Am vrut să scriu articolul ăsta încă după primele zile de mers la bazin, dar mi-am zis să nu mă grăbesc, să mai aștept un pic, să le mai dau o șansă oamenilor să-mi dovedească că nu suntem niște maimuțe.

Din nefericire, nu mi-au dat această șansă. Prin urmare, dacă tot s-au împlinit ieri fix trei săptămâni de când mă duc zilnic la bazin, n-am avut încotro și-am tras concluzia că suntem niște maimuțe.

Suntem niște maimuțe care nu știm să așteptăm la rând. Ne băgăm întotdeauna în față, pentru că noi suntem cei mai importanți. Ceilalți să aștepte! Nici măcar nu înțelegem ce-am făcut greșit când ni se spune: „eram și eu aici, așteptam pentru același lucru.”

Suntem niște maimuțe care intrăm la vestiar cu pantofii cu care mergem pe-afară. Ce dacă toți ceilalți poartă peste încălțăminte cipici din ăia de plastic de unică folosință, eu o să merg cu bocancii mei mizerabili fix pe unde calcă cu picioarele goale toți fraierii ăștia.

Suntem niște maimuțe care n-avem nicio problemă să ne plimbăm în plua goală prin vestiar, în timp ce vorbim tare la telefon sau cu alți oameni care NU sunt în plua goală. Nici prin gând nu ne trece să ne întrebăm: „oare de ce fraierii ăștia nu stau și ei în plua goală ca mine?”.

Suntem niște maimuțe care intrăm în bazin fără să facem duș înainte. Nu, nu mă interesează c-ai făcut duș când ai plecat de acasă. De-aia au pus oamenii ăștia dușuri exact lângă bazin, ca să faci duș înainte să intri în apă. Detalii, să facă alții, că eu sunt foarte curat.

Suntem niște maimuțe care nu știm să respectăm nicio regulă. Dacă eu am chef să mă plimb prin bazin, apăi o să mă plimb, ce dacă sunt pe culoarul marcat clar, în două limbi, ca fiind „speed line / culoar pentru viteză”? O să mă plimb, încurcând pe toată lumea, pentru că: „mai dă-i și-n plm pe ăștia cu înotul lor”. Nici prin gând nu-mi trece să mă duc pe culoarul unde am voie să mă plimb.

Suntem niște maimuțe care stăm cu cururile pe mese fără să ne intereseze că alții folosesc masa aia să-și pună pe ea băutură sau ceva de mâncare. Dacă eu pot să stau cu curul meu jilav pe ea, o să stau. Doar pentru că pot.

Suntem niște maimuțe care refuzăm să ne educăm copiii. De ce i-aș spune lu’ fiu-meu / fie-mea: „nu ai voie pe culoarul ăla pe care se înoată, joacă-te pe culoarul unde poți să faci tu ce vrei!”. Pentru că, da, există culoar special pentru relaxare, unde copiii pot să facă ce vor ei.

Dar de ce i-aș spune așa ceva copilului și nu l-aș lăsa să scoată din minți patru oameni a căror unică greșeală a fost să vină la bazin exact când ai decis tu să vii cu plodul? Ba mai și zâmbești tâmp, așteptându-te să primești complimente de genul: „ce copilaș drăguț și inteligent aveți, cum a reușit el să facă patru hăndrălăi să se oprească, nu e puțin  lucru, câți copilași mai pot așa ceva?”. Vă zic, nu copiii sunt de vină, părinții sunt nesimțiți. ÎNTOTDEAUNA!

Da, suntem niște maimuțe, treabă pe care o s-o constați în orice loc din țara asta ai ajunge.

Nu contează ce faci și unde ajungi, cu siguranță vei avea în jur o mică Românie ai cărei reprezentanți îți vor demonstra cât de poate de rapid, uneori pe loc, cât de lipsiți de educație suntem.

Ba nu, de fapt suntem lipsiți de creier și de bun-simț. E ok, poate n-ai avut șansa să fi fost educat, dar creierul ar trebui să-ți spună exact cum să procedezi în toate situațiile în care ești înconjurat de alți oameni, ca să nu fii complet lipsit de bun-simț.

Nu și la români, prieteni! Noi suntem niște maimuțe pentru care contează doar propria persoană. Pe ceilalți mai dă-i și-n plm de fraieri.