Gata, am intrat în transă, azi nu voi funcționa normal.

Pe de o parte e neplăcut, dar pe de alta mă bucur tare c-am apucat să simt din nou senzația asta pe care aproape c-o uitasem.

Înainte de meciurile mari sau decisive, intru pe pilot automat. Mintea mea nu se mai poate gândi la altceva în afară de meciul respectiv.

Iar la ora meciului, doamne apără si păzește, n-ai cum să mai scoți ceva cât de cât uman de la mine. Sunt acolo, pe teren, cu toată energia de care sunt capabil, indiferent că sunt pe stadion sau în fața televizorului.

Voi poate credeți că glumesc, dar am trăit în această viață câteva meciuri care efectiv m-au stors atât de tare că abia mai puteam să mă mișc după.

Da, da, știu „ce atâta văicăreală pentru niște meciuri?”. E posibil să aveți dreptate, doar că nu vă invidiez. E mișto să trăiești senzații atât de tari, chiar și pentru niște meciuri amărâte.

Așa, revenind, azi nu voi funcționa normal, azi tot ce am se duce spre naționala României. Iar diseară, la ora meciului cu Slovacia, voi fi pe pilot automat. N-o să văd, n-o să aud, n-o să mă pot concentra la altceva decât la băieții ăia de pe teren.

Așa că acum vă las, că am treabă.

Forța galbenii!

Hai, România!

💙💛❤️

P.S. Dacă cumva nu ne calificăm, să nu vă mirați dacă n-o să apară nimic scris pe-aici. Există probabilitatea foarte mare să nu mai fiu bun de nimic câteva zile, nici n-o să se poată vorbi cu mine.