În ultimii trei-patru ani, am reușit, cu mari eforturi și cu multă muncă de convingere pentru cei din jur, să scad temperatura la care țin termostatul de la 26 de grade la 23°. La mine acasă, zic.

Practic, am scăzut câte un grad pe iarnă până am ajuns la 23. Deși am întâmpinat oareșce obiecții, în cele din urmă am reușit să conving pe toată lumea că la temperatura asta nu se moare degerat.

Iarna asta am încercat să fiu și mai rebel, să merg chiar mai jos de alea 23 de grade, dar m-am împiedicat de singura problemă la care nu mă așteptam: creierul meu.

Bănene, nu reușesc să scad temperatura din casă sub 23 de grade, indiferent cât și ce aș încerca. Dacă pun termostatul pe 22, am impresia c-o să mor de frig, indiferent cât de gros m-aș îmbrăca.

De multe ori citesc sau aud în jurul meu oameni care-și țin termostatele la 19-20 de grade și se laudă:

„Cât de bine e! Ce bine dorm noaptea! Ce mișto e în casă la temperatura asta!”.

Băi, nu știu, dar la 19° cred c-aș face focul în mijlocul livingului și l-aș alimenta cu bușteni cât grumazul de taur.

Ce să mai vorbim despre dormit, cum să adorm dacă aș simți că-mi îngheață capul de fiecare dată când mă pun în pat?

Uite, vă dau cel mai bun exemplu. Când am plecat în Tenerife, am lăsat termostatul pe 17 grade. Pisicile n-aveau cum să înghețe la temperatura asta, n-aveam de ce să-l las mai sus.

Când m-am întors, am pus termostatul pe 23 de grade și m-am băgat la somn imediat, că era 2:00 dimineața. Până m-am mai foit, se făcuseră vreo 19 grade în casă, dar tot am avut impresia c-o să-mi înghețe capul pe pernă până dimineață. Deci cum aș putea să-l țin de bună voie pe 19 grade? Doar dacă vreau să mor înghețat.

De-aia vin și vă întreb ca pe copiii mei: voi la ce temperatură vă țineți termostatele, prieteni?

Sau, că nu toți aveți termostate, la ce temperatură stați în casă?

sursa foto: freepik.com