Băi, sunt siderat de o chestie: oamenii nu mai reușesc să facă diferența între a jigni și a contrazice pe cineva.
O să fac o scurtă paranteză ca sa înțelegeți.
De-a lungul anilor, m-am săturat de câte ori am văzut oameni punând placa: „pe blogul lui Vasilescu nu ai voie să comentezi decât dacă ești de acord cu el.”
Efectiv, m-am săturat de câte ori am citit asta. De câte ori dau cuiva câte o mouie, vine să-mi pună această placă, fără să înțeleagă de ce și-a luat mouie. Am închis paranteza.
Am zis să lămuresc o dată pentru totdeauna această chestiune. Mi se fâlfâie dacă ești de acord cu mine sau nu, trăim într-o lume liberă (încă) în care fiecare poate să aibă ce părere vrea. Că are sau nu argumente, fiecare e liber să creadă și să spună ce gândește.
Dar una e să nu fii de acord cu mine și să îmi spui „nu ai dreptate pentru că…”, moment în care tot ce pot să fac este să-ți respect opinia, și cu totul altceva este să vii să-mi spui: „ești prost, nu ai dreptate pentru că…”.
Puteți înlocui „ești prost” cu orice altă jignire care vă trece prin cap, pentru că în atâția ani mi-au fost adresate TOATE.
Nu, prieteni, oamenii nu mai fac diferența între cele două formulări și se miră că le sunt șterse comentariile (dacă mă prind într-o zi bună) sau le dau peste bot (dacă ziua mea lasă de dorit). După care, evident, bagă placa: „nu sunt lăsat să comentez pentru că nu sunt de acord cu tine”.
Nu, bosule, nu ești lăsat să comentezi pentru că ești un mârlan jegos. Punct.
Ah, iar cel mai mult și mai mult îmi plac ăia care, după ce jignesc, vin să-mi explice: „hai, bă, c-am glumit, ce sari așa de cur în sus, nu mai știi de glumă?”.
Nu, ultima oară când am verificat jignirile nu erau glume.
Știi cum verifici o glumă? Te duci pe stradă la cineva și-i spui gluma aia bună pe care mi-ai scris-o mie aici, pe blog, sub formă de jignire. Eventual alegi un cetățean mai mare decât tine și-i spui că „e prost”, sau că e „redus mintal” sau orice altă „glumă” din asta pe care n-ai nicio problemă s-o scrii din spatele unui ecran. Și vezi dacă râde.
Așa verifici dacă ai spus o glumă sau nu.
Pe scurt, ca să închei, că m-am plictisit de subiectul ăsta: puteți avea pe acest blog orice opinie vreți voi, dar în momentul în care voi considera că cineva m-a jignit, pur și simplu o să-i dau peste bot celui care face asta.
Pentru că nu mai am nici eu răbdarea de acum 10 ani, să stau să mă cert sau să le explic imbecililor de ce sunt imbecili și de ce la o glumă trebuie să râdă toată lumea, nu doar ei.
Atât am avut de spus.
@mihai.v73Da, cei mai mulți dintre ei. 🤷♂️
Că bine zici.
Comentariu beton!22
Complet de acord cu tine. Casa ta, regulile tale. Este o chestie de respect si bun simt.
Comentariu beton!15
Lasă că e casa mea, cred că se aplică în orice situație. Nu poți să jignești pe cineva după care să te miri de consecințe.
Știi, o regulă foarte bună este asta. Înainte să-i spui cuiva ceva în online, gândește-te dacă i-ai spune același lucru fiind față în față. 🤷♂️
@Cristi, încă nu e sigur! N-ai văzut cine are emoții cu preșu’, cine spală mașinile…:))))
Sunt de acord cu tine.
Iar ignirile apar în lipsa argumentelor.
Dar asta este valabil peste tot. Arta de a contrazice pe cineva bazat pe argumente solide s-a pierdut iar expresia sa cadeam de acord ca nu suntem de acord nu mai are nici o semnificatie. Si ce face omul needucat cand nu mai are argumente? jigneste si ataca persoana, eventual se ia de caracteristici fizice ( a se vedea Simion care l-a facut autist pe Nicusor, ca altceva nu mai avea de zis, sau marele portocaliu care jigneste reporterii in loc sa raspunda la intrebari). Din pacate omenii sunt tot mai prosti si mai needucati, paradoxal cand atata informatie este disponibila la un click distanta, si in consecinta abilitatile lor de a purta o conversatie argumentata sunt aproape zero. Si da, pe online este mult mai usor sa jignesti. Odata m-am intalnit cu un tip care m-a facut prost pe on-line ( ca am zis ca iohanis nu este ce pare, adeca neamt harnic), la o nunta, ani mai tarziu si a fost mega distractiv, nu a a vut curaj sa ma mai faca prost pentru ca, in public fiind, trebuia sa argumenteze. Ulterior am publicat si conversatia cu el, cea de pe online, asa ca sa-l fac de kkt pana la capat.
Comentariu beton!28
Sunt prezent în online de 13 ani. De-a lungul timpului am fost făcut în toate felurile, de la înjurături la amenințări, am primit de toate. Ghici câți oameni au avut curajul să vină la mine, în viața reală, să mă facă în același fel? Și sunt relativ ușor de identificat pentru cei care mă citesc.
Am un sentiment ca nici unul 🙂
Si in viata in general, chiar fara sa fi celebru, este la fel, 99 % din cei care te barfesc si critica in absenta, nu au curaj sa- ti spuna tot ce au de spus fata in fata. Eu iubesc conversatiile fata in fata si le provoc cu genul acesta de persoane, daca ai ceva de spus spune-mi, ca poate ai dreptate, si eu mai gresesc, dar nu ma jigni si critica la terti, nu ca-mi pasa, dar ai curaj si sustine-ti propriile pareri.
Comentariu beton!22
Bingo.
Io v-am mai povestit cand eram DJ la radio si era un istet ce scria pe forumul postului (tinut de mine ca eram pe val cu forumurile) „ba, nu pot sa o mai ascult pe vaca aia de Ramona”. Si peste vreo luna asa, castiga vitezu’ un premiul la un concurs (faceam o groaza pe vremea aia, ca deh, erau bani) si vine sa-si ridice premiul de la radio. Si de cine credeti ca da la secretariat, sa-i dea premiul? 😀
In viata mea nu am vazut un barbat mai rosu la fata cu „sarumana domnisoara” si sa iasa mai repede pe usa.
Nu i-am zis nimic, dar STIA ca stiu. De acolo „fugem repede si ne inrosim”.
chiar mă gîndeam săptămîna trecută că la articolul cu „mulțumesc lui chat gpt” ți-am scris în comentariu o urare de „călătorie”… undeva, aflat fiind sub impresia unei exprimări a AI-ului; na, nu ne știm, da’ în capul meu ești pe aceeași treaptă cu colegii de cămin din facultate, care ar fi interpretat urarea drept ceea ce a fost în capul meu: o interjecție! sunt sigur că așa ai luat-o și tu, da’ tot nu m-am putut stăpîni să nu mă întreb dacă n-am sărit calu’…
cît despre vitejii de tastatură… impresia mea este că sunt doar de tastatură, niște refulați pe al căror umăr au fost doar bătăi de mînă proprie
Comentariu beton!12
Hă? Habar n-am despre ce urare zici. 🤷♂️
„El m-a făcut oligofren, eu l-am făcut zdreanță, dar nu ne-am insultat.” – JB.
Un blog unde învăţăm şi proverbe, păi da!
„Jignirea e jecmănirea sufletului!” – eu.
Comentariu beton!23
Cred că am mai povestit. O doamnă merge plângând la șefu că alta i-a zis proastă. Este chemată respectiva: „Ea m-a făcut c_vă, eu am facut-o proastă. Eu recunosc ca-s c_vă, dacă recunoaste și ea că-i proastă ne-am împăcat”
Comentariu beton!24
Oarecum pe aceeasi linie…inainte de ’90, aveam la Liceul Gheorge Lazar din Sibiu, un profesor simpatic, nici nu mai conteaza ca preda ceva Stiinte politice, el fiind primul care le lua la misto.
Intr-o zi este chemat la director:
– Tovarase X, tovarasa Y spune ca i-ati facut copilul prost.
– Tovarase director, nu eu l-am facut, eu doar am constatat!
Comentariu beton!31
De acord. Singurii pe care îmi permit să-i jignesc, deși nu e frumos, sunt politicienii. Da, acolo prestez mult.
e drept că adevărul supără!
Aici sunt întru totul de partea ta.
Un obicei (prost) al meu este că un înjur și nu vorbesc urât în compania persoanelor străine.
Dacă mi-o iau vreodată fac un pas, în spate sau în lateral și încerc să înțeleg unde am greșit și ce n-am spus suficient de clar. Dacă totuși omul insistă și o ține pe-a lui îl las cu ideile lui și-mi vad de drum. Norocul meu este că meseria m-a pus pe o poziție în care în general părerea mea e mai greu de contrazis (profesor inițial și apoi auditor).
Te salut din creierul munților sud tirolezi. De aici se vede cu ochiul liber că ai perfectă dreptate.
Comentariu beton!14
Te salut și eu, tocmai m-am întors de acolo. Drei Zinnen și Seiser Alm.
Am băgat si eu de seamă ca argumentele valabile sunt o specie pe cale de extincție.
Bai frate! Pana si la o axioma de genul „Pământul e rotund” ți se umple instant frigiderul. Unu´ n-ar sari cu vreun argument cat de cat civilizat (ca valabil n-are cum sa fie).
Sa nu mai amintesc aici de „argumentele” ălora cărora le mai cer cate o traducere când, după trei-patru lecturi chinuite, nu reușesc sa pricep ce naiba vor să spună.
Cu frate-miu nu pot sa ma contrazic. Cu el devine cearta. Ultima data i-am zis sa-si caute un psiholog.
Si cum zicea careva mai sus. Adevarul doare. Daca nu poti accepta adevarul e grav. Daca nu esti de acord cu cineva, cel mai bine e sa faci o pauza, te calmezi si poti da apoi un raspuns pertinent.
@AdinaE: și frate-tu le știe pe toate și e
și suveranist pe deasupra? 🤣🤣🤣
Lol, nu-mi spune ca tu l-ai supărat pe stăpânul blogului. Nu știam ca are o sora!
@JT, frate-miu nu e suveranist. E chiar impotriva lor si am vazut cateva postari de ale lui si explicatii pe care le-am admirat la maxim. Daca nu poti discuta cu el e ca el le stie mai bine pe toate. Si mai ales are o râca pe mine de pe vremea cand eu sora mai mica eram mai inalta decat el😆. Cum adica sa am eu dreptate 🫣🤔😀?
@Ventidius, m-am contrazis de cateva ori cu seful de blog si cred ca de fiecare data amandoi ne-am comportat civilizat.
Vasilescule, nu e un fenomen doar autohton. Disper când văd aceeași problemă la colegii occidentali (mai ales germani și scandinavi) – dezacordul nu este considerat dezacord, ci direct atac la jugulară și habar nu au să construiască o dezbatere cap coadă, ci instant pică în capcana atacului la persoană. Și degeaba zic, băi mulă, n-am nimic cu tine personal, fă diferența între concursului unor argumente și lupta la sânge, neah, n-ai cu cine.
Cred că am fost făcut nazist, bigot, retrograd, mizerabil, invitat să mă sinucid, de stăteam în fața ecranului și râdeam, băi puțelor, dar vă cunosc personal, știu că aveți în general 50 kile cu blugi slim cu tot, nu vă e că apare ungurul la șezătoarea obligatorie anuală a companiei și vă face poster?
Comentariu beton!36
Capitane, tu ceri cuiva sa construiasca fraze in jurul unei idei. Fraze adevarate. Dar arta converstiei a fost pierduta undeva pe drum, de-a lungul istoriei.
Cândva, conversația era un ritual sacru, un duel elegant al minților, în care fiecare frază era sculptată cu grijă pentru a se potrivi interlocutorului, ca o haină croită pe măsură. Astăzi, însă, trăim într-o epocă a fragmentelor, unde ideile se risipesc în fraze grăbite, iar dialogul a devenit o cursă de a spune, nu de a asculta. Si daca nu ai ce spune arunci o insulta.
În Atena antică, Socrate transforma piețele aglomerate în săli de clasă, provocând trecătorii cu întrebări care tăiau ca un bisturiu, forțându-i să-și rafineze ideile. În saloanele franceze ale secolului al XVIII-lea, doamnele și domnii își măsurau cuvintele cu precizia unui poet, fiecare frază fiind o invitație la reflecție, un joc de echilibru între umor, profunzime și curtoazie. Conversația era o artă performativă, unde tonul – fie el grav sau jucăuș – și cantitatea de informație, dozat cu măiestrie, construiau punți.
Timpul a erodat această delicatețe. Revoluția industrială a grăbit ritmul vieții, iar conversațiile lungi, meandrele dialogului, au fost înlocuite de eficiență. Secolul XX a adus radioul, apoi televizorul, care au transformat ascultarea activă într-un act pasiv. Odată cu internetul și rețelele sociale, fraza bine construită s-a dizolvat în mesaje de 280 de caractere, emoji-uri și meme-uri.
Într-o lume unde răspunsul trebuie să vină în secunde, nu mai sculptăm fraze, ci aruncăm cuvinte. Nu mai ascultăm pentru a înțelege, ci pentru a răspunde. Ideea, care cere timp pentru a fi conturată, e sacrificată pe altarul instantaneității. O frază bună în jurul unei idei cere claritate și intenție, dar mintea noastră e risipită între notificări și ecrane. Nu mai construim, ci colăm fragmente.
Am pierdut arta conversației pentru că am uitat să fim prezenți. În loc să țesem fraze care să danseze cu mintea interlocutorului, ne mulțumim cu clișee sau tăceri stânjenitoare. Tonul, care odinioară varia ca o melodie, e acum plat, uniformizat de ecrane. Calitatea ideilor s-a diluat, iar cantitatea e dictată de algoritmi, nu de nevoia de a comunica.
Asa ca iarta-i pe natafleti, dar nu inainte de a le da una dupa ceafa!
Comentariu beton!71
Încerc odată de două, hai de 3 ori iar dacă nu înțelege sau nu are capacitatea să înțeleagă vorbind frumos renunț, la fel ca în cazul amicilor georgisti, prefer să nu discut politica în prezenta lor decât să ne certăm, exceptând faptul ca au păcatul asta(georgismul) sunt tipi/tipe faine și sunt ok, am trecut de vârsta și răbdarea necesară pentru așa ceva.
Zilele astea văd o postare pe FB. O doamnă, care are un blog culinar, pune un print screen al unui comentariu scris de „o duamnă”, la o poză în care apare împreună cu o prietenă.
Comentariul era compus din trei mesaje succesive :
-„Două țațe bătrâne”
– „Să vă dau o muie”
– 👊👊👊👊💩💩💩💩
Bloggerita a specificat că nu o știe pe persoana în cauză și nu a avut niciodată vreun conflict cu ea. I-a pus și poza de profil și ce să vezi, o persoană între două vârste, destul de „bine făcută”; dacă o întâlnești pe stradă zici că-i mare doamnă!!!
Deci, ce vorbim noi aici?? Schimb de idei, de argumente, opinii pe subiect??
Venin, ură și jigniri fără motiv! Și din păcate fenomenul ia amploare🤔🙄😪
Comentariu beton!14
Din pacate, prevad ca in curand mare parte din insulte vor veni chiar din bula ta, pe masura ce se vor adopta reglementari nefavorabile pentru multi. Asta va parea o stare de acalmie pe langa furtuna de jigniri ce se intrevede la orizont.
Eu am o vorbă: nu-i spun/fac altuia ce nu vreau să mi se spună/facă mie. Cel mai bun filtru.
Comentariile despre plajă sau alte forme de petrecere a timpului se pun la jigniri? Doar întreb.
Comentariu beton!19
😁😁😁😁😁
S-a dus de suflet gândirea critică, împreună cu vocabularul și argumentația. Ai tu așteptări să argumenteze de la cetățeni al căror bagaj lingvistic nu depășește 100 de cuvinte (incluzând prepoziții și conjuncții aici). Claudiu are dreptate, mai sus: nu mai facem efortul de a înțelege, discutăm oameni, nu ideile lor. Și e mai ușor să îmi zică că-s urâtă (subiectiv, desigur :)) decât să îmi zică că-s proastă, că acolo s-ar putea să-l/o bat cu cratima în cap
Stress test: FCSB nu e Steaua! :)))
Mai vorbim în toamnă când începe liga a doua. 😁
susțin… FCSB nu e Steaua București!
Dacă la ora la care scriu acest comentariu nu ești la meci, la Râmnicu Vâlcea, comentariul este de prisos. Contrazice-mă.
N-am nici cea mai vagă idee ce meci e la Vâlcea. 🤷♂️
Mare meci baraj de promovare in Liga a 2-a. Atmosferă electrizantă, execuții de efect, faze spectacol, goluri de kinogramă. Sau nu 🙂
E cazul ca localnicii să invoce spiritul lui Sansiro Ciocoi.
Ah, da, cu Bistrița parcă.
Să nu zici că sunt rău cu tine… încet, încet, încep să cred că ești microbist performativ. https://www.digisport.ro/fotbal/liga-2/ramnicu-valcea-gloria-bistrita-2-0-acum-digi-sport-1-gazdele-s-au-desprins-pe-tabela-3625435
N-am ținut cu Vâlcea nici când eram copil și Chimia Râmnicu Vălcea mai însemna cqte ceva în Divizia A. Pentru mine e fost Steaua și atât.
Daaar, dacă vor ajunge în prima ligă, promit solemn să mă duc la Vâlcea la meciurile cu Steaua. Da, da, știu, FCSB nu e Steaua. 😛
Talpan a avut ceakre puternice și curate lacrimă din moment ce a ajuns să-i interzică ciobanului să folosească sigla și numele. Dar să știi că nu e nici o rușine să fii fcsbist… doar că nu poți fi în același timp și stelist.
M-am uitat un pic la meci și mi-a atras atenția un panou publicitar: ”Burgers & pizza at Cheers”. Felicitări patronului vâlcean pentru numele inedit 🙂
Era cu dedicație pentru un fiu al neamului strămoșesc. Fiul rătăcitor.
Prieteniile mele, putine, pe asta s-au bazat-pe placerea conversatiei. Nu confidente, nu barfe ci conversatie. Placerea de a-ti vedea ideile completate, confirmate, intelese, sucite, rasucite, ironizate…starile de spirit la fel…
Mie-mi place sa fiu avocatul diavolului si prezint, de cele mai multee ori cu substrat autoironic, punctul de vedere al adversarului sau, ma rog, al „altera pars”, iar in ultimul timp gasesc din ce in ce mai rar partener de conversatie care sa imi intre in joc, de multe ori sunt luata in serios, cu mutre lungi, de-mi pun discernamantul la indoiala eu insami!
Irinoush, daca spui ca iti place sa fii mai mereu avocatul diavolului, atunci nu mai e un rol in sine, ci mai mult un obstacol. Scopul acestui rol este sa clarifice idei. nu sa blocheze orice progres al conversatiei. Daca tot iti asumi consecinta rolului, atunci incearca sa nu distrugi argumentele ci sa propui alternative, altfel devine doar un cliseu al rebelului fara cauza.
Priveste lucrurile si din punctul asta de vedere si poate vor aparea si prietenii dispusi si mai ales capabili sa iti sustina conversatia.
Aaa, stai linistit, ca-mi asum…
Doar observam ca sunt din ce in ce mai putine persoane dispuse sau capabile sa intre-n joc…
Irinuca, fata tatii, te-am trecut pe răboj.
Pt că?
Pentru că ești angajata lu’ diavolul. Sau avocata lu’ diavolul. Fac cruciță ptiu’ Satano!
Ptiu, csf
ncsf! singură ți-ai dat-o… eu când citesc mai și înțeleg… tu pricepi?
Asta cu jignitul intai si textul dupa, e scoala zoso.
Deci tu crezi că trebuie să mă învețe altcineva cum sa mă port cu imbecilii? Proastă părere ai despre mine.