Articol scris de colegul Shoric.

Mă rog, nu e doar un articol, e o bijuterie la care am râs cu zgomot și muci. De-aia am zis c-ar fi o greșeală de neiertat să nu vi-l las și vouă.

Io m-am bucurat când am văzut zăpada azi dimineața, deși era doar un fel de spoială de câțiva mm, că mai luăm o pauză de la pus panouri pe case. M-am bucurat degeaba, pentru că m-a trimis șefu’ să trag nește fire la două garaje, garaje care erau lângă nește blocuri, despărțite de o alee asfaltată ca drum de acces.

Nu știu cum o fi situația prin restul țării, dar dacă io aș fi președinte, m-aș face dictator și aș dicta o lege prin care să se demoleze toate garajele dintre blocuri, cu aplicare imediată și fără nicio despăgubire. Da, știu, unii ar zice că sunt doar invidios că nu am și io garaj lângă bloc. În fine.

Nici nu am parcat bine duba lângă bloc, că era loc, au mai apărut unii cu o altă dubă, colegi de suferință, doar că ăia erau cu ceva mobilă de descărcat.
– Bro, ne faci și nouă aicișa loc, că avem ceva de descărcat?

Am oftat, mi-am dat ochii peste cap și am zis în gând: Doamne, asta e bafta mea… Da’ ce era să fac? Am pus dubele una după alta și le-am zis:
– Boss, numa’ să nu ne încurcăm naibii și io să-ți trag curent unde duci mobila și tu să mobilezi un garaj. Hai, spor la lucru.

După ce mi-am înșirat scule, fire & copexuri, am auzit o voce stridentă:
– Da’ știți că io am garaj aici și mă încurcați să ies cu mașina?

Mă uit pe după dubă să văd de unde vine vocea și era EA, într-un tanc făcut de Bavarian Motor Works, care nu că nu vin echipate cu manetă de semnalizare, dar pare că nici nu sunt capabile să execute o întoarcere din trei mișcări. Mă rog.

I-am explicat cucoanei că poate trece fără nicio problemă pe lângă noi, ceea ce a și executat și i-a făcut de rușine pe inginerii de la BMW. A plecat în trombă pe lângă noi și dusă a fost. După 15 minute s-a întors… și a plecat iar… și s-a întors.

Nu mai știu de câte ori a trecut pe lângă noi, că io făcusem cu capu’ de câte ori am ridicat cablurile să treacă EA, dar momentu’ culminant a fost când eram într-un genunchi, lângă un generator de curent cu motor pe benzină în doi timpi, care face ceva gălăgie, și mă trezesc cu ditamai roata de BMW la câțiva cm de piciorul meu.

Mă ridic încet și ridic mâinile în sus, ca un semn de întrebare. Răspunsul, de după parbriz, tot prin semne:
– Mă doare-n pistă, io am garaju’ acolo și mă grăbesc.

Nu știu dacă este de la vremea asta de kkt sau doar că oamenii au devenit fff nesimțiți și lipsiți de empatie, dar sufletu’ meu mic și negru se bucură când vede un bemveu înfipt într-un cap de pod sau un copac. Da, știu, sunt doar un frustrat care nu-și permite beamveu.

De-abia aștept să vină vreme frumoasă, să montez iar panouri solare pe case, pentru că acolo nu sunt riscuri să mă calce un beamveu. Deși, la câți idioți sunt pe la noi, ceva șanse sunt.