Hai c-am trăit s-o văd și p-asta. M-a certat un neamț și și-a băgat pu…ăăă… și mi-a atras atenția că de ce n-am trecut pe roșu. Înțelegeți? De ce N-AM trecut.

Eu sunt cazat în Porz, un mic orășel la 12 minute de Köln. Aici, la noi, în Porz, viața curge altfel, mai liniștit decât în tumultul marilor orașe. Aici la noi, în Porz, sunt trei semafoare cu totul, în tot orașul.

Și cum mă duceam eu spre hotel mai înainte, am ajuns la unul dintre cele trei semafoare și l-am prins fix în secunda aia când se mută din verde spre roșu. Doar că aici, la noi, în Porz, se mai face și portocaliu înainte de roșu.

Ei, eu am ajuns fix în fracțiunea aia de secundă când galbenul se făcea roșu. Știți voi, fracțiunea aia pe care 99% dintre bucureșteni o consideră ca fiind încă pe culoarea verde.

Ce-i drept și-n mine s-au bătut binele cu răul. Să trec? Să nu trec? Stânga, dreapta, nu venea nimeni, era tentant. Neah, până la urmă unde mă grăbesc? Sunt aici la noi, în Porz, unde viața curge altfel. Și n-am trecut.

Bănene, și-odată a început neamțul din spate să claxoneze, să dea tare din mâini și să-și bage pu… ăăă… să-mi explice reverențios că mă aflu într-o regretabilă eroare.

Eu, în naivitatea mea, am întins degetul arătător către culoarea roșie a semaforului. Mai bine mi-l băgăm altundeva. Degetul, zic.

Când a văzut că-i arăt că e semaforul roșu efectiv a turbat. Dădea din mâinile alea ca disperatul și zbiera atât de tare că se auzea din mașina lui în a mea, ambele având geamurile închise.

Ăla a fost momentul în care am regretat profund că nu știu suficientă germană cât să-i spun că-mi bag pu… ăăă… că dezavuez profund acest comportament.

Dar necunoașterea limbii germane nu a fost un dezavantaj suficient de important ca să mă poată opri. Eu vin de la București, mein Freund, orașul unde condusul e o luptă pentru supraviețuire, unde pentru ieșiri din astea poți să ajungi chiar și-n spital.

Am întins din nou arătătorul de la dreapta către semaforul care era în continuare roșu (știți, aici la noi, în Porz, semafoarele țin o veșnicie, pentru că viața curge altfel, nimeni nu se grăbește nicăieri), cu stânga am deschis geamul de la mine, am scos mâna și i-am arătat duios degetul.

Moment în care s-a făcut liniște.

Ce frumoasă și liniștită de viața aici, la noi, în Porz.

P.S. Prieteni, sunt eu în eroare? În Germania sunt alte reguli de circulație care permit trecerea pe culoarea roșie a semaforului? Întreb pentru că dacă eu am ajuns la semafor în fracțiunea de secundă în care se punea roșu, cetățeanul isteric din spate ajungea pe roșu curat. Avea voie să treacă și nu știu eu? L-am încurcat pe om?