Copii, ascultați la fratele vostru care v-a fost baci până la adânci bătrâneți, nimic pe lumea asta nu se compară cu un somn de jumătate de oră pe plajă. Bine, hai, merge și unul de-o oră. Sau două. Absolut nimic, prieteni!

Vă zic, mă pufnește râsul când mă întreabă Mara dacă „nu mă deranjează sunetul valurilor?”.

Sfântă naivitate, nu doar că nu mă deranjează, dar fără valuri cred că mi-ar lua mult mai mult de 30 de secunde să adorm. Poate chiar un minut întreg.

Practic, din secunda în care am coborât spătarul șezlongului la maximum, durează mai puțin de un fâlfâit de aripă de pescăruș până adorm.

Totuși, ca să fiu extrem de sincer, ar exista și o micuță problemă. În sensul că nu pot să dorm decât pe șezlong, dacă încerc să mă pun direct pe nisip, de fiecare dată mă trezesc din somn niște cetățeni bine intenționați care vor să împingă cașalotul la loc în apă.

Nfine…