Nu știu dacă mai țineți minte, dar acum ceva vreme vă întrebam, extrem de curios, dacă mai folosește cineva tabletă în zilele noastre.

Nu de alta, dar eu, personal, nu înțelegeam utilitatea unui device care nu e nici telefon, nici laptop. Prin urmare, eram absolut convins că toate răspunsurile vor fi de genul „nu, nu mai folosește nimeni tabletă”, ca să mă liniștesc.

Mare mi-a fost uimirea când am văzut câți au răspuns că „da, folosesc” și mi-ați mai și explicat în ce mod și pentru ce. Mi-am zis „ok, să fie la ei acolo” și mi-am văzut de treabă. Tabletă oricum nu aveam de gând să folosesc, după cum pot depune mărturie cele trei pe care nici nu mai știu pe unde le-am depozitat prin casă.

Dar ce să vezi? Pentru că universul nu doarme și karma lucrează întotdeauna doar cum vrea ea, printr-un concurs de împrejurări am primit o tabletă. Eu am primit, o să vedeți mai jos de ce fac această precizare mai mult decât necesară.

Când am scos-o din colet, am zâmbit ironic și am vrut să fac fix ce am făcut și cu celelalte trei: s-o pun într-un sertar, unde să uit de ea în următorii patrușopt de ani.

Doar că, fix în momentul în care mă întrebam pe unde as putea s-o depozitez ca să nu mă lovesc de ea când mi-e lumea mai dragă, am observat poza de pe cutie. Și-n poza de pe cutie, tableta aia arăta ca un laptop, nu ca o tabletă, moment în care am zis: „hopa, ia stai un pic!” și am scos-o din cutie.

Mărturisesc că nu mi-aș fi zis așa ceva dacă nu aveam încă în minte comentariile voastre. Despre această tabletă Lenovo Yoga Tab Plus vorbim, ca să înțelegeți cum m-am trigger-uit.

Ei, din momentul în care am scos-o din cutie, s-au întâmplat următoarele lucruri: am pornit-o, m-am conectat imediat la net cu ea, i-am atașat tastatura, i-am conectat mouse-ul prin bluetooth și am început să lucrez un pic pe ea, ca să văd cum se mișcă.

Șoc și groază! Se mișca mult mai bine decât laptopul meu, în sensul că mai smooth și mai rapid.

Și lasă că se mișca mai bine, dar mai avea și două chestii la care laptopul meu nici măcar nu poate visa: touchscreen și pen. Orice voiam să fac, puteam să fac direct cu degețelele mele finuțe pe ecran, iar dacă degețelele nu erau destul de finuțe, pen-ul ăla mă scotea imediat.

Capacul mi l-a pus tastatura. Mă rog, nu ea în sine, că e doar o tastatură magnetică, ci modul în care reacționează tableta în momentul în care simte că vrei s-o atașezi. Ei bine, în momentul ăla trece din modul „tabletă” în modul „laptop” că-și dă seama că ai ceva de lucru. Mă rog, voi știți că eu n-am niciodată de lucru, că nu-mi place munca, dar ea nu știe asta.

Fraților, după ce s-au întâmplat rapid toate aceste lucruri, mi s-a redefinit ideea de tabletă în cap. Bănene, mi-am zis, ia stai așa că deja vorbim despre altceva, alea trei tablete pe care le mai am eu prin casă sunt din Epoca de Piatră pe lângă blestemăția asta.

Iar când am mai văzut că pot să-mi sincronizez și telefonul cu ea, ceea ce am și executat, deja decizia mea era aproape luată: trece laptopul în sertar și-l înlocuiesc cu Lenovo asta.

Vă zic, deja mă imaginam uitându-mă la filme prin avioane pe tabletă, ca să nu-mi mai consum bateria telefonului și, în general, folosind-o full-time în loc de laptop. Deja mă întrebam cât aș putea să iau pe laptopul meu care are deja vreo patru anișori, practic se pregătește de clasa pregătitoare.

Doar că n-am apucat, prieteni. Nimic din toate astea nu s-a înfăptuit. Știți de ce? Vă explic eu de ce.

Pentru că am plecat în Spania. Nu, mai bine zis, pentru că n-am plecat singur în Spania, de-aia. Probabil vă întrebați, naivi, ce legătură poate să aibă o excursie în Spania cu o tabletă, nu? Că și eu m-aș întreba în locul vostru.

Vă zic eu ce legătură are: în Spania i s-a stricat laptopul Marei. Și, cum eu aveam și laptopul și tableta cu mine, m-a rugat să-i dau tableta s-o folosească doar cât suntem plecați. Și cum era să nu-i dau tableta femeii căreia deja i-am dăruit cei mai frumoși ani din viață?

I-am dat-o, normal, urmând ca atunci când revenim în țară să-și repare laptopul sau să-și cumpere altul, iar eu să-mi văd de visul meu de a folosi tableta în loc de laptop.

Știți câte luni au trecut de când ne-am întors din Spania? Trei, cum ar zice Despot.

Ia ghiciți: mi-a mai dat cineva tableta aia înapoi de când ne-am întors?

Ca să nu ziceți că vă mint sau că exagerez, asta de mai jos e o poză făcută la ultima cazare pe care am avut-o în Nordul Spaniei, în una dintre cele două zile în care am văzut soarele la față.

Făcusem poza în ideea să scriu ceva despre cât de mișto e să lucrezi într-un loc ca ăla, nici prin cap nu-mi trecea c-o voi folosi ca să-i aduc aminte distinsei cât amar de vreme a trecut de când am fost deposedat mișelește de lucrul meu. 😪