Am rămas singur acasă, doar cu copilul Maria. Doamna maică-sa și celălalt copil sunt cu ceva treabă prin oraș.
Evident, de ce-mi era frică n-am scăpat, la un moment dat s-a produs inevitabilul. Maria a intrat în living și-a decretat scurt:
– Mi-e foame!!!
În mod normal n-ar fi fost o problemă, își poate face și singură de mâncare, dar pentru asta trebuie îndeplinită o condiție obligatorie: să aibă din ce.
Dar cum n-am apucat să facem cumpărături zilele astea, știam exact că nu are din ce să-și facă nimic.
Așa c-a trebuit să-și pună fratele vostru la lucru imaginația și abilitățile, ceea ce am și executat. Am deschis frigiderul, m-am orientat ce mai avem pe-acolo și-am executat cel mai șmecher preparat care se putea face în condițiile date.
Prieteni, fără falsă modestie, pot să afirm că n-a ieșit rău deloc. Dar cel mai tare m-a uns pe suflet când am auzit-o pe Maria zicând că nu și-ar fi imaginat niciodată că sunt în stare să gătesc așa ceva.
Cred că mi-am ratat cariera.
declar deschis festivalul de „nu e bine, boss!”
încep io:
tigaie cu teflon? păi tu nu știi ce face teflonu’!?
Comentariu beton!11
Mie mi se rupe de ce face teflonul, dar chestia e că nu e teflon. Mara zice ca tine, că nu știu ce face rahatul ăla, așa că asta e din nu știu ce material șmecher. 🤷♂️ Chestie care mă lasă complet rece, eu vreau teflon că nu lipește!!!
evident că am văzut că nu e teflon, după desenul ăla tip fagure (știu și eu că e jmecherie și, la fel ca și tine, nu știu cum se cheamă); altfel nu, nu vrei teflon, vrei acoperire cu piatră (rocă?) vulcanică (btw, în fiecare an cumpărăm una din bulgaria, că e mai eftin); teflonul în sine e safe cîtă vreme pelicula e intactă, dar odată (sîc) zgîriată… cancer cu lingura;
PS ai și tu o vrîstă, la roacăr se dau scheme pentru prelungit viața și tu o arzi cu tigăi…?
Eram sigur ca o sa apara politia cratitelor la articolul asta.
Anyhow, pentru cine se documenteaza mai mult pe Antena3 decat pe internet, este bine de stiut ca teflonul este inert. Substanta aia periculoasa este sub el, motiv pentru care doar atunci cand incepe sa se curete teflonul, ar fi un motiv de ingrijorare. Personal cred ca faci cancer mult mai repede de la noxele aspirate ca traitor in Bucuresti, decat de la o amarata de cratita.
Comentariu beton!29
nu că n-aș putea dormi la noapte, da’ „declar deschis festivalul” nu sună a autoironie? măcar umpic? nu, nimeni, nimic?
✌️
este cat se poate de teflon. Tefalu se lauda ca nu au PFOA care ala cica ar fi rau. Dar teflonu sau, cum ii zic astia mai de la tara: Politetrafluoroetilenă, este acolosha
La același festival deschis de Costică Abn Muslim: Boss, n-ai dat cantitățile, unde-s sarea și piperul și vezi ca ți-au rămas în castron juma din ingrediente.
PS: Mamă, ce poftă mi-ai făcut…
Comentariu beton!16
lasă, bre, cantitățile, tu știi că o lipie d’aia are cam 300kcal!? și a pus 2!!!
Comentariu beton!11
Zic să nu-i stricăm zenu’ și fengshuiu’. Azi e exaltat și se crede Gordon Ramsey. Ii spunem mâine, când s-o potoli….
Comentariu beton!18
Adică face omu’ mâncare cu ce-are prin casă și voi repede săriți cu: teflonu-i cu lipie, ba-i cu calorii, ba nu, caloriile-s sub teflon ș-alte asemenea epitete.
@MV: B0$$, Bravo! Jos clopu’! 🤠
Comentariu beton!24
Dar chiar mi-ați făcut pofta de-o lipie. Trec pe la Koksal pe Calea Vitan să iau. Îmi curg balele
E o laie de teflon, că n-ar fi trebuit să lipească decât puțin cașcavalul…altfel copilul are dreptate,cred că e maxim de bun ce ai făcut acolo.Si fiindcă și eu mai fac asta ,pot să spun că la rulote de-alea de evenimente prin oraș, respectiva chestie o denumesc pompos quesadilla și de foame dai și 30 de lei pe o de-aia tăiată în 2… făcută, pățită 😂 Bravo, Vasilescu,poate să plece Mara lejer o săptămână,ești bun de încropit cu ce e prin congelator.
Heh, Vasilescule, copil de socialism, știm face mâncare din orice 😀
Comentariu beton!29
Dacă a cerut copilul de mâncare, te execuți instant și faci din … nimic bici! Master chef instant și copil și Valilesc’ mulțumiți!
Hai ca mi-ai dat o idee buna. Noi mancam destul de des lipie. Destul de asemanator cu ce ai gatit. Super bun.
Cu maioneza cu usturoi( facuta instant ,acasa) .
Bravo chef !
Bine ca n-ai găsit dulceața…
n-auzi, bre, că dulceața era dusă-n tîrg, cu treabă?
Comentariu beton!65
Eeee, asta mi-a plăcut! Mă inclin!
Apropo de dulceață.
Când eram mai mică nu știu ce-mi venise și îi ziceam maică-mii „dulceața mea”. Azi așa, mâine așa.. într-o zi îl întreb pe taică-meu „ai văzut dulceața?” „Nu, dar merg să o caut”. Între timp o găsesc pe mama, ne așezăm pe balcon. Vine taică-meu „na, ai găsit borcanul cu dulceață?” 😁
Comentariu beton!16
Apetisant! Felicitări! Dacă Maria a fost mulțumită e perfect. Acum puteți breveta rețeta. Eu o voi încerca. Doar lipie nu am acum în casă.
Bravo! Felicitări! În concluzie, nu o să mori, niciodată, de foame și ai învățat copilul, ce trebuie să facă și cum!
Arată f bine, bravo 👏👏
Și din resturi poate ieși o mâncare grozavă.
Eu aş vrea rețeta de shaorma la farfurie. Cu video, desigur.
Shaorma la farfurie a fost cumpărată de la shaormerie. 😁
Am făcut și eu mâncare improvizată, de obicei când se copiii mă anunțau târziu că vin acasă în weekend (de exemplu când intra trenu-n gară). Trist este că dacă ieșea bine se dovedea imposibil de repetat. Să filmez nu mi-a dat prin cap.
La titlu, dar fara legatura cu talentul sefului de blog, am si eu ceva de spus. In copilaria mea de acum o suta de ani, in epoca cand tara era n admirația culturii sovietice, nu aveam carti normale pentru copii, aveam in schimb carti sovietice (”Timur si baieții lui”, e.g) si astfel in loc de povestile Fratilor Grimm am citit povesti ruesești. Una m-a marcat ca obicei de viata legat de folosirea resturilor din casa pentru gatit si asta ma face sa ma simt tare umilita. Deci, in poveste mosul o roaga pe Babusca sa ii faca o turtita (traducerea de la blinea, probabi) asa ca baba, neavand de niciunele scutară sacul de faina, lada sau ce o fi fost si ii incropeste o turtita pe care mandra o pune pe freastra la racit. Turtița insa era fermecata si o ia la vale prin padure unde are tot felul de aventuri din care scapa si de urs si de vulpe s.a.m.d., în fine nu asta e important ci că pe mine m-a marcat cum s-a descurcat Babusca. Exact cam ca Dl. Vasilescu ! 🙂
Din pacate de atunci, nu arunc niciodata resturil de materii prime alimentare si ma simt tare umilita, daca vreti, de saracia/zgarcenia/economia mea exagerate.
stați liniștită, de la foametea de atunci ni se trage. De aia are generația noastră punga cu pungi, nu pt. salvați planeta. Îmi amintesc cum tapetam coșul de gunoi cu ziare, că nu aveam de unde să punem pungi ( pe atunci erau ziare). Și făina care rămîne după ce fac orice fel de pane o păstrez în tăvița ei dedicată, oul ce rămâne de la pane îl prăjesc. Etc. etc. Și eu m-am simțit umilită până am ajuns în vizită la o prietenă, mare doctoriță, salariu de vreo 5000 de EURO NET. Și făcea la fel. Perioada aia ne-a învățat să fim economi. Încerc să mă dezbăr și de sindromul Scarlett O’Hara și nu-mi iese. Trebuie să am de toate în pivniță și congelator, deci pot găti aproape orice mâncare în orice moment. De ex., dacă mai o singură pungă de făină NEdesfăcută deja trece pe lista de cumpărături. La fel cu toate ( paste, orez, ulei, bulion etc.etc.)
La titlu, dar fara legatura cu talentul sefului de blog, am si eu ceva de spus. In copilaria mea de acum o suta de ani, in epoca cand tara era in admirația culturii sovietice, nu aveam carti normale pentru copii, aveam in schimb carti sovietice (”Timur si baieții lui”, e.g) si astfel in loc de povestile Fratilor Grimm am citit povesti ruesești. Una m-a marcat ca obicei de viata pana acum, legat de folosirea resturilor din casa pentru gatit, si asta ma face sa ma simt tare umilita. Deci, in poveste mosul o roaga pe Babusca sa ii faca o turtita (traducerea de la blinea, probabi) asa ca baba, neavand de niciunele scutară sacul de faina, lada, sau ce o fi fost si ii incropeste o turtita pe care mandra o pune pe freastra la racit. Turtița insa era fermecata si o ia la vale prin padure unde are tot felul de aventuri din care scapa si de urs si de vulpe s.a.m.d. În fine, nu asta e important ci că pe mine m-a marcat cum s-a descurcat Babusca. Exact cam ca Dl. Vasilescu ! :))
Din pacate de atunci, nu arunc niciodata resturil de materii prime alimentare si ma simt tare umilita, daca vreti, de saracia/zgarcenia/economia mea exagerate.
Scuze de repetarea povestii anoste!
Nenea Mișu bucătaru, mi-e o foooameeee….