Prieteni, este cazul să consemnăm o premieră mondială și să dăm Cezarului ce e al Cezarului.

Pe scurt, m-am cântărit pe 30 septembrie, adică în ziua dinaintea plecării în EUROCHARGE. Nu, nu pot să vă spun ce greutate aveam, că-mi crapă obrazul de rușine.

După care am plecat în tur și-am sărit peste toate mesele de dimineață (fără excepție) și de seară (mă rog la astea nu chiar peste toate, ci peste 12 din 15), iar acolo unde s-a putut am mai băgat și niște alergare în loc de cină. De mâncat, am mâncat doar la prânz. Adică o dată pe zi, dacă nu vă e foarte clar.

Aseară am ajuns acasă, iar azi dimineață m-am cântărit din nou. Rezultatul? Tot nu pot să vă spun ce greutate am, daaar sunt fix două kilograme în minus. Băi, dar fix, la gram.

Și stați că asta nu e tot. Având experiența tururilor anterioare, în care puneam pe mine măcar două kilograme, putem spune cu mâna pe inimă c-am evitat la mustață să am acum vreo patru kilograme în plus? Putem.

Vedeți? De-aia ziceam că asistăm la o premieră mondială.

Și-acum, dincolo de orice glumă, a cam meritat să înghit în sec în timp ce colegii mei își alegeau ce vor să mănânce, nu?

Încă o dată s-a demonstrat că slăbitul este matematică pură. Tot ce ai de făcut este să consumi mai multe calorii decât bagi, și vei topi kilogramele. Restul sunt povești despre glandă și reținut apă.

O zi de joi mirobolantă vă doresc.