E posibil să știți, dar e la fel de posibil să nu, că acest blog împlinește astăzi 12 ani. DOISPREZECE ani, oameni buni.
S-au întâmplat atât de multe în ăștia 12 ani, că mi se pare c-am trăit mai multe vieți de atunci încoace.
Și poate chiar le-am trăit, motiv pentru care voi considera mereu că blogul a fost cea mai bună decizie din viața mea.
Nici măcar nu știu cum de am luat decizia să-l fac, având în vedere că nu sunt un individ care dă pe din afară de hărnicie, iar un blog nu putea decât să-mi aducă ceva în plus de făcut. După care, sunt relativ uimit că nu m-am oprit din scris în câteva săptămâni sau, hai, câteva luni. Desigur, tot pentru că sunt extrem de harnic mă întreb asta.
Singura explicație pe care am găsit-o este că mi-a plăcut toată viața să povestesc chestii. Iar odată cu blogul, m-am trezit că pot să le povestesc și, ce să vezi, că există oameni care chiar vor să citească ce bazaconii debitez. Da, asta a fost adevărata motivație care m-a făcut să continui toți anii ăștia: oamenii prezenți aici. Adică voi.
Aici, mulți vor râde ironic și vor întreba, poate pe bună dreptate, dacă nu cumva banii au fost motivația. O să-i dezamăgesc profund cu ce le voi răspunde: nu, nici pomeneală. Și nu mint, că n-aș avea de ce. Imediat vă explic.
Când l-am făcut, nu mi-am imaginat vreo secundă că scrisul pe blog îmi va aduce vreodată vreun ban. Nu doar că nu mi-am imaginat, dar nici măcar nu înțelegeam, la vremea aia, cum s-ar putea întâmpla așa ceva.
Iar să-mi imaginez că voi putea trăi exclusiv din scrisul pe blog, doamne apără și păzește, mi-ar fi fost mai ușor să-mi imaginez că se îndrăgostește Charlize Teron de mine la coadă la mici cu muștar și cartofi prăjiți. Hmm, de fapt asta ar fi ceva foarte normal, n-are cum să-mi reziste Charlize când sunt cu o tavă de mici în mână.
Deci nu, n-a existat vreo motivație financiară care să mă facă să scriu. De altfel, dacă banii ar fi fost motivul, m-aș fi oprit din scris pentru că multă vreme (adică niște ani buni), blogul nu mi-a adus niciun fel de venit.
Cu atât mai mult nu-mi vine să cred azi, la 12 ani distanță, că tot blogul s-a dovedit a fi și cea mai bună decizie din punct de vedere financiar. Pentru că, da, faptul că pot să trăiesc din ce-mi place să fac cel mai mult pe lumea asta, adică din scris, poate fi încadrat la decizii financiare bune, nu? Or în aprilie se vor face patru ani de când trăiesc exclusiv din scris pe blog.
Da, știu că unii veți sări să-mi explicați că statul pe canapea îmi place cel mai mult pe lumea asta, dar să știți că nu e chiar așa. Surprinzător, dar am destul de multe momente când chiar mă plictisesc de nefacut nimic. Groaznic, da.
Și-acum vin să vă întreb pe voi, cei care sunteți implicați activ în existența acestui loc: dacă ar fi să iei acum cea mai bună decizie financiară a vieții tale, care ar fi aceea? Ai face pasul spre ceva ce-ți dorești sau ai mai amâna încă puțin?
Nu vă limitați doar la schimbat de job-uri, da, puteți merge și-n zona de „mi-ar plăcea să trăiesc din pictat aripi de fluturi”, dar puteți să vă duceți și spre „mi-ar plăcea să-mi cumpăr casă”, sau „vreau să călătoresc și să ajung Insula Borneo și-n Buneos Aires”, ori „ ce n-aș da să am o căsuță la țară”, puteți să spune orice visați voi să faceți. Pentru că deciziile de felul ăsta nu sunt doar despre bani, cu și despre puterea de a-ți urma visurile.
Da, prieteni, dați liber la visuri, că tot e luni azi. Ideea e să ziceți dacă ați lua decizia acum sau de ce mai vreți să așteptați un pic.
Oamenii de la BCR sunt deja parteneri tradiționali ai acestui blog, prin urmare au vrut neapărat să nu lipsească de aici fix azi, în ziua în care împlinește 12 ani. Și cum ar putea să lipsească tocmai ei, cei care au și ei niște ani în spate de când ne învață care e treaba cu educația financiară.
Știți de Școala de Bani, nu? Este fix unul dintre lucrurile care trebuie făcute atunci când vrei să înveți lumea cum și ce trebuie să facă pentru o relație mai bună cu bani.
Să știți că, deși jumătate dintre oameni se consideră bine educați financiar, mulți dintre ei au răspuns „da” la întrebarea „ați urma cursuri de educație financiară dacă ar fi accesibile?”.
Pentru că oamenii înțeleg că, dincolo de ce visuri financiar are fiecare, educația financiară este una dintre cheile către libertatea de a trăi cum își doresc. Adică fix ce face și BCR cu Școala de Bani care este chiar mai mult decât accesibilă, e gratuită.
Revenind, să nu uitați că vreau să știu care e decizia aia care v-ar împlini un vis, oricare ar fi ea.
12 ani, oameni buni, 12 ani!
MIhai, „La multi ani” tie si blogului tau.
Comentariu beton!14
La multi ani blogului tau!
Mulți ani înainte, Mihai. 8)
LMA si blogului,si noua !
Cu visul …sa ma gandesc.
Paaai,data fiind varsta inaintata si pensia „nenesimtita”
unicul vis ar fi sa te citesc,zilnic,cat mai mult timp !
Felicitări pentru consecvență! Chiar dacă faci ceva din plăcere, tot este nevoie în unele momente să tragi de tine. Îți doresc să continui cu scrisul atâția ani cât acest lucru îți aduce bucurie!
Visul meu🤣😇. Să îmi pot face atelierul de tâmplărie la care visez. Am deja de opt ani locul meu în care creez, m-am extins, dar încă nu am ajuns acolo unde trebuie. Ce fac pentru acest lucru? Lucrez și învăț cu consecvență 👍.
Spor în toate, ție și tuturor celor din această comun frumoasă!
Comentariu beton!62
Băi, mi se pare foarte tare chestia asta cu tâmplăria. N-are cum să nu-ți iasă pentru că deja e foarte rar întâlnită.
Deschide mai repede atelierul ca sa ajungi vedeta la Hollywood, ca Harrison Ford 🙂
lu’ șăfu șî lu’ blogu La mulți ani!
ție, @Cristi, îți spun Felicitări! și îți doresc două lucruri:
– să ajungi să faci cu ochii închiși îmbinările alea șmechere, japoneze
și
– să ai parte doar de clienți care apreciază craft-ul! și plătesc în consecință!
Complicat pe nișa în care m-am băgat 🤦. Combinația de ebenism cu bespoken furniture din lemn masiv, generează diferențe mari de percepție a prețurilor între executant și clienți. Momentan încă suntem în faza de „vreau calitate și unicitate la preț de Ikea” 🤷
Comentariu beton!12
La mulți ani! Să te citim încă vreo 50 de anișori de aici înainte! Eu aștept în fiecare dimineață ora 8 să te citesc. În ceea ce mă privește cred că una din cele mai bune decizii din viața mea (și financiară) este să mă înscriu la a doua facultate la 46 de ani, și anume Inginerie electrică. Sunt economist, iar peste mai puțin de 3 ani, la 50 de ani voi începe o nouă carieră.
Comentariu beton!64
Wow, tot respectul!!! Felicitări, sănătate și noroc! 🙂 Îmi dai speranțe, eu fac 45 anul ăsta și uneori am senzația că viața mea s-a cam terminat.
Comentariu beton!12
Meam, te invidiez.
Eu am vrut să merg la Cervantes la un modul de trei luni pentru limba spaniolă și n-am fost în stare. 🤷♂️
Felicitări! Sunt economist, fac 58 in aprilie și tare rău îmi pare că nu am făcut și alta facultate. Mi-a plăcut contabilitatea dar acum am ajuns sa nu o mai suport și abia aștept să ies la pensie. Acum este prea târziu sana reprofilez pt că deja am diagnostice pt care în fiecare an fac CT și RMN si ma rog sa primesc un rezultat în care sa nu am recidive.
Comentariu beton!19
La cat mai multi! Felicitari si multa putere sa il duci mai departe! Il citesc zilnic, desi nu comentez! Sunt altii atat de priceputi in ale scrisului! Va imbratisez pe toti cei care comentati si care iti demonstreaza succesul acestui blog!
Comentariu beton!22
Neața! Sincer, când am citit titlul am crezut că ai decis să te muți prin Spania. Dar e bun și ce ai zis tu😁.
Referitor la educația financiară cred că cei ce au habar de ceva vor să știe și mai multe.
Și….mi-ar plăcea o căsuță/căbănuță la munte🥰.
O săptămână ușoară!
Comentariu beton!12
Nu vreau să plec din România. Sper să nici nu fiu nevoit vreodată.
Imi doresc sa scriu si sa am timp si minte limpede pentru asta.
La mulți ani cu inspirație! 🥳 Mulțumesc pentru că scrii și pentru comunitatea pe care ai format-o aici.
Cât despre decizie / vis, nu cred că am niciuna. Casă ne-am cumpărat cu 5 ani în urmă, aia a fost cu adevărat cea mai bună decizie a vieții noastre (top 3 după “hai să ne căsătorim” și “hai să ne stabilim în Germania”). Mi-aș dori să scriu mai mult, dar asta n-ar fi life changing din punct de vedere financiar.
Altminteri, cu “bătaie lungă”, ar fi o croazieră în jurul lumii. Am văzut niște oferte de-am rămas uitată la ele…. Să fim sănătoși, că poate-poate…
Comentariu beton!23
În jurul lumii??? Meam, asta chiar sună într-un fel.
Ce prețuri ai găsit?
Îmi picaseră ochii pe niște oferte Costa Cruises, începând de la 18.000 € de persoană, 140 de nopți.
M-a fript la inimă de cât de mult îmi doresc, dar nu e posibil deocamdată – nici financiar, nici din cauza joburilor. La pensie, poate, dacă suntem sănătoși și se aliniază multe așa cum ar trebui…
Pentru doritori aici variante pentru 2026 si 2027 cu MSC 😉
https://www.msccruises.com/int/our-cruises/destinations/msc-world-cruise-2026
Tarifele pleaca de la cca 18000 euro, dar sigur apar tarife mai bune pe parcurs.
Pe aceste trasee merg de de obicei nave mai mici, pentru a fi siguri ca se ocupa la capacitate. Si din cate inteleg, in fiecare an este sold-out.
Insa legat de croaziere, este bine de stiut ca nu sunt neaparat in lux si poti gasi super oferte. Exista itinerarii pentru care poti plati in jur de 100 euro o cabina, all inclusive, toate taxele incluse. Copiii pana la 18 ani sunt gratis 😉
Să ne trăiască blogul și să te citim încă mulți ani de aici înainte! Mie 12 ani îmi par puțini, am senzația că citesc blogul tău de minim 20. Realizezi ce etape evolutive am avut noi, cititorii, în ăștia 12 ani? Foarte mișto sentimentul de apartenență, pe care l-ai creat aici.
Greta, vezi ca există varianta de croaziera în jurul lumii cu un preț mult mai mic, dacă o faci la companii diferite, pe rute diferite, în croaziere de relocare. Astea sunt rutele vapoarelor care își modifica traseele în funcție de sezon. Ai variante cu plecare din Genova sau Barcelona și ajung pana în Argentina. Socrii mei pleacă în curând din Singapore cu opriri în India și întoarcere la Doha. Văd în total 5 tari în 2 săptămâni, apoi fac alta până în Africa. Trebuie sa cauți un pic, dar are avantajul că este mult mai ieftin și beneficiezi de vapoare diferite cu dotări diferite și programe diferite. Așa, să stai 180 de zile pe un singur vapor, te plictisești, la un moment dat. Secretul e sa le planifici bine.
Referitor la vise devenite realitate, sunt pe cale să împlinesc unul. Voi preda unui grup de tineri un curs de bune maniere și comunicare. Cel mai frumos e că îl voi tine în limba română, tinerilor din familii de români născuți în Germania. Sa îmi țineți pumnii.
Comentariu beton!19
Ce să zic? La mulți ani! Eu nu te-am găsit decât de câțiva ani, nici nu mai știu de câți, dar mă bucur că te-am găsit și că îmi beau cafeaua cu articolele tale în fiecare dimineață! Pentru mine e cam târziu să ma reorientez, dar mă strădui să o fac pe fiică-mea, care are 15 ani, să înțeleagă cât mai bine realitățile din jurul ei!
La mulți ani blogului tău!
La cat mai multi ani! Tine sus munca buna cum ar zice cineva! Sanatate multa tie si familiei frumoase!
La mulți ani! Să te citim încă pe atât 🙂
Legat de vis, mi-aș dori să îmi deschid propriul cabinet medical, să îmi fac un program așa cum doresc și să câștig suficient cât să mă plimb de 3-4 ori pe an (la congrese și nu numai). Deocamdată încerc să pun ban peste ban, să rezolv situația apartamentului bunicii și să îmi fidelizez pacienții să aibă cine veni la cabinet. Îmi place ceea ce fac, dar să o fac în condițiile mele, nu dictate de manageri care își văd de interesul lor..
Comentariu beton!40
N-am nicio îndoială c-o să ai cabinetul tău. Niciuna!
Succes!
Sper să reușești cu cabinetul. Păcat că nu ești la Brașov!
Succes Ametist, iti doresc sa-ti realizezi visul! Sa ai cabinetul tau te responsabilizeaza enorm, si iti doresc sanatate, ai sa ai nevoie! Fac chestia asta de 18 ani, am pornit de la venituri minime, inghiteam in sec cand erau congrese la care nu-mi permiteam sa ajung, dar cu timpul reusesc exact ce vrei tu, sa merg la 3-4 congrese in afara, si cu ceva zile extra pentru vizitat. Imi fac niste griji in plus pentru ce se intampla in politica romaneasca si aia globala, dar sunt mai bine decat eram la criza din 2008 si o sa le trecem pe toate, n-avem incotro!
Comentariu beton!20
La mulți ani!
Vreau să construiesc trei casuțe mici, în formă de A, în curte, zona Bran, pe care să le administrez la pensie. Sper să-mi iasă până atunci.
Comentariu beton!22
Sună beton.
Sună lemn. Căsuțele tip A sunt din lemn. 😁
Mulți ani înainte! Iar eu în iunie fac 8 ani de când sunt pe-aci. Am dat search ca să vad și ziua. Știam că este iunie 2017, știam și primul articol pe care l-am citit, dar nu și ziua. „Și printul nu mai vine”- 23 iunie 2017
Comentariu beton!11
Ah, prințul… 🤭
La multi ani cu multa inspiratie!
Legat de vis – cred ca tot de scris mi-ar placea si mie sa ma apuc, dar aman si aman si aman (de niste ani).
Te-ar ajuta un guest post aici?
Exact. Când nu are Iulia „chef”.😄
La multi ani!
La multi ani!
Daca ar fi sa fac ce vreau eu, as vrea sa fac sapaturi arheologice la mama in gradina. Nu stiu daca am povestit pe aici, dar detinem o bucata de pamant super bogata in ramasite de pe vremea romanilor😉.
Comentariu beton!29
Păi și? Ce te oprește?
Eu sunt in Belgia si specializarea mea e pe istorie contemporana. Ar trebui sa ma specializez pe istorie antica. N-ar fi greu, dar ce fac cu Belgia🤔?
Am mai multe 😊 Vreau sa stau la casa, la apartament urasc sa stau. Sa stai la comun e foarte greu. Si din pacate, am rate si nu am bani de avans acum. Nici posibilitatea de a ii strange usor momentan, la ce inflatie si preturi sunt. Castig mai mult decat acum cativa ani, dar traiul e mai scump. Asta e cel mai mare vis al meu. Mai am si altele, sa imi schimb jobul, sa urmez un curs de decorator floral (urmeaza in vara). Poate sa imi deschid florarie. Sa imi iau alt aparat foto compact, cel DSLR l-am vandut, era prea greu de carat prin concedii, si sa urmez un curs foto. Am urmat unul online in pandemie si nu a fost ce trebuie. E nevoie sa fie fizic cu practica. Si sa calatoresc mai mult, ceea ce din nou, fac mai rar, inflatie si preturi. Si imi pare rau de asta, ador sa vad locuri noi. La mai multi ani de blog, urmaresc cu religiozitate ce scrii, comentez mai rar in ultimele luni.
Comentariu beton!14
Păi poate or să vină banii care îți lipsesc după ce-o să fii decorator floral.
Poate, cine stie. Cunosc pe cineva care a tinut sa imi zica ca a auzit ca primele incercari de business sunt un esec, nimanui nu ii merge prima afacere deschisa. Un om doritor sa moara capra vecinului. Ar fi a doua la mine, poate asta va avea succes :)) Intr-un fel sau altul, voi incerca.
Comentariu beton!11
La multi ani!
La decizii financiare destepte..trebuie sa ma mai gandesc. Poate dau de una macar acum ca mi-ai zis. Poate a trecut mai putin observata la momentul cand am luat-o.
Multi inainte blogului si tie!
Cea mai buna decizie financiara si personala a fost sa plec din Ro acum 8 ani si urmatoarea a fost sa plec din compania care m-a expatriat dupa 1 an.
As vrea sa pot sa traiesc din calatorit si mentoring de cariera pentru femei. Din pacate directia in care se indreapta lumea cu actualii lideri si potentiali lideri nu cred ca imi va facilita asta.
Comentariu beton!14
As dori sa nu mai existe nedreptate pe lumea asta. Sa nu mai aud aberatii ca cele vehiculate zilele trecute. Sa nu mai fie oameni care sa poata decide de destinul altora cu nepasare.
Da, daca as avea o bagheta magica as ridica si flutura ideea de karma : bine faci, bine gasesti si, evident, invers. Sa fie toti constienti ca raul facut se plateste inzecit. Ca si binele.
Comentariu beton!12
Mare șef dă blog, eu nu-s așa vechi pe-aici dar m-ai atras cu motto-ul tău, mi-a plăcut cum scrii și mi-a plăcut comunitatea pe care ai creat-o. Mai ai zile când o dai în chestii prea serioase dar te înțeleg. Ești și tu om, mai ai și tu frământări, vrei să te descarci.
La mulți ani cu inspirație, să ajungi să scrii despre diclofenac și pensia mică și noi să fim pe lângă tine, să ne ținem unii altora moralul sus!
PS: Nu vă supărați, aici e cumva blogul lui Vasile Mihăiescu? Sau am nimerit greșit?
Comentariu beton!19
Mihai, sunt foarte mândrǎ că mă număr printre cititorii acestui blog! Felicitări și să scrii la fel de savuros și de acum înainte!
Două chestii vreau să spun:
1. Prima mea amintire cu blogul: eram în starea de urgență și ai postat o pereche de adidasi vișinii care tocmai fuseseră livrați de curier și ciuda maximă era ca nu mai mergeai la birou, ca să-i scoți in lume.
2. Tocmai am revenit acasă după un weekend în București. Retractez tot ce am scris la articolele tale despre zăpada din București. Este de necrezut( pentru mine cel puțin) cum oamenii NU sunt în stare/nu vor să se ajute singuri și așteaptă totul de la alții. Mașinii acoperite de 50 cm de zăpadă, care nu au fost curățate DELOC), locurile de parcare curățate doar cat să-ți strecori propria mașină, Doamne ferește să bagi lopata un pic mai la stânga sau la dreapta, accesul în garajele supraterane de la bloc la fel – doar cat să strecoare mașina, nu contează ca stânga dreapta sunt mormane! Gizăs!!!
În fine, știu ca nu e subiectul zilei, dar când am văzut zăpadă aia necurățată fix la tine m-am gândit.
La mulți ani lui blog! 😊
La multi ani ție și blogului, Mihai! Te urmaresc din 2014, a fost o descoperire grozavă pentru naveta mea nebuna de atunci 😉
Cea mai bună decizie financiară a fost să emigrez, proaspata absolventă, desi a fost planuit doar ca scurta „ieșire”. Sună aiurea, dar după 20 de ani știu că a fost chiar genial.
Îmi doresc sa fie pace, nu prea am eu mare influență in asta, dar ma îngrijorează tare mult ultimele săptămâni (chiar si prietenii americani sunt terminați).
În rest personal imi doresc sa călătoresc mai mult și să reusesc sa aranjez încet încet treburile pentru pensie (economisesc) încât să nu am griji mari. Lucrez la asta, dar e muncă îndelungată.
Pe mine m-a acaparat de foarte mult timp chestia cu tâmplăria și cu recent m-a apucat fotografiatul. Problema mea e că o dau din hobby în hobby fără să îmi dau seama. Văd că tâmplăria deja mă ține de vreo cinci ani, dar nu fac să comercializez (cel puțin nu momentan).
Plus de asta, ți-am mai cerut sfaturi (pentru care îți mulțumesc și-n ziua de azi) și am reușit până acum să mă țin de un lucru: scrisul. Nu e el cel mai frumos, dar mă liniștește. Pentru mine, e suficient.
L.E. Adică eu deja te citesc de nouă ani? Wow. La mulți ani!
La mulți ani și să fii/fim sănătoși să putem duce mai departe această poveste.
În ceea ce o privește pe Charlize e bună alegerea însă Angelina Jolie se va simti trădată, din ce imi amintesc ea era feblețea ta:))
Parerea cu ce mi-ar place e deja pornita, o casa pe un nivel la marginea orasului(nu vreau la tara) la maxim 2km de pădure la poalele unui munte, curte și ce îmi vor mai permite terenul din jurul ei.
Cea mai buna decizie e ca nu am acceptat un autotransplant. Mi-ar fi distrus viata. Au trecut 6 ani de atunci…
La multi ani, inspirație si viațǎ lungǎ de povestaş!
Ceva ce mi-ar schimba viața ar fi un job bun full remote care sa-mi permitǎ sa lucrez din alte pǎrți de lume.
La mulţi ani cu peniţa umedă!
Eu aş vrea să călătoresc în vest şi să am zoom-ul mare
Nu te citesc chiar de atâția ani,doar de vreo2- 3 ani,dar ziua în care nu apare nimic de MV e ca o zi innorata.
La mai mulți ani blogului și ție. Sa ajungeți și a suta prinavara.
Nu se exista zi fara MV ! Doar Iulia il mai „perturba” !
La mulți ani blogului ! Mă binedispune și îmi face ziua mai frumoasă, indiferent care este subiectul. Și comentariile urmăritorilor.
La mulți ani blogului tău, iar ție multă inspirație ca să ne încânți în continuare.
Da, visul meu este să plec din învățământ cât mai sunt ok cu căpuțul. Nuș încotro, dar este musai!
La multi ani!!! Fotografia este locul unde ma regasesc…insa banii din fotografie vin doar daca iti vinzi echipamentul =)))) sau daca faci evenimente ( nunti, botezuri, inmormantari ) lucru pe care nu imi place sa il fac.
Te am găsit întâmplător în 2010 tocmai îmi făcusem Facebook ul … și nici nu știu cum a trecut așa repede , doar știu ca dimineață am ce citi 🤓
Legat de vise am multe da important ar fi să reușesc măcar 1 din ele …
Cea mai buna decizie financiara a fost sa ma casatoresc cu un om care aceleasi valori ca mine. Pe locul doi as pune mutarea in Germania iar pe trei faptul ca am cumparat o casa cu gradina aici, la momentul potrivit.
La mulți ani, Mihai! Eu m-am „lipit” de blogul tău cred că foarte aproape de începuturi, aveai un simț al umorului extraordinar (nu că nu l-ai mai avea încă, dar acum postezi și chestii serioase). După vreo 2 ani, cred, ai postat ceva de grase, m-am ofticat și m-am cărat. Am revenit acum vreo 6 ani, după ce mi-a trecut oftica :D. Să-ți spun de ce stau aici, în afară de faptul că îmi placi: am tânjit, ani de zile, după o comunitate, pe care n-am găsit-o nicăieri, oriunde m-aș fi dus. Am găsit-o, în schimb, aici la tine. Și ăsta e și răspunsul la întrebarea ta: m-aș muta intr-un sat scoțian, unde sentimentul de comunitate încă există, și mi-aș deschide un pub mic, unde toți să fie de-ai casei.
Comentariu beton!22
Băi, nu scoțian, că o să bea ăia doar pe caiet. 🤭
Facem troc :)))
La multi ani!
Blogul nu ar fi rezistat atat fara ca autorul sa fie un adevarat scriitor de reportaje.
Felicitari pentru munca si continutul de calitate! La mine visul este simplu: cumva sa pot inchide creditul pentru apartament, asa brusc si dintr-o data.
La mulți ani și cu mulți bani, Mihai! Mi-ar placea să fiu omul care distrage atenția de la învârtitul nebun al caruselului numit viață, adică aș vrea să fiu psiholog. Reorientare, ordine, introspecție. Problema e că nu suntem educați pentru a cere un astfel de ajutor. Vor mai trece ani până la asta. Noi să fim sănătoși!
Hai, lamultzean! 🙂 Felicitarile, masa si dansul la casa mirelui? :-))
Multi ani cu sanatate!!! Mi-ai creat o mica dependenta, am ras mult dar am si lacrimat citind!! Iar pt ca sunt un om caruia greu ii storci o lacrima sau il faci dependent de ceva, iti multumesc cu recunostinta!! Chapeau bas!!
In ceea ce piveste jobul meu, il iubesc si il fac cu pasiune!! Desi nu imi va permite vreodata sa imi duc visul… Visul meu este sa calatoresc mult! Sa descopar lumi!! Si sa ma mut sa trăiesc in Italia pe coasta!!!!
Cum nu stiu daca se va intampla asta vreodata, voi visa forever!! Dar am eu o vorba: trist nu e cel care nu isi indeplineste visul, ci acela care a incetat sa viseze!!!!
La mulți ani ,blogule ! Ahhh ,sa nu uit : iubiti-va muuuult ,mai ales azi de Dragobete !
Visul meu e sa castig la Loto. Iar cu banii as cumpara un teren langa un oras mare. As face un adapost impartit in doua. Unul pentru oameni fara adapost, unul pentru animale fara adapost. Iar una dintre reguli ar fi ca fiecare om gazduit sa aiba grija de un animal fara stapan.
Asta e visul meu. Celelalte chestii pe care mi le-am dorit, le-am facut.
Comentariu beton!43
Bă… ❤️❤️❤️
@Mircea: îți doresc din tot sufletul ca visul să devină realitate! Chapeau! 💙
Bună dimineața! La mulți ani! Îmi doresc să mă „îmbogățesc” și mai mult cu acest blog( eu v-am descoperit pe Facebook. Deși m-am negat mulți ani, într-un sfârșit am decis să-mi fac cont să văd și eu ce pe-acolo. Și mă bucur pt că am întâlnit muuulti oameni faini! Rogu-vă, iertați greșelile gramaticale 🙈) și, deci, îmi doresc să va văd mult și bine pe-aici. Cat despre dorință…as vrea sa nu mai trebuiască să muncesc, să mă pot bucura de căsuța mea, sa fac ce-mi place ( că multe posibilități sunt în ziua de azi: sa citesc, să vad filme , sa nu fac nimic, de ce nu?
Din fericire, fac bani tot dintr-una dintre pasiunile vieții mele, scrisul. Ca atare, nu resimt foarte tare vreo presiune în a-mi schimba viața cu totul. Dar visez la o călătorie în jurul lumii și un blog de călătorii. Acum nu este momentul întrucât copiii sunt încă mici, dar știu că va veni. Sper ca în 10-15 ani să mai fiu în parametri. Și eu, și planeta asta care se grăbește spre noi conflicte.
La mulți ani!
Cu visurile e simplu, mi le-am cam îndeplinit pe toate, că nu-s pretențios. Sănătate să fie pentru toată lumea!
La mulți ani! 🎉
Dacă ar fi sa fac o schimbare m-as muta intr-o zona tropicala. La un ocean sau la o mare! M-as pune pe învățat operare și programare basic. As lucra de acasă, de pe o terasa cu vedere la mare!!!! 🏝
Îți mulțumesc că m-ai primit în comunitatea asta faină, la multe experiențe pe care să le povestești pe aici ca să ne mai deschidem și noi către lume și să prindem curaj să facem ce ne dorim. La mulți ani!
La mulți ani blogului tău și la multă inspirație ție!
Mi-ar plăcea să pot trăi din scris, a fost mereu visul meu, de când eram mică-mică. Și mi-ar mai plăcea să practic coaching-ul, cred că sunt bună la asta. Nu o fac pentru că e plină lumea de salvatori transformați în coach și nu cred că mai am loc. În rezumat: scris și oameni deschiși să învețe.
La mulți ani!
Să ne bucurăm unii de ceilalți, mulți, mulți ani!
Da, mi-ar plăcea și mie un blog. De mulți ani mă gândesc la el.
Numai bine!
Păi și? Ce te oprește?
La mulți ani!
Cât despre ce visez, ce îmi doresc… de câțiva ani visez să îmi câștig banii din pictură pe haine. Ar fi un job convenabil de acasă, relaxant și aș face exact ce imi place.
Am terminat arte plastice, talent am, ce îmi lipsește e curajul. Din când în când mai pictez câte un tricou personalizat pt fiul meu și e foarte apreciat de colegii lui și alte persoane. Am făcut și pt unii prieteni (cadou) însă nu am încredere în mine să fac asta pt bani. Parcă îmi e rușine să cer bani și îmi e frica că poate cineva nu va aprecia munca mea și asta mă va demoraliza complet.
ȘTIU că pot însă mă reține ceva. Deocamdată rămân pe partea „caritabilă ” – le fac cadou.
La multi ani! 4 ani de cand nu mai muncesti. Pentru ca faci doar ceea ce iti place, norocosule! Nu sunt invidios, sunt extrem de invidios :)))
La mulți blogului tău și ție multă creativitate ! Te ” citesc” de ceva vreme și îți apreviez stilul direct, amuzant, ironic.
Ca și visuri , dorință … ar fi cam multicele. Un laborator de ciocolaterie, să pictez, să am o căsuța la munte…
Succes !!!
La mulți, mulți ani prezent pe blog! Un an cred că l-am ratat, dar de 11 sigur te citesc constant.
Ce mi-aș dori cel mai mult, după sănătate? Să vizitez mai mult decât am putut să o fac, că anii zboară și doar amintirile rămân.
La mulți ani!🍀 cu inspirație, felicitări pentru tot ce faci, de la tine am învățat cum sa torn berea fără sa facă spuma. Privesc cu admirație toate pozele din călătoriile tale. Despre vis … nu reușesc să-mi conving soțul sa facem ceva schimbări…sa deschidem o mica patiserie .
La mulți ani ție si blogului! Cea mai bună dar şi cea mai grea decizie, a fost in urmă cu 15 ani, când am plecat din România, pentru fetița mea. Aveam nevoie de răspunsuri la diagnosticul ei si de siguranta ca are acces la un tratament corect si diponibil la nevoie.
Acum ea se pregăteşte pentru facultatea de medicină si eu sper ça intr-o zi să pot lăsa jobul la corporație, să plec undeva la munte şi să iau o cabană pentru a primi turişti, să ascult poveştile lor. Până atunci avem poveşti aici, pe blog. Spor!
La mulți ani, blogului!! Te citesc mereu, uneori sunt de acord cu tine, alteori nu, dar tocmai aceasta îmi place, faptul că abordezi subiecte provocatoare, care pot fi discutate și disputate…În altă ordine de idei, mi-as dori un apartament în Valencia sau Tenerife😊, cât mai aproape de plajă…
LMA @ mihaivasilescublog.ro!
Ție felicitări pentru decizie și consecvență!
Îmi doresc să reușesc să le conving pe surorile mele să vindem imobilul moștenit și cu partea mea de bani să fac ceva pe cont propriu. Mi-a plăcut să fiu gazdă pe AirBNB și aș vrea să fac asta în continuare. Nu aș renunța încă la job pentru că lucrez într-o echipă foarte faină și mi-ar lipsi interacțiunea cu ei.
Și sper că asta m-ar ajuta să-mi pot finanța fără probleme călătorii peste tot prin lume.
La mulți ani frumoși cu bucurii și împliniri. Mergi mai departe, căci ceea ce faci aduce bucurie cititorilor.
La mulți ani! Mulțumesc că împărtășim aceleași valori! 😉😀
Boss, la mulțean la blogu’ lu’ matale, keep up the good work (nuș’ de ce naiba autocorrect-ul se încăpățâna sa îmi scrie „food work”).
Și eu cred că am luat cea mai buna decizie acum 4 ani, când am decis sa intru in învățământ, după mai bine de 20 de ani de „arat” campurile unei multinaționale. Financiar, evident, nu e o lovitură, dar nu mă plâng (in cei 20 de ani am ajuns la o situație stabilă financiar, așa că – deși nu mă consider bogat, sunt in stadiul in care sa pot trai relativ decent din salariul de profesor, așa mic, cum e el). In schimb, mă simt bine făcând ceea ce îmi place. Gândul a fost că ar fi cazul sa mai împărtășesc și altora din ceea ce am învățat în ăștia 20 de ani și…iata-ma la catedră, având „clienți” de 14-19 ani, cu care îmi place să interacționez. Sunt mulțumit de hotărârea luată.
Comentariu beton!19
Ohooo! Înseamnă că te citesc de 12 ani! La mulți ani frumoși, Mihai Vasilescu-blog!😊🤩 Referitor la întrebarea ta, să știi că n-am nicio grijă atunci când îmi propun să-mi îndeplinesc un vis, un gând sau o dorință… Nu mi-am propus niciodată ceva imposibil, recunosc, și a fost bine! 🍀
Aș face o călătorie cu trenul transsiberian. M-am uitat pe internet, am citit descrieri de călătorie, chiar am încropit un buget, după care a izbucnit războiul. Nu știu dacă prind în viața mea perioadă liniștită să-mi împlinesc visul.
La mulți ani, tinere! Te-am descoperit acum 9 ani, când stăteam, la propriu, pe motiv de picior rupt. De atunci, îmi beau cafeaua aici, în fiecare dimineață. Visul meu e realizat pe jumătate: am făcut un ong de salubrizare în munți și aștept pensionarea anticipată ca să plec când vreau eu. Deocamdată fug când pot.
Cea mai buna decizie am luat-o cand am emigrat in 2002 in Belgia, mi-am vazut copiii cu studiile terminate si realizati bine in viata( fata senior manager la o firma anglo-americana in Bruxelles, baiatul IT pentru NBA-tocmai s-a intors din San Francisco de la All stars games!), am doua pensii bunicele( una de la statul roman, una din Belgia)…visez la multe calatorii si la sanatate, viata a fost buna cu mine, nu indraznesc sa cer mai mult !
La multi ani MV, continua sa faci ceea ce faci!
Comentariu beton!11
La mulți ani, blogului, dar și ție!
Dupa sanatate, mi-aș dori și sper sa reușesc in viata asta, o căsuța mică-mititica pe plaja în Grecia, insa pana acolo, ma mulțumesc cu calatoritul, care este și el tot un răsfăț.
LA MULȚI ANI!!! Sa ai mintea limpede si sa te țină mâna ani mulți de acum încolo pentru ca sunt convinsa ca de subiecte nu o sa duci lipsa niciodată.
Cat despre visul meu..dupa 23 de ani lucrați in executare silita, căsuța de la tara suna ideal. Oricum ma gandesc de ceva timp sa ma las de serviciu si sa ma apuc de agricultură pentru ca sunt convinsa ca ceapa nu imi răspunde obraznic si nici nu imi face plângere penala. In cel mai rau caz ma ciupește o gaina sau ma înțeapă o albină.
Felicitări pentru cei 12 ani! Mulți înainte! Cât despre visul meu, sunt șanse infinit mai mari să câștig la loto sau să reușesc să mă teleportez unde și când vreau! Visul meu este să devin socio de Real Madrid. Penibil pentru un señor de 52 de ani, așa-i?
La cat mai multi ani! Citesc blogul din lockdown, atunci l-am descoperit si a devnit un tabiet la cafea 🙂
Hmm, eu si cu sotul visam sa ne luam o casa de vacanta prin Grecia sau Italia si sa mergem sa stam acolo cand vrem si cat vrem desi job-urile noastre nu ne permit asta 🙂 poate la pensie, :)) deocamdata nu ne permitem, avem rate la apartament si rate pentru avansul si renovarea apartamentului. Nu am avut niciunul parinti care sa ne pricopseasca si pe noi cu o locuinta ceva :))) insa suntem mandri de asta pentru ca am facut totul prin propriile noastre puteri. Am dormit pe o saltea si nu am avut decat un dulap. Gateam la un multicooker si mancam pe o masa improvizata. Speram sa terminam ratele la apartament in urmatorii 10 ani si apoi sa ne ocupam de visul cu casuta 🙂
La mulți ani ție și blogului tau!
La mulți ani blogului tău, Mihai!
M-am apucat de pictură, ca terapie. Între timp lucrurile au evoluat frumos și mi-aș dori să pot trăi din arta mea!
La mulți ani! Să fii sănătos și inspirat!
„Nu știu alții cum sunt”, am realizat acum că visurile mele implică și alte persoane dragi. Împreună cu soțul meu, am cumpărat recent un alt apartament și urmează să ne mutăm. Planurile comune de viitor includ construcția unei case pe pământ, în apropiere de capitală.
În paralel cu planurile locative, plănuim să facem multe și frumoase vacanțe împreună. Fiul nostru și iubita lui încă merg cu noi în vacanțele de vară. Sper să reușim să nu-i plictisim, încât să ne bucurăm de cât mai multe vacanțe în prezența lor.🤞
În legătură cu și în funcție de planurile „copiilor”, visăm să devenim bunici. Avem „de rambursat” timpul pe care nu l-am petrecut cu fiul nostru în copilăria lui. Plus vrem să ne facem utili.
Toate visurile astea sunt cu aplicabilitate în 5-7 ani, deci imediată 😉.
Doar responsabilitățile pe care le avem (joburile, mama în vârstă și îngrijirea pentru propria sănătate) ne impun tempo-ul mai relaxat 🤓
Am avut și planuri personale, în urmă cu 22 de ani, când am decis să părăsesc învățământul de stat în favoarea propriului business. De la profă de mate la owner de agenție de turism. Cea mai inspirată decizie. N-aș fi luat-o fără prietenii care m-au încurajat și fără mama, care m-a sponsorizat. Soțul a fost sceptic sau poate fricos, dar s-a adaptat în scurt timp și m-a susținut de îndată.
Comentariu beton!11
La mulți ani. Cea mai bună decizie: terapie
Aș fi cel mai fericit om de pe planetă dacă aș avea un B&B , împreună cu prietena mea, în Insulele Canare, mai exact Fuerteventura
La mulți ani!
La mulți ani, blogului! Iar dumneavoastră să fiți sănătos și să ne faceți în continuare zilele mai interesante. Vă citesc de la articolul despre slăbit. Acela a fost primul, parcă. Nu m-am plictisit deloc. Aștept în fiecare zi să vă citesc.
Despre o decizie financiară bună nu am ce să scriu. Deocamdată toate au fost proaste. De Revelion, când a fost vorba despre rezoluții, am recunoscut că împreună cu soțul suntem dependenți de ceva ce nu pot să recunosc. Și cam costă. Asta ar fi o decizie bună. Să ne lecuim. Ce aș face cu banii? Aș investi într-o mașină de cusut performantă. Și m-aș apuca de cusut îmbrăcăminte hippie.
Decizie finaniciara? Hmmm… In 2017 aveam toate hartiile de la banca pentru a cumpara o casa+teren marisor – investitie. Deoarece zona nu era prea grozava, am renuntat. La cateva luni dupa aceea in zona au inceput sa se bage dezvoltatorii iar pretul caselor cu ceva teren a explodat – aproape s-a dublat! Iar eu am ramas cu buzele umflate. O asemenea ocazie nu a mai aparut, inte timp m-am pensionat asa ca…
Salutare, Mihai. Nu mai stiu cand am inceput sa te citesc….as zice 5-6 ani dar sigur sunt minim 8-9. Bravo, felicitari! Multumesc pentru blog.
Mă bucur pentru tine de parcă ar fi realizarea mea. Felicitări, omule!!! Pentru decizia de a scrie și mai ales pentru relaxarea și siguranța cu care îți pui viața pe tava cititorilor în foarte multe ocazii, pentru curajul de a rămâne singura sursă de venituri, pentru inspirația fiecărei zile, pentru dârzenia cu care îți susții punctul de vedere chiar dacă nu e mereu popular, dar și pentru abilitatea de a recunoaște că ai greșit uneori, pentru poveștile din călătorii, pentru recomandările culinare și mai ales pentru familia frumoasa pe care ați construit-o împreună! ♥️
Eu cred că mi-am atins visul, după vreo 20 de ani de muncă asiduă și învățat continuu, când am reușit acum doi ani și jumătate să mă mut din țară. Deloc pentru bani, ci pentru o calitate crescuta a vieții pentru mine și familie. Și am găsit tot ce am visat într-o țară privilegiată din toate punctele de vedere. În continuare, nu e neapărat un vis ci un plan cu bătaie mai lungă, trebuie să-mi iau și o căsuță a mea, că nu-mi place gândul de a arunca o avere pe chirie. Și pentru asta trebuie să-mi activez cei 7 rinichi si 3 ficați să-i scot pe piață liberă 😁. Dar știu că voi reuși.
In final, îmi mai doresc să fii cu noi mereu, chiar și la pensie 🥂
La mulți ani, blogului fain pe care îl citesc nici nu știu de când (cred ca de vreo 8)! 🎉🎂
La mulți ani, Mihai! Decizia financiară care mi-ar împlini un vis ar fi să pot călători mai des. 😊
Mi-ar plăcea să am un sat al meu, undeva la mare, unde să adun toți oamenii mișto pe care-i cunosc, să gătim împreună, să ne adunăm toți în jurul mesei imense luminată de zeci de lumânări și torțe, să ascultăm muzică și să dansăm. Să fie un loc simplu cu verdeață și balansoare pentru oameni care simt nevoia să ia o pauză de la nebunia care ne înconjoară. Să fie un loc unde să ne încărcăm bateriile pentru supraviețuire.
Nu știu dacă se va întâmpla, dar până atunci încerc să schimb ceva în satul în care locuiesc. Deocamdată îmi place mult ce fac, iar treaba asta nici nu a fost planificată.
La mulți ani, blogule! Ești satul virtual care ne oferă o gură de aer proaspăt, atunci când simțim că ne sufocăm!
La multi ani Mihai! Te urmăresc de mult timp chiar dacă scriu foarte puțin pe aici, citesc cam tot! 😁
Eu visez sa ieșim încă sănătoși la pensie ( am 56 de ani) eu și omul meu și să facem ce ne poftește inima.
Mai visez la o vacanță în Scandinavia să vedem aurora boreală, am visat la un concert cu AC DC si anul ăsta mergem, am luat bilete…nu visez cine știe ce…Sănătate multă să avem!
Ceea ce a început ca o lectură din când în când ( căci ce ne trebuie nouă, dom’le, blogul uni necunoscut!? până acum am trăit și fără …), a devenit o mică plăcere nevinovată ( până nu dai coment, nu ești prins,nu?). Faină scriitură, faine subiecte. Ultima ora de dirigenție, i-am întrebat pe elevi – ce visăm, când visăm? Răspunsurile mi-au demonstrat că nu prea mai visează copiii ăștia, dar eu nu mă las. Incerc să îi duc pe drumul visului de împlinit, căci am păstrat în suflet vorba bunicii mele care radiografia oamenii rapid și îmi zicea in taină ” e lucru slab, maică, omul ăsta. -De ce, mamă? -Nu are nici un plan…” Visul meu, sa am cui sa las biblioteca pe care mi-am construit-o și pe care o completez încă.
Nais … Happy blogday !!!
Sau hepiblocdei cum ar veni !!!
Nu s chiar de acord cu toate cate le zici da empatizez cu majoritatea covarsitoare
La mai mare Coane Mișule !!!!
Urări burgheze 😂😂😂
La mulți ani!!! Continuă, noi suntem aici și ne cam place❤️
La mulți ani! Te-am descoperit și am descoperit locul acesta într-un moment tare greu al vieții mele, acum vreo patru ani. Nici nu știu cum, dar mi-a făcut tare bine. Mulțumesc!
Felicitari boss!
Cred ca as vrea sa scriu o carte.
Felicitari! Visul meu, inca nerealizat, este sa am un magazin cu lucruri handmade, la parterul casei unde locuiesc, intr-un oras mic si boem (nu am casa si nici nu am gasit orasul asta boem, inca).
❤️🍾🥂🍾🥂🍾🥂👌👌👌💪💪💪💪mai mult n-am vreme sa scriu ca-s in pauza scurta 😂
Hm… Visul meu…
Nu mai sunt foarte multe posibilități – în curând împlinesc 60.
În afară de o casă (mda, nu avem) cred că mai mult mi-aș dori un sediu al clubului. Un loc unde să scrie mare la intrare ‘clubul de go Hikaru’ și unde câțiva ani, câți oi mai avea, să învăț go cât mai mulți copii. Un loc pe care să îl las apoi „moștenire” cuiva care să continue tradiția și valorile clubului meu, așa cum le-am ținut noi până acum.
Hai, la mulți ani blogului tău! Și să fiți fericiți, tu și cele 3 fete ale tale!
La mulți ani!
Visez să pot trăi din scris. Mai specific din copywriting.
La cat mai multi si rodnici ani si blogului si dvs.! In privinta visului… Cred ca as amana. Din nou.
Să traiesc din scris romane. Ceea ce m-am apucat deja să fac, sunt pe drumul cel bun 😀
La mulți ani mișto blogului!
Mi-a place să trântesc un Bauernhof (curte țărănească) cu orătănii și capre (vitele sunt cam pretențioase) și ceva spațiu de cazare. Am idei foarte personale cum ar trebui să arate totul. Și acareturi care să cuprindă și un agregat satelit cum văzui la Balkan Dad și un atelier. Cred că ar veni tot omul să se mai regenereze după civilizație, dacă poftește, nu mai zic de copii orașelor. Nu strică și o livadă de cireși și gutui.
La mulți ani ție și blogului tău 🥳
Tot timpul mi-a fost frica de nou și urăsc din măduva oaselor schimbările… așa că trăiască rutina
Omule, daca ar fi sa fac ceva ce m-ar face fericit, mi-as face un blog culinar; mi-ar placea sa pot trai din el… Dar, vezi tu, din pandemie tot zic sa ma apuc de el, dar… nu am timp. Cand zic sa il fac, in loc sa stau in fata PC-ului, prefer sa gatesc; pentru mine, asta e relaxarea totala!!!
PS: La multi ani blogului tau! Si mult succes in continuare, in tot ceea ce faci!
Salutari din Campina, PH.
@Adi: e simplu: gătești, faci poze, apoi scrii. Văzând pozele îți vine și inspirația. Tu vrei să faci un lucru de la coadă la cap, d-aia nu-ți iese. 😎
Mi-as dori sa câștig la Loto suficienți bani încât sa îmi cumpăr un apartament în Versailles. Am locuit acolo 3 ani, și simt ca as câștiga 10 ani în plus la viata dacă m-as putea întoarce acolo. Dacă n-ar fi chiria de plătit, as putea trai acolo fără probleme (lucrez deja pentru o companie franceza și fără grija chiriei, as putea sa ma descurc cu banii pe care mi-i dau în România). Nu îmi doresc sa câștig bani cât sa nu mai muncesc. Doar atât. My wildest dream.
Nu aș mai investi într-un teren în câmp, fără utilități și fără drum, cum am făcut în 2009, cu speranța tâmpă că o să-mi fac casă acolo. Am făcut și un credit costisitor pe care cu greu l-am închis după aproape 7 ani. Inutil să spun, nu numai că nu mi-am făcut casă și nu o să-mi fac niciodată, dar nici nu pot să îmi recuperez banii pe care i-am dat în 2009!
La mulți ani pentru blog și spor la scris!
La mulți ani! Să citim (eu, articolul tău, și tu, comentariul meu) aici mult timp de acum înainte. Despre decizii, la 62 împliniți, nu prea mai este vorba. Croaziera aceea în jurul lumii ar fi o idee, dar este imposibilă din punct de vedere material. Un mic adăpost de animale mi-ar plăcea, dar și ăsta e imposibil pentru mine din „ț-șpe” motive. Poate voi reuși să fac voluntariat la unul.
Deci, încă o dată, la mulți ani și sănătate!
La mulți ani! Să citim (eu, articolul tău, și tu, comentariul meu) aici mult timp de acum înainte. Despre decizii, la 62 împliniți, nu prea mai este vorba. Croaziera aceea în jurul lumii ar fi o idee, dar este imposibilă din punct de vedere material. Un mic adăpost de animale mi-ar plăcea, dar și ăsta e imposibil pentru mine din „ț-șpe” motive.
Deci, încă o dată, la mulți ani și sănătate!
La mulți ani, mihaivasilescublog.ro! Să fie din ăia de care crezi tu că-ți trebuie.
Mi-ar plăcea să ajung cândva la performanța de a trăi din pictură și scris, iar în timpul liber să mă ocup de o grădină cu flori și plante aromatice. Sper să vină cândva ziua asta.
La mulți ani! Să fie multe visuri împlinite !
Eu visam să mă mut in Tenerife cand voi ieși la pensie (nu suport iarna si frigul) dar acum avem niște nepoței minunați și mai stăm sa întinerim pe langa ei și să-i vedem oleacă scăpați de griji pe copiii noștri.
Cine știe ? Până vom putea pleca poate apar și alte oferte, alte oportunitați ?
Realitatea vieții mi-a facut si educația financiară. Am avut o perioadă in care loviturile au venit una dupa alta, nu aveam economii și mi-a fost foarte greu . Dar cand m-am redresat mi-am promis că nu voi mai fi prinsă cu buzunarele goale, drept pentru care cu vreo 2 ani in urmă cand nu am primit salariul aproape 5 luni de zile am fost OK.
Eu v-am descoperit de curînd și mi-au plăcut postările dv ptr că rezonează cu convigerile mele despre una , despre alta !! Vă spun La mulți,la cît mai mulți ani de blogărit! Ce aș vrea să fac acum de aș putea , aș vrea să fac cît mai multe drumeții oriunde în țara asta și prin Grecia ! O zi bună 👍🙏❤️
Sanatate maxima si tine-o tot asa!
🎉🎊🎉🍻La Mulți Ani, Mare Șăf de Blog! 🍻🎉🎊🎉
Io fac ce-mi place, cu cine-mi place și când-mi place. 😋
Aștept să s-apuce Edelweiss de meșterit, ca să-l rog să-mi facă o motocicletă cu roți de camion, fără glumă. 😎
La mulți ani buni si creativi, Mihai !
Visurile mele ? Mi-ar plăcea să am un loc retras, undeva la munte, unde să am o mică pensiune, doar pentru oaspeți cu care împărtășim aceleași valori 😉 Si să călătoresc in lumea mare, sa cunosc oamenii, să înțeleg culturi diverse și să vad locuri deosebite. Pare banal, dar este ceea ce îmi bucură inima.
La multi ani! De libertate 🙂
Aș da timpul înapoi să plec definitiv în Australia!!! Toată tinerețea mea și mare parte din viața de adult, am fost total împotriva imigrației, între timp mi-am dat seama că am fost extrem de naivă sperând că lucrurile vor merge în direcția sperată. Acum e mult prea târziu….
De-ar fi sa-mi urmez visul, ar fi sa-mi iau copiii si pe tac-su’ si sa-mi traiesc viata ca tiganu’ cu cortu’. Azi Spania, maine India, poimaine Portugalia. Si nu m-as opri decat cenusa pe malul vreunui ocean.
Frumos! Multă energie, vă doresc! Vă citesc de la inceputuri.
De la un ‘urmărești ‘ Vasile am ajuns la ‘urmărești’ Mihai Vasilescu, implicit blogul. Ești un oltean perfect și simplu (așa-s oltenii) . Cât despre ceea ce visez ,sper că poate într-o zi din această viață sa-l pot realiza și anume visez să construiesc un campus pentru copii abandonați, bătrâni și animale abandonate. Momentan mă ocup de a-mi îndeplini celălalt vis: după 18 ani de București, m-am reîntors acasă în Mehedinți,unde am o mică gospodărie,lucrez de acasă și încerc să dezvolt puțin mai mult gospodăria.
La mulți ani frumoși blogului tău! Dacă ar fi să îmi împlinesc un vis care mi-ar colora viața și ar face-o mai frumoasă, ar fi tot acela de a scrie ce îmi poftește inima. Am început un blog, dar din cauza unor furtuni interioare, acolo a murit. Sper să reușesc să mă reapuc de el, este atât de plăcut, de eliberator să scrii despre ce simți și ce gândești, iar perspectiva de a publica o carte nu își are sensul, acum în lumea digitală.
Hai Lamulțean la blogu sarbatorit de Dragobete e ceva bre zi mare de două ori, sa fii sănătos tu și fetele și să ne tot scrii, despre visuri, eu aș vrea să pot aduce în Spania la mine fata și nepoatele sunt de o săptămână aici la ei în Anglia și plouă în fiecare zi, e nașpa tare când la mine acasă ploaia e sărbătoare. Mai am încă o săptămână și deja tânjesc după soare, da poate m-o pocni bărbosul cu ceva câștig la loto și îi aduc pe toți lângă mine!!!!
O zi frumoasă și cu soare să ai don Vasilesco!!!!
La mulți ani! ❤️
Referitor la alegeri, schimbări și visuri împlinite, pot spune că am fost și eu norocoasă în viață.
Îmi place mult ceea ce fac și cred că asta e un mare privilegiu.
Pe tine te citesc mereu cu bucurie. Te admir pentru autenticitate și pentru faptul că poți trăi din scris. 🤗
Bitcoin, bre! Cauta pe net „Jane, Ce Sunt Banii?!” – daca nu poti dormi o noapte inseamna ca ai inteles.
La mulți ani!❤️
Citesc blogul de vreo trei ani dar, am mai citit și câteva din articolele mai vechi. Mă bucur ca am descoperit acest blog, abia aștept, în fiecare zi, să am timp pentru a citi/râde, ce ai mai scris. Visul meu este să am un food truck (cred ca am scris corect, înțelegi ce vreau, un camion de mâncare), pe care să îl pot muta, în fiecare zi, în altă locație, din Timișoara. La vârsta mea 55+, sper să reușesc curând.
Felicitări! La mulți ani!
Eu am visat de mică să văd lumea. Au mai rămas multe călătorii de făcut și multe locuri de văzut!
M-aș muta la București, da’ sînt nevoită să amîn.
La multi ani ! Eu deja fac ce imi place!
Decizii financiare….le aman de fel, și în special în perioada asta. Ma chinui de mulți ani sa îmi cumpăr un apartament/casa , iar pe măsură ce strâng bani, toate se scumpesc, asa ca , overall, îmi permit același lucru și asta ma nemulțumește total.
Și ….tot nu reușesc sa ma hotărăsc la ceva. Asta sunt eu .
Și as mai vrea sa fac, în viitorul apropiat, Il Camino.
La mulți ani !
Felicitari pentru consecventa. Sa insisti timp de 8 ani, pana cand incepe sa aduca si profit bun, e ceva. Bravo!
Visul meu?
Copil fericit, cu job si partener de incredere pt viata. Veri petrecute intr-o insula din Grecia, lucrand online la site-ul meu. Impreuna cu sotul meu.
Mulțumesc pentru tot ce ne povestești! Mă trezesc uneori ca spun cuiva apropiat ceva de genul ăsta: “Să vezi ce a mai scris Vasilescu!” Și să știi ca nu trec peste nici o postare de-a ta! Visul meu ar fi să locuiesc undeva la malul mării. Ador marea și sunetul valurilor și al pescărușilor. Îmi dau seama ca acum e cam tarziu… Felicitări pentru ce faci și tine-o tot așa!❤️
❤️
La mulți ani blogului si detinatorului! Vis, vise? sa fiu sanatoasa si le voi realiza pe alea care sunt.
La mulți, mulți ani! Și sa dea Domnul sa ieși la pensie de pe blog😁. Eu te citesc zilnic de vreo 8 ani, și ma bucur ca asta faci full-time. Cât despre vise..nu-mi mai fac. Cred ca cea mai buna decizie financiara, (mai bine zis, sper ca e) e deschiderea unui cont la Pilonul 3 de pensii. A, și investiția, mica, dar recurenta, intr-un fond de investiții.
La mulți, mulți ani! Și sa dea Domnul sa ieși la pensie de pe blog😁. Eu te citesc zilnic de vreo 8 ani, și ma bucur ca asta faci full-time. Cât despre vise..nu-mi mai fac. Cred ca cea mai buna decizie financiara, cred (mai bine zis, sper ca e) deschiderea unui cont la Pilonul 3 de pensii. A și investiția, mica, dar recurenta, intr-un fond de investiții.
La multi ani inspirati blogului!
Nu mai stiu de cand te citesc, dar mi se pare o viata! La inceput pentru umor, apoi inspiratie pentru calatorii, cea cu Norvegia mi-a placut cel mai mult.
La mine cea mai inspirata idee a fost sa vin in Suceava, nici nu prea am avut de ales, ca posturi in specialitatea mea nu erau multe pe atunci. Mi-am facut un cheag, prieteni ca o familie, nu castig extraordinar dar imi ajunge sa pot calatori de 3-4 ori pe an, sper sa extind si la alte continente, asta daca situatia internationala va mai permite.
Mulțean, bă! Și mulțumesc că m-ai primit aici! ❤️
Ziua în care ți-am trimis mailul ăla fost ziua în care simt că am luat una dintre cele mai bune decizii, chiar dacă nu are vreo legătură cu finanțele. Dar oamenii de aici valorează mai mult decât orice finanțe.
La mulți ani, blogul lui Mihai, să ne trăiești!
Toate cele bune! Transmite-i salutări și lui Mihai!
Sunt pe aici de vreo 8 ani.
Citesc aproape tot.
Mai ales in ultimul an, de cand sunt pensionar.
Am scris foarte rar.
Dar, vreau să vă multumesc, mi-a făcut bine.
Am râs cu lacrimi de multe ori, dar am și momente în care caut să-mi iau un permis port armă.
Am fost ajutat și de faptul că nu am lucrat deloc în România.
Din ’86 am fost wordwide (pe mare: vapoare și platforme de foraj maritim).
Cu echipaje internaționale.
Acum, la pensie incerc să mă destind, dar foarte greu cu ce se întâmplă.
Astept încă 2 ani, până iese și soția la pensie.
Apoi, clar voi schimba adresa de domiciliu în altă țară cu apă caldă.
Prea multe, nu mai am răbdare să tot aștept o schimbare în bine…
Parțial, am avut noroc prin faptul că am fost plecat din Ro vreo 18 ani.
Trag speranță că barbosul va avea grijă de noi: fără pacientul cu numărul 11 de la Obregia!
La mine e chiar simplu:
Financiar – cea mai buna alegere a fost sa ma mut in Suedia.
Personal – cea mai buna alegere a fost sa ma mut in Suedia.
La mulți ani de scris și de zâmbete și de oameni faini adunati in jurul tău!
Ma bucur ca ai ales sa faci ceea ce faci, chiar daca bucuria mea e mica și egoista, ca deh, eu sunt cea care profita de câte o baie de normalitate când îmi pica ochii la tine pe pagina.
Dpv financiar, visul concret la care am început (foarte timid) sa lucrez este să investesc. Acum abia învăț ce și cum, m-am apucat de ceva curs, și ma dumiresc ce și cum se poate face. Consider ca este cea mai buna opțiune pe care o am pentru a îmi asigura un venit bun pe termen lung.
La mulți ani! 🥳
Mi-aș dori să fac recenzii de cărți dar timpul pare că uneori nu e de partea mea. 🙂
Ar trebui să scrii o carte cu talentul tău!
La muuuuulti aaaaani!!! Te am descoperit exact acum 12 ani!!!
La mulți ani cu dorinte implinite! Visul meu…sa fiu cât mai mult timp alături de toți cei dragi, chiar dacă ei sunt la mii de km…!!!
La 8.20 am citit postarea. Erau 13 comentarii :))).
Si m-am gandit imediat ce mi-ar place sa fac/sa reiau/sa traiesc… si nu am scris. Si m-am tot gandit pana acum la 12.10, printre alte chestii pe care le fac in acelasi timp. Stiam de atunci ce as fi scris.
Acum sunt vreo 130 de comentarii. Oamenii au vise, noi toti avem vise. Noi toti avem dorinte, avem vise, avem curaj sau avem frici. Dar toti visam, chiar daca nu toti ne permitem sa facem ceva mai departe. Asa ca … incerc sa va povestesc visul.
Se face ca am terminat facultatea acum 21 de ani. Si am terminat o facultate care mi-a oferit o meserie pe care o iubesc al dracului de mult, si nu ma vad facand altceva. Mint, poate as face, de exemplu, tamplarie, unde sa muncesc cu mana mea, dar o tamplarie legata tot de meseria mea. Revin mai incolo…
Asadar, eram clasa a 10-a cred ca, moment in care tatal meu mi-a transmis in dulcele grai al parintelui care stie ca nu va tine o loaza pe langa el: „sa te gandesti ce faci mai departe, cand termini liceul, ca eu iti dau mancare si acoperis deasupra capului pana termini scoala. Dupa ce termini scoala, daca nu mergi la facultate … roiul. Faci facultate, mai ai bani, acoperis si mancare pana o termini. Dupa aceea, iti strang mana si ne pupam cand ne vedem „. Asa ca in clasa a 10-a, aveam deja primul task: ce dracu fac eu mai departe !
Si se apropia finalul clasei a 10-a, si eu nu intelegeam ce vrea de la viata mea. Mai aveam 2 ani pana sa stiu unde dau examen. Wroooongggg !!! Stia el ce stia.
Back in time … tatal meu era, si mai este inca (si printre noi si in meserie :)))) ), un subinginer care facea proiectare instalatii electrice, care apoi s-a scolarizat la categoria superioara de „injiner plin”, a ajuns diriginte de santier pe specialitatea lui, acum e la pensie, dar il mananca tare in poponet sa nu stea acasa „ca mor incuiat in casa”. Deci … stia el ce stia, si mai ales stia ca e greu in viata cu meserii de tip „ce vindem azi?”. Mama era un soi de contabil, fie vorba intre noi, habar n-am ce facea exact pe domeniul ei, economic, ambii erau veniti din familii simple, fara pretentii, cu o singura regula: scoala, ca altfel esti pierdut in viata.
„Unde dai la facultate? Ca eu nu tin puturosi!”
Si revin la propria personalitate: ce naiba fac eu mai departe? Ca vanzator la chiosc nu ma vad, scoala de bine de rau zice ca as avea cap de altceva, daca nu as fi o putoare prin definitie, dar in acelasi timp, daca ma arde, nu par prost de tot :)))
Si am inceput sa ma uit in jurul meu, luand la enumerat „colegii mai mari”.
Pe la momentul ’96, la moda era : ECONOMIC. Toata lumea visa munca de economist, nu stia nimeni unde, banca, ne-banca, fabrici si uzine, contabili sau numaratori de bani, „Economicul” era top-of-the-world. Pe dracu … era poate, pentru altii. Niciodata nu m-am vazut cautand solutii cum sa economisesc (nu prea stau banii pe langa mine), si in nici un caz nu ma vedeam reusind sa inteleg subiectul si predicatul dintr-o lege a contabilitatii.
Next … MEDICINA. Aoleu … pai barbatii mor la o simpla raceala. Am exclus din start orice posibilitate de a diseca broaste si cadavre pana sa ajung sa dau aspirina la ceva babe printr-un cabinet intunecat, sau sa analizez mucii vreunui copil de 3 ani care urla. Ulterior, cand am mai crescut, faceam glume proaste cu ginecologi. Dar si pana sa ajung sa analizez fauna pasareasca, ar fi fost mult de lucru, deci orice gand de a sta toata ziua cu nasul infipt in … paradis, a fost exclus.
Pai daca am eliminat economic, medicina, cam tot ce se stia mai de soi la nivelul anilor 1996, ce mai ramanea? Politehnica tata, adevaratul test de forta si pepiniera tuturor barbatilor adevarati.
Si aici incepea alta impartire: CALCULATOARE – prea mult pentru mine, nu stau sa scriu 5 pagini de hieroglife, ca dupa 7 ore calculatorul sa faca MIAU in urma celor scrise. PAS. ELECTRONICA – asa si? ce fac? Lipesc fire de telefon? PAS. Mai erau pe la POLI ceva urme de „meserii de barbati” – MECANICA, nu mai stiu ce … CONTRUCTII – opaaaaa…. a inceput sa sune mai bine, dar nu voiam sa dau cu tarnacopul pe santier.
Se terminau optiunile…cunoscute.
Pana cand, intr-o zi la liceu, uitandu-ma lung, si cu putina saliva in coltul drept al gurii, dupa o tipa de clasa a 12-a care trecea pe langa mine agale, la cei vreo 1.80 ai ei, bruneta, par lung, pantaloni mulati (i-am vazut doar din spate), par tip „coada de cal”, si un bust … am zis ceva de bust? am ziiiisssss …. sa revenim … trece dansa, trec si eu, pleaca dansa, oftez si eu, dispare dansa, ma asez si eu … unde eram? Da … deci … „unde da XXX la facultate?” – la ARHITECTURA . La ceeeee? ARHITECTURA prostule . Moment in care m-am trezit vorbind: „ce face aia?” – FACE CASE. – Acolo vreau si eu !!!!
M-am dus acasa.
– Zi… te-ai gandit?
– M-am gandit
-Si?
– Dau la Arhitectura !
– La ce? (sa retinem – tatal meu lucra relativ in domeniu) La ceeee?
– La AR…HI…TEC…TU…RAAAA !!!
1 MINUT MAI TARZIU : DACA NU INTRI DIN PRIMA, ANUL URMATOR DAI UNDE ZIC EU: LA ECONOMIC !!!
– S-o crezi tu !!!
Au trecut vreo 2 luni in care tata s-a interesat in toate directiile ce dracu face un arhitect mai exact, daca are vreo sansa in viata, sau ramane sa pasca oile la mosie.
S-a lamurit … cred ca. Eu nu :)))) …. mie mi-a placut ideea de a face ceva din mintea ta, cu mana ta, pe o hartie, si apoi sa o vezi crescand. Bine, si ideea ca daca tot faci 6 ani de facultate, am sansa sa o mai vad la facultate pe XXX … mamaaaa, doar acolo imi era gandul. Si mai imi zbura la un moment in care i-am zis ca vreau si eu la arhitectura. Si s-a bucurat. Pentru mine, cred ca…asa d etare s-a bucurat, ca m-a luat in brate… si eu nu eram asa inalt ca ea. Si m-a strans la pieptul ei …. Si m-am bucurat.
Long story short … ca ar mai fi multe de povestit. SI cum m-am pregatit 2 ani, si cum am intrat aproape sa nu incap pe lista :))), si cum am invatat/chiulit/trecut/terminat 6 ani de facultate pe care i-as retrai dandu-mi 12 ani din viata doar ca sa ii mai am aia 6 inapoi…
Sau cum am fost si angajat, am plecat in 30 de secunde ca s-a ratoit „seful” ca sa imi arate cine e seful, cum am fost si independent, cum m-am angajat apoi undeva unde am zis ca nu voi lucra in viata mea, cum am ajuns sa schimb vieti, cum am ajuns sa cred si sa fiu convins ca ce am proiectat va schimba vieti, sau cum iarasi am plecat in 2 minute ca sa fiu cautat apoi sin convins sa ma duc altundeva?
Ce ziceam? Long story short?
Pai ce as face acum?
Acum … as vrea sa am din nou propria firma, dar sa o am doar ca sa nu am sef :))))
Si sa se ocupe de ea cine vrea, sa faca ce vrea, doar sa ma lase in pace sa imi fac meseria asa cum stiu eu, cum vreau eu, sa proiectez eu, sa schimb mentalitati si sa arat ca se poate. Mie sa imi dea bani sa traiesc linistit, sa nu ma frece la cap, in rest, sa ia ei tot ce e in plus :))))
Ieri (duminica) lucram un proiect … la un proiect necontractat, necomandat. Doar pentru ca cineva (sa zicem apropiat) s-a scapat sa imi spuna ca vrea sa cumpere un teren (stiu care) si sa isi faca o casa (stiu cum). Si pe mine „m-a mancat in fund” sa incerc o idee care mi-a traznit in timp ce imi povestea ce viseaza. Si astiu sigur ca ii voi arata proiectul cum arata si ce am gandit inainte sa cumpere terenul :)))). Si stiu sigur ca ii va placea, ca l-am incercat in atatea alte proiecte, si stiu cum gandeste si ce vrea.
Asta mi-ar placea.
Sa traiesc facand ce imi place … si intr-un fel sau altul, fac asta. Intr-un fel. Sau altul.
AU trecut vreo 30 de minute de cand am inceput sa scriu. Nu stiu ce a mai aparut. Nu stiu ce am vrut sa zic :)))
Dar cate as fi scris :))))
Respect!
Doar atat!
La mulți ani sănătoși!
Ca și dorință apărută absolut pe neașteptate e să ne mutăm în Tenerife definitiv.
Am rămas absolut fermecați după vacanța din ianuarie.
Sa-ti traiasca blogul si sa ai multa inspiratie, sa-l continui atat cat vrei si poti! Sa nu fii constrans de nimeni si de nimic sa renunti la el!
Te citesc de multi ani, nu mai stiu exact cati, nici nu mai conteaza. Eu zic ca am citit toate articolele gasite pe blog. Sper sa nu ma insel. Nu mai zic de comentarii, savuroase! Mi-as dori sa am timp sa pot comenta si eu.
Iar despre visurile mele?…imi doresc sa fiu sanatoasa, sa reusesc sa ies la pensie anul viitor. Apoi, voi vedea in ce directie o voi lua. Mi-ar placea sa ma inscriu din nou la facultate, poate istoria artei sau psihologie, alternez. Si sa-mi fie barbatul si copiii sanatosi. Sa putem calatori ca si pana acum. Sa avem lumea deschisa in continuare. Tare mi-ar placea sa stau o luna pe Valea Loarei. Cine stie ce va fi?
La multi ani! Sa ne scrii chestii faine mult timp de acum inainte!!
La mulți ani !!! Să ne poți scrie cât mai mult, eu ador textele tale❤️ Referitor la ce ne-ai întrebat, aș vinde tot și m-aș muta în Tenerife. E visul meu și sper să mi se împlinească, nu pot încă, dar am speranța vie☺️
Mulți ani plini de inspirație! Cred că este singurul blog unde citesc tot ce publici.
În primul rând, la mulți ani! Ești foarte tare!
Eu te citesc de vreo 4 ani. Tot de atunci, sunt asistentul personal al băiețelului meu autist, adică îl însoțesc peste tot unde este nevoie să meargă: la școală, la terapie etc. Am fost educatoare până să devin „umbra” lui. Acum nu se mai poate, nu am cu cine să-l las cât timp aș fi la muncă. Visul meu este să devin învățătoare pentru copiii cu CES, de preferat la școala fiului meu, ca să-i fiu aproape. Am studiile necesare, trebuie doar să susțin examenul de titularizare în vară. Și mai vreau să devin din ce în ce mai bună la pictură. Atât. 😊
Acest comentariu merita toate like-urile
La mulți ani blogului! Și ție! Să fii inspirat și să ne ții în priză mulți ani de acum inainte.
Cât despre vise, ordinea este așa: renovat casa de la 0, reînnoit viza de America și câteva vacanțe Montana, Yellowstone, Marele Canion și New York. Apoi o vacanță prelungită in Scoția. Endinburg, here I come!
Să fim sănătoși și să realizăm tot ce ne propunem!
#lamulțean’!
Felicitări! ești un norocos.