Săptămâna asta începe examenul de bacalaureat și mă gândeam la o chestie: cam ce motivație ar putea să mai aibă adolescenții din ziua de azi să învețe, să ia bacalaureatul, să facă o facultate, să facă tot ce mai știam noi c-ar trebui să faci dacă vrei să-ți „fie bine în viață”?

Practic, aproape niciuna. Și nici măcar nu-i poți învinui, atâta vreme cât în spațiul carpato-danubiano-pontic nimeni și nimic nu te încurajează spre așa ceva, dimpotrivă, sunt promovate numai nulitățile, non-valorile, hoții, analfabeții și șmecherii.

Mă pun în pielea unei proaspete absolvente de liceu și mă întreb cam care ar fi motivația pentru care ar trebui să se apuce să rupă cartea-n două?

De ce să facă așa ceva când, dacă intri pe Tik Tok sau dai drumul la televizor, vezi tot felul de botoxate și siliconate care nu știu să lege două vorbe, în schimb par să fi reușit din plin în viață?

Nici alea n-au luat bacu’ și uite că n-au mai murit de foame, ba chiar o duc foarte bine. Păi ce, tu ești mai proastă ca alea? Ce-au ele și n-ai tu?

La băieți e și mai simplu. Pentru ce să te chinui cu tot felul de materii imposibile când nu auzi în jur decât despre cetățeni care „s-au descurcat” doar cu șkoala veți, fără să fie nevoiți să pună mâna pe vreo carte vreodată?

Ce, tu ești mai prost? Adică de ce tu să nu poți să faci live-uri pe Tik Tok ca să primești bani de la toți fraierii?

Să te chinui patru-cinci ani în facultate ca să ce? Ca s-ajungi să muncești de la nouă la șase în vreun birou obscur de multinațională și să nu afli niciodată cum e să ai masă rezervată la Nuba, să conduci un Bentley și să comanzi șampanie cu roaba? Păi viață e asta? Munca e pentru tractoare, nu pentru tine.

Iar dacă vreunul dintre ei mai are vreo îndoială și din când în când îl mai încearcă câte-o pornire rătăcită către învățat, o să renunțe rapid când își va aduce aminte de clica de analfabeți care conduc țara asta de mai bine treizeci de ani: păi dacă lor nu le-a trebuit carte, de ce mi-ar trebui mie?

Paranteză. Nu știu dacă sunteți la curent cu această statistică absolut înfiorătoare: peste o treime dintre români nu au citit niciodată vreo carte. Voi înțelegeți ce zic eu aici? NICIODATĂ! Nici măcar o carte cu povești când erau copii. Nimic, nada, zero absolut.

Practic, mergi pe stradă și un om din trei, pe care-i întâlnești, n-au atins în viața lor o carte cu scopul de a o citi. Absolut halucinant. Am închis paranteza.

Dacă nu e suficient de clar că mai sus eram ironic, o să închei spunând că mă înclin în fața părinților care reușesc să-și educe sănătos copiii și să-i îndrume spre singurul drum care contează cu adevărat: acela al acumulării de cunoștințe prin ceea ce noi, oamenii de rând, numim „a învăța carte”.

Mă înclin în fața părinților care reușesc să-i facă să înțeleagă că Jiji Becali e doar un cioban care a avut noroc cu carul și că epoca banilor făcuți prin șmecherie și a parvenirii prin combinații dubioase trebuie să apună și în România. Și poate, cine știe, chiar ei, copiii noștri, vor fi cei care o vor face să apună.

Nu pot să închei fără să las aici gluma asta veche, dar atât de bună:

– Coae, mai lasă-mă cu învățatul, că până și Bill Gates a renunțat la școală și uite ce bine a ajuns.

– Da, dar a renunțat la Harvard, nu la Liceul de Mecanică Auto din Rădăuți.

Atât pentru azi.

P.S. Dacă nu v-a fost suficient ce-am scris mai sus, poate citiți și chestia asta.