, nu. Nu prea se poate răzgândi.

Treaba asta funcționează dacă pleci pe undeva singur și-ți scrie lumea: „du-te să vezi și aia, du-te să vezi și ailaltă”. Când ești de capul tău poți să hotărăști imediat dacă te duci să vezi un loc pe care nu-l aveai în program.

Dar când coordonezi în jur de 20 de oameni și 8 mașini, nu prea poți să iei decizii din astea pe moment. Dacă nu ai totul organizat la secundă, tot ce-o să reușești va fi un haos perfect.

Ok, te duci să vezi locul ăla pe care nu-l aveai planificat, dar în locul ăla trebuie să știi că ai unde parca cele opt mașini, trebuie să știi că au unde mânca cei 20 de oameni, eventual trebuie să știi că ai unde spăla cele opt mașini, trebuie să știi unde poți face ședință foto cu cele opt mașini. Or pe toate astea e cam greu să le organizezi așa, la moment.

Hai să vă dau un exemplu extrem de lămuritor.

Într-una dintre zile aveam programată o ședință foto cu mașinile lângă Hallstatt. Apropo, dacă nu l-ați văzut, să vi-l treceți în agendă, arată senzațional orașul ăla. Nici eu nu l-am văzut decât din mașină, dar la cum arăta mi-am promis că mă întorc să-l iau la pas.

Așa, revenind, ziceam că aveam programată o sesiune foto cu mașinile pe malul lacului Hallstättersee. Urma sa fie ceva senzațional, pentru că aveam aprobare și pentru drone. S-ar fi văzut și mașinile, și lacul, și orașul, trebuia să iasă ceva șmecher de tot.

Sesiunea asta foto urma să aibă loc în singura parcare, de pe malul lacului, în care existau șanse foarte mari să găsim locuri pentru toate cele opt mașini. Ce să vezi, din motive pe care le știe dracu’, parcarea era închisă fix în ziua când am ajuns noi acolo. Moment în care ni s-a futut pe loc programul pe jumătate de zi.

V-am dat exemplul ăsta ca să înțelegeți de ce nu poți să iei decizii din astea pe moment, adică să mergi să vezi ceva ce nu era în program. Pentru că nu e vorba doar despre vizitat locul în sine, ci de tot ce implică să ajungi acolo.

Pornind de la parcări, până la biletele de intrare și locurile unde trebuie să mănânce 20 de oameni (uneori și ce să mănânce), toate astea trebuie știute dinainte, că nu ai timp pentru căutat atunci, pe loc.

Gândiți-vă că nu prea există multe restaurante, în zone turistice, în care vor să intre 20 de oameni și ăia să aibă locuri. Iar dacă există, mult succes cu durata acțiunii.

Păi noi în multe dintre locuri aveam meniurile stabilite cu luni înainte tocmai că să mai scutim niște timp. Ia gândiți-vă cam cât durează să mănânce 20 de oameni într-un local cu meniu a la carte? De la hotărât ce să comande, până la notă, pot să treacă și câteva ore. Timp pe care, în timpul zilei, nu-l prea ai.

De-aia Meșter știe cu luni înainte toate detaliile astea. Știe unde vom parca (întotdeauna are măcar un back-up), știe unde vom mânca, de multe ori știe și ce vom mânca, știe unde vom alimenta mașinile, știe și unde le vom spăla, știe și locurile de pe drum unde putem face sesiuni foto sau drone, știe tot cu mult înainte să plecăm de acasă.

Iar pe toate astea le primește fiecare participant la tur, încă de seara, sub formă de agenda zilei care urmează. Acum înțelegeți de ce mă amuzau sugestiile, bine-intenționate, să mergem să vedem locuri mișto?

O să întrebați de unde știe Meșter toate astea. Pentru că oricât de multe date ți-ar furniza internetul și oricât de bine te-ai pricepe sa faci research, unele lucruri pur și simplu nu se pot găsi online.

Spre exemplu, de unde știa Meșter despre parcarea aia despre care ziceam mai sus?

Sau de unde știa că lângă circuitul de Formula 1 Red Bull Ring există un drumeag secundar pe care poți ajunge cu toate cele opt mașini, drumeag de pe care se vede și circuitul atunci când faci fotografii? Adică ăsta:

Ok, poți să găsești pe google maps drumul ăla, dar în niciun caz nu ai de unde să știi ce e cu adevărat la fața locului. Poate ai voie să intri cu mașina pe el, poate n-ai voie, în orice caz nu poți să riști să afli doar când ajungi acolo care e treaba.

Știți de unde știa toate amănuntele de genul ăsta? Pentru că merge să documenteze la fața locului. Da, da, ați citit bine. Ori el, ori oamenii din echipa lui, dar cineva face tot turul în avans, cu măcar o lună înainte, tocmai pentru a nu exista niciun fel de surpriză la fața locului. La asta nu prea vă așteptați, este?

Dar doar așa poți să primești indicații de genul: „după ce trecem de Red Bull Ring, intrăm pe primul drum la stânga și mergem până se vede circuitul de sus. Acolo ne oprim și facem poze.”

Poți sa cauți cât vrei pe internet, n-o să găsești niciodată ceva de genul, locurile de genul ăsta se descoperă doar mergând la fața locului.

Acum imaginați-vă cum ar arăta o deplasare cu 20 de oameni și opt mașini, fără să ai stabilite dinainte toate amănuntele de genul ăsta. Ar fi haos sau n-ar fi?

Nu știu dacă vă e foarte clar ce povestesc, dar cam așa arată logica din spatele oricărui tur auto organizat de Meșter. Nu de alta, dar am fost invitat și la unele care nu erau organizate de el (și nici de altcineva care se pricepea) așa c-am putut să văd cu ochii mei cum arată haosul.

Uite încă nu exemplu. Unul dintre cadrele videoului ăstuia, care v-a plăcut mult, conține această imagine din dronă:

Imagine care-i place mult și colegului de comentarii @costicămusulmanu, așa că lasă acest comentariu:

„din toată filmarea mi-a plăcut cadrul cu oprirea (bănuiesc) accidentală pe marginea șoselei montane; e mai mult despre oameni/prieteni decît despre peisage/locuri etc”.

A zis foarte mișto și bine intenționat, pentru că, după cum ziceam, așa își imaginează mulți că stau lucrurile într-un astfel de tur. Doar că nu era absolut nimic accidental în oprirea aia. Știam încă de seara, de când am primit agenda, că vom opri acolo (Meșter știa de niște luni bune). Mai mult de atât, în caz că n-am fi găsit locuri în parcarea asta, aveam o alta, de back-up, 300 de metri mai sus. Cred că acum vă e un pic mai clar ce încerc să zic.

Ce nu se mai vede din exterior sunt munca și stresul.

Știu că nu pare așa, știu că pare doar o plimbare în care facem poze, ne distrăm, stăm la hoteluri mișto și mâncăm bine. Doar că în realitate nu prea e deloc așa.

Mă amuză când mă gândesc că mulți oameni chiar ar putea crede că un astfel de tur auto este doar un generator de bună dispoziție, peisaje superbe, cazări mișto și mâncare bună.

Pentru că, nu-i așa, Meșter este un filantrop excentric care nu are ce face cu banii și de două ori pe an cheamă niște oameni care să se plimbe cu mașinile și să se distreze pe cheltuiala lui. Fără număr, fără număr.

E adevărat, ai parte de mașini noi, plimbări, cazări și restaurante șmechere, doar că toate astea vin însoțite de foarte multă muncă. Ca dovadă puteți să faceți un exercițiu extrem de simplu și să numărați cam cât am scris și cât am postat eu în cele 11 zile în care am fost plecat.

Da, da știu că mulți dintre voi nu credeți că asta e muncă, dar ce să vezi, chiar este. Îmi pare rău că-i insult pe ipocriții care cred că muncă e doar mulsul vacii, dar s-ar putea să-i contrazică însuși faptul că eu din asta trăiesc, gen, sunt plătit pentru ce fac deși nu mulg vaci și nu dau cu cârca.

Și gândiți-vă și că toată distracția asta cu scrisul și postatul vine la sfârșitul zilei, că nu poți s-o faci de la volan. Sau mai profiți de faptul că ai două ore pauză de prânz și, între două feluri de mâncare, te apuci să scrii sau să postezi. Nu prea pare doar distracție și vacanță, nu?

Aș mai vrea să vă mai povestesc și despre briefinguri.

Vă ziceam mai sus că în seara fiecărei zile de tur, toți participanții primesc agenda detaliată a zilei care urmează și că agenda aia conține tot, tot, tot, tot: locurile pe care le vom vizita, cele în care vom parca, unde ne vom opri să spălăm mașinile, unde vom face sesiune foto, unde vom mânca, tot.

Dar tot agenda mai conține niște detalii foarte importante, respectiv cât durează fiecare acțiune în parte. Tu știi încă de seara, la ce ore vei ajunge a doua zi în toate punctele de pe traseu în care trebuie să fii prezent, știi și cât vei sta în fiecare, știi și distanțele dintre ele, știi tot.

De-aia agenda se respectă la minut, nimeni nu se poate abate de la ea sub niciun motiv. Pentru că orice abatere a cuiva înseamnă perturbarea întregului grup.

Uite, vă mai dau un exemplu din care se înțelege foarte clar. Să zicem că ai programată o sesiune foto, vei ști din start locul unde trebuie să ajungi și, mai ales, ora la care trebuie să fii acolo.

Cu toate astea, se poate întâmpla ca unul dintre echipaje să nu apară la sesiune. Pot exista diverse motive, de la rătăcit și greșit drumul, până la sărit din neatenție peste unul dintre punctele din agenda zilei (da, da, de când merg în tururi le-am văzut pe toate astea întâmplându-se). Cert e că dacă se întâmplă ceva de genul, ai compromis acțiunea care trebuia făcută și-ai ținut degeaba pe loc toți colegii din tur. Uneori se poate compromite o zi întreagă doar pentru o neatenție de genul.

De-aia nimeni nu se poate abate de la agendă sub niciun fel de motiv, iar asta înseamnă că trebuie să fii alert și pe fază tot timpul.

Ah, să nu uit, primul punct din agenda zilei este întotdeauna ora briefing-ului. Adică ora la care toată lumea trebuie să fie jos, în recepție (sau unde se ține), pregătită pentru plecare. Ce se întâmplă la briefing? Meșter spune pe gură ce program vom avea în ziua respectivă, unde vom ajunge și ce vom face, că poate nu s-a înțeles exact din agendă.

Uneori trebuie să fii cu tot cu bagaje și cu check-out-ul făcut, dacă în ziua aia părăsim hotelul în care am stat, adică așa:

Alteori, dacă mai stăm în hotelul respectiv, așa:

Cert este că trebuie să fii acolo la ora prevăzută în agendă, n-ai voie să întârzii niciun minut. Iar ora aia poate să fie 9:00 sau 10:00, cazuri în care nu apar probleme, dar poate să fie și 7:00 sau 8:00, de-ți vine să-ți bagi plua în ea de viață.

Că trebuie să te trezești măcar cu o oră și jumătate înainte. Eu, cel puțin, de atâta timp am nevoie ca să fiu sigur că voi ajunge la ora stabilită, pregătit să mă urc în mașină. Că dacă întârzii, întârzie toată lumea din cauza mea.

Ultimul lucru pe care vi-l mai spun este special pentru cei pe care îi văd comentând și la mine, și la Meșter, și la alți colegi din tur, chestii de genul: „aș plăti să vin și eu într-un tur ca ăsta”. N-aveți idee câți oameni am văzut spunând asta.

Dar toți uită sau nu sunt conștienți de un lucru extrem de important: odată ce ți-ai dat acordul să participi, ți-ai dat acordul și să pleci de acasă 10, 11 sau chiar 12 zile. Adică aproape două săptămâni în care te rupi de tot. Două săptămâni în care va trebui să cam ignori activitățile tale obișnuite sau, dacă ai un job normal, va trebui să-ți iei concediu.

Iar dacă te gândești că sigur-sigur merită să-ți iei concediu pentru distracția din tur, ei bine, o să te trezești că pe primul loc e tot munca, distracția vine dacă mai rămâne timp și pentru asta. Practic, ți-ai luat liber de la job-ul tău full time ca să bagi niște full time la alt job. 😊

Ca să nu mai spun că mereu apar chestii de rezolvat, din viața ta obișnuită, când ești în tur. Și-o să constați că nu e ușor să le rezolvi când tu ai cu totul alt program care e destul de strâns. Am văzut cu ochii mei la colegi din tur care încercau să facă multi-tasking între două feluri de mâncare. Nu știu dacă le ieșea sau cât de bine.

Cam asta am avut de povestit.

Repet, că poate nu e clar, n-am scris acest text ca să mă plâng sau ca să vă explic cât de greu și cât de complicat e un astfel de tur auto. Până la urmă, vine cu destule elemente senzaționale care să compenseze partea cu munca.

L-am scris doar ca să încerc să vă arăt măcar un pic din spatele unui astfel de proiect și, în special, pentru cei care-i invidiază pe oamenii care participă.

Ia faceți un exercițiu de imaginație și gândiți-vă că mâine vă invită Meșter într-un tur care începe săptămâna viitoare. Ați avea cum să lipsiți aproape două săptămâni de acasă și de la job?

Pe scurt, nu e simplu deloc și în niciun caz nu sunt distracția și vacanța pe care și le imaginează mulți. Toate locurile alea mișto, toate hotelurile de 4 sau 5 stele, toate restaurantele fine dining vin cu un preț, iar prețul este ce v-am povestit mai sus.

Și nu v-am spus tot, că nu prea aveam cum. V-am spus doar cât era necesar să vă faceți o idee.