Știți cum am învățat care este variantă corectă dintre „mi-ar place” și „mi-ar plăcea”?
M-a auzit maică-mea într-o zi spunând „mi-ar place”. Eram la masă, m-a așteptat să termin de mâncat, după care m-a trimis la mine în cameră și m-a pus să scriu de 100 de ori „mi-ar plăcea”.
Ce credeți, am mai greșit vreodată din ziua aia?
P.S. O să tot scriu P.S.-ul ăsta până nu se mai plânge nimeni că „nu poate să vadă cum trebuie videourile filmate vertical”. Oameni buni, le filmez așa pentru că cei mai mulți accesați blogul de pe telefon, prin urmare nu cred că aveți nicio problemă cu vizionarea videourilor verticale.
Dacă totuși mai există oameni care intră aici de pe laptop, după ce dați play și începe să ruleze videoul, apăsați pe butonul pe care scrie „shorts” și vi se va deschide o altă lume.
Plus că filmatul vertical te subțiază.
Comentariu beton!40
Asta era! 🤭
Ei aș! Mi-ar place mie 🤣
Fiul meu mi-a explicat la telefon că e corect „mi-ar plăcea” pe cand era student. I-am spus că dacă ar fi mai aproape ar „vede” el consecințele. Nu a repetat.
Comentariu beton!16
Eu am prins-o repede pe asta 🙂 fiindcă voiam permanent s-o impresionez pe profa de română. Fără vreun succes deosebit, dar măcar nu fac greșeli de gramatică 😉
Eu îmi amintesc de titlul unei piese de Shakespeare, „Cum vă place”.
foarte instructive lectiile de gramatica. recunosc ca mai fac si eu greseli, dar incerc sa ma abtin.
Da, cred ca pe asta am invatat-o pe undeva pe la primara.
„dacă nu vă place, eu n-am ce vă face,
îmi iau șatra și mă duuuuuc…”
pe la 7-8 ani (ai mei) hîrîia piesa de pe un vinil (să fi fost Romica Puceanu? nu știu);
azi văd că piesa se cîntă cu aceleași versuri, deși mai potrivit ar fi:
de nu v-o plăceeeea,
dă-vă-n… mai încolo…
„De nu v-o plăcea, n-am ce vă făcea, îmi iau șatra-n lume și m-oi tot ducea, ceaka laka ciki cea…”
Poftim și varianta remixată pentru 2025, de le-o plăcea ascultătorilor.
Unu n-ar zice multumesc,se plang ca nu vad filmul, ca la cinema ! Zic eu pentru toti: multumesc !
O greșeală frecventă, pe care am remarcat-o inclusiv în cărți tipărite (o vede editorul, o vede corectorul și nimeni nu simte nevoia s-o repare!) e folosirea mai mult ca perfectului în aceeași formă, și la singular, și la plural.
eu fusesem – noi fusesem, în loc de noi fuseserăm/avuseserăm/făcuserăm etc.
Am întâlnit-o de nenumărate ori, inclusiv la filologi cu pretenții.
Pe telefonul meu nu merge video direct, trebuie sa dau pe Shorts ca să îl vad în app YouTube. Pe laptop merge direct din site. Zici ca esti Dexter, cu „omlette du fromage” 🤣 Insa ai dreptate, repetiția este mama învățăturii 😊
@AndreiC: dacă ai un telefon cu Android, instalează browserul Samsung Internet și-o să vezi videoclipul direct pe site. 😎
Și totuși cred că cititorilor le-ar plăcea să vadă clipuri filmate cum trebuie…
sictir
😁😁😁😁😁😁😁😁😁
adică cum corect, @Peredhil?
– repetați după mine, că încăpeți mai mulți…
– sau cu un „anchor” mai telegenic, de preferință feminin…
Se prea poate ca si eu sa fi facut aceasta eroare. Am verificat pe internet conjugarea verbului si am inteles de ce greseam. Pentru ca verbul nu e, cum credeam, „a place”, ci „a placea”. Iar conditionalul prezent se formeaza cu infinitivul verbului. Cum, de exemplu, verbul „a vedea”: la conditional e „as vedea” nu „as vede”.
Chiar am căutat un comentariu care să și explice de ce. Altfel aș fi scris eu unul, exact ca al tău ☺️