Stați, că n-am luat-o razna, înainte să săriți pe mine, o să vă rog să citiți această demonstrație mirobolantă de „logică” (sursa):

Eu am decis că, de acum, voi merge într-O SINGURĂ #călătorie / #vacanță pe an. E absolut suficient pentru un om echilibrat, care e capabil să facă alte lucruri în viață, mai valoroase decât călătoria de dragul călătoriei, ori de dragul modei / fotografiilor pe rețelele sociale, ca să te simți și tu în rând cu lumea „bună”, ori „să te dai mare”.

Când aud / citesc „Sunt pasionat/ă de călătorii”, eu aș pune două întrebări (mă abțin greu să nu le pun):

  1. ești cercetător / cercetătoare științific/ă în domeniu? acolo chiar e pasiune!
  2. dacă nu, ești pasionat/ă de călătorii, ORI ești mai degrabă „pasionat/ă”

– de #fuga de #responsabilitățile de acasă?

– de fuga de #tine însuți/însăți, altfel spus de ce descoperi, sau ai putea descoperi, despre tine când stai mult în același loc, cu aceiași oameni?

– de #câștigul financiar și de #popularitatea obținute cu mai puțin efort decât ar fi necesar dacă ai căuta să câștigi bani altfel decât din călătorii?

Aud adesea „Sunt pasionat/ă de călătorii” de la oameni care NU dau semne că ar fi #învățat din călătoriile acelea mai mult decât ai putea învăța liniștit/ă de pe internet, stând acasă.

Ori de la oameni care își lasă #copiii minori în grija celuilalt părinte, care îi crește, practic, prea mult timp singur, ori îi lasă prea mult timp în grija altor rude.

Ori de la oameni care vorbesc despre echilibru interior, atitudini ecologice, sustenabilitate etc. … Ce echilibru interior, ce păsare pentru sănătatea mediului, ce sustenabilitate, când tu consumi în neștire resurse ale planetei pentru nevoi „secundare” (construite artificial în experiențele sociale)?

Am mai spus-o: ne ascundem în spatele unor #valori, folosindu-le ca #instrumente pentru a justifica tot felul de acțiuni care nu au nicio legătură cu valorile acelea.

NB. Scriu acestea cu sentiment de vinovăție, pentru că tocmai mă pregătesc să plec în a doua călătorie de anul acesta. E achitată de anul trecut și are și un scop medical, însă va fi ultimul an în care voi depăși o singură călătorie.

Acum, după ce-ați citit, o să-mi permit să trag și eu câteva modeste concluzii.

Unu

Voi vă dați seama că femeia asta se auto-intitulează coach?

Faceți un exercițiu de imaginație, gândiți-vă că ați ajuns într-un moment al vieții în care aveți nevoie de un coach, de un mentor, și dați peste ipochimena asta care vine să vă explice căcaturi de acest gen? Este că o să vă considerați norocoși?

Doi

Deci n-ai voie să fii pasionat de călătorii decât dacă, citez: „ești cercetător științific în domeniu”. Băi, voi înțelegeți cu adevărat ce eructează ființa asta? Deci toți cei care au vreo pasiune sunt doar niște impostori dacă nu sunt și cercetători științifici în domeniul respectivei pasiuni.

Ce-ai zis? Pasiunea ta e să colecționezi trenulețe electrice? Poți să ți le bagi în cur, prietene. Ori îmi arăți patalamaua de cercetător în domeniu, ori poți sa faci pișulică pe trenulețele tale.

Ce, cum, ai cititul ca pasiune? Cu deosebită celeritate o să-ți comunic că dacă n-ai scris măcar o carte, ai face bine să-ți pui biblioteca pe foc. Cu tot cu conținut, prefăcutule.

Zici că te pasionează jogging-ul? Marș, coae! Vreau să văd studiile și eseurile scrise pe subiect. Altfel ești doar un coate-goale care aleargă ca să piardă vremea.

Mergi des la teatru? Fără să fii măcar un critic sau un teatrolog amărât? Într-o societate normală ar trebui să fii aruncat după gratii și uitat acolo.

Și pot continua așa la infinit, pentru că cei mai mulți dintre noi avem măcar câte o pasiune. După care vine doamna coach și ne spune să ne vârâm pasiunile acolo unde nu ne bate soarele.

Doamne apară si păzește! Mulți tâmpiți pe lumea asta, iar unii dintre ei mai și semnalizează.

Trei

Partea a doua a demonstrației duamnei coach este de la început până la sfârșit o diaree de clișee, în limbaj pretențios, care au o singură menire: să-i confirme bias-ul pe care a ținut să-l expună public.

Degeaba a încercat lumea să le arate de ce greșesc și duamnei coach și exaltatei care a dat share (vedeți comentariile de aici), că duamna le explica sus și tare că sunt imbecili. Desigur, nu cu aceste cuvinte, dar eu sunt mai pragmatic și concis, mereu extrag esențialul.

Înțelegeți? Toți ceilalți sunt imbecili, doar tu, cea care susții o tâmpenie, ai dreptate? Băi, nu știu, dar poporul român, în nemărginita lui înțelepciune, are și o vorbă pentru asta: când trei îți spun că ești beat, te duci și te culci.

Nu și duamna coach, prieteni, nu și duamna coach. Serios, citiți comentariile să vedeți cum le explică tuturor ca sunt niște superficiali care călătoresc de egoiști ce sunt, fără să înțeleagă cât greșesc și ce neajunsuri o să le provoace asta. Gizăs fucking craist!

Oameni buni, dincolo de tâmpeniile pe care le debitează duamna coach, există doar două lucruri pe lumea asta capabile să-ți deschidă mintea: cititul si călătoritul. Punct. Dacă aș avea extrem de mulți bani și foarte mult timp, viața mea și a familiei mele ar fi un interminabil șir de călătorii. Dar pentru că nu am, stau pe internet și citesc toate căcaturile.

Pentru că fix asta a făcut duamna coach: a mâncat un mare rahat în speranța că o bagă cineva în seamă. Ei bine, se pare c-am picat în această capcană dibaci întinsă: am băgat-o în seamă. Promit să nu se mai întâmple.

P.S. Încă ceva, scrisul cu multe hashtag-uri este doar #tâmpenie și #ignoranță. Oamenii vor să se dea #prețioși, sau #cool, sau #inteligenți, sau #plm știe cum, scriind cu hashtag-uri, doar că rezultatul este fix inversul celui scontat. Par doar niște #târfitori de #atenție care habar nu au la ce folosesc cu adevărat hashtag-urile. Dar, hei, nu le zici tu cum să scrie pe Facebook-ul lor.

sursa foto: freepik.com