Faza e că Mara n-a fost niciodată la Budapesta. Că știți cum se întâmplă, îți zici că e aproape și că la o adică imediat dai o fugă, dacă e. Ei, uite că până acum nu s-a produs niciodată „fuga” aia.

Pe de altă parte, mie nu-mi ajung degetele de la o mână să număr de câte ori am fost.

Așa c-am ridicat detașat din umeri când a venit să-mi spună c-a găsit bilete de avion ieftine și că dacă n-aș vrea să mergem la Budapesta. I-am zis că mai degrabă mă duc să vizitez Rădăuți sau Zalău decât să mai merg încă o dată acolo.

Ca să nu mai spun că în niciun caz n-aș merge cu avionul. Păi suntem animale? Budapesta e destinație în care te duci cu mașina, ce să cauți cu avionul? De ce nu se duce doar ea cu fetele? Numai bine că-mi mai liniștesc și eu creierii singur acasă.

Propunere la care a achiesat puternic și deplin, așa c-a cumpărat doar trei bilete de avion, iar eu mă pregăteam de cinci zile de liniște și pace.

Doar că, vedeți voi, nu întotdeauna lucrurile ies așa cum ți-ai propus, că viața e complexă și prezintă multe aspecte. În sensul că de multă vreme ne tot câcâiam să mergem undeva împreună cu familia Dima. Fetele noastre îl iubesc pe Adi atât de tare, că dacă ar putea s-ar muta la ei acasă.

Paranteză. În ziua în care Adi ne-a spus c-a cerut-o de soție pe Cristiana, Ioana s-a uitat cu ciudă la mine și-a început să urle prin casă: „nuuu, eu vreau să mă mărit cu el!!!”. Am închis paranteza.

Ei, Mara le-a zis celor doi Dima unde pleacă, iar ăștia, pentru că n-aveau de lucru, au zis că vor și ei. Nu musai pentru că sunt fierți pe vizitat, dar tocmai ce și-au cumpărat un Mini și ce prilej mai bun să-l conduci la drum lung, dacă nu un drum până la Budapesta?

Vă dați seama că în condițiile astea n-am putut să mai rămân nici eu indiferent, că și mie mi-ar sta bine cu un drum de vreo 900 de kilometri. Așa că m-am sucit pe loc: merg și eu, tot cu mașina.

Și uite-așa se face că acum, când citiți asta, eu sunt la volan în mașina mea, Dima și nevastă-sa sunt în mașina lor, în drum spre Budapesta. Iar fetele mele pleacă diseară cu avionul, numai bine c-o să le aștept eu la aeroport. Mă rog, în teorie o să le aștept, dacă nu îmbătrânesc pe Valea Oltului.

Da, prieteni, mi-am făcut de lucru, că și-așa nu mai condusesem de multă vreme cu miile de kilometri, nu sunt nici trei săptămâni. 😀

Deși, dacă e să fiu sincer până la capăt, cred că am ales să fac drumul ăsta mai mult de spaima că vine iarna și n-o să mai ies din casă până nu dă din nou colțul ierbii. Nfine, cert e că diseară o să bag un gulaș cinstit.

Atât pentru această mirobolantă zi de luni.

sursa foto: freepik.com