Dacă te uitai la fețele cehilor, de fiecare dată când îi arătau în prim-plan, se citea limpede în ochii lor că știau c-au pierdut dinainte să înceapă meciul.

Nu-mi dau seama dacă Cehia e o echipă slabă sau dacă au făcut-o portughezii să fie slabă, dar au avut momente în care se apărau mai pe semicerc decât orice echipă de handbal din lumea asta.

Nici măcar pe două linii nu se mai puneau, erau așezați strâns pe o singură linie, pe lângă care linia Maginot părea faleza de la Cap Aurora.

Fundașul ăla dreapta, care s-a apărat la Leao, mâine ar trebui dus la psiholog și la orelist, c-a făcut și început de depresie anxioasă și otită.

Din ce am văzut până acum, cehii și slovenii sunt cei mai norocoși spectatori care n-au trebuit să plătească bilet ca să fie la euro. Nici cazare. Ba chiar și mâncarea o au moca. Norocoși.

Portugalia este echipa care mi-a plăcut cel mai mult până acum. Modul ăla în care desenau pe teren… scuze… modul ăla în care pictau pe teren (Vitinha e capabil să treacă în viteză de oricine și într-un lift pentru 4-6 persoane), felul în care se lipea mingea de ei, de toți, inclusiv de fundași, mi-a amintit de Brazilia.

Dar nu de Brazilia asta de acum, mi-a amintit de Brazilia lui Falcao, Zico și Socrates, echipa aia care în ’82 trebuia să câștige Campionatul Mondial doar din pase cu călcâiul, dar a avut ghinionul să fie contemporană cu un cetățean italian pe nume Paolo Rossi. De Brazilia aia mi-a amintit Portugalia din seara asta.

Pur și simplu nu înțeleg cum o țară cu doar 10 milioane de locuitori reușește să aibă generație după generație de jucători talentați. Iar aici, la Euro, vedem doar vârfurile care joacă în campionate puternice, dar sunt pline toate ligile din Europa de fotbaliști portughezi. Cred că jucătorii de fotbal sunt principalul produs de export al Portugaliei, altfel nu se explică.

Iar peste toți și toate a fost acest Cristiano Ronaldo care, la 39 de ani, a alergat de mi-am pus întrebarea dacă e om sau robot. Răspunsul este da.

Ca să fiu corect, și celălalt reprezentant al generației Y, de pe teren, ne-a arătat că se poate alerga la vârsta la care alții încep să spună „opașaaa” când se așază pe scaun. Despre Pepe zic.

Sunt extrem de curios să văd echipă asta jucând și pe un teren uscat, dacă pe ploaia infernală de la Leipzig a putut să arate atât de bine.

P.S. Nu vă luați după scor, că n-aveți de ce. Cehii au avut două șuturi, unul pe poartă, celălalt pe lângă. Ăla pe poartă a fost gol.