Am o dilemă și cred că-mi trebuie ajutorul vostru s-o lămuresc. Ia fiți atenți.

Am ieșit la alergat aseară, că mi-am făcut eu socoteala că sigur-sigur e mai răcoare după ploaie (știți, în București a fost un pui de furtunică ieri seară pe la opt).

Nimic de zis, răcoare era, dar m-am „tăiat” în nici 500 de metri. Zero suflu, gâfâiam ca o locomotivă de-ale cefereului.

Iar teoria mea e că m-am tăiat de la gradul de umiditate care era măricel spre foarte mare după ploaie.

Problema ar fi că nu era asta singura explicație, partea mea cinstită din creier mai avea una, dar nici nu vreau s-o aud. Auziți aici aberație, cică de fapt m-aș fi tăiat de la chintalele de mâncare și zero mișcare din ultimele două luni spre trei. Doamne apără și ferește, ce explicație de doi bani.

De-aia vin și vă întreb ca pe frații mei: e de la umiditate, nu?

Dincolo de orice glumă, unul dintre cele mai nasoale lucruri pe care le poți face în viață este să nu fii consecvent, să nu te ții de lucrurile de care te apuci. Pentru că dacă nu te ții, de fiecare dată când te reapuci (dacă te mai reapuci) o să contați că este chiar mai greu decât atunci când o iei de la zero.

P.S. Poza e ca să vedeți că chiar am ieșit, n-am scris de pe canapea. 😞