Articol scris de Iulia.

…

După cum probabil știți, săptămâna trecută am lipsit motivat. Și nu motivat de lene. A, ba nu, n-aveți de unde să știți, că nu v-am raportat.

Am lipsit din motiv de dus cătzaua Hanna la concurs. Concursuri, mai bine zis, că au fost 3 în total – unul național și două internaționale. Ceea ce voi presta și weekendul acesta, de altfel. Motiv pentru care, dacă dau mai răruț p-aici, să știți că e cel mai probabil din cauză că alerg de bezmetică printr-un ring de concurs, pe undeva prin frumosul județ Ialomița.

Mic disclaimer, oarecum: probabil că v-ați dat seama până acum, dar dacă nu vă dați, o zic eu acu, să rămâie scris negru pe alb: eu nu „fac politică”. La modul că mă abțin să îmi exprim opiniile politice în spațiul public cât de mult pot.

Consider că sunt alții mult mai pricepuți la asta și că sunt suficiente subiecte pe lumea asta pe marginea cărora să îmi debitez eu elucubrațiile cu mai mult sau mai puțin succes.

Băi copii, dar asta trebuie să v-o povestesc, pentru că mi se pare ATÂT de relevantă pentru specia despre care o să vă relatez.

Din păcate, la fel ca toate abordările de genul ăsta, este fix o mare labă-n cerc, că noi o să ne hăhăim sau o să ne înfuriem p-aici, prin bula noastră, iar electoratul lor va rămâne fix neatins de aceste mizerii, mai mari sau mai mici.

Dar măcar noi să ne râdem (după ce am analizat o bucată, timp în care m-am întrebat dac-o fi de râs sau de plâns, am decis că mă râd și gata), că aparent altceva nu avem ce face.

Ziceam deci că am fost la concurs. Din păcate, numărul de câini înscriși la rasa mea a fost foarte mic, iar „oponentul” direct al Hannei, după cum aveam să constat la fața locului, era un mascul de Dog german arlechin. Pentru cine nu știe, ăștia arată cam ca niște vaci Holstein. ⬇️

Dar, din punct de vedere chinologic, se arbitrează împreună cu vacile de culoare neagră, precum cea pe care cu mândrie o dețin.

La primul concurs al zilei, Hanna câștigă fluierând titlul BOB (adică Best of Breed sau pe românește, cel mai bun câine al rasei) în fața distinsului juncan.

Ceea ce, aparent i-a cam dat lumea peste cap la fel de distinsului stăpân. Care se pare că s-a opărit suficient de tare încât să părăsească incinta brusc și subit și să nu mai apară la următoarele două concursuri la care era înscris.

Dar stați așa, că asta nu e tot. Mna, că s-a ofticat, să zicem că pot înțelege parțial. Adică e normal să te oftici când îți iei bătaie la un concurs, de oricare ar fi el. Dar pe de altă parte, și luatul de bătaie face parte din lumea concursurilor, de oricare ar fi ele. C-așa-i în tenis, vorba aia.

Ce nu mai e normal vine abia acum. Că omul nostru, după ce a plecat cu coada între picioare de la concurs, și-a zis că totuși ar trebui să câștige niscai capital de imagine, că de ce să nu.

Pentru că ce nu v-am zis e faptul că distinsul este membru fruntaș al pArtidului al cărUi nume nu-l Rostim, recte ceva senator de tinichea printr-un județ de prin oarecum centrul țărișoarei noastre.

Iar dom’ senator, fix a doua zi după ce și-a luat tălpășița cu tot cu câine, probabil grav rănit în amorul propriu, a decis totuși să producă o frumoasă postare pe o rețea de socializare, în care a pus o poză cu sine însuși și javra din dotare.

Până aici, nimic în neregulă. Ce m-a leșinat pe mine însă la postarea respectivă au fost următoarele două aspecte:

Primo: a scris că patrupedul dumisale a câștigat titlul de „cel mai bun mascul”. Ceea ce practic, n-avea cum. Nu mă lungesc aici și acum să vă explic cum se acordă titlurile în expozițiile chinologice, dar dat fiind titlul obținut de Hanna, al lui n-avea cum să obțină titlul respectiv. Că nu să poate.

Secundo: în respectiva poză, pe lângă distinsul domn și distinsa javră, s-a inserat, așa, pă suptil și pă sugestie direcționată către subconștientul potențialului alegător, o mână ce ținea o cupă, undeva în lateralul pozei.

Mâna nu știm cui aparține (putem deduce doar că e un bărbat de secs masculin, după cantitatea de păr), cum de altfel nici cupa nu știm cui aparține. Că distinsului domn senator și javrei sale, cu siguranță nu.

Nu aparține nici măcar javrei mele, că la respectiva competiție nu s-au acordat cupițe pentru respectivele titluri puse în joc.

Aș fi vrut din tot sufletul să vă inserez aici poza, ca să vă puteți desfăta privirile cu întregul ridicol al situației, dar pur și simplu refuz să îi fac vreun fel de publicitate respectivului ipochimen, fie ea și negativă.

Dar nici n-am putut să mă abțin să nu vă povestesc. Cum, băi nene, să te pretezi la un căcat de un astfel de nivel de doi bani? Să minți în legătură cu rezultatele pe care le-a obținut potaia ta, ba să mai pui și pre vreun atârnache de prin preajma ta să îndese într-un colț de poză o mână ținând o cupă, sugerând subtil (în capul tău sec, probabil) că ui’, dom’le, câtamai campionu’ mi-s io cu potaia mea!

Ce e extrem de trist, dincolo de ridicolul situației, e faptul că genul ăsta de cocalar e perfect reprezentativ pentru partidul din care face parte și pentru electoratul pe care îl vizează. Genul de lăbi triste care își pun 4 țevi de evacuare la Golful 4 din 1800 toamna și-i ard pe hayon o emblemă RS luată cu cinșpe lei din târg de la Vitan.

Genul de triști care se bat cu pumnul în pept că-s rumâni neaoși și patrioți și-si doresc o țară mai bună și mai frumoasă pentru copiii lor. Și zic asta în timp ce strică cu mândrie strămoșească bomboane agricole pe marginea drumului și stuchesc cu boltă cojile pe trotuar.

Genul de agarici care mint pe oricine, oricând și oriunde ca să dea bine în fața fraierilor dispuși să îi asculte, că oricum fraierii halesc rahaturile astea pe nemestecatea, nu e ca și cum se apucă vreunul să verifice ce zici, dacă zici lucrul respectiv cu suficient aplomb.

Genul de tiriplici ai căror urmăritori scriu miau ca pisica, au cu două clase mai puțin decât personalul, dar au cu siguranță opinii ferme pe orice teme, de la vaccinare la fizică cuantică, gastronomie, chinologie, puericultură, agricultură și incultură.

Curat meșteșug de tâmpenie, monșer!

P.S. (nota redacției) Mai jos o aveți pe Hanna.