Haideți să vă spun ceva ce vreau de foarte multă vreme să vă spun.

După cum mulți dintre voi știți, din când în când mai scriu pe-aici despre filmele și serialele pe care le văd.

De foarte multe ori articolele pe tema asta au titluri de genul „două filme și două seriale care merită văzute”, tocmai ca să fie limpede pentru toată lumea ce-i așteaptă în articol. Și ca să se poată hotărî mai ușor dacă vor să citească sau nu.

Până aici, toate bune și frumoase, problemele apar în momentul în care dau share articolului pe Facebook.

Acolo, pe Facebook, link-ul către articol este însoțit de un scurt text care descrie unul dintre filmele sau serialele despre care vorbesc în articol.

Mi-ar plăcea să zic în textul de pe Fb și despre celelalte, dar n-am cum, că s-ar face postarea mult prea lungă. Plus că, atunci la ce-am mai scris articolul, nu?

Nfine, idee de bază e asta: în articol vorbesc despre câteva filme sau seriale, în timp ce în postare zic doar despre unul singur. Dar există titlul, cel care-ți spune extrem de clar că în articol vei putea să citești despre mai multe.

Ei bine, prieteni, știți cum sună majoritatea comentariilor? Fix așa:

„L-am văzut”

„Mie nu mi-a plăcut”

„Da, mi-a plăcut enorm”

„Vezi că sezonul doi e mai bun”

„Ce bine c-ai scris, îl aveam pe listă”

Pe scurt, că poate nu v-ați prins, majoritatea comentariilor vorbesc doar despre acel singur film sau serial pe care l-am menționat, pe Facebook, în scurtul text care însoțește link-ul către articol.

Și asta nu se întâmplă pe pagină, că acolo n-am pretenții, asta se întâmplă la mine pe profil, acolo unde am făcut curățenie de-a lungul timpului și unde au rămas doar oamenii de la care am pretenții. 🤷‍♂️

Să știți că este extraordinar de frustrant să vezi oameni care nu sunt analfabeți funcțional comportându-se fix ca și cum ar fi. Să vezi oameni care râd de analfabeții funcțional făcând exact același lucru.

Oameni care la o adică se revoltă văzând cum analfabeții funcțional refuză să se informeze, deși au toată informația lumii la un click distanță, dar refuză să dea click-ul ăla. Iar ei fac exact același lucru.

Iar dacă le spui c-au comentat fără să citească articolul, ridică din umeri: n-am avut timp.

Ăsta e cazul fericit, pentru că mai există și varianta, mult mai des întâlnită, în care se supără că le-ai atras atenția. Pentru că, nu-i așa, „nu sunt obligat să citesc articolul”.

Sigur că da, chiar nu ești obligat să-l citești, dar ce bine că te simți obligat să comentezi în necunoștință de cauză. Și că nu ți se pare nimic greșit la asta. Dar, hei, proștii ăia să pună mâna să se informeze.

De ce? De ce te-ai apuca să comentezi la un articol pe care nu l-ai citit. Ca să ce? Cum te mai deosebești de ăia de care râzi și pe care-i desconsideri, dacă tu faci fix ce fac și ei?

Puteți să spuneți ce vreți, mie asta mi se pare doar o dublă măsură de o aroganță înfiorătoare.

O să mai repet o dată, că poate n-am fost suficient de clar în explicații: nimeni nu este obligat să citească articolele mele. Și în general, nimeni nu e obligat să nimic. Dar dacă tot n-ai chef să-l citești, mergi până la capăt și nu te apuca să comentezi ceva din care reiese extrem de clar că nu l-ai citit.

Lasă că nu pari cu absolut nimic mai presus decât un analfabet funcțional, dar îmi mai transmiți și că ai cam făcut pipi pe munca mea. Iar asta n-are cum să fie ceva mișto, oricum ai lua-o, și mă cam face să-mi pierd respectul pentru tine, indiferent cine ai fi.

Doamne, de când voiam să scriu asta!