În viața vieților mele n-am să înțeleg modul în care se raportează românii la locurile unde pot să mănânce cât și cum vor. Mă refer, desigur, la all-inclusive-urile unde există bufet suedez.

N-ai cum, frate, efectiv n-ai cum să umpli o masă cu farfurii pline cu vârf și îndesat, tu fiind trei persoane, dintre care una copil de câțiva ani. Și nu că umpli masa, dar continui să aduci farfurii pline cu mâncare pe bandă rulantă, de parcă vine sfârșitul lumii.

Am stat de curiozitate până au plecat, să văd cât reușesc să mănânce din cantitatea aia impresionantă. Vă zic cu mâna pe inimă că nu cred c-au trecut de o treime. Dar e optimist ce spun. Am vrut să fac poză, să vedeți mâncarea aia rămasă, multă de-abia atinsă, dar mi-a fost jenă.

Iar asta se întâmpla doar la masa de lângă mine, dar dacă dădeai o tură prin tot restaurantul (care e imens, de altfel), ai fi văzut că există nenumărate mese care aplicau fix aceeași rețetă de „succes”: cărăm la masă câtă mâncare putem duce. Băi, jur, îți e și rușine.

Nu zic, poate există și alte nații care procedează la fel, dar eu doar la români am văzut. Iar acum, aici, unde suntem, 99% dintre cei cazați în resort sunt vajnici compatrioți de-ai dacilor liberi.

Au trecut 35 de ani de la revoluție și încă avem foamea impregnată adânc în ADN. Foamea combinată cu multă nesimțire. Cred.

Păcat!

Altfel, locul ăsta arată și este senzațional.

sursa foto: freepik.com