După ce v-am spus c-o să mă întorc din Grecia tot pe la Calafat, ați fost vreo câțiva care mi-ați zis că vă interesează să scriu despre cum merg lucrurile și când intri în țară.

Pentru că da, m-am întors aseară, asta n-a fost vacanța mea, doar erau fetele plecate și m-am dus trei zile la ele, că mă plictiseam în casă.

N-am mai stat să documentez și video, că n-am avut ce. După cum ziceam, m-am întors tot pe la Calafat, pentru că mă interesa foarte tare dacă și intrarea în țară este la fel de lejeră ca ieșirea. Și-a fost.

Iată cifrele:

👉 Am plecat la 8:20 din Polychrono, am parcat în fața casei la 20:09. Sub 12 ore. Să mă iertați, dar tot cam atât făceam și pe la Giurgiu – Ruse.

Prin urmare, până termină bulgarii de reparat podul, am eliminat complet varianta Ruse, că n-am nici cea mai mică intenție să-mi fut nervii sau să fac vreun AVC, pe banii mei.

👉 La Promachonas, punctul de frontieră din Grecia spre Bulgaria, am avut cam 25 de mașini în față, dar n-am stat mai mult de 20 de minute. Mergea totul atât de bine și de repede că părea chiar suspect.

👉 La punctul de frontieră Vidin – Calafat, am avut 10 – 12 mașini în față, dar a mers mai greu, am stat aproape jumătate de oră. Când am ajuns sa trec și eu, mi-am dat seama de ce. Imediat după cașcarabeta pentru controlul documentelor, la doi-trei metri, este și cea pentru plătit taxa de pod.

Iar aici lucra o tanti bulgăroaică care putea să candideze cu succes la titlul de cel mai lent om din lume. Pur și simplu dura o eternitate să-ți încaseze șase euro sau doișpe leva.

Dar pe lângă că se mișca în reluare, am rămas cu gura căscată când am văzut-o că iese din cașcarabetă ca să se uite la numărul mașinii mele. Înțelegeți ce zic eu aici? A ieșit să-l vadă, deși putea să mă întrebe sau să-mi ceară talonul.

Doar că pentru asta ar fi trebuit să facă efortul să învețe câteva cuvinte în engleză sau în română. Cum nu poți să ceri imposibilul de la o tanti care arăta exact ca funcționarele de la Poștă din anii ’80, femeii îi e mult mai ușor să iasă. Doamne apără și păzește!

Dar dacă n-ai ghinionul s-o nimerești pe tură, sunt convins că timpul de așteptare se înjumătățește.

Cam asta a fost cu ieșitul și intratul din țară pe la Calafat – Vidin. În august, când va fi pe bune vacanța mea, n-am nici cea mai mică îndoială că tot pe ruta asta voi merge.