Chiar mă întrebam unde o fi dispărut colegul de comentarii cunoscut sub numele de John Temple, mai ales că semna condica printre primii pe blog. Uite că tocmai am aflat ce face și unde a dispărut, din email-ul pe care mi l-a trimis chiar azi.

Ce-i drept, mi-ar fi plăcut să aflu c-a dispărut de pe aici din cu totul alte motive, nu din cele pe care le veți citi mai jos. 

…

România mon amour, Austria futu-te-n cur.

Am plecat din România-n 2017 dezamăgit de sistem, de societate, de tot. Am ales Austria pentru simplul motiv că-mi era mai ușor s-ajung la muncă cu avionul din Viena decât din București, io ardelean fiind. Totul a mers strună până-n august 2023 când firma s-a dus tehnic și practic pe penis. Cu toate astea eram fericit că trăiesc într-o societate unde politicul are în vedere și binele oamenilor.

Toate astea până acum 5 zile când în cartierul în care locuiesc a venit potopul. Și când spun potop spun apă de 3 metri. Cu o seară înainte am fost anunțați de pompieri că vor fi ploi abundente și posibile inundații, așa că mi-am dus mașina-n deal și sper că apa n-a luat-o (că încă n-am ajuns la ea).

După cum am spus, seara a plouat, noaptea a plouat, iar dimineața apa inundase deja complet beciul și parterul blocului unde locuiesc. Eu stau la etajul doi. M-am uitat pe geam, iar parterul  și garajele caselor de peste drum era complet sub ape.

L-am sunat pe frate-miu să văd dacă mai trăiește. Trăia. Era la niște prieteni de-ai lui cu toată familia. Mi-a spus că a aflat de la TV și de la radio că zona unde locuim e sub ape. M-a rugat să-i trimit poze cu casa și curtea. N-am vrut, că n-am vrut ca să nu facă dracu’ atac de cord. O fi el dobitoc, dar e tot frate-miu.

Bătrânii care locuiau singuri la parter au fost evacuați de către pompieri folosind o barcă de lemn, d-aia cum foloseau salvamarii-n România anilor 1980. Abia ziua următoare a apărut armata cu o barcă motorizată.

Pompierii voluntari din zonă s-au ajutat EXCLUSIV doar între ei, dar lunar primesc fluturaș de la ei pentru donație. Pompierii ce golesc beciurile de apă și ne ajută la curățarea lor sunt veniți din alt stat (Austria e un stat federal, precum Germania). Băieții de la garnizoana militară a orașului ne ajută și ei la curățarea beciurilor. De asemenea, tot ei au fost cei care ne-au ajutat la aruncarea mobilei și electrocasnicelor la gunoi, pe mine și frate-miu.

Vecinii mei de bloc au rămas șocați că i-am ajutat să-și golească boxele de gunoaie, după ce eu mi-am golit singur boxa, fără ca măcar un vecin să mă întrebe dacă am nevoie de ajutor. Nu aveam, dar întrebarea aia ar fi contat enorm.

În casele vecine celei a fratelui meu locuiesc femei austriece get-beget. Vecinii neafectați care locuiesc pe deal, austrieci și ei, nici măcar nu le-au întrebat pe femei dacă au nevoie de ceva, orice. Stăteau la gard și se uitau la noi ca la circ. Tot armata le-a ajutat și pe ele.

A venit și primarul, a vorbit frumos cu vecina de la parter, s-a pozat, s-a dat pe sticlă și asta a fost. Parterele blocurilor nu vor avea curent încă cel puțin o săptămână.

Pompierii pomeniți anterior și firma de salubrizare debarasează mormanele de gunoi cu excavatorul. Dintr-o dată, sortarea gunoiului nu mai contează. Frumoasa ipocrizie ne zâmbește șăgalnic.

Bomboana de pe colivă: statul austriac oferă 1000 de euro per familie “fond de calamitate”. Ce pula mea face o familie cu banii ăia? Da, le ajunge de-un pat dublu.

A venit un domn și ne-a-ntrebat de sănătate în timp ce sortam-n curte lucruri îmbibate-n noroi: vase, acte și cam atât, că toată aparatura electronică a ajuns la gunoi, mai puțin o ladă frigorifică Orion, care funcționează. Asta fiind luată second-hand cu 200 de euro acum câțiva ani. Cumnată-mea i-a povestit omului, plângând, că n-a crezut că Austria e un jeg de țară. Omul a spus că o înțelege și ne-a zis că bunica lui paternă a fost româncă.

Frate-miu vrea acum să meargă-n Spania. L-ar costa cam 30.000 de euro refacerea parterului, asta dacă pompa de căldură nu s-o dus dracului. Doar aia face 30.000 de euro cu sistem cu tot.

Austria, în afara orașelor mari (6-7 la număr), e doar un căcat pansat poleit, cu servicii submediocre pe toate planurile, inclusiv cel medical. 95% dintre austrieci sunt semianalfabeți având doar cele 9 clase obligatorii. Majoritatea dintre ei nu știu germană, ci vorbesc dialectul local, chestie care seamănă bine de tot cu o combinație între lătratul unui câine flămând și grohăitul unui porc la tăiere.

Să-mi bag pula-n ea Austrie. Cu multă dragoste și pasiune.