Bărbații adevărați nu fac nimic în casă

„Îmi place munca. Mă fascinează. Pot stau și să privesc oameni cum muncesc ore în șir.” ― Jerome K. Jerome

Ce fac: ma ocup de masini (aici a se intelege de la spalat, aspirat, pana la asigurari si verificare tehnica, inclusiv reparatii de mecanica usoara – nu ma bag la motor ca n-am sculele necesare si nici cunostintele, dar schim placute de frana, pivoti, capete de bara, etc), de toate ale casei, la fel, asigurari, taxe, ma asigur ca avem contracte bune la curent, gaz, internet, telefoane mobile, etc. Ma ocup de toate actele. Ies cu catelul de 2 ori pe saptamana la un teren special amenajat sa se poata destrabala in voie (este anxioasa si f vocala daca vede alti caini) Pun vasele in masina dar ii frec la cap pe copii sa le puna la loc, gatesc cam 50%-50% cu sotia, mai dau si cu aspiratorul, dar aici mai chiulesc, mai daram si repar pereti prin casa, schimb prize, repar electrocasnice si le mai si vand cand se aduna prea multe, sau le dau de suflet, fac reteaua de net in casa (fiul prefera cablu, ca deh, la ce jocuri joaca este mare nevoie). Ma ocup de programarile kinderilor la diverse si ii si duc si aduc de pe unde au nevoie: sofer personal. Calc, dar asa, in sila si de disperare, de 2 ori pe an, probabil: am zis merci ca ne-au dat tricouri de la munca, sa nu mai trebuiasca sa merg in camasa – acum sunt branduit.

Ce nu fac: nu prea pun rufe la spalat decat daca e grava treaba, vezi mai sus la dl. Vasilescu. Nu prea strang si pun rufele la loc (tot zic sa punem frate etichete in sifonier, sa stiu si eu ce cearceafuri vin si unde, dar consoarta nu vrea).
Nu prea duc gunoiul, dar duc reciclabilele! 50-50 🙂

Aman. Asta fac cel mai mult: aman! Si o mai si contrazic pe sotie!!! Adica daca are chef sa renovam livingul, doar sa dam o mana de lavabila, sa schimbam culoarea, o aman pana cand ajungem sa mutam absolut totul in acea camera, inclusiv semineul electric, pe care il mutam in dining, of course (vorba lui Toma Caragiu: dar in baie e…baia!) si mai spargem si ceva pereti (stam la casa, in UK, deci nu e prea greu). Asa ca pana la urma, daca ziceam da de la inceput, scapam mai ieftin! Am invatat si lectia asta!
In general las impresia ca nu fac mai nimic si ca trebuie sa se roage de 1000 de ori de mine sa fac ceva. 🙁

La partea cu lenea te înțeleg perfect, Mișule. Dar muncind de acasă, parca mi-e rușine să nu fac nimic. Scriu repede, ca a terminat mașina de vase, trebuie sa duc gunoiul, să mă duc la piață și să dau cu aspiratorul. Aaaa, și mi s-a dezghețat și puiul pt risotto. Ziceti voi, când să mai si muncesc? 😁
Iar cand vine acasă, parcă aud: „iar nu te-ai bărbierit” 😂

Ha! La viața mea am avut ocazia sa cunosc cam toate tipurile de bărbați gospodăroși sau mai puțin gospodăroși, începând cu taica-meu si unchiul meu si ajungând la nepotul meu, ca bunică. Ar fi multe si hazoase de povestit dar mă limitez la a zice că cei din generația foarte veche (tatăl, unchiul) făceau diverse prin casă dar din cele munci așa zis de bărbați, însă mai ”scăpau” si la un spălat de vase sau făcut mâncare dacă nevoia o cerea. Soțul în schimb era ceea e se cheamă bărbatul cu doua mâini stângi. Compensa cred însă cu doua minți, să zicem. Totuși, cea mai amuzantă întâmplare cu el este! Înainte să ne căsătorim fusese într-o bursă UNESCO la Paris un an de zile si făcând foame a reușit să cumpere un frigider (cu două uși!) și o mașină de spălat rufe automata (pe gaz!) ceea ce pe atunci nu prea găseai prin magazine sau pe la toate casele. Că au ajuns la Bucharest după o călătorie lungăă care se oprise la Budapest (așa înțeleseseră cei de la mesageria din Franța ca fiind destinația finală), confuzie care l-a înfuriat maxim pe fostul-viitor soț, asta-i altă poveste! Buun, si ne căsătorim noi, el foarte mândrul de ce zestre are in casa, eu cam indiferenta la electrocasnice pentru că locuisem acasă la ai mei cu mamă casnica si foarte gospodină. Și trece vreme și eu nu dau vreun semn ca vreau să spăl cu minunea de mașină automată care nici nu consuma curent fiind cu încălzirea apei cu gaz, spre nedumerirea si ciuda soțului ca nu apreciez peste ce noroc am dat. Si atunci, într-o zi când mă întorc de la munca mea de opt ore, mândrul meu soț mă ia de mâna să îmi arate ca uite, a pus el la spălat rufe daca eu nu mă implic. Am crezut ca mor! Pusese la spălat în aceeași tranșă șosete negre si chiloți murdari cu fețele de masa albe brodate din zestrea făcută cu atâta grijă de maica-mea, prosoape de bucătărie cu prosoape de corp si pijamale!!! Nu cred ca va puteți imagina ce a fost. În final l-am pus sa jure ca nu se va mai apropia măcar de ideea de a spăla rufe vreodată cu tot cu mașina lui nemaipomenită! (Acum, dacă mă gândesc bine, eu cred ca el chiar asta a vrut să audă!!!)
Mașina a ținut 25 de ani si aproape am plâns când am schimbat-o, ca si frigiderul, făcute de ”les ouvriers francais”, cum avea scris pe un abțibild rămas pe carcasă pana le-am înlocuit.