Știți vorba aia care zice că o nenorocire nu vine niciodată singură? Cred că nu există nimic mai adevărat pe lumea asta. NIMIC!

Aveam mai bine de o săptămână de când trăgeam de o entorsă drăguță, abia ieri începuse să dea semne că cedează și că mă lasă să pot pune piciorul jos fără dureri atroce. Dar se pare c-am supărat karma sau ceva, că n-am fost lăsat să mă bucur până la capăt.

Ieri, pe la prânz așa, mă băgasem la un serial, când am început să simt prin tot corpul durere din aia ca la febră musculară, doar că mult mai rea. În plus, dint-odată au început să-mi ardă ochii și urechile.

Inițial, am ignorat cu deosebit succes toate astea, după care odată m-a luat un frison de-mi clănțăneau dinții în gură. Am scris textul ăsta înfășurat în două pături, doar mâinile le aveam scoase afară. Jur că nu glumesc.

După care durerea aia inițială prin tot corpul s-a dus, iar în locul ei a venit ceva ce eu numesc simfonia durerii. Da, prieteni, a venit acea DURERE pe care o mai simt doar femeile când nasc (exagerez, nici gând să simtă femeile o asemenea grozăvie). De jos de la gambe până în creștetul capului, mă doare tot.

Știți că vă ziceam mai sus că măcar glezna mă mai lăsase? Nu mai e valabil. Cred c-am făcut vreo mișcare aiurea că mă doare la fel de tare ca înainte să mă mai lase. Acum cu greu poți găsi pe corpul meu un punct pe care să poți apăsa fără să mă doară. Superb.

E joi seara când scriu textul ăsta pe care îl voi programa să se publice azi, vineri dimineața. Dacă vedeți că nu dau niciun semn p-aici, să știți că articolul s-a publicat, dar eu n-am mai apucat dimineața.

Mi-a făcut plăcere să vă cunosc și să vă fiu baci până la adânci bătrâneți. Mă rog, nu chiar adânci, dar bătrâneți.

P.S. Faza tare e că m-am testat și pentru gripă și pentru covid, am ieșit negativ la ambele. Prin urmare, singura explicație logică pe care am găsit-o este că mi se trage de la ciacre. Am uitat să le curăț vreo trei zile și-acum uite ce sunt nevoit să trag.

sursa foto: freepik.com