Copiii ne-au zis încă din prima zi când am ajuns pă Tenerife că ele nu concep Crăciun fără brad.

Degeaba le-am explicat că nu prea avem loc la cazare și pentru brad. Și că nici nu prea am chef să mă apuc să caut brazi în Santa Cruz pe dreapta, că n-au vrut să audă.

Așa că negocierile s-au încheiat cu concluzia că este obligatoriu să avem brad, chiar dacă va fi unul foarte mic.

Și de-aici a început chinul. Nu cred că exagerez când spun c-am intrat în minimum 20 de magazine căutând brazi. Intram în orice loc susceptibil de a găsi brazi mici, de la hypermarketuri la magazine de design interior.

Deja ajunsesem să pot pronunța într-o spaniolă perfectă, fără niciun fel de accent:

„Tienes un pequeño árbol de Navidad?”

Nada amigos, absolutamente nada, magazin după magazin, mi se golea sufletul când le vedeam pe fete că se întristează.

Până la urmă l-am găsit în ultimul loc în care l-aș fi căutat vreodată: într-un magazin chinezesc. Aveau ăia la vânzare orice, de la brazi de toate mărimile la avioane de νânătoare.

Nu mi-am luat avion, c-am înțeles că e scump combustibilul, m-am mulțumit cu prăpăditul ăsta de mai jos.

Da, știu că e mic, dar fetele au zis că e cel mai frumos brad din lume, iar pentru mine asta e tot ce contează.