Articol scris de Iulia.

Băi dragilor, știți ce vreau eu să vă întreb azi, în această frumoasă zi de uichend?

Băi, voi faceți vreodată chestii absolut tâmpite, despre care sunteți perfect conștienți că sunt tâmpite, și cu toate astea, perseverați? Că eu da.

Dar hai mai bine să vă explic la ce mă refer, ca să ne înțelegem ca oamenii.

Exemplul 1:

Dacă mă cunoașteți de suficient de mult timp, probabil v-ați prins că nu rareori posed două mâni stângi și amândouă de lemn. Practic, nu-s cel mai îndemânatic om de pe planetă și dacă viața mea ar depinde de îndemânarea mea… să zicem doar că n-aș mai fi aici, să vă plicisesc sâmbăta cu prostiile mele.

Această deosebită calitate a lipsei de îndemânare se extinde asupra multor aspecte ale vieții mele, incluzând și activități frivole precum machiatul mutrei în scopul de a arăta și eu ca un fel de om când ies din casă.

Acestea fiind datele problemei, sper că vă dați seama că reușesc cu o frecvență demnă de cauze mai bune să mă murdăresc cu unul sau mai multe produse de machiaj pe vreunul din obiectele vestimentare cu care sunt îmbrăcată atunci când mă tencuiesc.

Firește, pentru că dobitocul de Murphy nu doarme și aparent nici n-are altă treabă mai bună decât să stea pe capul meu, pătatul hainelor se întâmplă mai abitir atunci când mă îmbrac cu ceva alb sau foarte deschis la culoare.

Și cu toate astea, în tâmpenia-mi nemărginită, perseverez în a îmbrăca haine albe sau foarte deschise la culoare și la a-mi aplica apoi straturile regulamentare de tinci, glet și alea.

Exemplul 2:

Pentru că aparent sunt o gladiolă sensibilă (nu-s, da așa poate părea), fierea mea reacționează destul de vehement la anumite tipuri de mâncăruri.

E ok, am învățat în timp cam care sunt și, pe cât posibil, le evit sau le consum cu maaare moderație (Oare ăsta e un nonsens? Probabil, nfine.) pentru că știu sigur că dacă mă înfig în ele, o să sufăr apoi mai rău decât o turturică trădată-n dragoste de vreun turturoi nestatornic.

Cu toate astea, mi s-a întâmplat să mă pălească la 10 seara pofta de zacuscă cu ceapă? Mi s-a. M-am îndopat la 10 seara cu zacuscă cu ceapă? M-am. M-am târât apoi să sufăr într-un colț, blestemându-mă și suduindu-mă de zor? Firește.

Exemplul 3 (și chestia de la care m-am pornit, de fapt):

Mi-a apărut la un moment dat în feed clipul de mai jos.

Și da, cam așa arată și telefonul meu. Dacă n-am măcar șaptej de alarme setate pentru fiecare dimineață, n-am deloc. Exagerez cu 70, evident, dar înțelegeți voi ideea.

Mno, acu dacă e să fim absolut logici, raționali și sinceri, alarmele astea multiple, precum și funcția de snooze sau amânare sau cum vreți să îi ziceți, sunt o porcărie cât casa.

Adică pe bune acuma, cinstit vorbind, nu cred că există vreun cetățean pe lumea asta căruia să îi sune alarma de dimineață, o amână pentru 10 minute, deoarece crapă de somn, iar după fix alea 10 minute, se trezește și e fresh ca o garofiță, plin de energie și dornic să-și înceapă ziua cum sunt eu dornică de maioneză alături de cartofii prăjiți.

Serios, nu cred că s-a întâmplat sau se întâmplă asta vreodată. Alea 10 minute sunt fix pistol cu apă și nu ajută nimănui vreodată evăr.

Cu toate astea, atât eu, cât și mulți dintre voi, sunt convinsă, folosim cu obstinație nefericirea aia de Snooze.

No, date fiind exemplele de mai sus, ziceți sincer și cinstit: voi faceți căcaturi d-astea care știți sigur-sigur că nu folosesc la nimic sau al căror rezultat va fi oricum, numai bun nu, dar cu toate astea le faceți? Sau sunt eu singura tâmpită de pe lume?

@ladbible Who needs this many alarms? 🤣 🎥 @kozqaruu #alarm #iphone #technology #cgi #ladbible #fyp #trending ♬ original sound – LADbible